Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 11 decembrie 2009

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: CĂUTAREA DRUMULUI NOSTRU ÎN VIAŢĂ

Este un subiect vast, dar este necesar să încerc o sinteză a celor pe care le-aş discuta la nesfârşit!
Am intrebare pornind de la cele doua situatii :
- "multi dintre noi, care am mai venit pe aici (...) acum suntem aici pentru corecţii mărunte de atitudine, subtile "
- "cei care au venit aici pentru prima oara pentru remodelările manifestărilor lor..."
Cum ne putem da seama in care din cele doua categorii ne situam? Intuitiv? Prin regresie hipnotica? Prin meditatie? Toate la un loc?
Exista vreo metoda la indemana incepatorilor?
Există mai multe teme care pot fi abordate în această direcţie: pentru că suntem pe un blog spiritual, să spun din nou că orice abordare a manifestărilor umane sunt de natură spirituală, fie că este vorba despre ceea ce se înţelege în mod curent prin spiritualitate (cultură, religie, filozofie), fie prin profesie, fie prin relaţiile cu semenii în mijlocul cărora ne aflăm.
De regulă întrebarea îmi este pusă din punctul de vedere al ţelului general uman, complex, cu toate abordările de mai sus. Şi mă confrunt de multe ori cu aceasta întrebare. Iar eu răspund cu precizarea: sunt încredinţată că fiecare dintre noi trebuie să îşi intuiască drumul, să se concentreze la ceea ce îi vine în faţă, permanent, după puterile lui. Şi am să caut, pe scurt, să explic acest lucru, urmând ca studiile viitoare să aducă toate detaliile prin prisma cărora cred acest lucru.
Fiecare dintre noi avem un drum prin care învăţăm tot ceea ce se poate face în societatea în care ne-am născut, îmbogăţindu-ne şi consolidându-ne în acelaşi timp experienţa de viaţă: pe segmente diferite, dar care se împletesc strâns şi se influenţează reciproc. Astfel încât totul se poate percepe unitar la un moment dat, contribuind şi în acest fel unitar la experienţa totală de viaţă, dar şi pe segmente, pe care viaţa le abordează mai mult sau mai puţin, în funcţie de necesităţile fiecărui spirit în parte.
În acest fel, părerea mea este că trebuie sa facem tot ceea ce ne trage inima in fiecare moment al vieţii noastre. Acesta ar fi drumul nostru, aspectul general al lui şi, în interiorul lui, compuneri pe care le conştientizăm treptat, cu volume diferite în economia generală a vieţii spirituale. Intuiţia arată drumul format de evenimentele care se trag în viaţa noastră după modurile: de naştere, creştere, familie, şcoală, societate, dorinţele şi aplecările, înclinaţiile noastre care formează drumul nostru. Şi despre care, spunea chiar acum o prietenă, "drumul e grozav"!! Daca îl vedem aşa, dacă vrem să facem faţă permanent la toate provocările, încercările, impulsurile vieţii (fiecare numeşte după cum îi sunt încredinţările) parcă toate devin mai aşezate, urmând să fie înţelese – oricât de greu ne poate fi la un moment dat. Fiecare pas al drumului ne poate face mai curajoşi, mai implicaţi, mai conştiincioşi, mai înţelegători: cu alte cuvinte – mai înţelepţi...
Acesta este aşadar, după părerea mea, drumul general al fiecăruia dintre noi. Particularul se ţese permanent din învăţăturile pe care le avem şi ştim să le aplicăm în fiecare clipă a vieţii noastre. Nu este o lozincă – chiar aceasta este realitatea. Cred eu.
Eu nu sunt de acord cu metode invazive si, de ce nu, chiar determinative, aşa cum văd eu, pe undeva, hipnoza. Poate nu am dreptate, nu am acest talent inductiv. Dar voi scrie mult referitor la felul in care se formează intuiţiile noastre, ca un fel de citire a drumului propriu format de totalitatea elementelor de profil spiritual, a structurilor corporale şi experienţei in manifestări deja consolidată sau în curs de consolidare, de întărire, de obişnuire. Corpul eteric (vital) poate sa ofere informaţii sintetizate din funcţionarea tuturor corpurilor din sistem, sub puterea radiaţiei spirituale. Şi se poate vedea, citi, o astfel de desfăşurare în corpurile omului, daca el permite. Dar tot acest corp, foarte apropiat de corpul nostru fizic, pe care îl dublează (de aceea îl mai numim şi corp dublu eteric, dar să nu se facă confuzia ca ar fi un corp dublu în sine, aşa cum am mai auzit cândva) poate sa dea o clarintuiţie perfectă proprietarului, utilizatorului de sistem (sistem corporal).
Şi este cel mai curat lucru pentru om, în ziua de azi. Pentru că am învăţat că drumul către înţelegerea prin forţă proprie este foarte importanta, căci dacă undeva apare o îndoială, omul se poate depărta pentru mult timp – chiar pt. tot restul vieţii – de cercetarea neconvenţională. Nici un clarvăzător nu poate vedea lucrurile perfect, din orice unghi de vedere, pentru orice moment al vieţii, căci omul este destul de imprevizibil în condiţiile planetare actuale, de modificări permanente ale vibraţiei planetare, la care are răspunsuri prin obişnuinţă, sau nu are (prin ne-obişnuinţă, încă), sau are voinţa de a schimba cat poate mai multe manifestări învechite cu manifestări noi, comutate pe frecventele de ridicare. Adică, comportamente din ce in ce mai echilibrate, mai altruiste, mai înţelegătoare, tolerante, fără să ne supărăm pe noi înşine dacă o dată reuşim, de doua ori nu... Mergem cu voinţă multă mai departe.
Dacă eu vorbesc despre aceste lucruri, nu înseamnă ca trebuie sa aştept la infinit sa ajung la perfecţiune pentru a spune si altora, căci nu voi ajunge la perfecţiunea pe care o vrea lumea, atâta timp cât vibraţia planetara este mică. Nu cere nimeni, din verticala coordonatoare a evoluţiilor noastre, acest lucru: să ne comportăm ca şi atunci când vibraţia planetară este foarte înaltă, când suntem foarte conştienţi de tot ceea ce trebuie sau nu trebuie să facem la un moment dat sau altul al trăirilor noastre.
De aceea spun că omul trebuie să-şi urmeze intuiţiile, alegerile – chiar dacă nu găseşte plăcerea dorită în calea care i se desfăşoară. Treptat ajungem să ne dăm seama că ceea ce nu ne-a plăcut la început ne poate deveni util, interesant, apoi chiar plăcut.
Cam aşa stau lucrurile chiar cu munca pe care mulţi dintre noi, oamenii, nu o prea iubim…
Meditaţia este bună, cred eu, este o cale de liniştire ce poate fi în orice moment folosită pentru a lua hotărâri pentru mai departe. În starea generală de liniştire, intuiţia apare în forma ei de clar-intuiţie la un moment dat. oricum ajută, căci ne poate conduce la obişnuirea cu liniştirea rapidă, atunci când viaţa ne determină să luăm foc! Sau când avem de ales, de înţeles, de căutat, în momentul în care credem că un răspuns poate apare… doar dacă am putea să înţelegem în sufletul nostru ceva. Orice. Ceva.. ACEL CEVA… Şi în liniştea sufletului nostru, acel CEVA apare…
Regresia hipnotică nu mi se pare bună, oricum. Pentru că nu este o soluţie, nu cred ca este o soluţie. Învăţătura şi folosirea aptitudinilor proprii fac mult mai mult. Învăţătura poate să conducă la înţelegerea celor care se desfăşoară în jurul nostru şi astfel să vedem cum se compune drumul acesta al nostru… Căci drumul este foarte important, nu numai scopul în sine… Normal că trebuie să avem scopuri in viaţă, dar să nu ne facem din scop – o limită. Care se atinge şi apoi să nu mai avem nevoie de nimic. Şi să folosim doar ceea ce am învăţat până în acel moment… Dimpotrivă, să înţelegem că mereu avem ceva de învăţat, de la cele mai simple lucruri – la cele mai complexe. Să nu ne temem să iubim ceea ce este simplu, să nu ne fie frică să iubim ceea ce este complex. În fond, toţi suntem începători pe acest drum, toţi facem un pas nou in fiecare clipă, căci nici o clipă nu e repetabilă în subtilitatea ei profundă, în rădăcina ei existenţială.

Pe de alta parte, discutăm aici despre poziții diametral opuse în societatea noastră: pe de o parte – oameni obișnuiți cu greșeli mărunte: obișnuite, le-am zice noi... Cu pofte obișnuite, muncind obişnuit, încercând așa... normal, spunem, să trăim cu cei din jur pe cât posibil în pace... La capătul diametrului comportamental sunt cei care nu iubesc munca, care nu iubesc prietenia între oameni, speculanți, isteţi-dar-puturoşi, apoi mai greu: oameni care calcă pe morminte pentru a trăi comod fără munca multă, cinici, agresivi, hoți, plini de cruzime, criminali sau oameni care pun pe alţii să ucidă pentru confortul lor: tot spiritual…
Învăţăm să îi înțelegem că nu rămân așa de-a pururi, că nu vor fi pedepsiți de-a pururi. Învăţăm să îi privim cu curaj şi să ne strecurăm printre nedreptățile pe care ei le seamănă în calea celorlalți oameni. Pe cât posibil. Să fim luptători echilibrați, înţelegători, curajoși. Să ne placă munca, oamenii, lucrurile mari şi mici ale vieţii. Şi să-i înțelegem pe toți cei care nu fac lucruri convenabile, din punctul de vedere al moralității sociale, profesionale.
Iată, aşadar, cum de fapt ştim de le bun început în ce categorie de oameni – din cele două expuse în textul pe care mi l-ai supus atenţiei – ne putem încadra cu destul de multă uşurinţă. Şi nu cred că ar fi bine să generalizăm ceea ce nouă ne vine doar pentru o rară clipă: la un moment dat, obosiţi, nu avem chef de lucru, sau am zice că ne vine să omorâm pe cineva dur, agresiv şi rău, sau ne-ar place şi nouă să muncească alţii pentru noi ca să ne odihnim şi noi de viaţa necăjită pe care o ducem… Gânduri negre, grele… gânduri de o clipă… Ne reluăm munca… viaţa… palavre de genul ăstora nu sunt pentru noi…. Fiţele să fie pentru alţii… noi avem de muncit pentru o familie, pentru camerele noastre reci… bine barem că sunt! pentru mâncarea plină de E-uri… bine că e şi aia! Uite… a răsărit un zâmbet pe faţa noastră… e un semn bun! Avem un computer… Știți pps-ul acela în care se spune că dacă ajungem la sfârşitul lui – că tot ne aflăm în faţa unui computer – facem parte dintre cei 1% care… şi care… care…
Şi ajungem să ne considerăm fericiţi!!!
Şi dacă ne interesăm cu ardoare despre felul în care ne putem lupta conştient pentru ridicarea spiritualităţii noastre… CU SIGURANŢĂ CĂ FACEM PARTE DINTRE CEI CARE DORESC BINELE TUTUROR ŞI CREDEM CĂ, RADIANT, NOI CONTRIBUIM LA BINELE OAMENILOR PE ACEST PĂMÂNT !!!

Asta este prima şi cea mai importantă sarcină a destinului nostru acum, aici !! Restul se va aşeza pe o temelie deosebit de trainică!!
Indiferent cât de „normală” este viaţa noastră, rolul nostru poate fi enorm, şi noi să nu ştim asta. Marile misiuni, destine, sunt foarte de greu de suportat, dar la fel şi cele mici, ponderate, echilibrate. De multe ori ne dorim să fim în centrul atenţiei lumii, dar lumea poate să dezechilibreze mult un om nepregătit din multe puncte de vedere pentru o astfel de cale: încă!
Sunt astfel fel şi fel de drumuri, important este să trăim o viața echilibrată. Dacă apare ceva deosebit – plăcut sau neplăcut – să privim tot echilibrat, continuând să facem tot ce putem pentru binele nostru, al familiei şi societăţii noastre. Nu este o vorbă în vânt, într-adevăr suntem fiinţe radiante şi influenţăm de la distanţă multă lume. Îmbogăţim lumea cât mai mult cu gândurile, vorbele şi faptele noastre bune.
Eu vă urez tuturor să aveţi spor în toate cele pe care le faceţi, să vă ridicaţi cu voinţă şi încredere deasupra tuturor greutăţilor vieţii, căci toate le avem pentru întărirea şi îmbogăţirea noastră spirituală. Şi să ne regăsim întotdeauna bucuria de trăi speranţele noastre spirituale împlinite!!
Doamne-ajută!!

15 comentarii:

Anonim spunea...

Multumesc. :)
Din suflet! :)

Cristiana spunea...

Multumim si noi, toti cei care ne aflam in fata dorintei tale de aprofundare a unor astfel de cunoasteri!!

Cristiana spunea...

Si tuturor celor asemenea tie!!
Ei! Multumim pentru toate cele care sunt si vor veni!!

Dan Ioanitescu spunea...

Doamne ajuta!

Camelia spunea...

Draga Cristiana,
de ce consideri ca trebuie sa stim in care categorie ne aflam?

Cristiana spunea...

Buna, Dan! Zic si eu in egala masura si Doamne ajuta! si multumesc ca simt ajutorul!! Direct sau prin oameni! In ultimul an, am simtit cum ma ajuta si prin tine, la fel cum am simtit ajutorul prin tot ceea ce am trait aici, de un an si jumatate, prin ajutorul tuturor celor cu care am impartit totul. Totul ca pe o hrana, apoi visele, sperantele, realizarile!!
Eeeeei, si mergem mai departe!!
Dumnezeu chiar ajuta!!

Cristiana spunea...

Draga Camelia, consider ca trebuie sa stim tot ceea ce este de stiut in legatura cu noi insine.
Intrebarea ..intrebarile mi le pun oamenii si eu raspund, pentru ca se poate raspunde: si nu este de loc o rusine sau o greutate sau altceva asemanator, din moment ce corpul nostru eteric cuprinde - foarte aproape de intelegerile fizice ale noastre - sinteza permanenta a tuturor celor care sunt de cunoscut: referitor la profilul nostru spiritual, la sistemul nostru corporal, la trecut, prezent si viitor.
Sper sa nu se creada ca fac discriminari. Si mai sper sa nu faca altii discriminari pornind de la cele scrise de mine.
Fiecare om poate sa-si cunoasca drumul spiritual. Toate le facem prin canalizari de energie catre un anumit fel de manifestare sau altul, catre o lucrare sau alta, dupa cum simte fiecare om in parte. Fiecare corp in parte ofera o linie de descriere a sarcinilor generale (de grup, de societate) si particulare, personale. Energiile se canalizeaza catre corpul vital si de acolo in corpul fizic. Toate se decodifică prin experienta individuala concreta (cunoasterea vietii, asa cum este ea construita) si prin sintetizarea tuturor informatiilor prin corpul cauzal. Intuitiile noastre surprind deseori linia de legatura cu manifestarile prin corpul fizic, doar ca noua ni s-a interzis religios aceasta cunoastere, din motive pe care le cunostem azi. De aceea nici nu avem curiozitatea sau avem incredintarea ca nu ar trebui sa o avem, pentru a ne intelege profund viata.
Mai multe lucruri le voi arata treptat, la nivelul fiecarui corp in parte, prezentand elemente de profil spiritual si elemente arhetipale ale sistemului nostru corporal. Doar necunoasterea si frica de interdictii inexistente din partea coordonatorilor nostri de evolutii (care ne-au oferit toate posibilitatile, doar sa le folosim..) ne fac retinerile sa traiasca, sa se inmulteasca pe masura inaintarii din intelegeri, mai cu seama a celor care formeaza o punte reala catre tot ceea ce azi ne este necunoscut.
Necunoscut...inca!!!!

heramariana spunea...

Buna seara, aproape dimineata!
Te citesc si ma minunez...

Camelia spunea...

Draga Cristiana, tot n am inteles de ce "trebuie".. sper sa nu te supar cu intrebarile mele..

Cristiana spunea...

Draga Mariana, sa nu crezi ca eu nu ma minunez!!! Uneori raman cu gura cascata, efectiv cascata, minunandu-ma cu rasuflarea taiata de toate cele care asteapta sa le percepem, sa le intelegem: daca renuntam la indiferenta, apoi la ura, zarva si zavistie...
Atunci am fi lasati, si am putea sa traim cunoscand si intelegand subtilitatile acestei lumi uluitoare in mijlocul careia traim...
Da, suntem in mijlocul unui drum, mergem cu pasi repezi pe el, nici nu vom sti cand si cum vom ajunge sa le stim si sa le folosim pe toate!!

Cristiana spunea...

Cami, pe de o parte putem sa luam lumea ca pe un intreg omogen, caci chiar este asa, nu este doar o aparenta. Toate sunt socotite atat de proportional in tesatura vietii, incat aspectul este acesta; ţelurile sunt ajungeri la manifestari unitare - dar din perspectiva personalitatii, individualitatii mult hulite azi, fara intelegerea subtilitatilor pe care personalitatea, individualitatea fiecaruia le creaza pe covorul evolutiilor de pretutindeni.
Caci la baza unor astfel de discutii sta intotdeauna, dupa parerea mea, calitatea de ajutator a spiritului. Care se formeaza treptat, si prin experienta acumulata se poate oferi ajutor distinct valurilor de spirite care vin in urma noastra, pe care le vom ajuta la fel cum am fost - si suntem permanent - ajutati noi insine.
Cunoasterile de acest fel ne pot orienta intre calitatea de judecator sau de constructor al celor din jurul nostru, al celor cu care formam o verticala evolutiva, noi insine. Si trebuie sa stim sa o folosim cu echilibru, cu teluri de profunda intelegere: care se formeaza treptat si foarte detaliat.
Fiecare poate oferi ajutor din momentul evolutiv pe care il desfasoara. Dar pentru a nu ne cere prea mult - sau prea putin! - este nevoie acum, in pragul unor timpuri care ne vor aduce deplina constienta in locul simplelor intuiţii de multe ori părelnice - sa stim multe subtilitati ale evolutiilor noastre chiar aici, acum, pentru multi dintre noi. Adica ne este necesar sa stim, noua si celor care sunt sau vor fi ajutatori putenici in vremurile acestea de trecere, pentru cei care, mai putin obisnuiti cu astfel de vremuri, sunt incepatori in folosirea cunoasterilor lor la inceput de epoca planetara. Si avem nevoie de ajutor toti, deopotriva.
Cred ca de aceea ne trebuie. Părerilor mele cu singuranta li se vor alatura altele, si vom intelege din ce in ce mai multe subtilitati ale celor pe care le traim.
Sunt la serv., dar in goana iti spun ca este necesar sa scriu mai multe despre acest lucru. Multumesc, caci oricum simteam ca trebuie - si mi-a atras atentia de o saptamana o prietena sa scriu o ierarhie a evolutiilor. Consider ca este timpul sa o fac si sa scriu in deschidere un pic mai detaliat de ce avem nevoie sa stim in ce grupuri spirituale ne incadram. Este normal sa stim, acum, la momentul trecerii catre timpurile de cunoastere totala, parasind timpurile in care oricine ne poate retrage invataturile, ne poate ascunde lumina si o poate pune sub obroc - dar nu si la nesfarsit...
Este o mare bucurie sa primesc discutii de felul celor pe care le ducem aici, cum sa fie vorba de vreo suparare?? Poate insa ai intuit ca aveam, in planul de la jumatatea anului inca, multe subiecte de dezbatut.. Dar este EXTREM DE IMPORTANT ceea ce facem aici, cu subiectele pe care le-am extins pentru intelegerea si aprofundarea tuturor celor expuse. Astfel incat, nu numai ca aprob intrebarile, dar caut eu sa raspund inca si mai multor care au venit, si vin mereu, pe langa bloguri.
Voi face acest subiect distinct, insotit de ierarhiile generale ale evolutiilor noastre.
Te rog - si rog pe toata lumea: NU VA OPRITI DIN A VA PUNE INTREBARI. Nu conteaza ceea ce scriu eu ca parere a mea, aici, raspunsurile mele aici sunt doar o mica parte din ceea ce se constituie in volumul cunoasterilor pe care le putem avea din perspectiva acestui punct din univers in care ne aflam. Puneti-va mereu intrebari, sâcâiţi-vă conştientul şi sâcâiţi pe cei care au si ei părerile lor! Numai din toate la un loc ne putem face o impresie generala a tuturor celor care ne inconjoara.
Revin, asadar, cu o postare.

Anonim spunea...

Am primit raspunsul si, dupa ce am multumit, m-am intrebat in sinea mea: buuun, dar eu unde ma incadrez?
Evident, nu sunt in masura sa-mi si raspund acum fara echivoc.
Daca am inteles bine, intelegerea aceasta presupune ulterior constientizarea rolului de ajutator sau de incepator. Ma voi lamuri in timp asupra acestor aspecte.
Insa imi dau seama ca pe drumul vietii toti putem fi alternativ in situatii de ajutator sau de ajutati. Fata de unii oameni din jurul nostru suntem ajutatori, le suntem puternici stalpi de sustinere, iar de la altii alteptam ajutorul care sa ne scoata din neputintele noastre.
Multe sunt de invatat, mereu.

Cristiana spunea...

Da, chiar asa am primit indrumari de dimineata sa expun noua postare! De abia astept sa ajung acasa sa ma apuc de scris!

ady spunea...

Sunt sfaturi de bun simt,nimic mai potrivit in acest stand by de moment,si iti multumesc in numele tuturor celor care nu vor sa nu nu pot sa multumeasca.Va doresc tuturor acasta cale simpla,sau complexa,cum alegeti,in care lucrurile se deschid simplu sau complex in fata voastra,in masura in care voi,noi,ne deschidem in fata lor.

Cristiana spunea...

Ady! Prietenul cel bun al omului cuminte din mine!! Multumesc mult de tot pentru aceste cuvinte simple, dar atat de frumoase! Mi-am primit acum cadoul de Craciun!!