FORMAREA ŞI CIRCULAŢIA GÂNDURILOR. LEGĂTURILE DINTRE GÂND ŞI CUVÂNT ROSTIT (prima parte)

(RĂSPUNSURI DETALIATE LA COMENTARIILE STUDIULUI “OMUL – CREATOR CONŞTIENT UNIVERSAL (1)” – 3 –)

(Studiul se urmăreşte la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/09/omul-creator-constient-universal-1.html

(3) Am inteles ca gandurile sunt energii holografice, care se elibereaza in spatiu cu forma de sine statatoare care creeaza efecte, consecinte (creeaza in planul realitatii terestre). Daca am emis ganduri negative catre cineva ce posibilitati avem pentru neutralizarea efectelor, consecintelor. Gandurile pozitive?
Regretele, parerile de rau (sincere, iertarea - toate emise la nivel de gand sunt suficiente pentru a neutraliza efectele gandurilor negative?

Sunt probleme pe care, cu siguranţă, le putem discuta repede, ca un comentariu colateral, un răspuns cu Da sau Nu... dar am promis cândva şi altora că voi face o expunere complexă privind gândurile noastre şi consider că a venit timpul să fac acest lucru, acum, atâta cât mă pricep şi eu.
Studiile acestea sunt însă, tot cu siguranţă, abia la început.

Părerea mea este că nimic nu poate fi neutralizat, în sens de anihilat, pur şi simplu. La urma urmei, din orice reacţie de neutralizare rezultă altceva... nu dispare nimic, totul se transformă. Nu?!..
Tocmai de aceea trebuie să înţelegem, zic eu, rădăcinile procesului complex care se desfăşoară, deşi pentru noi toate lucrurile par atât de simple acum !!!
Astfel de înţelegeri nu ne sunt de folos numai nouă, celor care citesc asemenea rânduri, cei care ajungem să cunoaştem astfel de lucruri înţelegem bine de tot cele care se petrec în mintea celor care nu le cunosc. Prin atitudinea noastră arătăm cum le înţelegem neputinţele, fără să le vorbim direct despre ele, arătându-le doar respect, după ce am înţeles şi propriile noastre neputinţe. Toate acestea ne vor face să înţelegem şi de ce mulţi oameni nu primesc asemenea cunoaşteri. Ei sunt la început de drum, aşa cum am fost şi noi, la începutul unui drum al conştientizărilor lor, şi doar creşterea treptată a experienţei lor totale, prin trăirea noastră împreună, conduce la formarea baze solide de gândire şi de folosire a gândirii pentru diversificarea vorbirii.
Drumul înţelegerilor este foarte complex, aşa cum am început să discutăm deja, dar treptat se formează o imagine de bază pentru studiul multor aspecte. Deja avem o bază, acum, pe care să ne sprijinim pentru a merge mai departe.

În primul rând este necesar să pornim de la ideea că orice emisie de gând este produsul unei manifestări a spiritului, chiar dacă aparent se face o recirculare de fluxuri energetice prin corpurile sistemului nostru corporal.
Pentru cei cu care am discutat anterior acest subiect, pe parcursul timpului, precizez faptul că am studiat şi eu acum cu multă atenţie, am primit direcţionare şi comunicare prin care am înţeles acest proces într-un mod mult mai detaliat. Daca am crezut şi eu, aşa cum se spune de obicei, că totul este o circulaţie a gândurilor de la un om la altul, în ultima vreme am aflat şi eu lucruri noi privind acest fenomen.

1. CÂTEVA CUVINTE DESPRE FORMAREA GÂNDURILOR

DIFERENŢA DINTRE CIRCULAŢIA FLUXURILOR ENERGO-MATERIALE ŞI CIRCULAŢIA GÂNDURILOR

Trebuie să înţegem acest lucru, această diferenţă, dacă vrem să înţelegem că suntem responsabili de gândurile noastre. Putem să alegem gândurile pe care le emitem, chiar dacă ceea ce primim din exterior ne influenţează. Gândurile noastre se formează sub influenţa gândurilor, vorbelor şi faptelor celor din jur, şi acest lucru nu este de loc rău. În acest fel cunoaştem lumea din jurul nostru, la nivelele sale spirituale din ce în ce mai profunde. Dar răspunsul omului, cu conştienţa pe care o are, este propria sa acţiune, influenţată de propriile experienţe pe care le are. Şi se poate demonstra structural acest lucru.
Există diferenţe între circulaţia fluxurilor care ne hrănesc corpurile şi circulaţia gândurilor, cu putere şi cu direcţionare. Chiar dacă nu au o direcţionare, ele tot circulă, influenţând mai departe şi alte fluxuri cu vibraţia lor. Fluxurile gând, venite din mediul de trai influenţează câmpurile, şi astfel hrana corpurilor noastre, tot ele influenţează, mai mult sau mai puţin, după volumul şi puterea vibrarţiilor lor, corpul mental. Totul merge simultan pe două căi:
– pe de o parte se influenţează memoriile active şi latente ale spiritului;
– pe de altă parte influenţează toate celelate corpuri – până la corpul fizic, unde activitatea cerebrală ajută la formarea coerentă a unor gânduri de impuls, atunci când există experienţa necesară pentru aşa ceva.
Când nu există experienţă de acest fel, corpul mental nu are reacţie, memoria spiritului nu are suficientă putere decât pentru a capta fluxurile şi a transmite vibraţiile către spirit. Nu însă şi pentru a forma un răspuns. Nu apare conştienţă de răspuns, indiferent dacă este o respingere (care este o formă de răspuns) sau o părere emisă din experienţa spiritului, un gând. Orice volum energetic cu vibraţie mare influenţează memoriile spiritului, crescându-i experienţa de simţire, până când spiritul devine conştient şi coerent în primirea informaţiilor despre cele din jurul său. Din acest moment adăugarea de informaţii conduce la formarea unei manifestări în direcţia respectivă, poate participa la evenimente legate de astfel de direcţii, poate să-şi facă păreri şi să emită păreri prin care semenii îi pot cunoaşte poziţia faţă de eveniment. Şi, în continuare, volume mici pot avea influenţe mari, cele mai fine forme-gând sunt nu numai captate, dar pot să formeze posibilităţi de răspuns din partea spiritului.
Apoi, în eternitate, totul este îmbogăţire de experienţă.

Pentru cei care vor să cunoască procesul acesta în mai mare amănunt, mergem mai departe.

După cum ştim, fiecare corp în parte atrage cu putere filamente-energi şi filamente-materii de vibraţii proporţionale cu materiile corpului. Un corp mental, astral, cauzal, etc., format din materii corespunzătoare (mentale, astrale, cauzale, etc., atrage din câmpul corespunzător fluxuri de filamente de acelaşi fel (mentale, astrale, cauzale, etc.). Se formează o pătură densă de filamente în jurul corpului, cu rol de protecţie, dar din care corpul atrage mereu fluxuri pentru hrănirea proprie. În acest fel, el îşi conservă vibraţia, o poate creşte, şi chiar dacă consumul creşte proporţional, puterea sa atrage un volum şi mai mare de filamente, care vor crea şi vor susţine în continuare funcţiile de protecţie şi de hrănire. Pătura o numim câmpul propriu al corpului, o formaţiune specifică sistemului corporal individual, dar care face parte din câmpul local planetar-stelar-galactic de acelaşi fel.
Fluxurile din spaţiile exterioare – din câmpul planetar – atrase de fiecare corp (cu câmpul propriu) nu au o vibraţie chiar identică cu aceea a corpului, de aceea ele amprentează în mod diferit câmpul şi corpul care le atrag, le influenţează şi accesează astfel memoriile corpului. Aceste memorii cumulează tipuri de învăţături fixate în memoriile corpului, de către radiaţia spirituală, dând corpului o vibraţie specifică; în funcţie de vibraţia corpului sunt mereu atrase fluxuri de filamente de vibraţie asemănătoare (spunem „proporţională” pentru că ştim acum: materiile şi energiile au vibraţii diferite, după cum evoluţia monadelor din interiorul filamentelor sunt în faze diferite de evoluţie).
Corpul este astfel mereu impulsionat, memoriile sale sunt mereu impulsionate, determinând un flux coerent, fluid, de conştienţă deja formată la venirea spiritului la întrupările pământene. Se formează un comportament, care se modifică cu timpul, în funcţie de învăţăturile mereu oferite de treptele evoluţiilor. Fiecare treptă este parcursă cu puterea pe care o capătă fiecare monadă în parte, folosind memoriile, învăţăturile şi consolidările permanente.
Răspunsul la impulsurile fluxurilor de filamente nu este aceeaşi formă de energie, acelaşi flux care a venit din mediu şi ar fi returnat drept răspuns, sau respins = aruncat în spaţiu fără adresă fixă. Nu este aceeaşi emisie, ci este o formă de flux energo-material din propriul câmp. Fluxul atras îşi face sarcina de a impulsiona corpul, dar se ataşează câmpului, corpul luându-şi necesarul din imediata sa apropiere.
Un câmp este foarte dens şi format din energiile şi materiile atrase aşadar după vibraţia corpului. Fiecare flux pe care îl credem doar de energie cuprinde un cumul de filamente, care se atrag unele pe altele, astfel încât ceea ce numim un gând este un flux, mai mult sau mai puţin direcţionat, format din filamente de diverse feluri, ca şi iţele unui covor care are o ţesătură, un desen cu o multitudine de nuanţe. Unele sunt de vibraţii diferite în cadrul aceluiaşi fel de filamente, altele sunt diferite în cadrul altui fel de filamente. Unele sunt filamente de materii, altele sunt filamente de energii atrase, şi purtate de filamentele de materii. În spaţii, niciodată nu vor circula filamente independente, ci în snop, în flux, iar filamentele puse astfel în flux nu sunt niciodată numai filamente de energii şi numai filamente de materii. Unele se atrag, se alipesc de altele. Toate intră în câmpul dens, format prin atragerea de filamente în jurul corpului – în jurul fiecărui corp în parte, constituindu-se în câmp, în pătură de protecţie pentru corp şi stoc de hrănire, aşa cum ştim acum: de atragere în continuare de noi fluxuri de filamente din exterior, în timp ce corpul, cu plexurile sale, atrage fluxuri pentru hrănire din câmpul – pătura existentă.

Fig.nr. 1: Sistemul corporal general uman

Legendă:
CF=corpul fizic;
CV(CDE):nu am avut loc să scriu, dar am marcat cu bleu CV(CDE)=corpul vital (sau corpul dublu eteric);
CA=corpul astral (sau emoţional);
CM=corpulmental;
CCz=corpul cauzal;
CS=corpul spiritual (sau buddhic);
CD=corpul dumnezeiesc (sau atmic).

Plexul este o structură materială a unui corp material cu vibraţie mai înaltă decât aceea a corpului fizic. Îl numim fluidic, chiar dacă el are o structură fixă, dar circulaţia fluxurilor este extrem de rapidă, dând impresia la prima vedere de acumulare de energii fără formă fixă. Se crede a fi un loc unde au loc acumulări şi împrăştieri, acolo unde de fapt totul este ca un fum ale cărui mişcări sunt crezute a fi dezordonate şi doar luminiscenţa este aceea care poate oferi indicaţii asupra influenţelor care pot ajunge repede la corpul fizic bine cunoscut de toată lumea). În realitate, lucrurile sunt mult mai complexe.

Fig. nr. 2: Structura generală – în secţiune – a celor două corpuri care participă la formarea şi stabilizarea gândurilor:

Legendă:
(1)=corpul astral (emoţional);
(1a)=câmpul corpului astral (câmpul astral), care se regăseşte şi la partea superioară, şi la partea inferioară a corpului (cuprinzând astfel toate valorile segmentului de vibraţie corespunzător corpului şi câmpului astral);
(2)= corpul mental;
(2a)=câmpul corpului mental (câmpul mental), care se regăseşte şi la partea superioară, şi la partea inferioară a corpului (cuprinzând astfel toate valorile segmentului de vibraţie corespunzător corpului şi câmpului mental)

La intrarea unui flux (snop) de filamente în plexul corporal, din câmpul complex reprezentat în felul descris, filamentele materiale se depun imediat pe pereţii plexului (canalului), difuzând apoi în masa materială a corpului.
Filamentele energetice de vibraţia cea mai apropiată de aceea a materiilor sunt atrase împreună cu filamentele de materii, energizând masa materiilor corpului. Treptat, în funcţie de pierderea vibraţiilor ele străbat întregul corp şi sunt în final eliminate prin porii corpului, de la capătul de vibraţia cea mai joasă a corpului.
Practic, un flux comun de materii şi energii care intră în corp iese cu o componenţă diferită din corp, nu numai cu vibraţie diferită, chiar dacă nu se separă materiile şi energiile în totalitate, în interiorul canalului plexului. Proporţia dintre elementele materiale şi cele energetice este diferită, iar în mediul dinafara corpului imediat se reface structură aproximativă a fluxului, prin alipirea altor fluxuri de filamente din mediul înconjurător.
Restul energiilor fluxului circula mai departe prin plex, lăsând materii (cu energiile apropiate lor), pe fiecare segment al canalului, până la partea de evacuare a energiilor (partea opusă intrării lor). Trecerea fluxului este rapidă şi sunt atrase de corp mare parte din filamentele energo-materiale. Cele care circulă mai departe nu preiau din margini, căci puterea compactizării corpului nu permite astfel destructurarea canalului plexului.
Filamentele care îşi pierd vibraţia (puţin – dar important în planul lor existenţial) migrează către partea de jos a corpului (către interiorul sistemului corporal, către capătul lui dinspre corpul fizic), până când este evacuat prin porii şi canalele speciale ale corpului, în mediul de trai. Dar nu departe de corp, căci şi acolo corpul are, aşa cum este normal, un câmp de protecţie, de valoarea minimă a segmentului de vibraţie a corpului. Fluxurile ieşite din corp se vor îngloba în câmpul de la partea inferioară a corpului, care are o vibraţie asemănătoare cu câmpul de la partea superioară a corpului următor. Astfel, parte din energiile şi materiile intrate în corpul următor provin de la corpul anterior, influenţând astfel în cascadă corpurile până la cel fizic, de conştientizare.

Fig. nr.3 : Circulaţia energo-materială prin regiunea plexului unui corp fluidic.

Circulaţia şi recirculaţia lor mai departe face obiectul unui studiu separat.
Ceea ce este important de discutat aici este faptul că cele două corpuri care susţin partea cea mai importantă a circulaţiei formelor–gând sunt corpul astral şi corpul mental. Ele înglobează propriile fluxuri circulante, sunt extrem de sensibile şi astfel se impulsionează imediat la primirea de fluxuri noi. În continuare, impulsionate astfel, ele emit şi fluxuri – dar nu pe căile de evacuare, cele discutate, ci pe căile de transmitere informaţională.
Aceasta înseamnă că, chiar din câmpul de protecţie-hrănire, cele două corpuri au puterea, din însăşi structura lor, să efectueze acţiuni involuntare sau voluntare, în funcţie de specializarea corpurilor. Este un fel de gestionare a câmpurilor proprii fiecărui corp în parte, cu putere mai mare sau mai mică, în funcţie de experienţa spiritului şi de energiile + materiile pe care le are la dispoziţie. Adică ceva asemănător cu a lucra cu fire de aţă (la nivele înalte de frecvenţă a vibraţiilor), comparativ cu a lucra cu fire de oţel (la nivele joase)...
Unii pot manipula şi efectua lucrări complexe cu ambele feluri de fire, alţii însă nu o pot încă face, dar învaţă treptat de la ceilalţi...
Specializarea corpurilor depinde însă în egală măsură şi de impulsurile date de corpurile spirituale, corpuri-matrici pentru celelate corpuri din sistem. Ele oferă nivelul de energizare, nivelul de vibraţie al sistemului şi menţin în timpul vieţii o energizare specială, care se transmite aşadar permanent întregului sistem corporal. Legat de acest lucru, este necesar să reţinem câteva lucruri majore.
Este necesar să reţinem faptul că, atunci când vibraţia este mică, corpurile pot prelua suficientă energie din mediu pentru a duce mai departe volumul obişnuit de activitate pentru un creator conştient mental. Adică la fel ca şi în perioadele de înaltă vibraţie.
Dar...

2. SCURTĂ ISTORIE A DEVENIRII NOASTRE CĂTRE GÂND ŞI CUVÂNT

Când vibraţia este mare, toate vieţuitoarele planetare pot trăi la nivelele cele mai înalte pe care le pot oferi corpurile optime pentru vieţi foarte puternice pe planetă.
Doar omul conştientizează faptul că există tot felul de epoci pe care le trăieşte cu grade de conştienţă foarte înaintate. Doar omul are experienţa evoluţiilor sale şi ştie bine că, pe măsura diminuării vibraţiei planetare, toate vieţuitoarele planetei sunt afectate de acest fenomen, inclusiv planeta care le susţine viaţa. Ei ştiu foarte bine că, dacă continuă să se manifeste în acest fel, viaţa pe planetă s-ar stinge treptat, lăsând în urma lor deşert lipsit de viaţă. Doar în apa oceanelor viaţa s-ar diminua până la un minimum care poate fi mai departe astfel susţinut de planetă, urmând ca, pe măsură ce vibraţia poate creşte, viaţa să se regenereze treptat.
Ceea ce însă nu este decât un scenariu al lui „Dacă...”.
Prin conştiinţa să, omul nu a „căzut” niciodată de fapt, ci dimpotrivă, s-a înălţat spiritual, primind cu tot sufletul sacrificarea... comodităţii sale. Căcia lucra mental este mult mai comod decât a lucra manual... A primit să folosească corpul său fizic în continuare, în loc de corpul mental, fiind oricum obişnuit cu folosirea lui din multa sa experienţă anterioară. Doar că greutatea i-a fost reală, de adaptare a folosirii concrete a energiilor şi materiilor specifice Pământului, pe care le cunoştea bine din perioada anterioară, dar nu le folosise până atunci în acest fel.
Această alegere s-a petrecut cu mult timp înainte de ultima glaciaţiune, cu mult timp înainte de penultima glaciaţiune. De fapt vom vedea că ceea ce numim glaciaţiuni pentru simţirea noastră de azi a fost pentru omul străvechi mult mai puternic resimţite numai câteva în ultimele câteva milioane de ani, căci vibraţia foarte ridicată influenţează mult spaţiile planetare şi restrânge mult aria afectată de îngheţ propriu zis.
Împortant pentru acest studiu este faptul că omul s-a pregătit îndelung pentru a face faţă situaţiilor pentru care era chiar foarte conştient că a venit pe Pământ. Cu toate acestea, pe loc este mare diferenţă între a lua hotărârea în condiţii mult superioare de trai şi a face faţă alegerii pe loc, în mare parte în necunoscut. Căci aşa este pentru cei care vin pentru prima dată să-şi cunoască şi să-şi găsească impulsul pentru remodelarea comportamentelor vechi, de care în mare parte nici nu este conştient.
Ştim foarte bine că, în general, socoteala de acasă este alta decât socoteala din târg... Şi asta se traduce de fapt prin ispita aceea pe care o simţim cu toţii în „târg”... Si nu numai femeile, căci dacă bărbaţii s-ar duce şi ei mai des la cumpărături ar vedea şi dânşii ce înseamnă o astfel de ispită !!!..
De aceea majoritatea spiritelor umane, cele care au cea mai puţină experienţă în astfel de condiţii, vin ultimele pe planetă. Sunt acei lucrători biblici care vin ultimii şi sunt ajutaţi să nu muncească foarte mult, să nu obosească foarte tare...Dar răsplata este aceeaşi... Ei sunt cel mai puţin înţeleşi de restul „lucrătorilor”, revoltaţi de „nedreptatea” care li se face...
Iată aşadar cum ajungem să trăim şi să ne adaptăm, şi să parcurgem aceste perioade: cu mai mult sau mai puţină greutate, în funcţie de experienţa, de puterea – în fond – pe care o are fiecare dintre noi, acum...
Şi trebuie să ne înţelegem reciproc, iar cei care sunt mai puternici să nu judece pe cei care nici nu sesizează, nici nu conştientizează ceea ce pot sesiza, conştientiza, înţelege, aprofunda ceilalţi... Cu modestie, să ne vedem de treburile noastre, căci timpurile, vremurile, energiile, vibraţiile au grijă să dea puterea fiecăruia, de susţinere a fiecărui fel de sarcină pe care o are.
Şi numai astfel înţelegem şi folosim puterea proprie, înţelegând astfel de diferenţe...
Aşadar, aşa ajungem la gând şi la cuvântul rostit. Aşa ajungem să învăţăm în această perioadă ce este gândul şi ce este cuvântul rostit.

3. LA ÎNCEPUT A FOST DE FAPT GÂNDUL...

Aşadar, corpul mental are puterea să trimită în spaţiul, în câmpul planetar în care ne aflăm cu toţii, alte fluxuri, fluxuri proprii, în funcţie de experienţa pe care o are, de încredinţările care astfel şi le formează. Experienţa creşte şi abilitatea de a forma gânduri complexe ţine de forma în care spiritul îşi foloseşte câmpurile corpurilor sale. De aceea sunt oameni care nu au foarte multă şcoală – dar au o abilitate cu totul specială de gândi şi vorbi. Oameni care nu stau în mijlocul lumii, dar au o abilitate la fel de specială, chiar şi mai specială de a gândi complex şi de a-şi exprima mai departe gândurile, indiferent dacă o face gândind pozitiv sau negativ. Sarcina lor este de a vedea că are astfel de abilităţi, dar să şi observe că nu şi le foloseşte decât negativ, sau mai mult, sau mai puţin negativ – şi de aici mai departe să dezvolte abilitatea de a discerne când, şi cum să-şi folosească aprecierile negative şi pe cele pozitive în egală măsură.

Aşadar credem că gândurile circulă şi nu avem legătură cu ceea ce gândim, nu sunt gândurile noastre. Nu le ştim ca fiind ale noastre. Credem că am fost influenţaţi de ele, că de vină ar fi numai cel din faţa noastră...
Şi lucrurile nu stau de loc aşa...
Este drept că putem avea premoniţii privind cele pe care cineva le va spune în curând în faţa noastră, sau trecând pur şi simplu pe lângă noi. Dar acesta este alt subiect, particular, în continuarea generalităţilor pe care le discutăm acum. Fac parte din alt subiect, pe care îl putem aprofunda atunci când am înţeles bine mecanismele generale.
Transmiterea fluxurilor ca răspuns, în spaţiile de trăire, ca gând animat de energiile venite din spaţii, poate să fie direcţionat către cineva anume, sau poate să fie doar o gândire proprie fără direcţionare. Dăm drumul la gânduri, fără să conştientizăm că ele necesită şi un efort din partea noastră, efort care este întotdeauna util. Ele pot fi o planificare a unor acţiuni pe care le vom face în viitor, sau ca pătrunderi în înţelegerile lumii în care trăim, sau spunem că ne descărcăm de energiile acumulate în situaţii în care nu ne-am putut manifesta.

4. CÂTEVA CUVINTE DESPRE FORMAREA CUVINTELOR

Da, doar câteva cuvinte, căci chiar dacă eu însămi am înţeles în linii mari mecanismul, nu am avut încă timp să dezvolt studii legate de acest aspect. Pe măsura timpului pe care îl voi avea la dispoziţie, voi dezvolta subiectul.
Am început cu gândurile, pentru că ele sunt legate de activitatea mentală străveche, după care s-au format cuvintele, ca mod de redare a gândurilor cu ajutorul structurilor corporal-fizice specializate în vorbire.
Concentrarea omului în exterior a condus la concentrarea sa asupra cuvintelor, mai mult decât asupra gândurilor. Astfel încât omului i-a trebuit o perioadă foarte lungă de timp să-şi înlocuiască imaginile din minte, cu care era obişnuit din perioadă anterioară, mentală, cu cuvinte, aşa cum era obişnuit să folosească în vorbire. Acestea sunt etapele obişnuirii noastre cu vorbele, tocmai această perioadă de concentrare în exterior a condus la obişnuirea cu vorbirea, neglijând gândirea, după care omul şi-a concentrat din nou atenţia pe gândire. Să nu uităm că totul s-a petrecut în condiţiile în care o perioadă foarte lungă din etapa intuitivă nu a fost incurajat să-şi dezvolte simultan şi vorbirea, şi gândirea.
Cu toate acestea, încurajările au existat din când în când, atunci când spiritele se întrupau în societăţile retrase, acolo unde fiecare om, din fragedă pruncie, era încurajat la vorbire şi era învăţat să-şi gândească fiecare activitate pe care o avea de desfăşurat.
Totuşi istoria recentă şi-a pus o amprentă destul de puternică asupra folosirii sunetului interior. Chiar şi acum imaginea interioară este mult mai clară decât sunetul care însoţeşte în mod normal imaginea, aşa cum este ea percepută în exterior – simultan imagine şi sunet.
Despre sunetul fundamental am discutat câte ceva în studiile anterioare. Prima obişnuinţa a omului a fost modul de comunicare bazat pe translaţia imaginii din mintea emitentului către mintea receptorului. Este o translaţie, şi nu o transmitere, căci cel care primeşte nu are acces la cele care se petrec în mintea emitentului, şi nici nu ar îndrăzni să i-o cerceteze, pentru a nu-l deranja. Emitentul oferă şi receptorul primeşte, fără ca acest proces să influenţeze mai mult decât o poate face imaginea glisată.
Şi da, gândul şi comunicarea fac parte dintre obişnuinţele străvechi ale spiritelor umane, ca şi aceea de a merge, de a se hrăni. Oamenii au cunoscut, şi s-au adaptat de multă vreme, cu multe milioane de ani în urmă, tuturor particularităţilor de lumină şi sunet ale planetei, sub forme mult mai complexe decât o facem noi, azi. Le-au cunoscut – dar nu sub forma în care le avem, le percepem şi le folosim azi: sub forma de sunete coerente în gând şi în vorbire. Tocmai de aceea putem gândi şi vorbi acum atât de complex, datorită cunoaşterii anterioare deosebit de bogate a energiilor, sunetelor, luminilor, vibraţiilor planetare.
Bineînţeles că nici gândirea, nici vorbirea nu este egal de dezvoltată în zilele noastre. Este necesar să ştim că oamenii care, datorită acestor puţin-dezvoltate obişnuinţe, sunt dispreţuiţi azi – au o abilitate puţin crezută în comunicare mentală, în vremuri care le permite acest lucru, fără ca astfel de activităţi să pericliteze viaţa pe planetă. De aceea ni se spune să nu ne judecăm semenii...
Să-i ajutăm, să le înţelegem felul de trăire, să avem răbdare să se exprime. Nici eu nu am dat dovadă întotdeauna de răbdare, dar am învăţat că, dacă există răbdarea, comunicarea croieşte apropiere între oameni, oameni chiar aparent incompatibili.