Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 12 septembrie 2009

TREZIREA SPIRITUALĂ – ÎNTRE OBLIGAŢIE GENERAL VALABILĂ ŞI SARCINĂ PERSONALĂ

1. NOI, TREZIŢII...
Ar trebui să privim ceea ce numim astăzi „trezirea spirituală” departe de a fi o obligaţie de aceeaşi valoare şi putere pentru fiecare om de pe Pământ. Ceea ce azi numim „trezire spirituală” are o componentă generală – aceea de perfecţionare permanentă a manifestărilor individuale, personale, precum şi o componentă specifică fiecărui grup spiritual în parte. În cazuri mai rare, există şi o a III-a componentă, de sarcină personală neîmpărţită (chiar dacă ajutată) cu alţi oameni din jur. Sunt cazuri mai rare, de sarcini de mare complexitate şi profunzime, care presupun o putere de susţinere uriaşă, dozată diferit de la o clipă la alta a existenţei, în funcţie de experienţa pe măsură a susţinătorului.
Dar şi complexitatea trăirilor noastre, ca spirite obişnuite, evoluante în acest plan al realităţii noastre, este mare, dar după puterea de susţinere pe care fiecare dintre noi o avem, conform experienţei pe care o avem şi o împărţim cu cei din jurul nostru, îmbogăţindu-ne-o cu tot ceea ce învăţăm de la ceilalţi. Rezultă că există un echilibru în lume, căutarea atingerii lui este de fapt acel drum către pace şi înţelegere, pe care le căutăm – şi de multe ori le găsim, chiar dacă nu putem să le şi menţinem permanent. Însă înţelegerile noastre se concentrează mai puţin pe echilibru, mai mult pe generalizare, ne izbim de efectele acestor generalizări într-o lume pe care o găsim foarte diferită în fiecare dintre punctele sale ; cu greu, şi în timp îndelungat, reuşim să înţelegem că fiecare punct (loc, fiinţă, eveniment) are individualitatea sa, chiar dacă observam că multe converg către acelaşi ţel.
În căutările noastre pe acest drum ar trebui să depăşim, pe cât ne stă în putere (dar să ne străduim în continuare), obişnuinţa să ne considerăm:
– treziţi – cei care ne interesăm şi de dezvoltarea spirituală, alături de aceea material-culturală, pe baze mai mult sau mai puţin moderne (de la religie la ezoterism);
– superiori celor care nu ne par „treziţi”;
– singurii care vom ajunge undeva, numit de câţiva întemeietori de concept „dimensiune superioară”, potrivit unei dorinţe de recunoaştere (crezută legitimă) a imaginii proprii sau numai a unei dorinţe sincere de transcedere a realităţii contemporane: dură, agresivă, poluată material şi moral.
2. SUNTEM OARE NOI MAI TREZIŢI DECÂT ALŢII??!!
Părerea mea este că treziţi suntem cu toţii şi cei care numesc pe alţii „ne-treziţi” sunt tot atât de posibil să fie numiţi în acelaşi fel ca şi aceia pe care îi arată ei, astfel.
Fiecare avem de diversificat o secţiune din cele pe care le cunoaştem acum, în societatea contemporană. Cu referire la evoluţiile privite astfel, există două feluri de evoluţii în prezent:
– spirite care trebuie să înveţe în perioada actuală cum să treacă treptat, conştient de la o formă de manifestare bazată aproape exclusiv pe muncă (şi gândire aproape exclusiv legată de ea) la etapa folosirii exclusive a mentalului (aceea care se va desfăşura în viitor). Pentru că, la rândul lor, astfel de spirite sunt învăţători în societăţile lor şi vor fi învăţători mai departe, pentru alte grupări spirituale, în alte părţi ale universului şi în alte derulări de timpuri;
– spirite care trebuie să se concentreze pe dezvoltarea creaţiei materiale şi a tuturor celor care se fac concret în fiecare punct al universului în care se desfăşoară vieţile lor. Sunt cei care se concentrează acum pe meseria pe care o fac: ceea ce schimbă ei de la o perioadă scurtă de timp la alta este calitatea execuţiei: învaţă acest lucru în paşi rari şi mici sau în paşi rapizi, cu diferenţe mai mari sau mai mici de la un pas la altul. În acest fel, ei se pregătesc pentru perioadele care vor urma: tot aici sau pe alte meleaguri ale universului.
Ele vor învăţa de la cei din prima categorie, căci învăţătorii lor sunt mai avansaţi în evoluţii, faţă de cei din categoria a II-a. Iar cei care vor fi învăţători nu se vor referi la un singur nivel de „şcolari” – ci la nenumărate nivele de evoluţie ale spiritelor în mijlocul cărora se vor naşte. Parcurgerea înţelegerilor lor universale acum, într-o succesiune rapidă de trepte, de la o perioadă scurtă de timp la alta, se referă la totalitatea posibilităţilor de ajutor pe care îl vor oferi – şi nu numai – celor care îl necesită, de-a lungul şi de-a latul unor porţiuni vaste ale universului nostru.
Iar toate acestea se vor petrece pentru astfel de învăţători într-un viitor foarte apropiat.
Fiecare grup spiritual existent acum pe Pământ îşi are învăţătorii săi şi fiecare grup în parte poate fi învăţător pentru alte grupuri care le urmează, în evoluţii.
Mai avem de comentat un aspect deosebit de important.
Trezirea spirituală este o formă de concentrare care are o legătură restrânsă cu efortul omul care o trăieşte. În trecut, puţini oameni puteau trăi la cotele existente azi – şi este vorba în egală măsură de sfinţi şi de savanţi. S-au negat unii pe alţii până ce s-au încredinţat că unii nu pot trăi fără alţii, iar acest proces continuă mai mult sau mai puţin mascat şi în timpurile pe care le trăim acum. Creşterea vibraţiei medii planetare, reală, concretă, oferă corpurilor noastre o energizare superioară, care conduce la ridicarea de la sine a puterii noastre de adaptare către realizarea sarcinilor de destin. Nu este de loc exagerat ceea ce spunem: că Dumnezeu ne ajută şi prin El se fac toate.
Dar fiecare grup spiritual are o sarcină principală în această direcţie a înnoirii spirituale – aceasta poate fi o expresie mai corectă decât aceea de „trezire”. Cei care au sarcini pe linia de creaţie (meserie) au implicit şi o direcţionare prin vibraţiile înalte din jur pe linie cultural-spirituală – deşi nu este un prim-plan aceasta pentru ei. Acceptarea tehnologiilor moderne o demonstrează, chiar dacă nu au înţeles niciodată modul complet de creaţie şi mecanismele funcţionării lor. Dacă nu înţelegem că pentru ei acesta este vârful – şi nu acceptarea interesului pentru dimensiuni şi universuri paralele – atunci nu vom înţelege noi, cei care ne credem „treziţi”, toate meandrele lumii în care trăim. Aşadar, acestea sunt subtilităţile noastre, ale celor care ne considerăm ”treziţi”...
Creşterea şi dezvoltarea volumului şi secvenţelor de vibraţie ale mediului nostru de viaţă ne oferă posibilitatea de a readuce din memoriile latente ale spiritului experienţă din ce în ce mai bogată de încredinţare asupra realităţilor universice în mijlocul cărora trăim.
De aici mai departe trebuie să facem, fiecare în parte, eforturile pe care ni le simţim necesare în fiecare moment. Este greu, pentru mulţi oameni, să abandoneze teoriile, încredinţările vechi: că ne tragem din maimuţe, că istoria veche a omenirii cuprinde lupta dintre neanderthalieni şi cro-magnoni; că peşterile ne-au adăpostit primele treceri de la animalele ce eram înainte de ultima glaciaţiune către oamenii înaintaţi care suntem azi; de fapt nici nu ar trebui să mai discutăm despre „oamenii primitivi” – dar vom discuta făcând diferenţieri între ei şi oamenii adevăraţi care i-au fost contemporani, căci ceea ce numim „oameni primitivi” sunt de fapt înaintaşii poporului spiritual al celor pe care azi le numim „primate”: care, în condiţiile vibraţiei foarte mari din străvechimi aveau treptele cele mai înălţate de evoluţie, ajutând poporul primatelor (maimuţelor) să evolueze în pasul lor – nu al oamenilor, al acelor creatori conştienţi înaintaţi, care sunt ce adevărat cei pe care îi numim... cei care ne numim azi oameni...
Ne vine – nu ne vine să credem, dacă hai! Totuşi acceptăm că a existat o civilizaţie înfloritoare pe care o numim lemuriană şi apoi o altă civilizaţie – cea atlantă, cu greu sau de loc acceptăm că nu era o civilizaţie tehnologică, din care omenirea aceea a decăzut, folosind în exces tehnologiile lor; acceptăm cu greu sau nu faptul că această civilizaţie avea un alt mod de existenţă, un alt mod de creaţie decât cel tehnologic, alt mod de comunicare decât cel verbal, alt mod de deplasare decât tropăitul nostru binecunoscut...
Fiecare dintre noi are limitele sale, specifice momentului. Dar aerul pe care îl respirăm, planeta însăşi cu structurile sale eteric-astrale ce îşi modifică permanent forma, prin creşterea vibraţiei, împrumută această vibraţie imediat şi structurilor sale pământoase, apoase şi aeriene, ne ajută astfel în fiecare moment şi pe noi, oamenii, să ne readucem aminte şi să înţelegem procese din ce în ce mai complexe. Şi aceasta – indiferent pe care linie am avea fiecare sarcinile lui, fie ele materiale sau spirituale.
Şi noi acceptăm să utilizăm tehnologiile noi – deşi ne întrebăm uneori cu dispreţ: cui folosesc?! (antica întrebare „Qui prodest?”)
Da, da... ne folosesc... Ne dezvoltăm permanent capacităţile de creatori conştienţi. În paşi mari sau mici, deşi sau rari.. Plutind sau chinuindu-ne. Uneori chinuind pe alţii... Apoi mirându-ne că aceia ne-au iertat... Învăţând astfel cu toţii să iertăm şi să creăm mai departe, cu mâinile noastre, să nu mai dispreţuim nimc, să ne folosim mintea nu pentru a căuta feluri de însclavagire, ci pentru a folosi resursele planetei cât mai eficient, cât mai curat, cât mai economic... Şi încă multe altele...
3. CINE VA TRĂI MAREA TRECERE?!...
Aşadar, suntem cu toţii, fără îndoială, mai mult sau mai puţin deschişi: unii către spiritualitate, alţii către materialitate. Şi învăţăm cu toţii să ne acceptăm reciproc. Să facem o punte între toate, să folosim în mod echilibrat totul, fără deosebire, considerând că toate sunt manifestări spirituale: adică manifestările oricărui spirit, în evoluţiile care merg în infinit...
Şi nu este refuzat nimeni la „Marea trecere”. Ar fi bine să acceptăm (toţi!!!) că cei ce vor trăi raiul pe Pământul cel nou vor fi în principal cei care au cea mai puţină evoluţie. Pe ei nu-i va premia nimeni, ei nici nu au evoluat propriu-zis în ultimii 10.000 ani, din cauză că s-ar fi adâncit şi mai mult în agresivitate şi materialitate decât au făcut-o şi o fac încă cei mai mici evolutivi care trăiesc efectiv acum, pe Pământ. Acei ”şi mai mici decât actualii mici” ar fi luptat cu şi mai multă încrâncenare până la ultima lor suflare, trăgând şi pe agresivii, criminalii şi perverşii pe care azi îi credem cei mai răi: acolo de unde nu şi-ar mai fi revenit nici unul, decât cu mari sacrificii pentru toată lumea din jurul lor. Sacrificiile sunt bune, nu şi cele inutile. Şi Dumnezeu ştie foarte bine asta; ne revine şi nouă efortul de a ne obişnui cu acest lucru.
Cei „răi” de azi vor pleca, cu înţelegerile lor proprii, în raiurile lor de acasă, probând pe drumul lor de întoarcere că şi-au învăţat bine lecţia. Subtilitatea înţelegerii acestor lucruri constă în acceptarea lor: nicidecum o acceptare a faptului care este bine ceea ce au făcut şi de a urma atitudinea lor agresivă, perversă, criminală, ci acea acceptare a faptului că ei au înţeles, au început reglarea atitudinilor lor şi că probează pe alte planete ceea ce au învăţat aici.
Şi au învăţat multe... Să nu ne îndoim de asta...
Mai greu este pentru cei cuminţi să accepte faptul că nu-i vor înghiţi iadul pe cei rătăciţi. Să accepte povestea fiului rătăcitor nepedepsit...
De aceea, acum, noi, cei care ne simţim treziţi, dacă vom avea încredere în partea lor bună, pe care trebuie să şi-o dezvolte în continuare, le vom căpăta încrederea, pe toate căile universului. Vom putea să-i învăţăm mai departe, să conlucrăm pe tărâmuri înălţate, să creăm o lume după sufletul nostru de azi.
Şi ei vor înţelege încă şi mai bine, şi mai repede, şi mai concret totul, dacă nu îi rejectăm azi. Dacă îi privim aşa cum obişnuim azi să spunem: cu compasiune, cu multă compasiune...
Trezirea noastră trebuie să meargă mai departe, dar iată că ne mai oprim şi noi, din când în când... Ni se spune să fim deschişi, să avem sufletele deschise mai departe, pentru a accepta tot ceea ce azi se află, de fapt, doar la început... Unora le trebuie un impuls pentru o parte generală, altora impulsuri permanente de mers mai departe, într-o uriaşă bogăţie de amănunte pe care le absorb cu bucurie.
Frumos este să ne acceptăm şi să ne ajutăm, indiferent dacă o dezvoltare evidentă apare sau nu în chiar această viaţă.
Mai este un lucru specific acestei perioade de trecere: cel „trezit” merge cu paşi mari mai departe, nici nu ştie cu cât se „trezeşte” cu fiecare clipă care trece... Nu are conştiinţa dimensiunii propriei sale înaintări, treziri, înnoiri, nu crede că alţii nu sunt treziţi şi că oricum nu se vor trezi niciodată. Când conştientizează totul, disperarea lui este foarte sinceră, dar cu privire la propria persoană, pe care şi-o crede rămasă în urmă...
Dar în realitate, diferenţele merg proporţional...
Să ne gândim la asta. La toate.
Normal, cei care simt nevoia. Înseamnă că au nevoie chiar să meragă mai departe, fără să tragă şi fără să poarte în cârcă pe alţii.
Căci fiecare are momentul lui de trezire şi viteza sa de înaintare. Şi fiecare dintre noi avem momentul nostru de trezire în care să înţelegem în mod complex dimensiunile înţelegerilor pe care momentul ni se cere...

52 de comentarii:

Anonim spunea...

Textul spune ceva profund, dincolo de cuvinte.
Simt asta, dar, totusi, imi scapa acest inteles.
Am citit in cartile lui Demetrescu cum ca un duh mai putin evoluat nu va putea intelege si asimila gandurile emise de un duh mai evoluat. Le va "vedea" ca pe imagini colorate si frumoase, le va admira, le va dori, dar nu va sti ce inseamna. Va putea asimila doar acele forme-gand care sunt pe masura nivelului sau de evolutie.
Asa ma simt eu in fata acestui text.
Simt ca emite o invatatura foarte importanta si ca transmite un mesaj profund, cu directie, dar nu-i pot intelege esenta.
Dincolo de cuvitele si fraze sta esenta si la ea vreau sa ajung.
Am cateva intrebari, dar trebuie sa mi le structurez pe hartie parcurgand textul din nou.
Revin.

Cristiana spunea...

Unul dintre lucrurile pe care le urmaresc in scrierile mele este si un fel de actualizare a celor scrise mai de mult, prin prisma unor studii mai recente, asteptand actualizari din partea celor care lucreaza mai departe.
S. Demetrescu are in principiu dreptate, insa as mai completa cu faptul ca sunt cazuri in care fiecare om, avand o sarcina anume de indeplinit, poate sa se preocupe in special de o anumita problema, ocolind altele care ar putea sa-l indeparteze sau sa-l intarzie chiar. Mai ales acum, in ultimul moment al etapei despre care discut foarte mult aici, pe aceste bloguri ale mele.
Pe urma, dupa ce isi face treaba, se va preocupa si de altele.
Literatura esoterica este plina de acesta expresie, de aceea am scris acest articol. Dan mi-a dat cartea "Un pamant nou" de E. Tolle. Am inceput sa scriu gandurile mele la pasajele cartii (pregatesc un nou blog cu acest fel de a vorbi despre cartile pe care le citesc) si unul dintre primele lucruri despre care scrie Tolle aici este despre aceasta trezire. Oamenii care se preocupa de metafizica, de esoterism, de paranormal, folosesc acum termenul pentru a se distanta de cei care nu se preocupa de asa ceva.
Prin acest articol vreau sa arat ca noi, cei care ne consideram treziti (desi nu-mi place sa folosesc acest termen, dar il folosesc ca sa stie lumea la ce ma refer) avem la randul nostru multe tare, reiesite chiar din atitudinea noastra... Si apoi mai aven si multe usi care nu ni s-au deschis complet, mai avem ne-treziri de care nu suntem constienti, mai putem sa spunem "Ei, asta chiar intrece orice imaginatie!! Doar au scris mari scriitori despre ele..." Da, asa este, dar nu au fost ultimii care sa aiba dreptate... Subtilitatile sunt pentru noi, acum.
Este datoria noastra sa le expunem, sa mergem mai departe, este datoria generatiilor viitoare sa spuna mai departe decat noi ceea ce este a generatiei lor...
Panta rei... spunem si noi, dupa ilustrul Heraclit...

ady spunea...

Minunat,Cristiana.Acest articol subliniaza exact cea ce ma straduiesc sa spun,si anume,revenirea la unitatea in spirit.Cel putin asta vad eu,fiecare cu ce il doare.Si ai dreptate,e destul de greu sa intelegi de ce unii oameni isi mentin ignoranta ca pe o forma de aparare si sunt mai degraba inclinati sa accepte o realitate subiectiva creata artificial decit propria lor credinta si propria lor cunoastere,ca piatra de temelie.Insa cred ca am inteles,cel putin eu,ca nu exista noi si ceilalti,ca nu stim intotdeauna ce minunatul spirit intrupat si a propus sa experimenteze in aceasta viata,si de aici,tendinta de a nu mai judeca ,cit de a intelege si a accepta orice fel de trairi si manifestari,ca fiind ale spiritului,si probabil ca asta este o noua forma de credinta,simplificata si lipsita de dogme,insa concreta,coerenta.Primul impuls este de a judeca,fiind proiectia propriei creatii si pe masura cunoasterii proprii,al doilea este de a ajuta si a schimba,nu intotdeauna inspirat si potrivit momentului,si in fine,urmeaza intelegerea faptului ca evolutia este particulara,chiar daca sensul este general,iar cea ce numim lume,evolueaza odata cu schimbarea proprie a lumii interioare,care este singura reala,cea ce numim lune este de fapt o conventie in care multiplele realitati individuale se intersecteaza.Deci,multumesc pentru impulsul catre noi reflexii si meditatii,si poate ca imi gasesc in aceasta toamna blinda inspiratia si impulsul de a scrie,si mai ales,de a impartasi.

Cristiana spunea...

Asa cum spunea si Anonim, dincolo de text este ceva care se adreseaza fiecarui suflet in parte. Fiecare isi simte sufletul trimis undeva, acolo unde trebuie sa invete ceva personal, sa inteleaga ceva personal si sa impartaseasca cele pe care le intelege in fiecare moment. Asa cum spui tu, Ady.
Eu, personal, in urma discutiilor noastre, ma simt atrasa/directionata catre lucruri care au ecou in mine si, adaugandu-se mugurilor deja existenti pe undeva pe acolo, ii ajuta sa creasca. Bobocii - sa infloreasca. Florile - sa dea rod, sustinere semintelor pe care le poarta rodul lor...
Si sunt toate perene...

Anonim spunea...

(1)
In primul rand as vrea sa inteleg daca textul face o abordare a realitatii spiritelor noatre umane, ca entitati nemuritoare, sau o abordare a realitatii spiritelor intrupate pe pamant.
Pentru ca pe pamant putem gasi situatia unui spirit foarte evoluat intrupat intr-o fiinta care pare, la prima vedere – dupa criteriile umane (pamantene) de evaluare si apreciere a evolutiei culturale, materiale, mentale, spirituale – o fiinta inferioara, putin evoluata (dar care este astfel doar pentru ca are o sarcina bine determinate in aceasta viata terestra de implinit).

Deci cele doua categorii
– “spirite care trebuie să înveţe în perioada actuală cum să treacă treptat, conştient de la o formă de manifestare bazată aproape exclusiv pe muncă (şi gândire aproape exclusiv legată de ea) la etapa folosirii exclusive a mentalului (aceea care se va desfăşura în viitor). Pentru că, la rândul lor, astfel de spirite sunt învăţători în societăţile lor şi vor fi învăţători mai departe, pentru alte grupări spirituale, în alte părţi ale universului şi în alte derulări de timpuri;
– spirite care trebuie să se concentreze pe dezvoltarea creaţiei materiale şi a tuturor celor care se fac concret în fiecare punct al universului în care se desfăşoară vieţile lor. Sunt cei care se concentrează acum pe meseria pe care o fac: ceea ce schimbă ei de la o perioadă scurtă de timp la alta este calitatea execuţiei: învaţă acest lucru în paşi rari şi mici sau în paşi rapizi, cu diferenţe mai mari sau mai mici de la un pas la altul. În acest fel, ei se pregătesc pentru perioadele care vor urma: tot aici sau pe alte meleaguri ale universului.”

sunt aprecieri pentru spiritele nemuritoare , indiferent de nivelul de evolutie constatat in oamenii din intruparea curenta?
Sau se refera chiar la aceasta intrupare pe care o traim acum toti, in aceste vremuri, oameni care avem o constiinta mai mult sau mai putin trezita aici si acum, pe pamant, fara sa stim cat de evoluat ne este spiritual nostrum, ca entitate libera, nemuritoare.

Cristiana spunea...

(1)
Ceea ce doresc eu sa comunic in toate lucrarile mele, de aici si din alte parti, postate deja sau in curs de aparitie, este faptul ca TOATE SPIRITELE SUNT NEMURITOARE. CA VENIM DIN ETERNITATE SI MERGEM IN ETERNITATE, de la simplul (si totusi nu prea simplul) virus - pana la atat de complexul, sofisticatul om de azi (si totusi o forma simplificata, comparativ cu ceea ce am fost inainte de ultima glaciatiune, ca lemurieni si atlanti). Oricat de mult sau oricat de putin am sta aici, pe Pamant, oricat de avansate creaturi am fi - fara sa fim creatori constienti sau fiind chiar creatori constienti - avem acelasi drum in evolutiile noastre si ajungem sa traim cu totii acelasi fel de evenimente universale, chiar daca felul de manifestare al fiecarui spirit in parte este personal si liber.
Te-as indruma, pe masura disponibilitatilor de acceptare a noutatilor in studiul spiritual si al timpului disponibil, sa citesti articolele pe care le-am scris referitor la acest lucru, precum si cele pe care le scriu pe celelalte bloguri paralele privitor la evolutii. Tot ceea ce scriu aici are la baza acest fel de a privi evolutiile tuturor spiritelor din univers.
Intr-un fel, acest mod de a privi evolutiile se situeaza in continuarea liniei generale a lui S. Demetrescu, pe care il consider, din acest punct de vedere al evolutiilor, cel mai apropiat de viziunea universala pe care am urmarit-o de-a lungul celor 16 ani de studii. Si care cunoastere imi dau seama ca se afla la nici un pas distanta fata de inceputurile mele, de ceea ce am putut percepe ca posibilitate de deschidere a cunoasterii universale, perceptibila de om, de pe Pamant. Nu mai discut despre felul in care evolutiile pot fi percepute din alte zone ale universului, din alte dimensiuni structurale paralele sau din alte universuri, de la nivele de vibratie mult mai mari, din sisteme corporale optime acelor nivele de vibratie...

Cristiana spunea...

(1a)
Da, aici ne referim la oamenii care suntem azi, la viziunea pe care am descris-o in comentariile de mai sus, pornind de la acest mod al lui E. Tolle de a vedea deschiderea spirituala a oamenilor - a unor oameni, azi. Viziune care s-a raspandit si s-a creat un orgoliu si, pe baza unei asemenea forme de manifestare, o contraofensiva a celor care nu accepta liniile de deschidere ale altora, a celor care se considera "treziti".
Fiecare om pe care il dispretuim azi este in postura de "trezit" la realitatea sa proprie, la sarcinile sale de destin. Daca nu dispretuim , suntem indiferenti - si tot nu este corect... Putini inteleg cele care se petrec in lume, la nivele spirituale. Multi dintre ei sunt cumintii care se straduiesc sa asculte de Biblie, de porunca de a nu judeca pe altii. Dar sunt putini, si de aceea avem nevoie sa ne spovedim, sa cerem iertare, caci nu putem sa intelegem cum de poate Dumnezeu sa accepte ceea ce noi nu putem accepta...
Fiecare lucru are o explicatie spirituala foarte clara. Demersul biblic si al oricarei religii sau alt postament cultural-spiritual este acelasi si este intemeiat.
Am fost indrumata sa scriu exact despre felul in care spiritul are nevoie de multa straduinta pentru a intelege bazele evolutiilor proprii si ale celor din jurul sau. Ca sa fim incredintati ca nu ni se cere degeaba totul...
Cine doreste sa citeasca cartea Un nou pamant / E. Tolle, o pot oferi in format electronic pdf.
De altfel, acest articol face parte din setul de discutii pe marginea cartii, pe care il voi prezenta pana la sfarsitul anului pe noul blog. Era prea mult discutata aceasta problema pe net, pentru a mai astepta pana atunci.
Contactati-ma la adresa si in modul pe care l-am expus pe blog, pe partea dreapta, la anunturi.

Dan Ioanitescu spunea...

Bun gasit prieteni,

Caut radacina...
Planeta ca o minte mare se scutura? Anagramand, se structura?
Se despute? Se transfigureaza?
Mintea ei se primeneste? Revine la unitatea in spirit, cum zice Ady, intr-o noua formula?.
Caleidoscopul isi schimba structura reasezandu-se in noua structura cosmica?

Iata, Anonima pune intrebari al caror raspuns este interesant de cunoscut.
Te hartuim, dar ne limpezim.

Dan Ioanitescu spunea...

Ai postat cu cateva minute inaintea mea, asa ca o parte a intrebarilor dispar.

Şerban Tomşa spunea...

Citesc şi învăţ, draga mea Cristiana... Mulţumesc.

Cristiana spunea...

Ei, Serban, ce dupa amiaza frumoasa de duminica pe la mine, pe aici!! Cu prietenii mei!!
Si eu sunt in vizita pe la voi... si voi pe la mine...
Invatam impreuna! Uite chiar o prietena mi-a trimis un pps, pe baza caruia voiam sa fac un articol referitor la evolutii. O sa fac o introduere chiar acum, aici, dupa ce mananc si eu!
Asa ca, Dan (si nunumai!) revin cu raspunsuri, nu cred ca am raspuns anterior la probleme pe care le-ai ridicat mai sus... Sau cel putin voiam sa raspund chiar la ansamblul acestor intrebari, care mi se par foarte bine punctate pentru a aduce si mai multa claritate celor scrise in articol.

Anonim spunea...

(2)
Bun, inteleg, deci, ca trebuie sa vad esenta textului ca fiindu-ne adresata noua, oamenilor.
Noua, celor care, mai mult sau mai putin treziti, avem in trupurile noastre niste spirite a caror nivele de evolutie nu ni le cunoastem inca (sau, cel putin, cei mai multi dintre noi nu suntem inca in masura sa ne constientizam “tineretea” sau “batranetea” spiritelor care salasluiesc in trupurile noastre).
Am inteles ca fiecare dintre noi suntem aici cu sarcini de destin clare, distincte, pentru care am fost invredniciti cu o anumita “imagine” in fata lumii: cu o constienta fata de sine si fata de lume mai mult sau mai putin “trezita”, parem mai mult sau mai putin evoluati in ochii celor care ne privesc, ei – la randul lor- avand nivelul propriu de evolutie necesar pentru “treburile” care li s-au dat de rezolvat in aceasta viata, mai sus sau mai jos pe scala umana de apreciere.

Urmeaza intrebarea la citatul urmator:
“Creşterea şi dezvoltarea volumului şi secvenţelor de vibraţie ale mediului nostru de viaţă ne oferă posibilitatea de a readuce din memoriile latente ale spiritului experienţă din ce în ce mai bogată de încredinţare asupra realităţilor universice în mijlocul cărora trăim. De aici mai departe trebuie să facem, fiecare în parte, eforturile pe care ni le simţim necesare în fiecare moment”.

Cum creste si se dezvolta volumul si secventele de vibratie ale mediului nostru de viata ? Exista posibilitatea sa percepem aceste cresteri de vibratie ? Cum percepem diferenta de vibratie al nivelului nou fata de cel anterior ?
Oameni fiind, cu spirite blocate in trupuri, dar care inglobeaza o experienta “latenta”, ancestrala, am putea sa ne ajutam de oarecare semne perceptibile care sa functioneze precum un declic in procesul “trezirii”, in drumul nostru cotidian spre evolutie spirituala?
Poate, stiind aceste semne , recunoscandu-le cand acestea se manifesta, intelegem ca este timpul sa iesim din inertie.

Anonim spunea...

Pentru cartea "Un pamant nou" de E. Tolle va pot indica un link:
http://www.scribd.com/doc/13498593/Eckhart-Tolle-Un-Nou-Pamant

Anonim spunea...

(3)
“Ne dezvoltăm permanent capacităţile de creatori conştienţi. În paşi mari sau mici, deşi sau rari.. Plutind sau chinuindu-ne. “

Am inteles ca nivelul uman de evolutie este primul nivel de creator constient inaintea urmatoarelor (spirite angelice, serafimii, etc – scuze, nu am retinut ierarhia treptelor de evolutie ale spiritelor in universuri)
De la acest nivel in sus, incepand cu etapa de spirit uman, putem crea folosindu-ne de anumite capacitate specifice.
Despre ce capacitate de creatori constienti este vorba?
Se manifesta ele si la nivel terestru, in viata fizica, materiala sau abia dupa ce ne decorporalizam intr-un fel sau altul (noaptea, in astral, la iesirea din aceasta viata sau dupa finalizarea procesului ascensional, cand unii oameni isi modifica structura corpului fizic din constistenta materiala in cea energetica, de lumina – daca am inteles bine …)?
Ca o consecinta a intrebarii precedente: obiectul creatiei se afla pe pamant, in plan material sau in plan astral, oriunde in spatiul infinit al universului?
Modul in care percepem procesul dezvoltarii acestor capacitate de creatori constienti este resimtit pentru unii ca fiind facil (“plutind”), iar pentru altii ca fiind un drum anevoios, complicat, plin de dureri si suferinte fizice si/sau sufletesti (“chinuindu-ne”). Oare de ce sunt aceste diferente?
Ne-am intrupat pe pamant manifestand un anumit stadiu de evolutie (indiferent de nivelul de evolutie al spiritului nostru liber) dintr-un anumit motiv – sarcinile de destin. Sa inteleg ca drumul spre descoperirea capacitatilor proprii de creator constient reprezinta o parte din sarcinile proprii de destin ?
Daca da, oare acest lucru nu inseamna ca ne este dat fiecaruia un anumit moment al “trezirii”, al dezvoltarii constiente, al evolutiei spirituale, al ascensionarii in lumina? Cum putem influenta noi marimea pasilor (din mai mici sai facem mai mari), pe baza liberului arbitru, daca sarcinile de destin ne impugn un anumit ritm, un anumit drum, o anumita viteza de evolutie?
Mi se pare un cerc vicios si stiu ca nu e asa. Ce pierd din vedere ?

Anonim spunea...

"La nivel de formă,sunteţi şi veţi fi totdeauna inferiori unora, superiori altora. In esenţă, nu sunteţi nici inferiori, nici
superiori nimănui. Adevăratul respect de sine şi adevărata smerenie se naşte din această înţelegere. Din perspectiva egoului, respectul de sine şi umilinta sunt contradictorii, în realitate, ele sunt unul şi acelaşi lucru." Eckhart Tolle, Un pamant nou.

Cristiana spunea...

Raspunsul la intrebarile anterioare vor apare diseara, caci nu am avut timp sa fac un raspuns foarte scurt, iar art. Lumina din Lumina, pe care il remodelez acum, recunosc ca este foarte alambicat, cu informatie prea multa; daca va incumetati, cititi-l, dar sfatul meu este sa mai asteptati un pic.
Sper ca ati inteles din modul meu de abordare ca fac ceea ce fac cu tot respectul pentru fiecare om in parte, pentru cunoasterea lui anterioara si fara sa oblig la preluarea celor expuse ca fiind alfa si omega! Siguranta cu care scriu se refera la incredintarea mea, si nu la titlul de obligativitate.
Ceea ce vreau sa las acum, pentru inceput, referitor la formularile dvs. sunt urmatoarele:
1. Spiritele nu sunt in interiorul trupurilor noastre, vom discuta despre acest lucru, daca vreti, dupa ce veti citi cele pe care le-am scris in articolul „Diverse detalii privind evolutiile (3)" la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/08/diverse-detalii-privind-evolutiile-3.html
Cititi toate sectiunile articolului (1,2,3 etc., au fost mai multe articole).
2. Referitor la imaginea noastra de acum: este bine sa ne cunoastem componentele ei, pentru a invata sa nu ne mai rejectam comportamentele, ci sa le folosim numai atunci cand este cazul.
Imaginea noastra poate fi privita din sensuri diferite: corpurile de manifestare obisnuita - fizic, eteric, astral(emotional), mental si cauzal - sunt mostenite de la parinti; corpurile spirituale - spiritual(sau buddhic), dumnezeiesc(atmic) si inca doua segmente de sarcina inaintata (enesic si supraenesic) sunt create suplimentar de ajutatorii astrali si dimensionali - in functie de nivelul sarcinilor fiecarui intrupat in parte.
O alta forma de imagine este aceea spirituala, pe care ne-am facut-o noi insine, de-a lungul tuturor evolutiilor in mijlocul carora suntem. Este componenta imagistica a comportamentului nostru personal, pe care se aseaza toate cele invatate in cursul destinului in desfasurare. Asadar, ea are o componenta deja formata si, pe baza ei, timpul pe care il traim permanent, in diverse locuri din universuri, ne re-formateaza mereu manifestarile, in functie de experienta pe care am capatat-o pana in acel moment. Fiecare moment se bazeaza astfel pe experienta trecutului si croieste astfel modul de sustinere a celor pe care le vom trai in viitor.
Voi formula in cursul zilei un raspuns pentru ultimul comentariu.

Cristiana spunea...

Referitor la tema respectului de sine, cititi si art. in care am dezvoltat si eu, in trecut, acest subiect.
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/06/iubirea-de-sine-respectul-de-sine.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/06/alta-fata-respectul-de-sine.html
Sigur, din aceasta cauza va tot omor eu cu structuri. Ele nu sunt de invatat pe dinafara papagal; daca se retin nu este rau, dar intentia trebuie sa fie intelegerea unor echilibre care apoi se vor folosi in practica in functie de necesitati. Se inteleg aparentele si modul de decelare a falsurilor, a conducerilor luate cu forta de catre cei care nu pot trai decat ordonand oamenii la munca pentru sine. Conducerile umane de azi nu sunt formate din oamenii cei mai calificati pentru asa ceva, iar conducerile din trecut nu cereau ascultare, dimpotriva: erau cei mai activi si longevivi lucratori ai societatilor si marii intretinatori ai planetei.
Dar cei de azi invata din propriile greseli sa o faca corect si frumos pe viitor, iar cei de ieri (care vor fi si cei de maine) vor stii bine, din intruparile pe care le-a facut in astfel de societati, cum trebuie sa actioneze in invataturile pe care le vor oferi in viitor. Caci suntem ajutatori si aici, cum spuneam, si pe toate celelalte meleaguri ale universului.
Strategiile universice de conducere sunt de fapt ordonate pe sistem piramidal de invatatura. Invat de la cel mai apropiat evoluant de mine, pt ca eu pe el il inteleg cel mai bine; ca sa ma ajute, el apeleaza la cel mai apropiat evoluant de el, s.a.m.d.
De altfel este necesar sa atrag aici atentia asupra faptului ca multi oameni se plang ca parintii lor nu vor sa invete de la ei, in calitate de copii. Oricat le-ar spune ceva bun, pare ca nu vor sa invete de la mucosul pe care l-a spalat candva la fund... De fapt copilul este de multe ori (dar nu in toate cazurile) un spirit cu mai multa experienta decat cel mai experimentat adult din familie, pe o anumita forma de actiune dezvoltata la nivel mediu in familie (si in societatea in care se nasc cu totii). Care poate sa nu fie parintele, ci o alta ruda (uneori chiar vecini de o viata intreaga pentru familie, sau prieteni de o viata intreaga de familie). De aceea, parintele va primi pe faţă sfatul de acelasi fel mai degraba de la cineva care nu pare foarte intelept sau priceput, pentru ca intuitia il apropie de acela. Dar urmasul pune in cadrul astfel format familial o temelie, un stalp de ajutor in jurul caruia se vor forma intelegeri, se vor zamisli si dezvolta aduceri aminte din memoriile latente ale spiritului privind experiente anterioare mai putin consolidate. Care se vor consolida acum sau in orice perioada efectiv traita si folosind astfel o experienta din ce in ce mai bogata, care se imbogateste permanent prin toate cele percepute in societate.
Asa cum se petrec lucrurile la nivel familial - se petrec si la nivel de societate locala, planetara, stelara, galctica, etc. Stim bine ca lucrurile stau in acest fel.

Rugamintea mea este sa ne departam putin de E.Tolle, asteptand sa citesc si eu cartea si sa-mi formulez in mod complex raspunsurile.

Cristiana spunea...

Linkurile se pot prelua din preentarea textului cu comentariile aferente. Dati click pe titlu si va apare postarea cu comentariile pe larg, in text, sub articol.

Mikka spunea...

"Mai greu este pentru cei cuminţi să accepte faptul că nu-i vor înghiţi iadul pe cei rătăciţi. Să accepte povestea fiului rătăcitor nepedepsit... "
Ahhhh, ce mi-a placut asta! Mi-a placut tot-tot, dar asta m-a incantat. Dupa ce m-am tot vorbit cu unii si cu altii pe tema asta, de vreo doua-trei saptamani.
Doamne, si sa vezi... Mai ales cand ii vezi asa insetati, ca vin frumos cu cioc-cioc, cu saru' mana... Si tu le raspunzi tot cu saru'mana. Fusesera, se crezusera condamnati (unii chiar la focul gheeenei) si nu indraznisera sa creada macar ca ei cred... Si se lumineaza dintr-o data!

Tare buna scrierea asta!

Si aia cu cine va face "marea trecere"... iar vorbeam cu unii si altii spunandu-le ca, uite cum se face, mai draga, da' fiecare din cei ce citeste un articol pe tema asta vede in aia 5 la suta sau zece la suta sau cati or fi "admisi" pe sine si pe inca doi-trei, iar restul, pleava...hmmmm...
Ce bine ai venit cu lamuririle astea, despre cine si cum invata si mai ales de ce.

Legat de cine va "trece", imi reamintesti ceva, draga mea draga, ceva ce imi e drag acum, un citat din Henri Gougaud:
"Si-a asezat mana dreapta pe capul meu si mi-a suras cu indulgenta. Mi-a mai spus:
- Uita tot ce te-a impins pana la padurea asta, uita-ti copilaria cu marile ei necazuri, uita nu numai ce te-au invatat parintii tai indieni, dar si ce te-a condus catre iubire. Uita-ti dorinta de a fi bun, merituos, demn de iubire. Nu mai cauta. Demn sau nu, merituos sau nu, Dumnezeu te iubeste, fiule.
Inima mi-a tresarit. M-am simtit mizerabil si am spus:
- Don Sebastian, pentru ce m-ar iubi Dumnezeu, daca eu nu fac ce trebuie pentru asta?
- Pentru ca El nu stie sa faca altceva. Nu stie nimic altceva decat sa iubeasca. "

Asta, respiratia Iubirii v-o doesc tuturor, dragilor!

Cristiana spunea...

Multumim, Mikka, mult de tot, pentru sustinere!!!

Sunt cam obosita, am lucrat mult la materialul despre diminuarea vibratiei locale, pe care l-am terminat acum, dar mai am sa-l corectez si eventual sa fac vreo 2 desene, de aceea nu am postat azi nimic. Dar el trebuia facut, si acum a aparut si momentul sa finalizez totul.
Asa incat ne reintalnim maine!

Mikka, as spune ceva in completarea celor puse aici de tine: Dumnezeu stie bine si raul, dar la nivelul acela al Său, doar vag imaginalbil de catre noi, nu mai poate face nimic rau. Dar prin tot ceea ce ne invata, depasim si noi, treptat, particelele de rau pe care le constientizam in noi insine.
Pana la aceasta cu adevarat Mare Trecere... catre a sti tot raul pe care l-am putea face şi a indrepta tot raul pe care l-am facut si-l putem face... chiar este inimaginabil cate valuri de eternitati ne vor mai trece prin constiinta noastra deocamdata tare plapândă...
Dar ne sustinem si ne facem impreuna pasii pe care ii putem face acum... Cu drag de bine, de frumos, de bun...

Anonim2 spunea...

Cele scrise de tine m-au dus cu gandul la rugaciunea Sf.Francisc din Asissi, unde la final e cam asa:

Ajuta-mi, Doamne,
Nu atât sa caut mângâiere, cât sa mângii pe altii,
Nu atât sa caut întelegere, cât sa-i înteleg pe altii,
Nu atât sa caut iubire, cât sa iubesc.
Pentru ca cel care da, acela si primeste,
Cel care se uita pe sine, acela se si regaseste,
Cel care iarta este si el iertat,
Cel ce moare, acela se naste in viata vesnica.
Ajuta-mi, Doamne,
Fa ca din mâinile mele sa se vada lumea Ta"

Precum si la cele spuse de parintele Arsenie Boca , cum ca sa avem rabdare cu cei din jur si sa acceptam si sa intelegem modul in care ei inteleg si vad lucrurile, nu sa ii judecam.

Cristiana spunea...

M-ai facut sa incep ziua aceasta cu sufletul plin de încântare... Scrisese Mikka pe undeva ceva foarte frumos despre... pur si simplu încântare... Pentru ca si acum, desi nu ma uit pe text, parca cuvintele cântă si valsează in sufletul meu, in continuare...
O sa scot aceste cuvinte si o sa mi le pun pe fişet, sa le am sub ochi in fiecare dimineata. Sa le mai vada si altii...

Mikka spunea...

Daaaa. Tare faina, revenirea la rugaciunea Sfantului Francisc... Multumesc de readucere sub ochi, draga Anonim2. Simplitatea, in intelegere si manifestare. Fara prea multe intrebari.
"Nu atât sa caut iubire, cât sa iubesc."
Si mai ales, sa O simt... daca O simt, sunt in Ea, pana peste cap, si actele Iubirii se fac de la Sine. In multe si felurite forme.

Incantarea, draga mea draga, acea traire dinauntru, da... vezi, ce simplu e, bucuria aceea care nu se imprastie, caci ea oricum este peste tot, ci doar se simte mai tare, cand altul povesteste doar de ea... Si care creste acum, cand vad ca esti si tu in incantare.
Sa ne bucuram, asadar!

Cristiana spunea...

Pentru inceput, am scris un articol detaliat privind variatia vibratiei medii planetare.
Il gasiti la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/09/variatia-vibratiei-medii-planetare.html
Trebuie scrisa si partea a doua, privind modul in care se dezvolta fiecare segment de vibratie, in cresterea vibratiei, urmand calea de crestere descrisa in text.
Urmeaza sa scriu cateva cuvinte despre creatorii constienti.
Va rog sa va reobisnuiti cu raspunsurile intarziate, caci am inceput inventarierea anuala si vin tarziu de la serviciu. Totusi nu renuntati la intrebari numai pentru a ma menaja. Scrieti-le si eu raspund pe rand, fiecareia in parte.
Spor si voua in toate!!

Anonim spunea...

Multumesc mult pentru raspunsuri.
Toate articolele dumneavoastra la care ati facut trimitere le-am citit deja. Le voi reciti, intotdeauna ramane ceva de aprofundat in aceste scrieri.
Intrebari? Se vor termina vreodata?
Nu cred.... dar nici sa "cer atentie" prea multa nu este cazul...
Imi voi mai pune minta la contributie, voi citi tot ce pot si cat pot, voi reciti... trebuie sa inteleg pana la urma, trebuie sa-mi primesc raspunsurile pana la urma... Aici sau in alta parte. Azi sau maine. Sau intr-o zi in care sufletul imi va fi prgatit sa le primeasca, poate.
Multumesc. Sunt aici. Voi ramane.

cornelia spunea...

Multumesc pentru fotografie!...Draga mea draga, ce dor mi-e de tine!...:((

Cristiana spunea...

Nu sunt "dumnevoastra" sunt Cristiana !!!

Mai am, in mare, articolul despre creatorii constienti, la care scriu chiar acum. As fi vrut sa fac si niste scheme, ca sa intelegem mai bine cum stau lucrurile, nimic nu este simplu aici. Oricum este doar un inceput de discutie, deocamdata.
Am spus ca ar trebui sa detaliez si cate ceva despre cresterea - nu numai diminuarea - vibratiei medii planetare, trebuie sa ma gandesc cum sa pun intr-o forma mai restransa, de aceea m-am apucat de creatorii constienti. Multumesc pentru aceasta problema in mod special, recunosc ca nu era in plan si este necesara precizarea acum.
Ma bucur foarte mult cand cineva ramane pe aici!! Si nu-mi pare de loc rau sa spun acest lucru!!!

Dan, cu raspunsul la intrebarile tale mai intarzii un picut!!
Pentru mine cele puse de tine aici au o mare importanta, imi deschid drum catre expuneri de mare importanta. Privind omul si perceptiile sale, intelegerile asupra schimbarilor actuale, problematica vasta a schimbarilor matriceale care ne ajuta in primul rand pe noi, oamenii, din multe puncte de vedere, ne ajuta sa ajutam si noi planeta, pe cat ne este deocamdata in putere; ne ajuta sa intelegem ca nimic in lumea aceasta nu este fix, dar nici nu se schimba integral, dupa cum se schimba acum perceptiile noastre!! Nimic nu este pentru prima data - chiar daca nimic nu se repeta in aceeasi forma, totul se remodeleaza, de fapt, in timp ce transfigurarea o traim noi, oamenii, fiintele cele mai constiente de pe planeta privind partea de univers in care traim. Nimic nu a fost inafara unitatii din spirit, noi ne aducem aminte ca asa ceva exista.
Se restructureaza modul nostru de abordare a realitatii, a dimensiunilor noastre de simtire, de traire, de intelegere a vietii.
Asadar, mergem mai departe!!

Cristiana spunea...

Cornelia, draga mea, am sters de 2 ori titlul fotografiei, care cerea imperios numele tau, sa stii bine de tot ca ea este acolo pentru tine! Apoi m-am gandit ca suntem amandoua de acord ca fiecare om din lume merita un zambet din soare (al nostru, al lumii, al cerului!!) si il trimit tuturor, chiar daca ea a pornit din dorinta de a-ti trimite tie personal acest colt de rai!!! Este uluitor ce poate fi simtit acolo. Verisoara mea s-a vindecat acolo, in acel loc, de o zgaiba pe care o avea de mult timp!! Am stat acolo, in acea dupa-amiaza aproape fara sa vorbim, parca ascultand pietrele acelea din jur sau cele inaltate urias spre cer... Doamne! ce putere, ce forta le irumpe catre infinit... cu adevarat simti cum piatra saruta cerul...
Iti doresc toate-toate cele bune, draga mea!!
La fel si voua, tuturor!!

Cristiana spunea...

Revin, Anonim draga, nu se pune problema asa, te rog sa ma crezi ca nu acaparezi nici o discutie, dimpotriva, sunt foarte bucuroasa de orice fel de intrebari.
Uite cum are Dan curaj, Rodica, Brandusa... toti trebuie sa avem. Eu invat odata cu intrebarile voastre, nu am multe raspunsuri deja formulate, multe le aprofundez si eu odata cu voi, regandesc perspective, gandesc organizari, exprimari, revin asupra textelor...

Imi pare rau ca nu ma pot ocupa chiar si mai mult, astept si eu pensia, ma incurajez cu Mariana Hera, care trece si ea prin aceleasi dorinte de inflorire la pensie!!! Sa facem din libertatea noastra ceva frumos, util, VIU !!!

Invatam cu totii, ne ajutam unii pe altii, toti cei care ne citesc se bucura de toate cele de pe aici...
Astfel incat... doar daca nu a fost o retragere politicoasa accept fraza aceea!!!
Dar orice hotarare este de respectat, am glumit un pic serios mai sus!!!
O seara buna in continuare!!!
Si zile frumoase!!!

Anonim spunea...

Ah, nuuuuuu, nici vorba!
Nu a fost nicidecum o retragere politicoasa. Intr-o astfel de ipoteza absenta unor noi mesaje ar fi fost cea mai simpla solutie - doar sunt Anonim, nu?

Chiar a fost o justificare a retinerii de a umple pagini de comentarii aici cu intrebari ale caror raspunsuri poate s-au mai dat, poate s-au mai explicat, sau care le sunt celor mai multi evidente, numai mie nu (cel putin deocamdata.

Cristiana, am dezvoltat o fascinatie fata de ideea creatorilor constieti care am devenit noi, spiritele umane, dupa ce am evoluat, pe rand, din spirite minerale in spirite vegetale si animale. Saltul acesta evolutiv care ne permite creatia este urias, desigur, dar, atata timp cat omul nu este constient de aceasta putere a lui aproape ca se anuleaza.

"Trezirea spirituala" de care vorbeste atat de simplu, dar atat de vibrant, Eckhart Tolle, este poate medicamentul care ii va revela omenirii aceasta trasatura evolutiva: creatia constienta.

Astept "cuminte" articolul despre omul, creatorul constient.

Anonim spunea...

"Iata, Anonima pune intrebari al caror raspuns este interesant de cunoscut."

Dane, "Anonima" zici?
Am zambit!

Cristiana spunea...

..!!!... Dan l-a cam ghicit si pe Anonimul Pamantean inainte de a se deconspira el insusi!!! Si cica nu are talente ascunse... se ascunde dupa ele!!...
Insaaaa... sunt de parerea ca eu, personal, trebuie sa respect intimitatea ale carei margini si le pune fiecare om in parte, exact acolo unde simte ca ii este necesar. Si asta datorita faptului ca tema blogurilor mele este foarte nedrept vazuta - inca - in lumea noastra stramta, vrem ca parerile noastre sa se stramteze dupa cum le este unora placerea, sau durerea.. si astfel apare necesitatea ariciuirii, incapsularii pentru pastrarea acestei plaje de liniste personala. Totul este foarte normal.
Fiecare insa procedeaza cum doreste, in limitele bunului simt, care, observ cu bucurie, blogul il impune, de multa vreme.
Asa incat ma bucur ca ai zambit la cele scrise de Dan !! Culmea este ca si eu am zambit !!!
Acum... depinde fiecare dintre noi la ce i-a venit sa zambeasca !!!
Sper sa zambeasca si Dan, gasind niscai elemente comune intre cele pe care le discutam acum, propriile sale bloguri si cele pe unde hoinareste acum!!! "Vorba" sa... :))))))))))))))))
Eeeei, si acum - la ale noastre!!
Sunt aici la comentarii, dragă Anonim, indiferent daca unele lucruri au fost scrise sau nu. Daca este mult de explicat si trebuie inteles ceva mai complex, ori trimit la textul deja expus, ori scriu articolul cu detalieri (1,2,3). Daca se poate, fac un mic rezumat. Asa incat nu este nici o problema sa mai reamintesc cate ceva din cand in cand.
Eu stiu bine ca este material mult, complex, Dan mi-a sugerat sa fac un dictionar in care sa pun ideile principale, definiri pe scurt, dar tot s-ar face un carnat lung si acolo. Pana la intocmirea site ului, ne multumim si cu disponibilitatile restranse ale blogurilor. De altfel, am inceput intocmirea unui Dictionar, care va veni tot la "teorie", la Buc. Cun., o eticheta cu Dictionar, cu articole scurte la care sa fac trimitere si cu linkurile de rigoare. Macar sa fac Dictionarul, este mai greu de cautat linkurile, dar le fac pe rand, ca nu ma grabeste nimieni.
Acum mergem la.. creatie!!! Unii o numesc munca!!! Eu cred ca cream in fiecare clipa care trece... daca o facem cu bucurie este ca si cum am castiga prin munca noastra... universul !!
Spor la treburi!!! Tuturor!!!

Anonim spunea...

(4)
"Ar fi bine să acceptăm (toţi!!!) că cei ce vor trăi raiul pe Pământul cel nou vor fi în principal cei care au cea mai puţină evoluţie."
Acest rationament nu-l inteleg.
In principal cei mai putin evoluati? De ce? Eu credeam ca tocmai invers. Cu cat esti mai "trezit" cu atat ai o constiinta mai evoluata, iar efortul de adaptare la noua lume care va fi, la "noul Pamant" va fi mai usor.
Aceasta logica duce la rationamentul care spune ca aceia care sunt cel mai evoluati sunt in coada listei (plastic spus) si pot ramane "pe dinafara". Adica se poate intampla ca tocmai ei sa nu mosteneasca pamantul cel nou.
Atunci ce se va intampla cu ei?
E de rau? E de bine? Ce este de preferat: sa mostenesti pamantul cel nou sau nu? Sa evoluezi sau nu?
Sa lasam la voia divina?
Atunci ce rost are efortul nostru de "trezire" si toate lectiile din care invatam sa "ne trezim"?

O avalansa de intrebari in una singura....

Anonim spunea...

erata:
Aceasta logica din textul tau duce la rationamentul...

Cristiana spunea...

Este.. de bine!! Chiar si pentru cei care nu doresc decat pedepsirea celor care au facut rau..
Bineinteles ca daca cineva vrea sa creada mai departe in ideile pedepsei.. eu nu am nimic impotriva.. Lumea pe care eu o vad in urma noastra, in prezent si in viitorul din fata noastra nu ar nimic rau pentru nici un segment de populatii spirituale care evolueaza acum pe Pamant.
Am mai dat mai departe de fraza preluat din text explicatii. Poate ca nu suficiente, dar eu revin de multe ori si explic din multe puncte de vedere.
Stiu ca este de fapt o logica inversa celor obisnuite.. dar logica aceasta este cea mai omenoasa pe care am intalnit-o, dumnezeiasca. La fel ca si logica de a nu exista iadul ca atare, ci Dumnezeu se poarta si ofera in continuare acelora damnati de noi, oamenii, cele mai optime conditii de a invata cum sa traiasca si sa se poarte frumos cu alti intrupati, acolo unde se vor duce. Cum sa iubeasca. Nu consolideaza pedeapsa si raul, ci creatia materiala foarte avansata, comunicarea, relatii de calitate superioara.
Revenind la intrebare:
In toata aceasta perioada pe care noi o plasam dincoace de Atlantida, de ultima glaciatiune, rezidentii nu s-au mai intrupat (urmareste textul postarii) decat foarte rar. In acest timp, pe care il numim istorie contemporana, am evoluat noi, AJUTATORII REZIDENTILOR - cu totii am evoluat, in vremea Lemuriei si Atlantidei. Numai ajutatorii insa au evoluat in vremurile pe care le cunoastem ca fiindu-ne istorie azi. Si voi detalia mult in viitor tot acest proces. Va mai urma un articol detaliat privind cei care ne numim azi ajutatori intrupati ca oameni pe Pamant.
NOI, CEI DE AZI, VOM PLECA, IN MARE PARTE, si vor ramane numai o parte din ajutatori (o sa vedem si care, oricum dintre cei cu foarte mare putere de lucru mental) si vor mai ramane tocmai acesti micuti REZIDENTI, adica cei care fac primele lor evolutii aici.
Ei au stat pana acum in corp astral, facand doar putine intrupari, de mentinere in forma, sa se obisnuiasca cu mediile planetare, nu sa intre in mare contact cu nebuniile noastre. Ei sunt cei mai mici. Ei vor mosteni Pamantul.
In continuare ei au nevoie sa traiasca pe acest Pamant, pe care il vor renaste ei. Ei, asa cum voi explica in art. viitor : Omul - creatorul constient universal, au experienta mare de lucru mental, chiar si de lucru manual, dar nu pot sustine astfel de creatie de buna calitate in conditiile de aglomerare planetara spirituala de o asemenea anvergura cum traim noi, azi. Acum. Pot trai, dar s-ar lua dupa alte segmente slabe (caci altfel nu ar face fata) si si-ar denatura rau evolutiile, si pe ale lor, si pe ale altora, tot putin experimentati. Am scris.
Dar odata plecati noi, cei care am facut cel mai mare taraboi, ei invata incet sa faca curat dupa noi. Va voi explica si cum. Vor fi ajutati de ajutatorii mari care vor ramane aici, pe care rezidentii ii cunosc si cu care pot lucra bine.
Noi vom pleca asadar. Strigatul foarte des intalnit azi este "Doamne, vreau acasa.. ACASA!"
Da, fiecare grup spiritual va pleca acasa. Acolo de unde a venit, dar mult intariti, mult mai toleranti, mai intelegatori. Fiecare clipa traita aici ne-a intarit si ne intareste in continuare. Noi vom mosteni cerurile, dupa cum spunea frumos cineva..
Adica fiecare dupa cum ii este puterea. Pamantul va deveni un rai adevarat, si cei mai mici - pe care ii stim bine in subconstientul nostru, doar ca acum nu ne prea amintim, vor cuceri Pamantul. CEI DIN URMA VOR FI CEI DINTAI..
NOI NE STRADUIM SA NE FACEM TREABA PENTRU CARE AM VENIT AICI. MAJORITATEA OAMENILOR VOR SA PLECE, SA LE FIE ACEASTA ULTIMA INTRUPARE.. Ei par a nu mai iubi Pamantul..

Cristiana spunea...

Tu esti unul din putinii oamenii care si-ar dori sa ramana!!! De fapt, s-ar putea sa faci parte - si acest lucru il mai am de explicat acum - dintre cei care vor ramane si care se vor scalda in frumusetile care vor face din planeta noastra adevaratul RAI, PARDIS... Ca ajutatori pe langa rezidenti. Se vor reintroduce toate metalele, cristalele, materialele scoase de noi la suprafata, si se va reface structura materiala a planetei, cea energetica la fel. Se vor regenera padurile, sesurile isi vor relua suprafata lor minunat vălurită, deserturile vor inflori din nou..
Ajutatorii care vor ramane vor face lucrurile mari si vor invata rezidentii sa participe la aceasta lucrare, dupa ce vor invata tot ceea ce s-a realizat pe Pamant. Ar fi multe detalii de spus. Le vom detalia in mod complex, treptat.
Cand voi analiza cele spuse de Sundar Singh voi detalia multe astfel de elemente ale viitorului.
Asadar, nimeni nu ramane pe dinafara, toata lumea merge exact acolo unde trebuie. Si nimeni nu merge la rau, ci la mult bine. Perversitatea celor care au relatat totul - avand se pare cunoasterea ca stiau bine ce fac.. - este greul si iadul lor... Sa-i iertam si sa avem multa compasiune pentru durerile lor... Caci le vor avea, le va fi invatatura de soarta, si vor fi urmatorii, in alte cicluri de vieti, cand vor mai veni pe aici, care se vor sacrifica pentru bine, corectitudine, munca si adevar!!
Si aici, CEI DE PE URMA VOR FI CEI DINTAI. Se vor sacrifica, pana vor invata ca trebuie sa lase pe cei care au mult mai multa putere decat ei sa se sacrifice, caci nu au putere mare si au nevoie de puterile lor in alta parte!
Astfel de evoluanti, care si au invatat lectiile in alte cicluri de vieti, in care au fost răii planetelor, sunt cei care acum, pe Pamant, in vremuri despre care stim acum, au intrat in perioadele sacrificiilor sfintilor. Dar au inteles ca nu trebuie sa isi stoarca ultimele puteri. Sufletul lor este mereu sustinator pentru altii, chiar fie ei mai puternici.
Si aici avem acelasi exemplu: cei ce in alt ciclu de astfel de evolutii au fost cei de pe urma la capitolul omenie - acum, aici, pe Pamant au fost cei dintai..
Toate sunt echilibrate in lumea aceasta. Dar mai ales NI SE ECHILIBREAZA ACUM NOTIUNEA DE DUMNEZEIRE..
De fapt nu avem un Dumnezeu gelos, care invata lumea sa ucida. Dumnezeu lasa oamenii sa faca dupa liberul lor arbitru, le arata Calea, Adevarul si mai Viata... dupa care fiecare intelege bine care este Calea, care este Adevarul, Viata de respectat si de aparat.. Ca toata lumea de aiba Viata in eternitate si in infinit..
Voia divina este asa cum au intuit multi; unii au tacut, altii au vorbit. Au murit sustinandu-si parerea cu tot sufletul pe care nu si l/au pierdut..

Cristiana spunea...

Adaptarea la Noul Pamant este privita de regula ca pe o forma de evolutie angelica care s ar desfasura in viitorul apropiat tot pe Pamant.
Lucrurile nu trebuiesc insa privite asa, sunt trepte uriase de evolutie intre toate formele de evolutie pe care le cunoastem acum, pe Pamant. Pe Pamant sunt numai cativa reprezentanti ai treptelor de evolutie, si nu ale tuturor, de pretutindeni. Universul este mult mai complex decat vechile noastre acceptari.
In conditiile in care nu acceptam eternitatea si nu-i cunoastem bine regulile generale, cand credem ca am rezolvat intelegerea ei ori prin focul vesnic al iadului, ori prin cantarile vesnice la poalele unui Dumnezeu care sta ca la spectacol sau la gard ca sa vada cin'mai trece, cin'cu cin' se mai "leaga" etc., este normal sa ne preocupe problema stricta a Pamantului. Vorbesc la modul general, draga Anonim, sprijinindu-ma de textul tau, nu lua personal aceasta idee. Este un prilej de discutei, de fapt. Daca se citeste literatura de specialitate (fie ele si americane, deocamdata, pana cand vor prinde curaj si romanii, care au tone de bibliorafturi cu comunicari astrale si dimensionale de dinainte de evolutie, inca..) se va observa ca se vorbeste mai mult despre alte dimensiuni decat de Pamant, iar cand se vorbeste despre Pamant se vorbeste despre o alta dimensiune a Pamantului. De fapt, este vorba de aceeasi dimensiune STRUCTURALA (de aceea va pun eu in atentie tot felul de structuri si ierarhii), dar despre alte valori ale vibratiei planetare, la care oamenii vor avea alte dimensiuni ALE TRAIRILOR LOR.
Ne pregatim de alte feluri de evolutii, asadar. Acei ajutatori care raman aici, alaturi de rezidenti, sunt ajutatori foarte puternici, care vor evolua la randul lor in domeniile de ajutor concret oferit unor segmente spirituale aflate la diferente foarte mari fata de rezidenti. Cu cat diferentele sunt mai mari, cu atat este mai grea calibrarea si recalibrarea manifestarilor ajutatorilor pe principiile rabdarii, tolerantei, intelegerii... neintelegerii lor asupra unor mecanisme mai putin consolidate, fie ele mentale sau nu, fie ele simple sau complexe. Ele pot fi simple numai din perspectiva evoluantilor inaintati, care invata treptat acordarea ajutorului, nu numai felurile de creatie, mecanisme, comportamente, asa cum se invata in aceasta regiune a universului. Greutatile ajutatorilor sunt depasite numai lucrand cu mititeii universurilor. Pe urma se vor recalibra la nivele intermediare, cunoscand limitele inferioare ale invataturilor lor (lucrul cu cei mici) si limitele superioare ale invataturilor lor (lucrul invatat de la cei mai mari si mult mai mari decat ei).
Eternitatea este traire fecunda, plina cu invataturi mereu mai inaltate. Cunoasteri care depasesc acum modul nostru concret de perceptie, dar nu si intelegerile generale ale sensurilor, asociate unor trepte pe care le putem dezbate oricand, spre continuarea intelegerilor.

rodicamoloce spunea...

Cristiana,mi-ai devenit o prietena draga cu care stau zilnic de vorba si de la care am multe de invatat.Noi,crestinii ortodicsi o iubim si o veneram pe Fecioara Maria.As vrea sa stiu ce loc ocupa Ea in ierarhia entitatilor spirituale despre care ne-ai vorbit?

Cristiana spunea...

Rodica, multumesc pentru increde!!
Iti raspund chiar cu multa placere la problema spirituala pe care ai pus-o in dezbatere.
DESPRE MARIA, MAICUTA DOMNULUI
(1)
Am avut o simtire cu totul speciala fata de Iisus intotdeauna, fara ca religia sa mi-o impuna, fara a fi practicanta in religie in mod deosebit. Apreciez orice religie prin cele cu care sunt de acord si cele cu care nu sunt de acord in sufletul meu, caci cele exagerate sau schimbate m-au orientat intotdeauna pe drumul lui "Asta nu trebuie sa fac si eu". De aceea invatatura poate fi completa in fiecare manifestare umana.
De aceea nu m-a atins nici faptul ca s-a pus sub semnul indolielii virginitatea ei, nici copiii pe care i-ar fi nascut in continuare, dupa primul sau copil, nici faptul ca mormantul sau s-ar afla ori intr-o parte, ori in alta.. Toate sunt omenesti.
Invatatura fiului ei si a ei personala insa nu sunt omenesti, in masura in care noi, oamenii, nu ne dovedim inca dumnezeiesti..
Am simtit de la bun inceput ca era frate de spirit cu Iisus. Este drept ca, la nivelul evolutiilor lor, spiritele se sparg la un moment dat al cresterii lor, monadele merg fiecare in parte pe drumul ei, caci rostul spiritului - ca formatiune de monade - este acela de a depasi greutatile inceputurilor; apoi intruparile individuale, dar intelegandu-le bine si pe cele comune, arata monadelor cum se poate trai pe cont propriu, dar si cum se pot ajuta in continuare monadele din spirit pentru a respecta tot ceea ce este viata oriunde, la orice nivel de cunoastere, de traire...
Secundarii si apoi centralii au deja puterea de a lucra cu adevarat individual, insa se ajuta intotdeauna in lucrarile cele mai importante. In eternitate. In functie de fiecare profil local al derularii vietii. Caci fiecare are un anumit fel de experienta care, in lumile pe care ei le ajuta, poate commpleta o lucrare principala, facand-o perfecta.
In cazul lucrarii pamantene care s-a derulat acum 2000 de ani, era nevoie de un cuplu de puteri complementare. Iisus s-a rugat pentru intreaga omenire, de fapt pentru INTREAGA VIATA DE LA PLANETA, CACI TOATA VIATA DE PE PLANETA A BENEFICIAT DE AJUTORUL SAU, si voi detalia candva acest lucru. Era nevoie de un fel de impletire a fortelor lor, intr-o lume in care aproape toate speciile de vietuitoare sunt formate pe principiul departajarii sexelor. De asemenea, unul realiza lucrarea - celalalt supraveghea aplicatia. Iisus lucra asadar pentru intraga planeta, Maria pentru aducerea energiilor si mai aproape, la nivelul cel mai apropiat de biosistemul planetar. Lucrarea a avut, asadar, un caracter a carei profunzime de abia acum, treptat, o vom intelege in ramurile sale cele mai inaintate.
Tocmai de aceea Maria a fost prima fiinta care le-a simtit, le-a cantarit in felul ei si a anuntat ca se poate face o lucrare mentala chiar inainte ca Iisus sa fie sigur ca se poate face ceva foarte complex. In mintea lui era lucrarea completa, ea a sesizat ca nu era nevoie chiar de tot complexul de lucrare mentala pentru schimbarea apei in vin, mai ales ca starea de agregare a materialului permitea acest lucru. Ea a fost un reglator fin , a facut un acordaj fin al energiilor si materiilor aduse de Iisus, cu posibilitatile umane de preluare, la nivelul rasei umane, a energiilor. Exista niste plexuri-malaxor la corpul ultim al sistemului corporal uman complet (cu toate cele 9 corpuri de lucru - de la fizic la supraenesic), care preiau energiile de vibratie mai joasa din mediul de trai si nu le permit intrarea adanca in corp, ci doar cat sa li se modifice vibratia la nivelele cele mai inalte ale corpului. Apoi le arunca inafara, cu vibratia modificata, inaltata.
Amandoi au facut acest lucru, prin functionarea corpurilor lor spirituale, din perspectiva corpului femeiesc si din perspectiva corpului barbatesc. Si asa lucrarea a fost completa.

Cristiana spunea...

(2)
Se stie bine (radiestezistii stiu bine asta) ca primul contact sexual al femeii amprenteaza puternic energiile ei cu energiile barbatului. Chiar dupa contactul cu alt barbat, amprenta se pastreaza in proportie foarte mare (peste 50%) de aceea si disperarea amaratilor de barbati de pe mosiile feudale ale trecutului nostru, ale caror sotii erau obligate sa aiba primul contact sexual cu stapanii lor.
Iata de ce Maria a fost in mod energetic fecundata, prin ea insasi, prin concentrarea energiilor sale totale catre ovul. Ea insasi a fost Sfantul Duh care, se spune, a facut lucrarea. Si a fost necesar. Caci spermatozoidul este in primul rand purtator de energia care permite divizarea celulara si inglobarea in programul celular femeiesc a genelor de putere masculina, care sunt si ele purtatoare de amprenta feminina din impreunarile anterioare. Un lant intreg de puteri, de forte spirituale care rescriu programul mamei la nivelul ovulului si formeaza celula-ou, urmasul, cu toate divizarile ulterioare.
Energia unei monade centrale poate cuprinde, dupa vointa monadei, proportii diferite de energii radiante, iar radiatia are patrundere universica totala (din Universul Central pana in cele mai adanci locuri din Universul Fizic, in centrul constructiei totale). De aceea proportiile pe feluri de energii au fost pastrate in infuzia energetica momentana, din procesul pe care il discutam.
Dar toate acestea erau bine stiute de catre preotii iudei, care mostenisera cunoasterea de la egipteni, prin Moise. Erau cunoscute nu numai de preotii iudei, ci si de multe alte factiuni de factura gnostica, despre care stim bine acum ca existau, dar a caror lucrare a fost ascunsa; si mai este si acum. De aceea s-au potrivit de fapt explicatii plauzibile, caci Maria a facut totul prin puterea sa radianta, pe care oamenii de rand, lipsiti de cunoasterea preotilor, nu puteau s-o inteleaga. Sau puteau, dar nimeni nu avea nici un interese sa o faca...
Multe stau la baza uciderii lui Iisus, rapida si pusa in mana strainilor de neam.
Revenind, asadar Maria nu era o femeie obisnuita, ceea ce numim un "spirit" obisnuit, iar aceasta clar reiese din textul biblic.

Facand ca venirea sa pe lume sa nu fie alterata de programul altul barbat, din primul moment Iisus a inceput lucrarea sa - de fapt cu putin inainte, pentru a putea avea putere de intrupare pe un fond universic de referinta locala. Tot ceea ce a facut el trebuia sa se incadreze in elementele locale, altfel se creaza o neintelegere subconstienta la specia in mijlocul careia coordonatorul de lucrare de intrupeaza, care nu poate fi corectata cu usurinta, fara deranjarea unor sisteme de traire profunda. Care poate fi foarte clar explicata, dar pe larg, cu multe explicatii anterioare.
Atat cat am putut face si eu cercetare, atat cat am fost si eu coordonata din astral pe aceasta cale, pana acum, voi detalia in viitor.

rodicamoloce spunea...

Iti multumesc pentru raspuns.Iti admir puterea nemasurata de munca si studiu .Nu stiu daca e o binecuvantare sau o povara capacitatea ta de a intelege lucruri care in mod curent nu sunt accesibile tuturor dar iti multumim ca ca le imparti cu noi.Am citi cateva carti ale lui Echart Tolle si Aivanhov si te-as ruga pana infiintezi blog-ul cu referire la cartile citite de tine sa-mi recomanzi si mie cateva carti care m-ar mai putea "destupa" putin.
Iti multumesc pentru ca stiu ca imi vei raspunde cand vei avea timp.
Cu drag de pe meleaguri bucovinene,Rodica

Cristiana spunea...

Draga Rodica, in primul rand ma bucur mult ca esti undeva pe acolo unde mi-a ramas inima in urma cu numai 3 4 saptamani... Sper ca peste 2 ani sa ma intorc din nou pe aceste meleaguri, de care m-am simtit de la prima vedere atrasa, inca acum 30 de ani... Bine ca am reusit sa ajung in sfarsit din nou anul acesta si, daca se va putea, sper sa ma retrag spre voi candva, cand voi ramane singura. Caci se va produce, normal, si asta, si atunci nu va mai fi nimic care sa ma retina in Bucuresti. Vorba mea... oricum am un mormant in Botosani, al bunicilor mei!! Asa incat numai o camaruta pe undeva imi mai trebuie...
Cum, si cand o vrea Domnul...
Acum... ce sa ti recomand eu... Stii ce ti-as recomanda, daca ai posibilitati banesti (cam 50 ron) Ce naiba stim noi, de fapt? de William Arntz, Betsy Chasse si Mark Vicente. Este o carte pe care o recomand si in profilul meu de pe blog, caci ne deschide foarte multe directii de gandire asupra lumii noastre interioare si exterioare.
Eu citesc cand am o ţâră de timp mai mult literatura de explicatie stiintifica sau cumpar carti pe care le voi discuta, chiar daca nu am intrutotul aceeasi viziune asupra realitatii. Dar ele sunt scumpe si nu stiu daca oricine le poate indragi, ca sa nu apara pareri de rau privind banii imprastiati!!
Astfel de carti sunt:
- Inteligenta materiei - Dumitru Constantin Dulcan (ed. a III-a);
- In cautarea sensului pierdut - Dumitru Constantin Dulcan;
- Marturii tulburatoare - Artur Silvestri;
- Vocatia caii singuratice - Artur Silvestri;
acestea doua le am luat de la congresul de dacologie, dar s-ar putea sa fie gasite prin tara.
- Zero - biografia unei idei periculoase - Charles Seife;
- Incantatia sangelui - Vasile Voiculescu (sunt fericita! o prietena mi-a imprumutat-o sa o trag la xerox!!! in sfarsit!!! Pentru cei care sunteti prin Bucuresti, pot sa fac o copie care sa umble pe la voi, sa va trageti si voi la xerox)
- Sase lectii usoare (Bazele fizicii explicate de cel mai stralucit profesor) Richard P. Feynman;
- Cum gandeste creierul - William H. Calvin;

Blogul insa va incepe cu cartile lui J.R.R. Tolkien - Trilogia Inelelor si Silmarillion, pe marginea carora am scris deja un biblioraft burdusit cu notite. Am o datorie fata de Tolkien, caci la 20 de ani visam imagini din filmele care s-au turnat acum, dupa anul 2000 si multe dintre cele scrise in cartile lui le-am scris si eu, in forma mea mai putin literara, povestita, romantica, cu mult timp inainte de a apare cartile traduse lui in Romania.
Week end placut in continuare!!

Anonim spunea...

Draga Cristiana am si eu o curiozitate. Bun, nu exista iad dar cu siguranta exista demoni si alte spirite cu intentii nu prea placute. Ce ne poti spune despre acestia? Aceste spirite cum se pot indrepta, ele evolueaza spre bine? Sunt ei distrusi si incepe evolutia lor de la mineral la mai sus, sau evolueaza de la nivelul la care sunt sau pana nu recunosc lumina ca fiind calea ei nu pot evolua.

Cristiana spunea...

Eu personal, am mai scris pe aici, nu stiu alte entitati "rele" decat cele care sunt agresive prin inocenta lor, prin evolutia lor putina, indiferent daca este vorba despre oameni incrancenati, agresivi, razbunatori sau animale astrale care nu au nimic de a face cu rautatea. Dar sunt si "demoni" care sunt chiar gandurile grele ale oamenilor. Suntem destul de departe in cunoastere ca sa intelegem acest lucru, comparativ cu timpurile mileniilor trecute, in care nu puteai explica acest lucru oamenilor. Se foloseau termeni populari, generali, pe care oamenii le luau ca atare, fara multe explicatii.
Si azi bioterapeuti spun ca scot demoni din capul oamenilor si, de fapt, desfunda ci vibratiile inalte ale gandului lor bun, canale si interstitii ale corpurilor fluidice, blocate la fel cum se blocheaza intestinul gros cand suntem constipati...
Gandurile circula ca spatii de vibratie joasa (bule intunecate, de vibratie joasa), dar sunt momente in care aceste spatii - bule, asa cum vedem bule luminoase fotografiate de aparatele digitale azi, care sunt, pe langa entitati, ganduri luminoase pe drept cuvant (am explicat pe blogul INCERCARI) se sparg. Nu pentru ca ar intalni cutite ascutite (!!) ci pentru ca sunetele - infrasunetele, dar si alte sunete, de frecvente si mai joase - le pot sparge si toata energia amprenteaza un anumit loc, anumite obiecte. Daca acel loc, obiect, nu este supus unor radiatii inalte, raman sub forma de lucruri blestemate, de rau augur, rele..
Creierul poate decodifica asociind si transformand sub o forma cunoscuta astfel de spatii (bule) circulante in mediile planetare.

Dar un lucru stiu foarte sigur: ca nici o entitate nu este distrusa. Daca vei citi cele scrise anterior, vei vedea ca spiritele sunt protejate chiar de corpurile lor pentru a nu se distruge intre ele, decat la nivelul materiei care se destructureaza. Spiritele invata mai departe cum sa-si ajusteze manifestarile astfel incat sa se poata departa din ce in ce mai mult de comportamentele lor agresive.
Nu exista evolutie luata de la capat, ci numai faze de revenire momentana pentru ridicarea prin intelegere si reglare a neputintelor manifestate in trepte anterioare de evolutie, care vor impiedica la treptele superioare inaintarea corecta in diferite manifesatri. De ex., frica pentru entitati de aici, de la acest nivel, poate conduce la nivele de vibratie superioare, din zonele II si III la retineri puternice fata de depasirea barierelor intersubzonale, ariciuirea in teritorii stramte, frica de circulatie de la o galaxie la alta, etc. Si viata acolo este bazata numai pe astfel de circulatii, pe aglomeratii uluiroare comparativ cu ceea ce este aici.
Voi detalia.
Asadar noi trebuie sa privim viata si lumea, relatiile grele si neplacute cu intelegere din ce in ce mai multa, cu drag de oameni, animale, lucruri, fapte, evenimente sau cu intelegerea originilor lor, care ne vor ajuta sa gasim solutii de rezolvare. Sa ne depasim frica si sa privim totul cu incredere.

rodica spunea...

Iti multumesc pentru recomandari Cristiana.Simteam eu ca avem ceva in comun-si parintii mei se trag de loc din Botosani,dar eu sunt fericita ca locuiesc in Bucovina.STIU ca intr-o zi ne vom intalni.
Pana atunci te imbratisez,Rodica.

Cristiana spunea...

Da, Rodica, verii mei din Botosani au venit la noi acum, in seara aceasta, punem la cale niste excursii la Cetatea Neamtului, la Suceava la Muzeul de Istorie, si inca cateva manastiri la care nu am putut ajunge acum. Poate ca la inceputul verii viitoare.
Si drumurile sunt deschise peste tot, acolo sus de tot , la Putna mai ales, m+am simtit "acasa". La fel cum m+am simtit si la Borsa, acum 30 de ani... primul meu concediu...
Cu adevarat este fericita ca locuiesti prin acele locuri de basm...
Vreau sa stau pe dealuri, pe Obcine, vreau sa dorm o noapte doua la radacina muntilor, avem rude si prieteni peste tot, doar eu sa-mi fac timp sa merg peste tot.
M-ai facut sa visez, Rodica, inainte de a ajunge sa inchid ochii in seara aceasta... Si toamna este frumos, eu am fost la Borsa in noiembrie, la prima zapada de acolo, din acel an.. A doua zi am trecut calare pe bustenii de pe un tractor prin Pasul Prislop, era acolo o cabana pe care nu o voi uita nicicand... A aparut apoi soarele pe un cer albastru atat de aprins incat zapada era toate numai albastru si violet...
...doamne...
Te imbratisez cu drag, Rodica!
Va imbratisez pe toti-toti cu drag!!

ioana m spunea...

cristiana,ma interesesaza foarte tare un lucru pe care l-ai pomenit odata la oreste si as vrea daca poti sa ma lamuresti,te rog:in legatura cu desinul fiecarui popor in parte;ce destin are poporul roman?

Cristiana spunea...

Draga Ioana, iti pot spune in 2 3 cuvinte, si poti sa te stradui sa patrunzi sensul acesta, caci totul are un sens mai profund decat simplitatea cuvintelor.
Dar te-as indruma sa citesti cele scrise chiar in ultimul articol de pe blogul meu "Drumuri spirituale" Pestera Ialomicioarei (4), unde se detaliaza mai multe lucruri. As sfatui citirea tuturor celor scrise despre trecutul mai indepartat al getilor (ei nu-si spuneau daci - numirea romana - ci geţi sau gheţi), daca permite timpul si se accepta o asemenea viziune.
Asadar, iata cateva cuvinte care insotesc citatele din studiul acesta:

1. " Aceasta este sarcina de bază a poporului român, formată din sarcina fiecărui individ şi fiecărei familii în parte: de a trăi în acest sfârşit de epocă exact aşa cum se va trăi în viitoarea etapă a umnaităţii: independent, liber, cu sarcini proprii individuale în teritorii, cel mult familiale.
....
Este necesar pentru toate grupurile spirituale care vor rămâne pe Pământ să înţeleagă necesitatea de a evolua singur sau în grup restrâns, căci aşa se vor derula în continuare lucrurile pe Pământ, în viitor. "

Intr-adevar, romanii, chiar daca si ei, ca toata lumea, par a fi in bloc atenti la anumite lucruri, totusi par dezbinati, comparativ cu membrii altor popoare.
Individual sau familial - dar nu mai mult, fiecare are un destin personal, prin care urmareste alta forma de invatatura, simtindu-se insa presat de cei din jur sa fie asemenea unora sau altora. Cu totii avem, ca orice spirit, obinuinta de a trai in grup mare, compact. Dar intuind fara sa stie de multe ori, romanul face in mijlocul lumii ce-l "taie capul" pe el... si consideram ca nu este bine... Insa... cam este bine - dincolo de tarele comportamentale ale oricarui om !!
Caci evolutiile care se vor schimba treptat, dar repede, si asa se vor desfasura pe tot Pamantul in viitor.

Ceea ce numim destin de popor este de fapt o sarcina principala, care este incadrata de altele, in proportii mai mari sau mai mici comparativ cu sarcina principala si comparativ cu alte popoorae. Sarcinile mai mici sunt mai mari la alte popoare la care apar (mai mari sau mai mici, normal), dar numai unul are sarcina principala.
Aceasta sarcina este foarte importanta si este sarcina principala a poporului roman.

2. A doua sarcina ca importanta suna in felul urmator:
"Pe lângă cele deja expuse mai sus, această sarcină se leagă de înţelegerea simplităţii cu care românul înţelege să-şi trăiască viaţa şi să arate cum oferă ajutor tuturor celor care i-l cer. Vom înţelege că am dat, şi dăm în continuare ajutor spiritual maghiarilor, ruşilor, dar şi ţiganilor, turcilor şi grecilor deopotrivă. "

Randurile de mai sus cred ca nu necesita explicatii.
Problema este de acceptare, fara ca sa cadem insa in extrema de a ne lasa atacati, furati sau compromisi de catre cei in fata carora ne-am asumat sarcina de ajutor.
Oricum suntem ajutati. Nu suntem singuri, avem entitati ajutatoare puternice si multe, avem scuturi energetice puternice, avem mosi puternici chiar in tara noastra, chiar daca nu-i vedem. Ei ne ajuta sa ne indeplinim aceste sarcini si le vom duce la bun sfarsit.

ioana m spunea...

multumesc mult ,draga Cristiana.

Anonim spunea...

C'est vraiment cool, Je ne sais pas quoi dire à part que j'ai aimé lire cet article.
Je viens juste de m'interesser au blogging et j'espère pouvoir le
faire également

My web-site - Charlotte

Anonim spunea...

effectivement, bien vu ! merci pour ces conseils.

my web blog ... Louna

Anonim spunea...

Bon travail, Je ne sais pas quoi dire à part que j'ai aimé lire cet article. Je laisse mon premier commentaire sur ce site

Also visit my site; Maissa