Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

vineri, 25 septembrie 2009

RĂSPUNSURI DETALIATE LA COMENTARIILE STUDIULUI “OMUL – CREATOR CONŞTIENT UNIVERSAL (1)” -1-

(Studiul se urmăreşte la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/09/omul-creator-constient-universal-1.html )

Voi avea loc aici să răspund şi altor întrebări care au făcut subiectul unor discuţii înafara blogului.
Îmi pare rău că nu am continuat mai de mult cu postarea răspunsurilor ca articole distincte. Dacă credeţi că este necesar, o voi face.
Aşadar, să pornim la drum!!

1. Am inteles ca gandul este prima energie creatoare. "Mai intai a fost ideea". Apoi Cuvantul si apoi Creatia.

Coborand acum la nivelul Creatiei (omul - creator constient), cat de mare este forta creatoare a gandului? Am tot citit : aveti grija ce ganditi, retineti-va gandurile, ganditi pozitiv, gandurile creaza karma, etc....
Am citit marturii ale unor persoane care declara ca au constatat uneori crearea realitatii aproape instantaneu cu generarea gandurilor.

Sunt mai multe forme cuprinse mai mult sau mai putin constient in cuvantul "gând". Forma de exprimare care a făcut carieră până în zilele noastre a fost cea cunoscuta la vremea la care a fost creata povestirea. Cineva a perceput ceva si nu a avut cuvinte care sa explice forma concreta. Azi mai spunem mentalizare, si aceasta iar nu este o expresie cunoscuta in detaliu. Ceva ceva am descris in text, o exemplificare a materializarii, dematerializarii, remodelarii realizate cu ajutorul mentalului. De fapt, cu ajutorul corpului mental, prin care curg puterile spirituale, la fel ca si prin celelalte corpuri din sistemul nostru corporal. Totul este până la urma puterea spirituala, forta radianta a spiritului. Corpul mental - ca si toate celelelate corpuri - este dat sa arate spiritului forta interioara pe care nu si-o cunoaste bine, apoi cunoscand-o in fel si chip, sa se obisnuiasca sa o foloseasca, sa i se intipareasca bine in minte, sa nu o mai nege - chiar daca nu si-o recunoaste si sa lupte si el sa o recunoasca oricand, in orice conditii, s-o foloseasca - oricat de putina ii ramane in anumite vremuri pe care le traieste.
Si tot asa se petrec lucrurile cu toate ramurile fortelor spirituale pe care le avem. Ele sunt reprezentate pe Pamant de corpurile pe care le avem, dar fortele noastre sunt de foarte multe feluri si, mergand in alte locuri din universuri, avem tot felul de alte corpuri, care ne ajuta sa le descoperim, să folosim, întărim, rand pe rand, pe toate.
Cel care a ajuns sa-si cunoasca toate fortele, sa le foloseasca PE RÂND – dar si SIMULTAN, cu tot felul de specificitati particulare fiecarei lucrari in parte, si tuturor deodata, nu mai are nevoie de corpuri. El a ajuns si la un grad de constientizare inaintat, unde recunoaste, foloseste si se intareste in continuare in ceea ce numim: intelegere, mila, compasiune, sacrificiu, iubire neconditionata.
Si mai departe inseamna folosirea integrala a tuturor fortelor, fara sa se piarda din vedere faptul ca nu s-a ajuns la finalul cunoasterii acestor forte, caci ele cresc in continuare si monada astfel intelegatoare stie ca va invata prin forte proprii sa-si foloseasca si sa-si valorifice - si sa valorifice si celor din jur - fortele astfel aflate in dezvoltare.
Adica ceea ce invatam noi prin intermediul altora, monadele centrale (Fiii de Dumnezeu) invata prin ele insesi si, simultan, se ajuta reciproc in folosirea puterilor astfel intelese perfect in lucrarile care se desfasoară in lumile coordonate astfel de ei.
Ei nu se opresc, la nivelul lor, sa invete, sa consolideze, sa se intoarca pentru a mai intelege ceva pierdut din vedere. Daca sunt in lumea noastra sau in oricare din lumile coordonate de ei, o fac pentru a ne da noua invatatura, exemplu. Pentru a ne crea tot timpul conditii pentru nivelele noastre de evolutie.
Astfel s-au creat aceste lumi - dar inceputurile creatiei au trecut prin aceleasi feluri de etape ca si cele pe care le traim noi, in evolutiile noastre, prin experienta cumulata in valurile de eternitati care s-au scurs pentru Făuritorii noştri...
Asadar GÂNDUL este forma de mentalizare pe care o folosim noi, dar este de aceeasi natura cu acţiunea de mentalizare a coordonatorilor evolutiilor noastre: a Fiilor de Dumnezeu. Gandul nostru este insa o firava radacina, un firav inceput al celor ce vom deveni. Cu toate acestea, pentru lumea noastra, el este este foarte important şi deosebit de puternic. Si devine din ce in ce mai puternic, pe masura se vibratia se inalta, si ne inalta si pe noi odata cu ea.

Problema "retinerii" gandurilor este grea, căci atunci cand se formeaza este deja o energie in lucru. Important este sa nu ajungem la gandul rau, iar daca tot ajungem - imediat ce constientizam că îl avem sa canalizam energia gandului spre intelegerea celor care l-au creat, in sens pozitiv. Daca zicem: „Daaa... inteleg, în fond omul prost tot prost ramane!!” am descarcat gandul foarte rau şi l-am înlocuit cu un gand mai putin rau, o deviere de putere mica de la primul gand. Invatand ca nu exista om prost, pozitivarea are alt plan. Mult mai complex si remodeleaza din radacina o plaja extrem de larga de elemente de gandire de acelasi fel. Nici nu ne imaginam cate lume o credem "proasta" si o dispretuim fara sa lasam loc de... pretuire...
Am mai discutat despre acestea, nu mai insist.

Problema "materializarii" gandului este foarte delicata... Gandul se vede bine in campul mental-astral al Pamantului, ca o sageata rapida intre oameni. Se poate vedea clar faptul ca majoritatea oamenilor se afla de fapt in fata unor intuitii care se intretaie cu simtirea nevoilor lor. Într-adevar, subconştientul nostru este foarte activ si bun cunoscator al multor lucruri. Datorita modului de structurare al corpurilor noastre, toate sunt retinute in memorii prodigioase. Si le vom studia, analiza in mod complex atunci cand vom avea imaginea completa a celor pentru care fiecare dintre noi a venit pe Pământ.
Mai clar. Eu nu-mi dau seama ca am o nevoie. Dar la un moment dat imi vine in minte. Chiar pot intra in panica ca nu mi-am dat seama mai devreme. Dar instant vad cum rezolvarea este la usa mea.
Si aici avem 2 posibilitati, care formează însă, împreună, ceva deosebit de important pentru viaţa noastră:
- intuitia ma face sa pun mana exact in locul unde se afla ceea ce cautam;
- intuitia imi spune ca peste 5 minute vine cineva sa ma ajute, care a intuit anterior ca voi avea nevoie de ceea ce cautam.
Astfel de cazuri formează cam 90% din intuitiile omenesti pe care nu ni le cunoastem.
Este bine ca suntem insa modesti si spunem: mi-a dat Dumnezeu.
10% este ajutor oferit de ajutatorii astrali,dimensionali, angelici - in functie de plaja de intrupati care sunt ajutati simultan cu noi sau secvential, din val in val, prin acest ajutor.
Valurile altora ne ating si pe noi, intersectarea acestor valuri are un volum formidabil, de aceea 100% AJUTORUL VINE DIN TOATE PARTILE. FIECARE AJUTOR PRIMIT PRIN NEVOIA FIECARUI OM, FIINTA DIN UNIVERS AJUNGE SI LA NOI !!! Toti suntem implicati in astfel de ajutor. PRIN ASEMENEA IMPLETIRI INVATAM SI NOI SA OFERIM AJUTOR.
Ceea ce trebuie sa remarcam - si sa facem si noi, căci pentru asta învăţăm să departajăm diferite elemente între ele - este faptul ca ajutorul trebuie oferit exact acolo unde trebuie si cum trebuie. O rugaciune de necaz care sa se abata pe capul vecinului care m-a enervat nu e indeplinita de Dumnezeu. Dar gandul nostru rau il loveste acolo unde este mai sensibil. Si nu e vorba de karma 100%, caci oamenii sunt sensibili din cauze independente de viata lor. Din acest fapt invatam ca lovim nevinovati - de aceea eu sunt foarte reticenta in abordarea unui asemenea subiect, care este karma. Iisus nu a avut pacat dar dupa legile karmei era mare pacatos... DIN LOVIREA NEVINOVATULUI, CARE IA ASUPRA LUI PACATUL VECINULUI, INVATAM SA NU MAI FACEM NICICAND ASA CEVA.....
Iata deci ca toate Caile Domnului sunt impletite strans, diverse, pline de invataturi in fel si chip... Trebuie sa le intelegem doar!!!

12 comentarii:

hera mariana spunea...

Draga Cristina,
am citit cu atentie aceasta postare, si am constatat, ca inteleg foarte bine ideeile tale. Cred ca nu am avut un rost, nici timpul, nici rabdarea sa citesc totul cind ne-am gasit.Mi-am interpretat prin viata mea cele explicate de tine si imi pare rau ca nu suntem aproape, ca spatiu terestru, sa vorbim. Nu pot inca sa postez ceea ce as putea exemplifica, si interpreta in adincirea celor scrise de tine, dupa un studiu temeinic.Te voi citi si cita mereu.
Cu drag M.Hera

Cristiana spunea...

Mariana, draga mea, este si mult material de citit!
Dar o sa fac un fel de arhiva proprie de studii raspandite peste tot si, in functie de postarile viitoare, o sa fac legatura cu cele mai importante studii, pentru ca omul sa nu bâjbâie prin labirintul acesta.

Daaaaar! te rog sa nu ma citezi !!! te rog sa citesti, daca doresti, te rog sa treci prin filtrul tau si sa folosesti cunoasterea pentru intelegere si echilibrare. Pentru ca, oricat am crede ca suntem de echilibrati, intotdeauna, in eternitate, avem ceva in plus de invatat, de intarit, de inteles, de adaugat si de reluat + dus mai departe. Putem sa facem toate acestea, chiar daca uneori este mai greu. Alteori este mai usor, si suntem astfel incuarajati sa mergem mai departe.

Da, da!! si mie imi pare rau ca nu am timpul, si uneori nu este nici ajutor din partea spatiului (!) pentru a ma intalni cu voi!! Dar minunea aceasta de internet rezolva totul, suntem impreuna si vorbim ca si cum am fi cu adevarat la o masa, intr-o zi sau intr-o seara. Eu cred ca in viitorul apropiat vom avea metode si mai bune de comunicare, fie ele electronice, fie de calatorie!
Oricum, noi, cei de aici, din Bucuresti radem de faptul ca suntem la o statie distanta si nu ne vedem cu anii, dar corespondam prin mail, messenger si bloguri de la 6 dimineata la 12 noaptea!! Mai facem treaba prin casa, mai aruncam un ochi pe aici, lasam CALL deschis si ne vedem de treaba, cand auzim "Cristiana! vreau sa-ti povestesc ceva" timp in care pe alta fereastra altcineva imi scrie "vezi ca la TV este un documentar.." sau "Ai citit chestia asta?!" eu: "Stai un pic, raspund pe blog !"
Traim o viata superba, absolut superba!!! Greutatile sunt, dar trecem peste ele parca mai usor, asa !!!
Toate bune!! Tuturor!!

Anonim spunea...

"Eu nu-mi dau seama ca am o nevoie. Dar la un moment dat imi vine in minte. Chiar pot intra in panica ca nu mi-am dat seama mai devreme. Dar instant vad cum rezolvarea este la usa mea."

Chiar ieri la serviciu am avut acest tip de experienta: lucram pe computer, terminasem un flux de lucru si simteam ca mai am ceva de facut ca sa inchei lucrarea, dar nu-mi aminteam care este ultimul pas. Apoi mi-am dat seama care este pasul final, dar nu-mi aminteam comenzile necesare. Era ceva ce mai facusem de cateva ori, destul de rar, dar, pentru ca era o comanda f.f. simpla nu mi-o notasem nicaieri. Tot intrebandu-ma "cum sa fac?cum sa fac?" brusc imi vine in minte cuvantul aferent comenzii "diminuare". Am raspuns aproape mecanic gandului "Exact! Asta e!" - parca as fi multumit cuiva care mi-a soptit rezolvarea.
Am avut sentimentul ca am primit sprijin la cererea mea "cum sa fac?"
A fost descoperire in memoria proprie, a fost reactia ajutatorilor mei?
Nu a fost nimic deosebit fata de alt asemenea momente; doar sincronizarea a fost perfecta.

Anonim spunea...

Anonim, poate a fost si una si alta.
Ajutor in descoperirea informatiei in propria memorie - memoria universala: a ta, a noastra, a tuturor.

Cristiana spunea...

Dragii mei, totul este ok! In plus, eu incerc sa departajez si sa explic provenientele fiecarui fenomen in parte, pentru ca oamenii sa inceapa sa inteleaga sursele, pe baza carora se poate intelege complexitatea fenomenologiei.
Parerea mea este ca intuitia noastra face de multe ori minuni, si in plus este bine sa intelegem ca mai avem si ingeri care ne ajuta cam des - pana la permanent!! Intuitile noastre sunt extrem de puternice la ora actuala. Vor deveni asa cum este bine sa intelegem - clarintuitii, pe masura cresterii in continuare a vibratiei medii planetare. Adica nu este chiar clar-vedere inca, omul nu vede ceva anume, dar stie precis in amanunt ceea ce trebuie stiut, clar si precis.
Apoi vine si clarvederea.
Necunoasterea particularitatilor si a diferentelor intre diverse elemente a condus la simplificarea si aparitia unor expresii generale - cum ar fi aceea pe care ai folosit-o (tu, alt Anonim!! am ras!!) pentru a oferi explicatia! Nu este de loc rau, doar ca aici eu incerc sa fac exact ceea ce am scris mai sus. Asadar, nu este propriu zis o memorie universala - ci o perceptie directa, caci omul primeste, prin sezorii corpurilor sale fluidice, informatii din mediul in care se petrec lucruri inperceptibile pentru simturile obisnuite ale corpului nostru fizic. Nu cunoastem ca avem alte corpuri decat acela pe care il cunoastem. Nu cunoastem ca acestea au senzori, alte structuri corporale care formeaza perceptii, de multe ori foarte clare. Stim doar ca avem o aura, o luminozitate care vine de undeva - nu stim de unde, dar ea vine, la fel ca si faptul ca lumina se aprinde - atunci cand de fapt becul se aprinde..
De aceea avem expresii pe scurtatura si ramanem mai departe necunoscatori. In continuare, nu ne cere nimeni in fond sa vorbim corect... Candva o vom face, si chiar daca nimeni nu ne va cere, pentru ca ne-o va cere constiinta noastra.
Asadar doar o exprimare rapida poate da raspunsul: memoria universala.. Nu vreau sa supar pe nimeni.. sper ca nu am suparat!!
Da??!!

Şerban Tomşa spunea...

Mă simt ca un copil care asistă la demonstraţiile unui maestru spiritual. După cum ţi-am mai scris, sunt profund impresionat de fiecare dată când îţi citesc postările...
Voiam de mult să te întreb ce ar putea face un om care are în preajma sa două-trei persoane care "îi tulbură apele" spirituale. Indivizii sunt animaţi de furie, ură, orgolii prosteşti, dorinţe de răbunare, invidii nejustificate... Ce mesaj îi transmite Dumnezeu unuia care este, în general, admirat de semeni, dar care e asaltat periodic de resentimentele câtorva fiinţe omeneşti ?

Dan Ioanitescu spunea...

Buna seara Cristiana,

Ceea ce este spectaculos atunci cand te munceste un gand este ca eul dispare din peisaj. Cand gandesti profund la o chestiune, oricare ar fi ea, esti doar gandul acela.

Cristiana spunea...

Dragii mei, incerc sa va raspund amandorura printr-o singura postare.
Bineinteles ca eu cred ca nu exista o invatatura general valabila, eu va pot spune din experienta mea, din parerile mele.
Serban, cu astfel de situatii m-am confruntat si eu foarte des. Mi-a fost greu sa imi inving revolta, si acum ma mai revolt, dar cu curaj procedez permanent cum pot mai bine in fata omului respectiv. Imi este clar ca ca la ora actuala nu mai exista decat o singura persoana de acest fel in viata mea, despre care stiu bine ca nu se va putea schimba si accept acest lucru.
M/am gandit la faptul ca cei care se comporta in acest fel sunt oameni care pot fi in timp (desi nu prea mult) invinsi cu vorba serioasa, blanda - dar ferma. Eu am procedat in fel si chip, in situatii foarte diferite. Dar intotdeauna cu atitudine foarte ferma, care sa dovedeasca fara abatere hotararea. Am folosit (si folosesc in continuare) formule de la care nu ma abat, si fac eforturi sa diversific astfel de formule permanent, in functie de fiecare om care trebuie tratat in acest fel.
Folosesc 2 feluri de linii de forta... caci sunt de mare forta, de fapt.. Si poate ca si Dan va urmari ceea ce scriu acum, caci asa fac si atunci cand un gand... un manunchi de ganduri pare ca doreste sa ma acapareze..
Pentru oameni am folosit direct formulari de acest fel:
- Ma tot astept de nu stiu cat timp sa vad o urma de demnitate in purtarea ta.. nu poti sa faci un efort? Au reusit altii mai putin puternici.. poti sa reusesti si tu!
- Un singur lucru pot sa ti spun: Cu cat ai sa te porti mai urat cu mine - cu atat o sa fac mai multe eforturi sa ma port cat mai frumos cu tine! Sa ma ajute Dumnezeu sa pot sa fac asta pana la sfarsitul zilelor mele!!
Caut formulari in functie de om, dar cu voce ferma si joasa, care spune ca sunt foarte serioasa si foarte hotarata in demersul meu. Vorba directa are foarte mare importanta pentru fiecare om in parte. Si cel agresiv trebuie sa stie din vocea mea ca nu mai are impact asupra mea, ca toata "joaca" lui s-a sfarsit.
Trebuie sa ma astept ca periodic sa apara o "criza" si de fiecare data figura mea este sobra si foarte atenta, privand in pamant. Niciodata speriata sau enervata, chiar daca in mine sunt iritata si speriata, doar sunt om. Chiar m-a intrebat daca nu sunt nesimtita si am raspuns: Nesimtita pentru ca nu ma sperii??? Ca nu ma impresioneaza atat de negativ tonul foarte ridicat pentru a face si eu acelasi lucru??? Nu.
Tonul vorbirii insa trebuie sa ramana acela care arata siguranta, blandete - dar s/ar putea sa o creada slabiciune si sa atace din nou. De aceea trebuie sa fiu eu aceea care sa-mi caut puterea interioara, eliberarea de frica, sila, revolta pe care am simtit-o inainte.
Bineinteles ca tip si eu cand este cazul, cand stiu bine ca altfel omul nu intelege cat de presant este sa faca ceea ce are de facut repede si bine... Sunt oameni care nu inteleg decat in acest fel ca sunt si eu presata la randul meu..
In fata unui om care urla, reprosand in fel si chip, nu ma uit neaparat la el - sa nu creada ca sunt dispretuitoare sau provocatoare - timp in care fiecare propozitie pe care o retin incep sa-i raspund ca la scoala, cat mai sincer cu putinta. Intotdeauna accept ca reprosurile sunt adevarate, pentru ca asa sunt eu, pentru ca am o ratiune pentru care am procedat asa, pentru o mie de alte motive. De fapt asta este moneda mea forte, care reiese si din scrierile mele, accept ca sunt proasta daca ma face proasta. Ii soun ca eu cred ca nimeni de fapt nu este prost, dar asta este parerea mea si pentru cei care au alta parere - foarte bine, sunt proasta! Nu ma afecteaza pe mine asta cu ceva.. Eu cred ca nu sunt proasta! Fiecare traieste cu incredintarile lui!!
In orice situatie insa, nu uit sa aduc vorba sa spun ca, chiar daca se supara pe mine, sa nu uite ca, daca are nevoie, ii pot oferi oricand ajutor.
_

Cristiana spunea...

(2)
DAR ceea ce este foarte important si cu rezultate deosebite, pentru asemenea oameni agresivi folosesc o cale indirecta: ori de cate ori ceva imi atrage atentia si imi pot permite, vorbesc cu persoana respectiva in gand - admir o floare, ii spun ca imi place mancearea asta, ca i-as oferi o piersica sau un strugure, etc. Ma imprietenesc cu el in gand si astfel imi rezolv problema mea de revolta care ma determina sa reactionez tot atat de violent ca si celalalt. Ma imprietenesc asa cu toti cei care imi inspira sentimente grele. Nu mai reactionez si nu imi este greu sa fiu agreabila cu celalalt chiar daca atacul este foarte dur.
In acest fel am reusit sa pastrez o relatie foarte buna chiar si cu cei care ma nemultumesc permanent.
In interiorul nostru ar trebui sa pastram mereu o relatie umana cu orice om, indiferent de modul sau de exteriorizare. de multe ori oamenii sunt agresivi raspunzand la agresivitatea noastra interioara. Care exista, omeneste vorbind, chiar daca estompata. Efortul de imprietenire este mare, dar el este baza de formare a libertatii noastre de expresie in fata lumii.
La fel ca si oamenii, gandurile pot fi obsedante. Si aici ii raspund lui Dan in egala masura.Te coplesesc, daca nu faci efortul sa le tii in frau. Eu procedez la fel ca si cu un om. Daca chiar se refera la relatia grea cu un om, ma imprietenesc cu el, asa cum am spus: Ori ma lasa in pace, ori relatiile devin treptat bune si foarte bune, chiar daca nu vom fi nicioadta prieteni (totusi am cazuri in care oameni care s-au purtat agresiv cu mine la un moment dat - mi-au devenit prieteni buni!!)
Daca este vorba despre o situatie, eu personal am foarte multe lucruri de facut.. cred ca oricine are foarte multe de facut! doar sa vrea sa le faca. Imi planific toate cele ce le am de facut, fac ordine, fac treburi, cumparaturi, imi umplu tot timpul si accept ca acel eveniment se petrece sau se va petrece, doar ca eu am acum altceva de facut.
Si nu in raspar, ci gandind cu blandete la orice. Daca nu suntem de acord cu blandetea.. nu stiu.. Vocea poate sa fie ferma, dar in suflet sa fie blandete, intelegere. Totul este dur in jurul nostru, dar intelegerea face totul, ne schimba si pe noi, in primul rand.
cred ca este cazul sa invatam sa purtam aceasta blandete in sufletele noastre. Sa ne obisnuim cu ea..
Ar fi un punct mare, castigat chiar daca cu efort, in viata noastra. Cred ca acesta ar fi mesajul pe care Dumnezeu ni l-ar transmite in astfel de situatii.. Cand lumea se va obisnui cu lipsa noastra de frica in fata agresivitatii, atunci pasul urmator, fara frica, va fi atitudine apermanenta plina de blandete.
Se vede ca nu propovaduiesc direct imposibilul. Parerea mea este sa fim sinceri: nu putem sa trecem pocnind din degete la iubire. Dar treptat se poate. Prin eforturi, sa recunoastem..

Cristiana spunea...

Citind mai odihnita acum, dimineata, mi am dat seama ca am inteles gresit, poate, ideea ta, Dan! Luata cu greutatea de a face fata coţofenelilor de fiecare zi, cu care ne confruntam cu totii, nu am sesizat aspectul pozitiv al gandului care ne preocupa. Intr+adevar este remarcabil faptul ca ne putem dedica unei idei pana cand ne confundam cu ea, iar aici poate ca nu vor fi multi de acord cu ceea ce spun, caci literatura de specialitate spune frecvent ca nu trebuie sa ne confundam cu gandurile noastre, cu tot felul de faţete exterioare - si interioare - pe care le avem, le purtam. Eu una ma bucur ca lucrurile stau asa, desi echilibrul nu strica nimanui. Dar daca stiu ca alte lucruri sunt de facut, le fac pe toate in mod egal. Chiar daca sunt in mijlocul unui studiu greu, cel putin o data la 2 ore ma scol de la masa de lucru si fac cate ceva in casa, la PC sau dau telefon. Este un lucru bun, chiar se sedimenteaza toate in noi, se relaxeaza creierul nostru, apare un fel de prospetime atunci cand imi continui lucrul. Cand sunt proiecte mari, care ne tin luni de zile, este foarte special faptul ca, desi ma ocup de diferite alte lucruri ale vietii, lasand in fundal proiectul principal, ideile vin chiar din activitatile dinafara. Mentalul nostru este mereu activ, el lucreaza mereu, chiar si cand facem altceva.
De aceea fac ori de cate ori pot atentionarea ca exista mari diferente intre activitatea cerebrala si activitatea corpului mental. Si, in plus, corpul mental este un corp intreg, care inconjoara si patrunde - la fel ca si celelalte corpuri fluidice - corpul fizic, ajutându-l permanent. si astfel ideile - care se formeaza prin asocierea mai multor impulsuri cerebrale deodata, vin din procesarile simultane ale tuturor corpurilor din sistemul propriu.
De aceea, Serban, important este sa vrem sa devenim stapani echilibrati, blanzi, asupra noastra si apoi vom stapani de cele mai multe ori situatiile exterioare. Ideea de prietenie cu dusmanii porneste din interiorul nostru, ea ruleaza permanent, chiar daca ne ia valul in continuare. Si crează obisnuinte care se vor lupta treptat cu mareea de obisnuinte anterioare.
Spuneam ca viata noastra: emotionala, mentala, cauzala nu s-a format aici, pe Pământ, si obisnuintele sunt extrem de vechi, extrem de diferite, de o bogatie uluitoare pentru fiecare clipa pe care o traim. Obisnuintele de lucru-lupta cu tot ceea ce este vechi, animalic, se activeaza in conditiile de convietuire pe planeta cu atatea animale - dar in special cu mamiferele, cele mai apropiate de evolutia noastra. Campul mental colectiv ne impulsioneaza mereu, mereu vin alte "apucaturi" la activul nostru. Avem senzatia de neputinta, ca ne luptam cu morile de vant - si in interiorul, si in exteriorul nostru. Dar daca luam in considerare obisnuintele vechi si stravechi-evolutive, daca privim comportamentul fiecarui fel de vietuitoare planetare, vom vedea ca toate le mosnim din acesta memorie ancestrala. Proprie, caci este ea si exterioara, dar este si interioara. Nu trebuie sa dam vina doar pe exterior, care este de fapt o oglinda a interiorului nostru.
Pe care nu trebuie sa ni-l hulim, blamam, exorcizam, caci avem nevoie de curaj si lupta permanent. Dar sa stim sa disociem apararea din padure de apararea in fata omului. Chiar si a hotului din padure. Este real apovestea acelui om care a fost somat de un hot si el s a asezat pe marginea drumului si a spus ca trebuie s-a ia batraneste, sa vedem ce avem prin buzunare.. Si a scos o bucata de paine, o bucata de branză, o rosie, o bucata de slana, si pe urma a scos si un cutit! Si in loc sa arunce cu precizie cutitul in gatul agresorului, l-a poftit la masa..
Si chiar s-au ospatat amandoi.
Povestea nu spune daca hotul s-a cumintit de tot, ar cert a pornit pe o cale..

Anonim spunea...

Cristiana ,am citit cu mare interes despre cum putem "para" agresivitatea celor din jur.Sunt sfaturi foarte utile si concrete ,dar un om ,fie el si agresiv ,se presupune ca e foarte sincer daca isi exprima direct gandurile fata de noi.Ce facem insa cu cei fatarnici care afiseaza fata de noi o atitudine prietenoasa si ne dusmanesc "pe la spate"?Ai intalnit asemenea persoane?
Eu din pacate am avut parte de cateva asemenea experiente nefericite.

Cristiana spunea...

Bineinteles ca m-am confruntat cu astfel de situatii, de fapt, ma cam confrunt toata-ziua-buna-ziua cu astfel de oameni... Pot spune ca sunt obisnuita cu ei... doar că nu am numit aşa ceva făţărnicie, cunoscând măcar şi în linii mari rădăcinile comportamentelor umane. Dar da, putem numi o astfel de manifestare: comportament duplicitar, făţărnicie aşa, ca să ne înţelegem !! De fapt, în sufletul acestor oameni este o frică cumplită, din varii motive... Mie mi-e mila de ei.
Odata i-am spus unei femei sa nu-i mai fie frica... de sensibilitatea ei! si mi-a spus"Ssst! taci! să nu te audă cumva cineva! acesta este punctul meu cel mai slab!" I-am explicat că, de fapt... este punctul ei cel mai frumos si puternic. M-a privit pătrunzător şi din acel moment s-a purtat cât se poate de normal cu mine, şi în faţă, şi în spate. Hotarârea mea în exprimare, serenitatea - dar si forta cu care imi sprijin părerile o făceau să-i fie teamă de mine, spunând că eu sunt făţarnică, adică mă port cu fiecare om în parte frumos, desi e clar că acela făcea totul prost si eu stateam si dupa program să repar ceea ce facuse acela prost... Când am spus cuiva la telefon că omul acela avea o situaţie familiară dezastruoasă... a inteles că il protejam si că mă mâncase pe la spate gratuit...
Ar fi fost corect sa ma intrebe pe mine, in loc sa ma vorbeasca in spate. Dar nu a putut. S-a temut, nu voia ceartă... Pentru că nu mă înţelegea, credea că o să mă cert cu ea, că o să neg... Dar se descarca in spatele meu. Si nu considera ca greseste.
Astfel, este necesar sa se inteleagă diverse feluri de comportament. Din punctul ei de vedere ea avea dreptate, din punctul meu de vedere - eu aveam dreptate!!
Toate pot fi interpretate în fel şi chip. Atat vorbitul în spate, cat si comportamentul înţelegător în situaţii care, social vorbind, nu ar merita... Doar că în faţa mea... merită!
Bineînţeles însă că nu la infinit! Căci există o limită peste care atrag atenţia în modul cel mai ferm.
Şi oamenii înţeleg de cele mai multe ori. Când nu înţeleg... nu sunt nici primul, nici ultimul care le va spune, dar cândva li se va forma acea stare de conştiinţă care să le releve adevărul!!

Voi scrie ceva in plus referitor la aceasta tematica in articolul pe care il pregatesc acum.
Poate reuşesc să postez maine dimineata.