Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


miercuri, 4 mai 2011

JUSTEŢEA INTERDICŢIEI FEMEILOR DE A PĂŞI PE SFÂNTUL MUNTE ATHOS

Mai întâi de toate simt nevoia să spun câteva cuvinte despre încredinţările mele.
Sigur, multă lume îmi spune permanent că, dacă apăr religia, în care nu sunt practiciană fidelă, risc să devin o „paria” pentru ambele tabere: şi a religioşilor, şi a celor care se depărtează încet de religie, dar rămân credincioşi lui Dumnezeu...
Şi atunci mă gândesc că drumul meu a fost încurajat în special de preoţi clarvăzători şi ei au ştiut că voi încuraja oamenii, la rândul meu, pentru a înţelege că adevărata religie este împletirea noastră, a tuturor oamenilor care vor avea mereu nevoie de învăţătură, de a-şi împărtăşi cunoaşterile, de a şi le aprofunda prin cercetarea-împreună: a rădăcinilor, a dezvoltărilor, a confuziilor, deviaţiilor, distorsiunilor inerente trecerii printr-o perioadă de grele evenimente spirituale. Şi nu în ultimul rând: cercetarea viitorului – dar nu pentru a trăi ocolind greutăţile, ci pentru a vedea liniile care pornesc din trecut, cum se reunesc cu cele din prezent, ce efecte deviante apar sau pot apare în prezentul şi viitorul fiecărui grup spiritual uman şi întregii societăţi umane la un loc.
Dar despre „”ghicirea  viitorului vom avea o temă întreagă de dezbătut în curând.

Toate confuziile pot fi făcute cu grade mai mult sau mai puţin înaintate de inconştienţă spirituală: adică nevinovăţie în ochii celui care înţelege drumurile evoluţiilor. Cel care ajunge să înţeleagă astfel de drumuri ale evoluţiilor poate numi exact la fel ca şi până acum toate cele din jurul său, dar fiecare lucru în parte va avea alte înţelesuri pentru el. Toate vor fi etape necesare de evoluţie, căci pentru omul pământean nimic nu este început pe Pământ şi nimic nu se sfârşeşte aici, acum. Totul este avuţie spirituală care se sublimează. Omul-spirit vine din eternitate, stă o „clipă” pe Pământ şi pleacă în eternitate. Păstrând totul în sinea sa, numind totul simplu: experienţă.

Desigur, românul are o vorbă bună, ieşită din deziluziile sale în această direcţie... "Să nu faci ce face popa, să faci ce spune el"... Religia vorbeşte bine, căci a pornit din rădăcini bune, dar devierile s-au creat în timp, de la rădăcină către coroana dezvoltată prea mult pentru a apuca şi prea puţin pentru a da.
Am început această serie de articole care susţin rădăcinile religiei, căci este bine să nu uităm nicicând că învăţăturile răspândite de religie sunt bune. Personal nu-mi pare rău de nici o clipă de religie, dar azi consider că preoţii sunt oameni de meserie, pe care unii o fac cu har, alţii cu talent şi mulţi de mântuială. Mai puţin sau de loc pentru mântuire.. Îi avem însă, ca şi pe profesori sau medici, ca să învăţăm, totuşi, să fim îngăduitori, toleranţi... BUNI !! Dacă unii dintre ei îşi uită demnitatea, poate că în ochii noştri o vor reciti, o vor recunoaşte... Aşadar conştiinţa noastră să urmeze Calea, căci restul este ajutor. Aşa cum Ea ne ajută, aşa ajutăm şi noi, la rândul nostru...
Cel putin asta e încredinţarea mea...

Va veni o vreme când voi ajunge să scriu despre multe derulări ale celor petrecute în trecutul străvechi pur-credincios şi apoi – mai nou – trecutul religios al omenirii. Deocamdată voi arăta în linii foarte mari câteva elemente legate de adevăruri purtate de învăţăturile religiei creştine, care demonstrează cât se poate de clar faptul că ele aduc mult bine în lumea pe care se străduiesc s-o îndrume aşa cum ştiu şi aşa cum pot acum reprezentanţii ei.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE JUSTEŢEA INTERDICŢIEI FEMEILOR DE A PĂŞI PE SFÂNTUL MUNTE ATHOS

Am pornit de la articolul cu adresa
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/avatonul-de-nu-voie-femeile-sfantul-munte-athos-121113.html
Se prezintă şi un scurt istoric, de la care putem porni câteva discuţii, imediat după prezentare.
Nu numai alegerea acestui loc a fost câdva, la începuturile folosirii lui, un loc „special”, ci şi multe alte locuri din lume. Mi-am dat seama de acest lucru studiind Pietrele Doamnei, din masivul Rarău: locul este de fapt marcat (dar nu şi folosi ca aşezare extinsă, căci este cu arie foarte restrânsă) de un grup de stânci, în jurul cărora s-a făcut un gol. Nu au fost „plantate” menhire, cum s-ar putea crede. În multe locuri din lume s-au creat asemenea marcaje, prin curăţarea locului înconjurător – nu prin plantare. Vom mai discuta despre aceste lucruri.
În străvechimi, alegerea în deplină, mai ales profundă, subtilă cunoaştere a fost elementul de bază în formarea aşezărilor umane. Mai cu seamă ţinând cont de faptul că fiecare aşezare avea specificul ei, în funcţie de grupul spiritual care se afla acolo la întrupare. Vom discuta curând, tot în acest set de subiecte privind elemente aduse în discuţie de religie, legăturile extrem de solide şi profunde ale membrilor unei comunităţi umane, ale mai multor comunităţi care formau o societate extinsă, în relaţiile de conlucrare cu toate celelalte comunităţi, societăţi pământene. Adică adevărata însemnătate a Turnului Babel.
Cunoaşterea înaintată, profundă spunea astfel un lucru, binecunoscut de fapt de toţi oamenii din acele timpuri: muntele numit Athos poartă o încărcătură energetică de o puritate naturală înaintată, din structurile sale interioare, având tipul de energie pe care îl numim Yin (din cunoaşterea orientală). În paranteză fie spus, personal nu cred că este foarte corect să spunem că toată planeta este Yin şi că tot cerul este Yang, căci planeta are locuri de tip Yin şi locuri de tip Yang, cu diverse grade de puritate: născute din interacţiunea matricei fluidice cu partea pământoasă, la care se adaugă materialul şi energiile purtate de apele care scaldă locul, vegetaţia care este favorizată de pământ şi ape, precum şi vieţuitoarele independente care se folosesc de toată această conjunctură: de la viruşi până la mamifere. La toată această împletitură se adaugă modul în care pământurile, apele, vegetaţia şi animalele locului primesc sau reflectă radiaţia cosmică locală. Astfel, locurile cu mare puritate sunt foarte rare, urmărite intens de oameni, care astfel nu sunt impulsionaţi de energii, materii, vibraţii, radiaţii de mare varietate, putând să facă faţă mult mai uşor unui program propriu de percepţie şi înaintare spirituală autoimpusă.
În consecinţă, un asemenea loc cum este muntele Athos a favorizat o activitate spirituală relativ uşor de trăit în vremurile mileniului I şi celor de început ale mileniului al II-lea d.Ch. Altele erau atunci greutăţile celor de aici, şi astfel nu se mai adăuga şi greutatea de a face faţă desfăşurării activităţii spirituale în sine. Care nu a fost niciodată uşoară. În locuri de acest fel, gândirea şi simţirea omului sunt mult mai uşor de controlat, concentrarea devine astfel mai mare, chiar dacă nu oricine sesizează acest lucru de la bun început. Câmpul fluidic se amprentează mult mai uşor şi activitatea concertată astfel devine încă şi mai uşor de dus. Tocmai de aceea însă orice amprentare care iese din tiparul obişnuit se evidenţiază cu multă uşurinţă, putând conduce la devieri comportamentale prin impulsionarea relativ uşoară a subconştientului: căci călugării neantrenaţi în a face faţă impulsurilor simultane de multe feluri pot trece foarte uşor în instabilitate emoţională.

Povestesc de multe ori cum un călugăr mi-a spus, cu multă siguranţă: „Dumneavoastră, cei de la oraş, vă mântuiţi mult mai repede decât noi, cei de la mânăstire...”
Răspunsul nostru a fost: „Se poate, dar datorită dumneavoastră, celor de la mânăstire, care vă rugaţi pentru noi!!”...

Restul greutăţilor inerente locului şi timpului cereau omului doritor de concentrare asupra divinităţii aşa ceva. Nu numai un plus de energie Yin ar fi stricat aşadar echilibrul existent în aceste locuri: femeia este însă purtătoare a unui cumul de energii de vibraţii foarte diferite, Yin şi Yang în egală măsură, cu un segment mult mai extins de vibraţii decât energiile vehiculate de bărbat. Căci ea trebuie să dea naştere la copii, să le poarte corpurile spirituale şi să-i crească pe parcursul primilor 6-8 ani. Puţine femei au avut în lume, până în jurul anului 1980, sarcina de a nu concepe, naşte şi creşte copii, mai ales în primul mileniu d.Ch. De aceea tradiţia păstrată a avut rostul ei de a nu schimba amprentările locale cu cele „lumeşti”: unde folosesc expresia aceasta în sens de variaţie abundentă de vibraţii.
Nu vreau să discut aici modul în care mulţi conducători, reprezentanţi ai diferitelor biserici din întreaga lume creştină, venind din lumea dinafară, au adus totuşi multe amprentări aici, din viaţa societăţii exterioare. Este foarte drept ce spun unii, locurile poartă cu ele amprentări ale unor gânduri nu tocmai curate. Călugării sunt însă oameni curaţi, cuminţi, care nu ştiu, şi nu vor şti alte amănunte ale acelui loc, care nu a adăpostit întotdeauna oameni retraşi întru reculegere, post şi rugăciune.
Dar dacă azi toţi aflăm asemenea lucruri, este să ne educăm spre înţelegerea oamenilor din toate timpurile, către iertare, milă, compasiune – iubire.

Un alt aspect pe care îl consider bun pentru acest articol – rareori atins de altele – este precizarea că în acest loc se preţuieşte femeia: ca mamă şi soţie, alături de preţuirea întregii familii umane, în mijlocul căreia vin pe lume copiii, sunt crescuţi şi primesc învăţătura primilor lor paşi. Este o ordine în lume pe care călugării o preţuiesc în mod deosebit, chiar dacă alegerile lor personale nu au mers către întemeierea de familii.
A lupta pentru desfiinţarea avaton-ului cred că este, de asemenea, bine redată. De comentat este faptul că vremurile noastre dovedesc un lucru puţin discutat azi: întărirea omului. Cei care au preluat acest loc pentru a face din el un loc de retragere spirituală au ştiut că lumea se va mări mult, aglomeraţia va pune treptat stăpânire pe întreaga Europă, făcând practic imposibil traiul în reculegere spirituală, într-o sihăstrie aflată oriunde în mijlocul lumii. Dar omul din timpul mileniului I şi II era mult mai slab emoţional şi mental decât azi – la nivelul vibraţiilor planetare foarte scăzute. Azi suntem cu adevărat la sfârşitul timpului, la sfârşitul vremurilor omului manual-tehnologic-intuitiv. „Sfârşitul vremurilor” nu înseamnă altceva decât faptul că omul şi-a finalizat programele sale de întărire, atâta câte i-au fost date acum. Inclusiv călugării sunt spirite puternice întrupate azi care, cu voinţa lor, ar putea trăi în continuare liniştiţi, în condiţiile în care ar trăi şi măicuţe pe acelaşi teritoriu cu ei.
Dar se doreşte turism – nu respectarea unor dorinţe ale oamenilor – fireşti de altfel, de a trăi în respect faţă de divinitate, în linişte şi cuminţenie. Adică tot aşa cum alţi oameni doresc să trăiască iubindu-şi familiile, copiii, serviciul care le pune în valoare capacităţile lor mentale şi organizatorice. Este vorba despre respect oferit călugărilor şi măicuţelor de aici. Nu altceva.
Şi pentru că se doreşte de fapt altceva – profit din turism – sincer: nici eu nu sunt de acord cu ridicarea avaton-ului.

9 comentarii:

Corinna spunea...

Nu stiu daca e vorba numai de cautarea profitului, poate sa fie vorba si de incercarea de a iesi din tiparele traditionalismului in favoarea acceptarii egalitatii sociale dintre cele doua sexe care pana in epoca noastra n-a mai existat din preistorie.
Sunt insa de acord cu tine, exista diferente eneegetice intre femei si barbati, de altfel am auzit pe undeva ca dintr-un motiv asemanator cu cel al interdictiei pentru muntele Athos, traditia crestin-ortodoxa interzicea femeilor sa intre in biserica in perioada mentruatiei sau avand capul descoperit - disturbarea energetica a locului.

Cristiana spunea...

Am inteles, Corinna.
As dori sa remarc ceva in fata comentariului tau: am dezvoltat pe acest blog ideea faptului ca pornesc de la evolutii omenesti care nu sustin coborarea recenta a omului din animalitate - deci nu as sustine ideea unei perioade pe care s-o numim "preistorie". Ci intruparea spiritelor in corpuri umane ca urmare a experientei lor de creatori constienti inaintati, care isi consolideaza si inalta permanent manifestarile cele mai inaintate: SI la nivele de vibratie scazuta ale universului. Este o remodelare creationista si comportamentala care apare ca treapta de evolutie abia dupa consolidarea puterii de a cauta cu orice pret, insa la nivele inalte de vibratie, consolidante, ale universulu: progresul creationist si atitudinea de inaintare spirituala.
Astfel incat atitudinea de creator constient, echilibrat si echidistant pe toate nivelele temelor sale de cunoastere profunda, este temeinic inradacinata in sufletul oamenilor, de unde si lupta-munca sa pentru obtinerea unor asemenea manifestari in orice situatii planetare.
Voi relua subiectul din cand in cand, sintetic, pentru a se cunoaste parerea pe care o sustin si de catre cei nou intrati sau aflati in trecere.
Va doresc tuturor toate cele bune si frumoase.

Flipi spunea...

la fel cum multe rituri din biserică, sau mai repede tradiţii populare, şi-au pierdut sensul exprimat, deşi subtil ele lucrează încă la aceleaşi niveluri ca şi acum 1000 sau poate 10000 de ani, cred că şi aici avem de-a face cu ceva parţial inconştient, parţial degradare în conformitate cu tendinţele materialist-fizice ale societăţii de azi.
un fel de paralelă de genul acesta pot găsi de exemplu în alăturarea a ceea ce e astăzi religia (ca sumă a tot ceea ce reprezintă şi exprimă) şi credinţă şi adevăr...

oricum o altă introspecţie frumoasă în subtilitatea lumii, tema e chiar foarte interesantă. nu ştiu cum alegeţi temele şi cum vă faceţi "informarea" dar curge frumos izvorul creaţiunii aici.

Corinna spunea...

Stiu perfect despre ce vorbesti, doar ca eu personal, in lipsa de dovezi palpabile la momentul actual,prefer sa fac referire la epoci admise in cercurile stiintifice. Am mentionat preistoria fiindca desi este un termen conventional care acopera o perioada extrem de vasta, din putinele informatii arheologice pe care le avem stim totusi ca in cadrul ei a existat cel putin sporadic matriarhatul ( tocmai studiam cultura Cucuteni, banuiesc ca stii despre ce vorbesc si am dat peste lucruri foarte interesante in acest sens).

Cristiana spunea...

Corinna, te inteleg foarte bine, pentru ca sunt incredintata de doua lucruri:
1. Fiecare om este liber sa aiba, asa cum am spus intotdeauna, libertatea conceptiilor, incredintarilor sale.
2. Daca exista o incredintare clara, pana ce ea ajunge - sau nu - sa vireze catre altceva, admir oamenii care fac tot ceea ce este mai bine din punctul de vedere al incredintarilor sale.
As putea spune acum ca o parte a uneia dintre ramurile fundamentale ale cunoasterii actuale - fizica atomica si subatomica - se dezvaluie azi ca fiind doar intuitiva, studiindu-se de fapt doar efectele si cautand elemente care converg catreexplicarea lor.
Dar nu asta e aici, sau oriunde, orientarea la care s-ar gandi, poate, multi cititori. Problema este ca fiecare om care incearca sa faca un lucru cat poate el de bun este de admirat.
Iar eu te-am admirat, Corinna, de multe ori, pentru hotararea cu care iti dezbati punctul de vedere.

P.S. Cultura Cucuteni.. eheheeeei.. o sa facem un subiect fain-făinuţ!! Uite-asa mi se nasc uneori subiectele!! De altfel o sa incep o serie de articole in care voi arata cum s-au interpretat - gresit, confuzionat - informatii privind trecutul nostru, pe baza unor bazoreliefuri, sculpturi - mosteniri interpretate ca fiind legaturile pamantenilor cu extraterestri, din trecut si pana azi. Nu spun ca toate ar fi confuzii, datorate necunoasterii, ar fi urat din partea mea, voi analiza doar ceea ce pot dovedi clar pentru cititorii care accepta cunoasterea corpurilor fluidice si energetica aferenta.

Cristiana spunea...

Flipi, am ras cu veselie la remarca ta !! Si multumesc pentru apreciere!!
Privitor la religie - pe de o parte, credinta si adevar - pe de alta parte, ai dreptate! Ai mare dreptate........ (am oftat....)
Uite, uneori asa se nasc subiectele mele de discutie, de la un cuvant, de la o imagine, de la un articol, de oriunde.. din mailuri. Mai sunt si multe subiecte foarte vechi, pe care le pun acum aici, pe blog, care asteapta sa fie puse, dupa dezvoltarile unor subiecte "teoretice", sa le spun asa, adica, sa prezint mai intai o baza pe cat pot eu deocamdata de clara de explicatii pe diverse teme.
Sunt multe subiecte care isi asteapta randul, subiecte de cultura contemporana, dar ceea ce prezint in acest moment formeaza o baza de explicatii fara de care cele contemporane nu pot fi prezentate in toata complexitatea lor: domeniul celor cunoscute in spatele carora exista multe cunoscute, dar de alta factura. Multe pot fi explicate si ma bucur cand vad ca sunt destul de multe voci care prind curaj in ziua de azi.
Deocamdata nu desfiintez acest blog, dar voi cauta sa transfer blogul direct pe site, unde se prezinta deja evolutiile spirituale si, mai aproape de contemporan, istoria straveche a omenirii. Cand voi inainta cu suficiente subiecte si la capitolele siteului, vor fi foarte multe teme de discutat, infinit mai multe decat pana acum... Voi avea si timp in viitor, lucrurile vor mereg mai curgator peste tot.
Toate cele bune!!
Tuturor!!

Mircea Florescu spunea...

Celor care vorbesc despre egalitatea dintre sexe ca argument pentru desfintarea avaton-ului le putem spune ca nu ne-ar deranja, pe principiul acestei egalitati, sa existe un loc unde barbatii sa nu calce niciodata.

Cristiana spunea...

Mircea... am râs cu poftă !!! Eu nu am nimic cu femeile, cu barbatii... ce se tot fâţâie unele femei... ne fac neamul de ruşine !!! :))
Nu mai avem loc unii de altii ... si cat loc mai este pana la urma... Ce frumos ar fi Pamantul daca am fi prieteni cu totii !!
La buna revedere, prietene !!!

Mircea Florescu spunea...

Nici eu nu am nimic cu femeile. Oricum in acest caz nu se poate lua o decizie fara acordul barbatilor care domina politica. Atitudinile pro feministe nu sunt decat un pretext pentru scopuri economice si politice. Si eu sunt de acord cu tine ca Pamantul ar fi mai frumos daca am fi cu totii prieteni, dar asta nu inseamna ca nu putem avea niste locuri doar ale noastre in aceasta lume. Cu totii avem nevoie de un loc unde sa putem medita IN LINISTE fara ca altcineva sa ne tulbure, de aceea un loc unde femeile sa se roage linistite nu mi se pare o idee rea.