6. DESPRE “CORDONUL DE ARGINT”

IDEI PRINCIPALE

1. Popular numit “cordonul de argint”, el nu este de fapt un cordon, o coardă, nici un canal al vreunui plex al corpului astral sau al altui corp, ci o structură a canalului de destin care protejează corpul astral şi îl păstrează în permanentă legătură cu restul sistemului corporal când se află în deplasare, călătorie astrală. 

2. El este un canal energetic protector al corpului astral, cu proprietatea de a se lungi oricât de mult, dar numai în cuprinsul galaxiei: aşadar nu este un cordon, o coardă energetică, nu este un plex de corp fluidic, nu este canal de universalizare (care este o structură a plexului coroanei), nici canal de împământare (care este o structură a plexului rădăcinii). 

I. DETALII, DISCUŢII:

Să discutăm câte ceva despre cordoane şi canale, cu promisiunea de a dezvolta mult acest subiect, întrucât vom avea nevoie de cunoaşterea lor aprofundată şi la discuţii pe teme istorice: despre modul concret în care geţii foloseau asemenea cunoaşteri şi le aplicau în viaţa lor curentă. 

Pe scurt, să înţelegem că ceea ce se poate numi coardă (cordon) ca structură generală nu există de fapt la nivelul corporalităţii vieţuitoarelor de pe planetă; dacă diverse feluri de structuri par a avea formă de cordon, studii mai aprofundate ne conduc la cunoaşterea faptului că avem de-a face cu canale de diverse forme, cu diverse structuri interioare, cu diferite funcţiuni în mediul în care se află. Adevăratele corzi (cordoane) se regăsesc numai la nivel macro-universic, în timp ce corporalitatea de întrupare individuală are în cuprinsul ei canale de diferite forme, cu diferite structuri interioare, cu funcţiuni specifice – dar nu şi corzi. Corporalitatea planetelor şi stelelor, ca întrupări comune, are în cuprinsul ei canale, dar stelele şi planetele pot genera de asemenea şi corzi, care creează condiţii de noi întrupări de stele şi planete, la fel ca şi condiţii de trai pentru întrupările individuale (din biosistemele lor). 

Într-o primă concluzie, putem să facem definiri scurte pentru acest subiect: 

1. Corzile universice sunt structuri macro-universice: şi energetice (din energie fundamentală) şi materiale (din materii de diferite vibraţii), de formă tubulară, care fac legătura între elemente independente tot de natură macro-universică (între barierele interzonale, între stelele şi planetele din interiorul galaxiilor).

2. Canalele corporale sunt structuri exclusiv materiale, de formă tubulară, cu dimensiuni diferite (lungimi, grosimi) care fac parte din corporalitatea stelelor, planetelor şi biosistemelor (vieţuitoarelor) lor.

Tema legată de diverse structuri ale corpurilor noastre fluidice este complexă şi va face obiectul unor dezbateri viitoare mai ample. 

Întrucât suntem obişnuiţi cu o asemenea denumire din literatura ezoterică, să o păstrăm deocamdată, dar să învăţăm cât mai multe despre această structură, pentru a destrăma cât mai multe confuzii legate de ea – în fond fiind un canal protector în interiorul căruia se află corpul astral. Referitor la acest subiect, încredinţările unora, răspândite mai ales prin intermediul internetului, ţin de frici legate de ruperea “cordonului” – dar şi de necunoaşterea existenţei lui, crezându-se că “decorporalizarea” ar însemna pierderea legăturii cu corpul fizic şi ori pierderea spiritului prin univers sau chiar moartea totală a spiritului. Lucruri total neadevărate de altfel. De unde şi îndepărtarea cu groază a multora de călătoriile astrale, chiar şi de citirea unor simple informaţii legate de aceste fenomene, de călătorii astrale conştiente în general, mai ales după răspândirea pe forumuri de religie a multor informaţii date drept certe cum că aceasta ar fi una dintre pedepsele divine pentru încercarea de a pătrunde “misterele” lui Dumnezeu – din moment ce scrierile religioase nu le abordează direct. Nu este singura confuzie de acest fel, şi una dintre rădăcinile pe care se bazează unele scrieri religioase se leagă de practici ale preoţilor din antichitate, care cunoşteau şi practicau curent cunoaşterea astrală, atacând cu forţele lor mentale hiper-dezvoltate după iniţieri şi planuri ascunse, cordoanele astrale ale moştenitorilor nou-născuţi ai regilor din ţările care li se împotriveau. Dar despre aceste practici vom mai discuta: oricum dacă ele nu aveau puterea de a distruge complet cordoanele de susţinere ale corpurilor astrale ale copiilor aflaţi în somn, totuşi puteau slăbi considerabil starea lor de sănătate, astfel încât o boală banală putea conduce la deces. Starea de somn înseamnă de fapt plecarea spontană a corpului astral pentru diverse acţiuni: în primul rând odihna spiritelor (ale tuturor vieţuitoarelor de altfel, nu numai ale oamenilor) obosite de folosirea corpului fizic – folosire foarte obositoare, dar folositoare evoluţiilor noastre. Ceea ce se obţinea prin atacuri de acest fel, chiar şi la oamenii maturi, era o slăbire a cordonului astral, ceea ce conducea la slăbirea sănătăţii omului, prin lipsa unui somn de calitate, şi decesul său într-un timp destul de scurt. 

Dar vorba cuiva: nu mai suntem în antichitate, când forţele spirituale aveau vibraţia cea mai joasă, conducând la manifestări mult mai acute chiar decât în zilele noastre. Azi credem – din neştiinţă – că se petrec cele mai abominabile manifestări umane, încredinţare care nu este însă întrutotul corectă – ceea ce nu înseamnă că nu ar fi de contestat. Toate trebuiesc cunoscute la justa lor valoare, nu numai pentru ca noi să scăpăm de frici, dar şi pentru a cunoaşte adevăruri pe care istoria nu le-a consemnat, din motive lesne de înţeles. 

Nici explicaţia că moartea unui om poate surveni în timpul nopţii prin ruperea cordonului astral nu este de loc corectă. Decesul poate surveni din cauza defectelor corpului fizic (cerebrale, cardiace), dar desprinderea totală a corpului astral, cu cordonul său cu tot, nu este posibilă – însă desprinderea corpul astral, cu toate corpurile aflate deasupra lui este o parte implicită în orice deces: prin retragerea radiaţiei spirituale din corporalitatea care are vibraţia cea mai joasă: corpul fizic şi corpul dublu-eteric, cu greutatea cea mai mare de menţinere în forţele spirituale a unor structuri nefuncţionale. Dar pentru asta, dacă decesul se ptrece în timpul somnului, corpul astral trebuie să se integreze în sistemul corporal – deci se întoarce din călătorie astrală, după care – din alte motive – poate avea loc retragerea spiritului din destinul cu corp fizic de manifestare. El va continua întruparea – dar cu corp astral de manifestare, devenind entitate astrală, ceea ce este altceva, căci corpul nostru astral plecat în mod normal în călătorie astrală nu se poate numi entitate astrală, neavând o corporalitate fluidică cu vibraţie înaltă, care să-i asigure pe termen lung manifestarea. Vom mai discuta despre acest aspect. 

Vom mai discuta şi despre alte aspecte pe care le-am întâlnit pe internet.

Astfel încât, cunoscând felul în care se constituie corporalitatea noastră şi felul în care ea funcţionează de-a lungul vieţii, călătoriile astrale conştiente se pot derula cu aceeaşi precizie şi siguranţă ca orice alt fel de funcţionare conştientă a omului: conştientizarea respiraţiei, menţinerea întrupatului în stare de mers, de staţionare, de hrănire, de comunicare, etc. Toate pot fi realizate în mod conştient – nu conştient numai de plăcerea pe care o avem (cum se petrec lucrurile de multe ori), ci de derularea procesului în sine. Şi din fiecare în parte se pot învăţa mult mai multe – despre noi înşine în primul rând – decât credem derulându-le conştienţi numai de plăcerile sau neplăcerile lumii în care trăim. Dar aceasta este altă poveste, pentru alte situaţii. 

Alte confuzii – pe care acum doar le amintim, dar le vom detalia în următoarele studii – se referă la faptul că el nu este nici o prelungire a plexului frunţii (Ajna), cum de altfel nu este nici în prelungirea vreunui alt plex, şi astfel nu ţine strict doar de dezvoltarea lui, în mod particular doar pentru cei “aleşi”, în mod ascuns şi miraculos, de către Dumnezeu. Unele structuri ale plexurilor corpurilor fluidice pot fi asemănătoare cu cordonul astral: sunt canale care se află în mijlocul oricărui plex – fapt care conduce la astfel de confuzii; de altfel mulţi oameni au vederea interioară bine dezvoltată, dar interpretările pe care le dau celor vizualizate bine astfel sunt preluate după confuzii vechi sau după induceri în eroare tot vechi, moştenite de societate din ultimele milenii anterioare.

În mod asemănător se poate discuta despre canalul de universalizare şi canalul de împământare: două canale care sunt pe direcţia canalului central de la corpul dublu-eteric al sistemului corporal, în linii mari amândouă având acelaşi fel de structură interioară, deşi au particularităţile lor proprii şi de vibraţie, şi de funcţiune, amândouă diferite de canalul central, dar şi de alte structuri de aceeaşi natură. 

Folosim, pentru uşurarea înţelegerii, exprimarea “cordon” – dar de fapt el nu are propriu zis o structură de cordon, ci mai curând de canal: deşi nu permite nici un fel de circulaţii de fluxuri energo-materiale prin interiorul său, el înconjoară, protejează şi menţine vibraţia corpului astral în limitele necesare desfăşurării activităţilor proprii şi ale celorlalte corpuri din sistem. Este o structură creată de ajutătorii de destin ai întrupatului din energie fundamentală compactizată – asemenea canalelor celorlalte corpuri şi canalului general de destin care le cuprinde pe toate – şi care este parte a structurilor generale de întrupare a spiritului. Singura deosebire a acestui canal astral, de toate celelalte, se referă la capacitatea sa de a porni impulsul de deplasare a corpului astral, prin mecanismele sale proprii, dictate de alte structuri ale sistemului de întrupare, capacitate care pe Pământ numai corpul astral cu canalul său protector o are. Iar acest fapt este necesar corpului astral, căci el este singura structură corporală care poate desfăşura acţiunea de autostabilizare vibraţională a întregului sistem corporal: de fapt acesta este rolul cel mai important al corpului astral şi al deplasării sale, pentru toate vieţuitoarele planetei, pe care spiritele umane o extinde cu cercetări şi sarcini astrale necesare destinului său de creator avansat, aflat în curs de universalizare. 

Cu referire la subiectul nostru, cordonul ca formă are o desfăşurare exterioară corpului – de aceea este numit de obicei cordon – dar el este şi retractabil, şi în această formă se poate vedea că se transformă în “altceva” după întoarcerea corpului astral în sistemul corporal: adică se poate desfăşura şi se poate retrage în structura de care aparţine, aşadar nu rămâne liber înafara corpului astral, nu se strânge, nu se înfăşoară undeva între corpul astral şi corpul dublu-eteric lângă care se află, pentru a se desfăşura din nou la deplasarea următoare. Aşadar nu este o “desfăşurare” - ci o “alungire”, urmată de revenire la forma iniţială. Nici nu este legat direct de corpul astral pentru a se fixa de alt corp când se află în deplasare, şi tocmai acest lucru poate da naştere la speculaţii – inerente în condiţiile în care oficial nu se fac cercetări (deşi ele chiar se fac în ascuns, căci de-a lungul vremurilor multe scrieri au relevat importanţa acestui fel de studiu, dar şi mulţi cercetători au pornit în studiile lor de la vise care şi-au dovedit realitatea în lumea fizică). 

Din momentul în care descoperim că el nu este un cordon, cunoscând structurile interioare ale cordoanelor (corzilor), se poate observa prin studiul astral-mental că nu este vorba nici de canal – la fel, studiind în paralel şi structurile canalelor din orice fel de corporalităţi pământene. Şi astfel ajungem, cu deosebită atenţie, de-a lungul unor numeroase observaţii conduse de ajutătorii noştri astrali, să observăm că este vorba exact despre acest fel de canal energetic protector şi echilibrant al vibraţiei sistemului corporal de-a lungul destinului în curs. 

Pentru cei care cred că este vorba despre canalul din centrul oricărui plex al vreunui corp fluidic, se poate observa că orice canal de acest fel nu poate “purta” în vârful lui vreo altă structură, vreun alt fel de corp, întrucât acolo, în interiorul său, se află o structură deosebit de complexă, cu două canale alăturate - şi nu canale concentrice cum ne-am fi aşteptat la o coardă (la un cordon). 

În concluzie: să numim şi noi în continuare cordon, cum este obişnuinţa, dar să reţinem că, la un moment dat al studiilor de profunzime, ne este necesar să ştim, şi să folosim denumiri cât mai corecte. Nici eu nu am ştiu la început asemenea deosebiri şi nici nu mi-au atras atenţia ajutătorii mei astrali, care urmăresc să mă lase să descopăr singură, în cadrul studiilor, diversele confuzii pe care le-am preluat şi le duceam mai departe; doar dacă ei văd că nu mă sesizez un timp mai îndelungat, mă canalizează către înţelegere sau îmi atrag atenţia în mod expres asupra deosebirilor, subliniind confuziile, pentru a putea să le explic altora corecţiile necesare, având în vedere modurile în care am ajuns la corecţie eu însămi. 

Tocmai de aceea am considerat că e bine să trec în revistă aceste deosebiri, cărora le voi acorda un spaţiu lărgit cândva: despre plexuri şi complexitatea lor specială, despre corzile galactice şi universice (interzonale) unde procesele de creştere şi de modificare sunt deosebit de complexe şi putem înţelege pe larg o serie întreagă de fenomene cosmice.