Citeam despre ideea că cucuvelele prevestesc ceva rău: nenorociri, decese, etc.
Să ne lămurim puţin mai extins asupra acestui aspect.
Ideea că o asemenea pasăre ar prevesti decesele umane este o mare confuzie în felul "tradus" de om, însă are şi partea sa de adevăr - şi nu numai în cazurile de deces, ci şi pe o extindere destul de semnificativă: în anumite condiţii, sistemul corporal uman emite, în benzile de frecvenţe nepercepute de urechea umană (domeniul infrasunetelor), sunete asemănătoare cu semnificaţii diferite pentru alte vieţuitoare: uneori ele sunt asemănătoare cu sunetele emise între membrii perechilor unor specii, cum sunt păsările de acest fel: cucuvelele. O cucuvea pregătită de împerechere percepe aceste sunete şi "vine", "chemată" de omul care se află în preajma decesului - dar nu numai: infrasunetele de acest fel fac parte din setul de infrasunete normal al omului, cu pondere mai mare sau mai mică în totalul lor. Un om extrem de liniştit, sau aflat în somn adânc şi de mai lungă durată, emite inconştient asemenea sunete care îl ajută din partea tuturor corpurilor sale să se "întoarcă" din somn: fiecare corp emite şi sunete, şi luminiscenţă, şi vibraţii specifice fiecăruia, când încărcarea energetică este completă în timp de somn sau liniştire profundă, mai ales în situaţii de linişte cât de cât avansată, când puţinele sunete din jur pot finaliza perioada de somn natural (spiritul devine sensibil la orice semn exterior dacă nu mai este obosit). Dacă stadiul de oboseală fizică - nu numai emoţională - este avansat, omul are tendinţa de a dormi mai mult. Dar oxigenarea creierului suferă după o perioadă mai lungă de somn, ceea ce pentru oamenii care nu-şi folosesc activitatea cerebrală în sensuri multe (corporal, intelectual) intervin multe faze obositoare acolo unde pentru alţii ele nu sunt de loc aşa.
Cu cât folosim mai mult creierul (nu numai mintea, ci şi trupul - cu activităţi diverse) cu atât revenirea din somn este mai rapidă: spunem că omul e mai activ. Ca urmare un intelectual ar face bine să facă şi muncă fizică, iar un om care munceşte fizic este necesar să-şi extindă gândirea de la munca lui la alte teme de gândire.
Tot ceea ce facem trebuie să fie echilibrat. Desigur, facem ce vrem până la urmă, fiecare îşi hotărăşte aportul personal la propria sa evoluţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu