Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

miercuri, 26 iulie 2017

Cineva întreba: “Copiii care se îmbolnăvesc de cancer au un înger păzitor?”


Îngeri sunt numite o serie întreagă de entităţi care ne ajută pe parcursul întregului nostru destin pământean, însă numai două entităţi sunt cu adevărat îngeri: adică fac ei înşişi evoluţie de tip angelic, deosebit de avansată comparativ cu noi, majoritatea spiritelor întrupate acum pe Pământ. Modul în care ei participă la ajutorul pe care îl avem este cu adevărat special, pe măsura evoluţiilor lor avansate: cei doi îngeri de destin îşi întrupează o rază proprie alături de radiaţia noastră de întrupat, luând astfel parte la trăirile noastre şi susţinându-ne vibraţia la o frecvenţă care nu impulsionează trăirile şi hotărârile noastre, ci doar ne sugerează ce am putea face în situaţiile vieţii. Vă daţi seama ce confuzie se face atunci când suntem sfătuiţi (mulţumim lui Dumnezeu că parcă s-au mai potolit în ultima vreme...) să ne dispreţuim mintea, că ea ne minte etc. Dar am discutat prea mult şi des despre acest subiect pentru a-l mai proiecta din nou în atenţia noastră acum. Ceea ce voiam să spun era legat de ajutorul mental pe care îngerii ni-l oferă – măcar şi pentru atât să nu ne mai facem proşti unii pe alţii şi să nu ne mai dispreţuim puterea de a gândi a fiecăruia dintre noi: în sinea unui om se află întotdeauna un înger, iar aceasta este o temă puternică de reflecţie asupra vieţii şi omenirii în general. 
Şi eu ştiu de relativ puţin timp acest lucru, şi încă nu m-am obişnuit complet să aplic această cunoaştere, necăjindu-mă de tot felul de atitudini greu de suportat din partea celor din jur. Dar numai aşa învăţăm, şi în acelaşi timp putem să ajutăm şi pe alţii. 

În paranteză fie zis, confuziile născute din asemenea tip de cunoaştere, de participaţie a unui alt spirit la întruparea altuia, sunt vechi de la începutul existenţei omenirii, şi au condus la idei cum sunt posedările, însă problemele sunt întotdeauna la vremea apariţiei lor lăsate să fiinţeze, pentru ca întreaga societate să-şi ia hotărârile de cunoaştere, şi de aplicare a cunoaşterii, după puterea de orientare a întrupaţilor. La finalul vieţii, fiecare spirit va lua exact măsurile necesare de urmat – în deplină cunoştinţă, şi mai ales complexă – pentru a nu se mai dezorienta, şi a nu mai lăsa pe alţii să-l dezorienteze vreodată. Asemenea aspecte mai au însă la bază şi alte elemente de cunoaştere ale omului încă înainte ca spiritele umane să fi ajuns la întrupare pe Pământ: vom discuta în acest sens pe larg într-un set de articole privind controversa: “Trup însufleţit sau suflet întrupat?”

Să intrăm, deocamdată pe scurt, în tema pe care o avem în faţă. Vom mai discuta despre teme legate de îngeri în câteva articole, după care vom dezbate pe larg această tematică când vom discuta despre mânăstirile noastre dragi!...
În primul rând, nu avem doar un înger păzitor (de fapt: ajutător) ci încă dinainte de naştere, şi după naştere avem cel puţin doi îngeri ajutători principali. În funcţie de sarcinile pe care fiecare întrupat le are, numărul lor poate fi mult mai mare, adăugându-se în funcţie de etapa vieţii alţii, care ne ajută direct sau indirect şi pe noi, şi în plus fac legătura cu alte grupuri de întrupaţi care au nevoie să ştie, şi eventual să participe la realizarea unor sarcini comune sau de interes general.
În plus avem îngeri ajutători, mai corect: entităţi ajutătoare, cu mult înainte de a ne naşte, căci în preajma destinului nostru au loc numeroase şi complexe derulări de pregătiri, sarcini complexe spirituale şi adaptări la mediul de naştere viitor (planetar şi social deopotrivă). 
Copiii bolnavi sau handicapaţi au cu atât mai mult ajutor din partea lumii îngerilor: entităţilor astrale, spirituale, planetare, stelare, interdimensionale şi dimensionale: ca noi toţi, cei care trăim un destin fizic de lungă durată. Copiii au micuţele lor sarcini – în special de adaptare la condiţiile în care trăiesc, de socializare cu cei din jur şi – cel mai important aspect – de pregătire pentru sarcini de medic (vindecător) în vieţile viitoare. Un alt aspect este şi ajutorul de tip angelic pentru a învăţa cum să ajute alţi întrupaţi aflaţi în aceeaşi situaţie sau chiar mai dificile: pentru care ceea ce trăiesc ei acum este doar una dintre etapele de învăţătură complexă pentru asemenea tipuri de ajutor. 
Tot ei ajută şi derularea destinului – dar tot ei ajută şi la ieşirea din întruparea fizică, iar în continuare rămân învăţătorii principali pe parcursul întregii activităţi pe care o desfăşoară cel plecat din corpul fizic: şi pentru noi, cei din mijlocul cărora pleacă, şi pentru alte grupuri cu care a relaţionat, şi cu care s-au aflat în legătură prin îngerii săi, pe parcursul vieţii fizice.

Niciun comentariu: