Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


luni, 25 iulie 2011

O TREAPTĂ DE ÎNĂLŢARE A SPIRITULUI... (3): SCHIMBAREA....

Schimbarea... 
Schimbarea este tema pe care unii o numesc „ascensiune”...
Am întârziat cu publicarea acestei părţi pentru că am primit mai multe materiale şi am discutat mult pe acest subiect, cu mai mulţi oameni. Despre „ascensiune”, despre „cădere”, despre emoţiile şi sentimentele noastre (cam... confundăm emoţiile care ne trec, cu sentimentele care sunt încredinţări emoţionale, stabile pe termen lung, îmbogăţite sau estompate de „trecerea” emoţiilor curente); despre mintea noastră, despre rolul cunoaşterii – mai mult sau mai puţin avansate – în viaţa noastră...
Dacă vorbim despre această schimbare... avem multe de vorbit...
Marea schimbare despre care multe cărţi şi site-uri vorbesc azi nu este însă nici unică şi nici radicală. Aş spune că este o remodelare mai curând: nu este o dată pentru totdeauna, o transformare radicală în îngeri, din al cărui cer să nu se mai coboare niciodată în trup de carne cu oase, sânge, lacrimi... folosind munca fizică şi făcând efortul de a înţelege şi de a învăţa din proprie experienţă şi din experienţa altor spirite prietene...
Cei care azi se laudă că nu mai muncesc decât în 12D şi nu vor să mai „coboare” de acolo... vor vedea că nu va trece mult timp şi vor putea accepta că toţi suntem fiinţe universale şi fiecare are acel “12D” al său! Că pentru fiecare om „căderea” şi „ascensiunea” este de fapt un drum meandrat (sinuos, şerpuit), care caută în fiecare moment ceea ce ne favorizează aici, pe Pământ, acea dezvoltare mică – nu fulminantă, pentru că aşa ceva grandios ne-ar distruge efectiv. Vom înţelege acest lucru atunci când vom accepta faptul că nu avem numai un corp şi un câmp energo-electro-magnetic de jur împrejurul său, rezultat numai din activitatea corpului fizic, cu emoţiile şi gândurile noastre. Vom accepta că omul nu este culmea creaţiei dumnezeieşti decât pentru acest moment planetar, pentru acest punct important în evoluţiile spiritelor umane, fără de care nu s-ar putea continua evoluţiile, şi tocmai acest lucru este definitiv important pentru om.
Nu este un moment unic – dar este un turnant, ca orice altă clipă din fiecare zi, din viaţa fiecărei vieţuitoare din lume. Fără fiecare astfel de clipă nu ar mai fi posibil de continuat evoluţiile. Dacă ne negăm momentul actual dimensional – emoţional + mental dimensional – nu vom face altceva decât să învăţăm că nimic nu este de prisos, nimic nu se distruge, doar că nu eram noi pregătiţi să facem acest pas aşa după cum ne imaginam noi. Pentru că schimbarea nu ne face mai importanţi – importanţi suntem toţi, de oriunde, de pe Pământ şi din orice punct al universurilor: ne face să mai facem un pas – un pas ca orice alt pas şi toţi paşii importanţi în felul fiecăruia în parte. Un pas ÎN RITM PERSONAL.

AR FI BINE SĂ PRIVIM LUMEA ÎN MOD ECHILIBRAT
Şi acum să vedem de ce lucrurile sunt mult mai ponderate decât cred unii dintre noi – cu toată complexitatea crezută, sau privită cu neîncredere ori indiferenţă momentană.
Întodeauna vor exista mult mai mulţi factori decât aceia pe care îi credem că funcţionează şi impulsionează evenimentele perceptibile la nivel uman. Încă mult mai multe sunt situate dincolo de sfera percepţiilor umane, oricât de complexe le-am considera azi. Noi luăm în considerare numai ceea ce ajunge la nivelul conştienţei noastre, şi oricum facem selecţii în fiecare moment chiar din suma celor astfel conştientizate. Selecţia este bună pe moment, pentru concentrarea asupra celor pe care le avem de făcut, dar bună este şi primirea generalizată, care devine rădăcină pentru dezvoltarea ulterioară a altor înţelegeri, pentru continuarea drumului despre care discutam.
Căci avem un „drum” pentru care avem o „dotare”. În calitate de oameni, drumul nostru este pe vârfuri de munte, şerpuind peste colinele vârfurilor, având o privire de ansamblu asupra tuturor celor de pe planeta noastră. Nu suntem nici muntele, suntem doar călătorii. Nu suntem dotarea, ci acela care merge cu dotarea sa pe drum. Orice conjunctură este creată de alţii şi noi participăm în egală măsură cu experienţa noastră personală, alături de toţi ceilalţi însoţitori de drum. Fără această experienţă nu am putea folosi nimic, nu am putea măcar vedea drumul, nu am putea păşi pe el.
Schimbarea dotării nu înseamnă părăsirea drumului. Drumul este pe vârfuri aşadar, şi nu există nici o cădere şi nici o ascensiune mai mare decât variaţiile curente ale oricărui drum. Este pe teren solid, care nu se poate forma decât în condiţiile de întrupare ale tuturor, de înaintare ale tuturor spiritelor în acelaşi timp: şi tocmai de aceea trebuie să ţinem cont de toate la un loc – aşa cum am detaliat în partea a II-a, în articolul trecut.

SCHIMBAREA...
(Înţelegerea aprofundată a celor care se petrec în acest moment cu noi se poate studia la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/2-studii/variatia-vibratiei-medii-zonale/ )
Schimbarea în zona noastră din acest univers a început cu ceva timp înainte de întruparea lui Iisus, venit în mijlocul nostru pentru a grăbi lucrurile puţin – nu mult, în acel început: doar aici, în sistemul nostru planetar, unde Pământul este planeta care susţine întrupări cu corp fizic, cel mai greu de suportat de către spiritele aflate la începutul evoluţiilor lor. Omenirea avea nevoie, în acel moment, de fluxuri energo-materiale noi, de vibraţie înaltă, diferite de cele vechi: de vibraţie mai mică – dar deosebit de utilă tuturor întrupaţilor cu corp fizic. Dar să nu limităm totuşi discuţia la întrupaţii cu corp fizic, ci să avem în vedere şi întrupaţii astrali şi cei dimensionali: şi ei au întotdeauna, în egală măsură, de diverse schimbări, căci şi ei se află în evoluţii, doar ceva puţin deosebit de ceea ce trăiesc întrupaţii din această dimensiune, cu corp fizic de manifestare curentă.
De reţinut şi faptul că în alte sisteme stelare, şi în alte galaxii din această zonă, au existat alţi coordonatori de evoluţii, pentru situaţii specifice altor planete, care au lucrat în acelaşi fel ca şi Iisus, pentru populaţiile din locul lor de întrupare. Iar acest lucru – lipsa de unicitate, nu scade cu nimic valoare spiritului sau a lucrării realizate: şi în plan local, şi în planul general universic.
Din acel moment, vibraţia planetară locală – adică de aici, de pe Pământ, a început să crească cu un „bob”, până când masele mari de fluxuri noi aveau să ajungă, din galaxie în galaxie, din stea şi din planetă în planetă, împânzindu-se armonios în toate locurile zonei. Ceea ce percepem azi este tocmai această ajungere şi îmbogăţire, pe zi ce trece, formând ceea ce numim „schimbarea”.
Era nevoie de acest proces de avangardă şi ni s-a spus chiar despre el, căci era atunci în plină desfăşurare: „... pentru că s-au scurtat zilele suferinţelor voastre...” Treptat – dar rapid, şi fluid – corpurile vieţuitoarelor de pe Pământ au început să se modifice; ale oamenilor cu atât mai mult, căci corpurile spirituale foarte puternic dezvoltate (cel mai puternic şi profund dezvoltate dintre cel ale vieţuitoarelor terestre) au început să se modifice, sub influenţa acestor fluxuri noi, cu vibraţie din ce în ce mai ridicată. Şuvoaie de fluxuri au început atunci să se îndrepte către Pământ: şi este necesar să ştie românii că ele nu s-au creat pentru a fi legate de ...România (Dacia acelor timpuri) aşa cum spun unele scrieri, surse contemporane de informaţie. Este necesar să facem câteva precizări din acest punct de vedere: la nivelul planetei, fluxul care vine de la bariera intersubzonală cea mai apropiată, pe unde au loc aprovizionările curente cu fluxuri energo-materiale noi, se desface în fluxuri mai subţiri, atrase de vibraţiile fiecărui loc în parte. Astfel încât să reţinem următoarele elemente:
– românii percep fluxurile de frecvenţă apropiată de aceea locală, din pământurile lor, care vin să se „lege” de frecvenţele locului din care au loc percepţiile;
– fiecare popor îşi percepe propriile frecvenţe din acest mănunchi uriaş de flux radiant, pornit, iniţializat aşadar de către Iisus şi continuat de persoane răspândite pe fiecare continent, în fiecare loc (popor) de pe planetă. Fără iniţializarea acestui proces de către un Fiu de Dumnezeu (un Creator-coordonator – în termeni mai moderni) toate acestea nu ar fi fost posibile: din raţiuni de stabilitate galactică. Căci numai un asemenea spirit evoluat – şi nimeni altul, bun cunoscător al evoluţiilor pe care le coordonează, ar fi putut să lucreze cu o anumită forţă, flexibilă şi ea după variaţiile ritmurilor stelare locale. Lucrarea trebuia să imprime o anumită viteză fluxurilor pentru circulaţia prin mediul intergalactic, pentru ca ele să ajungă, şi să ajute la un anumit timp, cu anumită intensitate, permiţând vieţuitoarelor să se obişnuiască treptat cu schimbarea. Pentru că, dacă noi nu ne dăm seama ce înseamnă acest lucru pentru întregul univers, dacă noi ne credem cu adevărat buricul universului, cele care se petrec ne demonstrează clar că acest lucru nu este valabil, chemându-ne la modestie şi înţelegere;
– fiecare loc a fost, şi este ajutat în continuare, de Moşii fiecărui popor în parte: au fost învăţaţi, instruiţi direct de către Iisus, cel peste tot călător. Este fundamental greşit să credem altfel: că Iisus a fost învăţat de daci şi apoi ar fi dus cunoaşterea lor în India şi alte părţi ale lumii. Îmi cer scuze pentru exprimarea mea, dar încredinţarea mea este fermă şi nu ştiu să mă exprim altfel, o doresc doar fără echivoc şi nicidecum pentru a fi aspră, agresivă; normal că fiecare crede exact ceea ce doreşte, rostul meu este să fiu fermă doar în exprimare.
Noi, oamenii obişnuiţi, părticipăm după puterile noastre la acest proces, din care fac parte, de asemenea, şi ajutătorii fiecărei specii de vieţuitoare planetare. Să nu uităm că şi ele îşi aduc astfel contribuţia – în egală măsură ca şi oamenii. Nimeni nu crede că “maeştri ascensionaţi” există şi în mijlocul lor. Căci spirite înaintate (ascensionate – dacă vrem să folosim asemenea exprimări) sunt peste tot, primind fiecare după puterea lor: noutatea, schimbarea, pentru toate popoarele spirituale pe care le ajută.
Iar literatura noastră mitică (noi le numim: basme, poveşti) ne aduce în faţă asemenea informaţii, pe care azi avem tendinţa să nu le luăm în serios. De reflectat…
Schimbarea se vedea clar încă din secolul I d.Ch., de către iniţiaţii cei mai echilibraţi ai timpului. Azi se poate percepe cu ochiul liber: lumina zilei este mai intensă decât acum 40, 50 de ani, este mai „albă” – şi oameni simpli, fără multă şcoală, au înţeles acest lucru. Nu ar fi corect să nu ne amintim – dincolo de semantica contemporană – că omul iniţiat al vremurilor trecute ştia foarte bine că „lumina se întunecă”, şi aşteptau „Lumina Luminată” să inunde lumea... Vă rog, să facem un efort de înţelegere, să acceptăm acest fel de exprimare din mileniile trecute, fără să ne gândim neapărat la regulile literare contemporane.

Privită dintr-un unghi de vedere apropiat celui al fluxurilor care ne inundă vizibil azi lumea, şi nu numai la nivelul oamenilor de ştiinţă, privind galaxiile cum îşi aruncă în lume radiaţiile care produc azi schimbări treptate, reale, schimbarea arată şi alte modificări ale lumii în care trăim.
În primul rând, la nivel planetar: structurile eterice matriceale ale planetei îşi schimbă forma – astfel încât ceea ce până azi clarvăzătorii vedeau ca portaluri alungite, de forma unor arce eliptice (de fapt elipse perfecte, dar cu partea de jos îngropată în pământ), azi forma este tot eliptică, dar mai lată în partea centrală. Urmând ca în viitorii cca. 200 de ani forma să devină complet sferică.
Totul în lumea planetei se desfăşoară armonios, proporţional: în ritmul modificării acestor “portaluri” – de fapt ele fiind celule matriceale de stabilizare vibraţională (amănunte la adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/1-energetica-stelar-planetara/6-substructuri-ale-sistemului-matriceal-planetar-celule-de-stabilizare-vibrationala/ ) în acelaşi ritm, sistemele noastre corporale îşi modifică treptat forma, devenind şi ele, la rândul lor din eliptice – sferice. Rotunjirea corpurilor noastre fluidice către sfericitate porneşte de la „oul” anterior al sistemului nostru corporal – de formă perfectă veche în perioada sec. I î.Ch. – sec I d.Ch., la fel ca şi perfecţiunea momentului pentru sistemul matriceal planetar total. Ne îndreptăm aşadar către sferă de lumină, sferă fluidică, care ne va oferi o altă putere de percepţie şi de înţelegere astfel asupra realităţii înconjurătoare.
Nu vom mai vorbi, aşadar, în viitor, despre „oul” de lumină omenesc, ci de sfera de lumină, sfera fluidică. Astăzi, chiar de la nivelul corpurilor noastre cauzale se poate percepe rotunjirea, şi multe sfere umane se pot percepe în câmpul cauzal auriu, pământean.
Dar ceea ce este cel mai important lucru este faptul că volumul activităţii umane trece din partea muncii fizice, brute, în sfera de activitate a gândirii – indiferent dacă ne gândim actualmente mai mult la subiectele ştirilor zilei: politic, social, distractiv – până la a gândi despre univers cu miriadele sale de stele.
De fapt nici în perioadele anterioare nu ar fi trebuit ca munca fizică să se dezvolte unilateral, fără echilibrul gândirii şi echilibrul emoţional. Sunt rare cazurile când societatea creaţionistă de felul omenirii ultimelor milenii de pe Pământ se dezvoltă în acest fel: dezechilibrat faţă de o linie obişnuită de trăire liniştită, calmă, curată şi austeră în vremuri de vibraţie joasă planetară. Dar este necesară, aşa cum am mai discutat, o asemenea trăire brutală, din când în când, pentru a ne cunoaşte şi limitele suportabilităţii noastre fizice, alături de formarea flexibilităţii emoţionale şi cauzale, de abilitatea de a preveni astfel de situaţii şi a deturna agresivitatea unor semeni către muncă şi echilibru spiritual, alături de ceilalţi membrii ai societăţii.
Omenirea are energii în plus faţă de ceea ce avea ieri, şi nu este de vină că nu găseşte subiecte de gândire „elevate”, dacă ştiinţa şi gândirea elevată a fost de milenii oprită majorităţii oamenilor de pe Pământ. Oamenii s-au învăţat să ţină capul în pământ şi să vorbească – când a mai prins voie să o facă – despre ce vedea acolo, în pământ, sau la mică distanţă de ei înşişi şi de curtea casei lor. Oficialul lumesc creează posibilitatea manifestării unor direcţii de gândire, precum şi îngrădirea altor direcţii de gândire pentru cea mai mare parte a omenirii, căci de felul în care oamenii au reacţionat faţă de conducerile societăţilor a ţinut însăşi viaţa lor. Şi noi, cei oarecum liberi de azi, ne trezim judecându-i, în loc să-i înţelegem. De reflectat, până să ne grăbim cu dispreţul...
Nici oficialii nu au vină, sunt spirite umane care nu găsesc alte căi de a se descurca deocamdată în această lume în care cei elevaţi, culţi, rafinaţi, îi dispreţuiesc pe cei care au puterea politică, în loc să le ofere exemple de cultură, rafinament, elevare intelectuală tolerantă, plină de răbdare, de înţelegere.
Este momentul nostru, al tuturor, să-şi tragă concluziile: în loc să folosim cuvinte ca „netreziţi” pentru a-i arunca altfel în “găurile negre” ale universului, ar fi mai bine să ne străduim să oferim exemplu echilibrat fiecărui segment spiritual pe care îl întâlnim: unora să le arătăm bunăvoinţă, dar fermitate în menţinerea unei atitudini distanţate de exprimare agresivă; altora să le arătăm o atitudine de apropiere faţă de corectitudine, cinste, curăţenie, cultură măcar medie. Apoi, pe măsura acceptării diverselor trepte de creştere a calităţii spirituale de acest fel, să oferim din ce în ce mai mult, străduindu-ne să gândim permanent asupra strategiilor de atitudine proprie în faţa oamenilor.

Am spus că omul se îndreaptă către activitate crescută pe direcţiile de gândire. Nu numai: şi activitate emoţională (gestionarea emoţiilor este tot o activitate spirituală: am mai discutat, vom mai discuta), şi cauzală (căutarea înţelegerilor şi folosirea lor în schimbarea atitudinilor noastre din viaţa curentă), şi spirituală: căutarea sensurilor de aplicare a înclinaţiilor noastre – şi nu în sensurile de acumulare materială după exemplul altora. În acest fel, fiecare om îşi va găsi exact locul cuvenit în societatea care învaţă mereu să preţuiască universal şi particular deopotrivă: fiecare om, fiecare vieţuitoare, fiecare eveniment planetar sau cosmic.
De ce această puternică activitate crescută în orice alt domeniu – în detrimentul activităţii fizice?
De fapt este o echilibrare tocmai pentru faptul că mileniile imediat anterioare au fost pline de obligaţii de muncă forţată, brută, fără aportul celorlalte. Astfel încât are într-adevăr loc o echilibrare a tuturor planurilor de trăire omenească, de la fizic la spiritual-destinic, în care distribuirea forţelor spirituale cere imperios asemenea redirecţionări: de la fizic către emoţional, mental şi cauzal – conform tendinţelor de manifestare a spiritelor la fiecare nivel de vibraţie planetară.

Concret, cum se poate percepe această schimbare la nivelul cel mai profund al celor cunoscute azi de noi??
Ceea ce se schimbă azi a fost un lucru bun până acum, care ne-a ajutat mult în ultimii 10.000 de ani. Un sistem corporal care, după puţin timp de la ultima glaciaţiune, s-a dezvoltat din cel existent înainte de ultima glaciaţiune. Tot o dezvoltare a fost, chiar dacă unii au perceput-o ca pe o implozie, ca pe o cădere: a fost de fapt o redimensionare pe calapod mai mic şi mai diferit în planul manifestării forţelor spiritului – deşi s-a spus: sărac, chiar umilitor de sărac în manifestare, comparativ cu ceea ce a fost milioane de ani înainte.
Dar de fapt nu a fost nicidecum o cădere ci şi atunci, ca şi acum, aşa cum spuneam: doar o redimensionare cu adaptarea progresivă a spiritelor umane la conştiinţa lor DE ATUNCI, din momentul lor, şi nu al acelor clarvăzători care au avut viziuni şi au lăsat mărturii percepute de ei din trecutul dinaintea glaciaţiunii (potopului): cu formele umane şi cu realizările lor de atunci. Au interpretat viziunile lor după cum au putut, atât cât s-au priceput atunci. Celor care le-a părut rău ulterior de pierderea forţelor, puterilor de odinioară, ar fi dorit să le aibă din nou, selectiv: ei, doar câţiva oameni care astfel să conducă lumea fără eforturi. Dar pentru a se petrece lucrurile în acest fel, le trebuia pe de o parte un efort de o viaţă întreagă pentru a-şi dezvolta şi folosi măcar puţinele capacităţi recuperate, iar pe de altă parte să semene, în rândurile lumii ţinute în necunoaştere, neîncrederea în astfel de forţe – pentru a nu le cuceri şi alţi oameni, la rândul lor.
Începem să înţelegem că astfel de mărturii doar au fost lăsate să existe, dar ele nu vin direct de la coordonatorii de evoluţii (sintetic numit: Dumenzeu), ci sunt forme de literatură controlată – nu populară, cum se poate crede – prin care s-a îndrumat cândva modalitatea de a ţine “Lumina” (adică cunoaşterea) sub obroc.
Cunoaşterea, chiar şi numai folosirea intuitivă a multor elemente de cunoaştere universală, s-a diminuat astfel, cu timpul, în lumea întreagă. Istoria s-a scris în acest fel şi vom analiza asemenea curgeri, la locul şi la timpul potrivit.
De reţinuteste faptul au fost lăsate să existe, pentru ca fiecare om să-şi dea seama de efectele majore ale manifestării sale, în timp: unii au creat astfel de condiţii; alţii nu s-au ferit de ele la vremea dintâi, când se putea stopa totul; altora le-a fost frică ulterior să se ridice contra distrugerii liberului arbitru, liberei cunoaşteri, liberei folosiri a rezultatelor muncii proprii.

Actualmente, revenirea la cele dintâi are loc mult mai rapid decât a avut loc procesul de adaptare a corpurilor noastre la vibraţia joasă a vremurilor trecute. Vibraţia în creştere, în valuri, pe fondul acelei iniţializări de acum 2.000 de ani, timp în care omenirea s-a pregătit pentru perioada următoare – adică cea pe care noi o trăim azi şi se pregăteşte de venire în continuare. Da, omenirea a trăit în acelaşi timp greul ducerii acestor adaptări pentru viitorul ei, în timp ce reuşea să-şi ducă la bun sfârşit programele etapei în curs de desfăşurare.
Iar pentru aceasta trebuie respectată, cu toate cele dureroase ale ei…

ADN şi ARN
La nivel fizic, adică la nivelul corpului nostru de carne, schimbările actuale se derulează treptat, însă doar atât cât să permită alte schimbări, mult mai subtile: cele despre care vorbeam – cunoscute de spiritele umane înainte de ultima glaciaţiune. Este ca şi cum s-ar modifica urzeala unui covor, pentru a permite dezvoltarea încărcăturii sale, care formează imaginea complexă a întregului: o adevărată operă de artă.
Să nu ne amăgim în ideea că vechile noastre corpuri nu erau bune… Erau o adevărată operă de artă pentru momentul lor de glorie… doar că nimeni nu le aprecia la vremea respectivă. Excesele culturiste de azi fac însă remarcabile dezvoltările care ar fi putut conduce – doar echilibrat însă – la multe realizări de valoare pe întinderile tuturor continentelor. Dar şi aceasta este o experienţă din care vom învăţa multe lucruri în viitor.
Concret, revenind la textul de la care am pornit în prima parte a acestei desfăşurări de articole: nivelul atomic nu se schimbă de tot, se schimbă atâta doar cât că permită alte modificări – cunoscute de altfel de omenire din perioada anterioară ultimei glaciaţiuni. Pentru că radiaţia pe care cercetătorii au depistat-o folosind aparatura nou-creată poate fi perceptibilă tot în domeniul fizic, oricât de detaliată ar fi puterea actuală de percepţie. Însă volumul, şi structura radiaţiei totale care vine din miezul galaxiei – oricărei galaxii, ceea ce îmbogăţeşte primirile noastre din toate părţile – este mult mai bogat reprezentată. Totalitatea segmentelor de fluxuri de diferite frecvenţe vibraţionale, care circulă astfel, acţionează asupra fiecărui segment corporal al sistemului nostru întreg. Acest lucru este deosebit de important.
Astfel, totul se modifică parţial, atâta cât să permită inserarea altor compactizări energo-materiale în structurile existente acum: pe muguri deja existenţi – exact în acelaşi fel cum cresc copacilor frunze noi în fiecare primăvară...
Structurile de inserare sunt structuri de un alt fel decât cele detectabile de către aparatele existente: au putere de susţinere, la rândul lor, a unor alte feluri de materii – adică materii de alte vibraţii. Sunt aşadar tot materii – adică din felul celor care, compactizate, se menţin în structuri fixe, indestructibile în perioade mari de timp: doar că sunt de alte vibraţii.

De la bun început trebuie să înţelegem faptul că – chiar dacă discutăm despre materiile corpurilor noastre, trebuie să avem în vedere toată materia de pe Pământ, care trece prin aceeaşi schimbare: a tuturor celor mai mult sau mai puţin percepute de noi de pe Pământ, în universul perceput de noi în acest moment. Astfel vom ajunge să înţelegem faptul că materia nu se schimbă doar pentru că omul inteligent îi determină schimbarea, căci acelaşi lucru se petrece – proporţional cu evoluţiile – cu fiecare vieţuitoare pământeană, de la virus la om, sub puterea radiaţiilor şi vibraţiilor cosmice care ne învăluie de pretutindeni. Şi vom înţelege că totul este dinafara noastră, iar ceea ce trebuie să facem noi este să ne adaptăm atitudinea şi comportamentul, apoi chiar creaţia către înţelegerea şi respectarea vieţii de pretutindeni.
Ceea ce cunoaştem azi din partea fizică ne ajută să mergem mai departe pentru a înţelege partea eterică, astrală, mentală, cauzală şi multiplu-spirituală. Adică acele segmente care vor forma în final întreaga putere nouă a oamenilor şi a tuturor celorlalte vieţuitoare pământene. Astfel de aglomerări, proporţionale volumic şi vibraţional între ele, nu numai că oferă alte posibilităţi de manifestare spiritelor întrupate, dar conduc la realizarea unor înţelegeri şi apoi lucrări de nivel planetar, prin care se va reaşeza pe bazele originare chiar circulaţia energo-materială între planetele stelei care ne guvernează.
Tot ceea ce cunoaştem azi ne oferă posibilitatea de a înţelege că numai asemenea feluri de materii întrucâtva noi, cu noi atomi compactizaţi care să formeze materia corpurilor noastre, pot să permită de fapt particularităţile cele noi ale întregului nostru sistem corporal: în primul rând o rezistenţă mult mai mare a sistemelor corporale umane.
Dar nu singuri, ci numai dacă formează molecule cu lanţuri mult mai multe de AND decât cele majoritare din prezent. Tot ceea ce se află aici expus trebuie corelat cu creşterea semnificativă a lanţurilor din molecula de ADN. Fiecare specie de vieţuitoare ale Pământului va avea astfel de desfăşurări noi ale celulelor corpurilor lor. De asemenea, structurile de acest fel trebuiesc corelate cu structurile armonice ale ARN – despre care nu se vorbeşte prea mult, însă ambii acizi nucleici trebuie să coexiste pentru a forma întreaga gamă a paticularităţilor care vor oferi unui spirit puterea creaţiei, deplasării şi comunicării astral-mentale, necesare în etapa viitoare a omenirii.
Şi astfel ajungem la înţelegerea celor cu care am început expunerile: cele mai importante acţiuni ale omului nou – creaţia materială mentală.
O astfel de creaţie va porni la început prin mici compactizări moleculare, apoi treptat va avea loc recuperarea conştientizării experienţei trecute, care va conduce la reluarea masivă a activităţii de compactizare directă a fluxurilor de filamente din aerul planetar.
Va fi astfel, la început, o remodelare a materiei deja compactizată (sub formă de obiecte, de alte structuri materiale planetare), urmată de revenirea la abilitatea materializării directe, în formă structurată complex, a fluxurilor materiale din aerul planetar. Aceasta va fi ordinea creaţiei omeneşti viitoare, o derulare care se va petrece invers faţă de derularea lucrărilor înainte de ultima glaciaţiune: la început omul a folosit creaţia prin materializare directă şi dematerializare, urmând ca pe parcurs să treacă la creaţie prin remodelarea structurilor deja existente, până în preajma ultimei glaciaţiuni.
Toate se vor derula în direcţia revenirilor la omul pe care îl putem numi atotputernic – însă o atotputernicie care nu-l va face stâncă stearpă, ci om blând, bun, iubitor, înţelegător al cerurilor şi pământurilor.

2 comentarii:

Li spunea...

De zece ani sunt foarte legata de
locul si casa in care m-am nascut
si tot de atatia ani nu ma simt in nici-un
loc asa de bine ca acasa.
Mult adevar ne-ai grait in aceasta postare.
Pup

Flipi spunea...

două nuanţe aş vrea să surprind, deşi structura prezentului subiect îmi aduce nişte completări plenare, aş putea spune, unor începuturi de intuiţii şi informaţii nefinalizate.
în primul rând aş vrea să fac o paralelă între imaginea a doi şerpi kundalini care se urcă pe o coloană de lumină şi împletirea adn-arn. e ca şi cum pui forţa vital - focul creator şi intenţia conştientă - mentalul dar nu cel 100% egocentric ci împletit cu simţirea inimii - de unde şi nota de bun simţ şi bunătate, blajinul - pe coloana structurală a universului: iubirea - lumină - vibraţie. fractalic se pot transpune aceste informaţii la orice nivel dar cred că unele direcţii pot fi mai elocvente decât altele, iar complexitatea informaţiilor prezentate aici poate complexa chiar şi o minte strălucită dacă inima nu e deschisă pentru a primi cheile de criptare potrivite (pe care se suprapune şi dimensiunea textului care câteodată, în fuga după esenţe concentrate, poate opri o lectură atentă şi completă)
a doua e o semi-întrebare, semi-retorică şi se leagă de un fel de intuiţie ciudat de diluată. îi voi spune praf magic, pentru că nu ştiu cum aş putea numi ceea ce intuiesc eu că va fi şi care de fapt e o oglindire a ceea ce a fost. partea cu remodelările nu îmi spune nimic deocamdată, dar etapa a doua o "văd" parcă. nu ştiu însă, la materializare dacă imaginea cognitiv creată se apropie de posibil în formă de praf sau o să fie o materie lichidă... e doar o întrebare. ceea ce leg sigur de starea în care se va lucra e un fel de dans suprapus cu muzică (un fel de taichi şi muzică de meditaţie) - nu ştiu dacă e chiar mişcare sau e intenţie şi toate sunt doar ecouri în suflet, posibil să nici nu conteze, direcţia sigur e importantă.
ce mă fascinează de fiecare dată e echilibrul bunului simţ şi al frumuseţii naturalului care răzbate din toate cuvintele, niciunul în plus sau agresiv, ceea ce poate fi un exemplu pentru un căutător de "cale", e o declaraţie pusă sub lumina reflectoarelor a schimbului dintre ceea ce eşti şi ceea ce primeşti.
munay!