DRUMUL DE LA INTUIŢIE LA MULTI(SAU PLURI)SENZORIAL (2)

DRUMUL DE LA INTUIŢIE LA MULTI(SAU PLURI)SENZORIAL (2)
Am discutat în prima parte a acestui articol (cu adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/06/drumul-de-la-intuitie-la-multisau.html?showComment=1309031871048#c5939517254099907975) despre condiţiile manifestării multisenzorialului în viaţa noastră. Până să discutăm despre etapele acestui drum pe care îl parcurgem azi, se cuvin a fi făcute o serie întreagă de precizări.

1. VARIAŢIA SINUSOIDALĂ A INTENSITĂŢII PERCEPŢIILOR ÎN TIMP
Discutăm astăzi despre un drum de la intuiţii – cele mai vagi idei conştientizate dincolo de simţurile corpului fizic, ca nişte păreri vagi, venite din neştiut – la multisenzorialul care dezvăluie o lume uluitor de bogată, în mijlocul căreia trăim. Însă în plus, ar fi corect să discutăm în egală măsură şi despre drumul invers, parcurs de omenire de la ceea ce numim multisezorial către intuiţii: o cale inversă, aşadar.
Ceea ce azi avem în volum diminuat – înainte de ultima glaciaţiune – era starea generală de a fi, de a trăi, pentru absolut toată specia umană: şi acest lucru îl putem discuta comparativ cu percepţiile noastre actuale, însă în trecut nimic nu se reducea la percepţii. Întreaga activitate umană se baza pe astfel de percepţii multisenzoriale, adică nu numai pe cele cunoscute de noi, azi. Bogăţia percepţiilor spiritului conştient de multe feluri de a percepe realitatea era folosită la desfăşurarea întregii vieţi, întregii activităţi umane – cu cele mai complexe manifestări umane în spaţiul planetar: creaţie materială mentală; deplasare prin compactizarea spaţiului planetar sau direct prin spaţiul aerian; comunicare şi relaţionare interumană.
Aceasta a fost o etapă deosebit de importantă în viaţa omenirii, bazată pe intuiţii şi clarintuiţii ale vieţii petrecute în alte zone ale universului, cunoscând foarte clar toate cele pentru care spiritele umane au venit pe Pământ şi felul în care fiecare activitate desfăşurată aici, sub orice formă, conduce la dezvoltarea tuturor formelor de manifestare a spiritelor, pretutindeni în univers. Şi invers: experienţa căpătată peste tot, în toate locurile din univers formează un fond general de experienţă, ajutător pentru derularea rapidă a multor etape de experienţă creatoare, pe care spiritele creatoare conştiente de nivel mediu universic le pot desfăşura la acest nivel de vibraţii.

Este foarte important să înţelegem faptul că toate aceste manifestări mult dezvoltate în străvechimi, diminuate treptat până la stările pe care le cunoaştem azi, nu sunt rodul unui blocaj pedepsitor din partea unei divinităţi răzbunătoare. Schimbările de acest fel au fost rodul unor schimbări conştiente, adică acceptate cu deplină responsabilitate, în deplină cunoştinţă de către omului creator mental: privind probabilităţile de distrugere, la nivele foarte scăzute ale vibraţiei zonale, a biosistemului însoţitor, dacă nu renunţă temporar la creaţia materială de tip mental. Căci o asemenea creaţie dislocă cu forţe uriaşe mari volume de fluxuri energo-materiale, lăsând planeta fără resurse filamentare necesare susţinerii corpurilor tuturor spiritelor întrupate local: întreg biosistemul planetar pe care îl cunoaştem prea bine azi.
Un nivel de vibraţie care nu a fost, aşadar, diminuat, provocat, doar la nivel local, planetar, de cître populaţia locală, umană, ci a fost o schimbare naturală – fenomen binecunoscut cu foarte mult timp înainte de începutul acestei perioade.
Omenirea s-a pregătit intens şi îndelung pentru acest eveniment – dar nicidecum pentru a se feri de el, ci pentru a face faţă tuturor schimbărilor care s-au produs după ultima glaciaţiune pe Pământ. Trecerea de la creaţia materială mentală la cea manual-tehnologică a fost cea mai importantă modificare, bazându-se integral pe intuiţiile ei din etapa anterioară, dar fără să uite că are o experienţă chiar în acest domeniu, care se cere însă mereu reînnoită, mereu dezvoltată, mereu consolidată.
Etapa cea nouă necesita formarea unei noi populaţii umane, întrutotul asemănătoare cu cea veche, şi totuşi având câteva particularităţi speciale, după vremurile care se adânceau. Nimic nu a fost ceea ce numim „inginerie genetică”, nimic nu a fost făcut de oameni, oricâtă dezvoltare, cunoaştere ar fi avut. Căci pe lângă cunoaştere şi aplicaţie avansată, aveau conştiinţa – până la veneraţie – şi respectul pentru natura umană, pentru natura oricărei fiinţe de pe Pământ, de oriund eîn univers. La nivele mai joase de vibraţie decât cea a Pământului, întrupaţii ajunşi în faze apropiate – dar fără să atingă nivelul oamenilor de pe Pământ – învaţă să facă aşa ceva, dar învaţă apoi să nu o mai facă, conştientizând că întreaga creaţie trebuie respectată şi dezvoltată, doar în anumite limite ajutată : în mod singular către regenerare, şi nu altceva.
Crearea omenirii celei noi, după corpurile cele noi adaptate la noua vibraţie de după glaciaţiune, a fost o potenţare, o potrivire prin structurile de variaţie a aparatului de selecţie-amplificare a vibraţiilor, adaptat la noua vibraţie a structurilor planetare de autostabilizare vibraţională: chiar pe planetă – celulele de stabilizare vibraţională şi în apropierea Pământului – structurile de autostabilizare vibraţională în planul astral al planetei. Asemenea potenţări vibraţionale au acţionat asupra elementelor arhetipale ale corpurilor fluidice omeneşti, care au dus în mod firesc, natural, toate procesele mai departe, până la echilibrarea totală a corpurilor.
În asemenea condiţii impulsurile de vibraţie foarte joasă crează manifestări specifice – în primul rând frici, temeri, nemaiîntâlnite de oameni înainte de schimbare. La nivelul Pământului, când vibraţia lui este înaltă, o asemenea schimbare nu este posibilă. Doar când vibraţia scade drastic, frica de pierdere a vieţii şi multor avuţii – materiale sau de putere asupra semenilor, care şi ele se creează treptat – frică ce poate să conducă doar anumite grupuri spirituale către pierderea din plin a conştienţei din vremurile nu prea îndepărtate: în principal acele grupuri cu experienţă de manifestare mai mică în aceste situaţii universice. Însă toate spiritele umane ajung să le simtă mai mult sau mai puţin. Şi tocmai pentru astfel de vremuri grele ne aflăm cu toţii acum, pe Pământ: astfel încât toate spiritele venite pe Pământ au fost de acord cu schimbările planetare de aici – şi am descris tocmai de aceea, cu multe amănunte, felul în care evoluţiile din zonele de unde vin toate grupurile spirituale au format un impuls natural de conştientizare a necesităţilor călătoriilor spirituale regresive – în cazul nostru pe Pământ. În virtutea acestor conştientizări s-au format grupurile de călătorie spirituală, traseele şi pregătirile pentru ajungerea pe Pământ. De asemenea, au avut loc şi pregătirile de pe Pământ pentru traversarea acestei perioade grele – ştiută fiind greutatea parcurgerii ei.
Spiritele umane şi-au adaptat imediat, fără nici un efort, manifestările proprii la situaţia planetară nouă – dar ştiută şi aşteptată de ele – trecând rapid de la creaţia mentală la creaţia manuală: aşa cum azi putem lăsa din mână o carte (aşadar activitate cu mintea) pentru a face curăţenie sau mâncare în bucătărie. Iar acest lucru a fost posibil pentru că exista deja experienţa necesară unei asemenea treceri, în acel moment, la acel nivel de vibraţie planetară: din ciclurile anterioare de vieţi, din treptele anterioare de evoluţie a spiritelor umane. Iar acest moment nu a fost nicidecum o decădere, ci un pas înainte către crearea de condiţii sondării propriului subconştient, cunoaşterii de sine, aprofundării învăţăturilor, aplicării celor mai noi şi consolidării unor astfel de noi învăţături, după puterea cea mai nouă a spiritelor umane.
Creaţia manuală bâjbâită, din care au rămas multe artefacte pe Pământ, cunoscute de noi azi prin eforturile arheologilor, are alte rădăcini. Nu se referă la grupurile spirituale de evoluţie umană, ci la alte grupuri spirituale, aflate de asemenea pe Pământ, pentru evoluţii începătoare în creaţia materială – de obişnuire cu creaţia manuală, la introducerea ei în evoluţiile proprii acelor grupuri spirituale.
Este un subiect foarte delicat, şi spre bucuria mea, deja există filme, pe canalul de televiziune National Geographic, care pun în faţa spectatorilor teme de gândire referitoare la această direcţie.
Să revenim. Nu numai creaţia materială – cea mai des invocată – s-a deplasat de la mental către fizic-corporal (manual), ci toate celelalte manifestări spirituale umane. Discutăm cât mai des despre ele pentru consolidarea cunoaşterii generale, chiar înainte de a expune particularităţile celor manifestărilor mentale: deplasare în teritoriu exclusiv prin forţa motrice, forţa corpului fizic; adaptarea comunicării
de la:
– translaţie mentală peisagistică: adică imagine cu mişcare inclusă (ca un film), prezentând simultan sunetul fundamental împreună cu sunet produs de mişcările în biosistem + social-uman, simultan cu miresme planetar-locale, cu schimbările produse în câmpurile umane pe măsura derulării mişcărilor, cu vibraţiile aferente câmpurilor fluidice din peisaj,
 la:
– descrieri secvenţiale (descriere pas cu pas sau doar secvenţe ale paşilor – subsecvenţelor) ale desfăşurărilor de peisaj prin comunicare fizică, prin vorbire articulată: descrierea fundalului mişcării, a mişcării propriu zise, implicaţiile modificărilor. Trebuie să avem în vedere obişnuinţa spiritelor umane de a trece rapid de la mentalizare (translaţia peisajului în mintea unei alte persoane) la folosirea sunetelor coerente, limbajului articulat, obţinut prin intermediul aparatului vorbirii.
Sigur că vom relua detaliu cu detaliu în descrierile societăţilor omeneşti de-a lungul epocilor derulate până în momentul social pe care îl trăim azi.
Tot ceea ce trăim în prezent este de fapt o revenire treptată la cele petrecute invers în trecut; şi este o etapă pe care unele spirite o trăiesc efectiv în trecerea pas cu pas prin dezvoltare conştientă, altele au doar necesitatea de a asista – nefiind încă obişnuite cu trăirea directă a unor asemenea transformări; altele asistă doar, din întrupare cu corp astral de manifestare, tot ceea ce trăiesc cei întrupaţi cu corp fizic.
Cele două categorii din urmă – cei care asistă la diverse evenimente, manifestându-se cu corp fizic sau cu corp astral – vor avea şi ei de trăit asemenea treceri în viitoarele lor cicluri de vieţi, în această zonă a universului, după ce vor conştientiza total ceea ce este normal să se deruleze în tot felul de condiţii.
Toate spiritele trec, în treptele evoluţiilor lor, prin asemenea etape, treptat, învăţând şi consolidând în acelaşi timp, îmbogăţind experienţa lor de manifestare totală + experienţa de ajutător în formare. O experienţă de ajutător pe care o vor derula în eternitatea vieţii lor spirituale, în toate locurile din Unversul Fizic, din alte universuri, din toate punctele de vedere şi încă din foarte multe altele – specifice altor spaţii universice.
Revenind la experienţa pământeană, să derulăm sintetic etapele de trecere de la intuiţii la cercetarea universală: aceea care foloseşte, îşi îmbogăţeşte şi consolidează percepţiile şi utilizările lor în mediul astfel cercetat prin multisenzorialitate. Este un bagaj pe care omul îl are “în dotare” cu o conştientizare însă mai mult sau mai puţin extinsă în condiţiile societăţii contemporane.

2. CONŞTIENTIZAREA INTUIŢIILOR
Azi ştim cu toţii ce înseamnă intuiţii, indiferent dacă spunem „Aşa mi-a arătata Dumnezeu!” sau „A trecut un înger şi mi-a luminat calea!” sau simplu „Mi-a venit un gând bun!”
Nimic din toate acestea nu este neadevărat, chiar dacă unii oameni cred şi alţii nu cred, chiar dacă virăm de la o încredinţare la alta. Mecanismul nu este cunoscut de regulă, chiar dacă acceptăm că totul „vine” din altă parte sau din noi înşine, dacă este vorba despre ceva exterior sau venit din experienţa vieţilor anterioare, ori a cunoaşterii parcursului destinului, în linii mari. Nici mecanismul apariţiei din subconştient în conştient, nici al traseului altor gânduri către noi. Lucrurile sunt posibil de cunoscut, din ce în ce mai profund, mai detaliat. Unora le trebuie să ştie – altora nu. Iar când pun problema în acest fel, mă refer la faptul că unii oameni sunt doar curioşi să afle direcţia, prin studiu propriu, alţii sunt curioşi să afle de la alţii, alţii sunt comozi, se uită la TV sau stau la o bârfă mică la telefon; alţii sunt convinşi că cele neştiute sunt lăsate de Dumnezeu să rămână neştiute şi îi înfierează pe toţi ceilalţi – născând îndoieli sau patimi.
Toate sunt ale noastre. Fiecare om are o poziţie faţă de temele curente de viaţă, sau faţă de cele mai rar discutate, întâlnite ; majoritatea avem, ca oameni de acţiune care credem că trebuie să fim, tendinţa de a ne susţine sau impune punctul de vedere. Labilitatea, echilibrul, stabilitatea până la fixism şi dogmă, apoi flexibilitatea – altceva decât labilitatea – ne sunt efecte ale treptelor de evoluţie parcurse de fiecare spirit întrupat în parte. Impulsurile de acţiune asociate cu elementele trăirilor noastre curente conduc la izvoare, sau dezvoltări ale celor deja izvorâte: de gândire şi acţiune (incluzând aici şi vorbirea).
Toate se trăiesc – intuind toată experienţa trecută. Sunt multe lucruri pe care le intuim în plus, fără ca să ştim de unde provin. În linii mari intuim şi viitorul, ca rezultantă a împletirii tuturor efectelor acţiunilor noastre şi nu a cine-ştie-cărei gândiri complicate. Nu numai creierul contribuie la această complexă reţea de coordonate spaţio-temporale în mijlocul căreia acţionăm deosebit de complex: ci împletirea memoriilor tuturor corpurilor noastre fluidice cu rezultatele distribuite la fiecare nivel de vibraţie, la nivelul fiecărui corp în parte, din trăirile noastre curente.
Sunt multe lucruri de reflectat aici…
Vom reveni cu alte precizări imediat după prezentarea punctului următor.

3. CONŞTIENTIZAREA CLARINTUIŢIILOR
Este un subiect foarte important – foarte puţin discutat însă.
Personal le-am delimitat în sfera intuiţiilor, la vremea înţelegerii lor, numindu-le supra-intuiţii sau super-intuiţii. Însă denumirea aceasta am auzit-o la dl. Prof. Grigore Albu-Gral şi mi s-a părut mult mai bună – din moment ce folosim expresia clarsimţuri (ca generalizare de la clar-auz, clar-văz). Cu toate acestea, termenul „clar-” nu mi-a sunat chiar bine la început: însă studiind diverse aspecte legate de clarvedere şi de clarauz, am descoperit că fiecare simţ culege un complex, un cumul de elemente de acelaşi fel din fiecare câmp: fizic, astral, mental, şi cauzal. Şi toate la un loc oferă de fapt ceea ce numim claritatea simţului, tuturor simţurilor deopotrivă.
Clarintuiţia formează o cunoaştere clar, netă, corectă, a unui element, fenomen, eveniment, fără a se manifesta în mod majoritar prin prisma unui anume fel de simţ. Formează o plajă peisagistică, globală, a elementului cercetat, spaţio-temporal, cu claritate, cu referire directă – fără însă a se simţi propriu zis, deşi face referire la un simţ precis: de exemplu, ceva care miroase plăcut, chiar dacă omul care recepţionează nu simte mirosul – totuşi poate spune cu exactitate că mirosul unui loc îndepărtat este parfumul florilor de tei, sau miros de cantină, de mâncare, de unde se poate decodifica imediat o serie de elemente spaţiale şi temporale (mirosul florilor de tei spre exemplu, conduce la zona temperată a planetei, luna iunie): sau percepţia unui mediu umed, sau timpul de noapte al unui eveniment, chiar dacă omul nu a văzut imagine de noapte cu privirea interioară, mentală. Un receptor (om) poate spune astfel multe lucruri verificabile, iar în situaţii de maximă necesitate poate să aibă astfel încredere în clarintuiţiile sale, dacă nu are posibilitatea recepţionării unor imagini prin clarvedere sau a unor sfaturi din partea ajutătorilor astrali, prin clarauz.
De regulă, cercetarea multisenzorială se poate baza mai repede pe clarintuiţii, care oferă rapid o serie de imagini globale, peisagistice, de mare folos, asupra unui eveniment sau element cercetat. În plus poate oferi legăturile sale cu contextul desfăşurării, fiinţării sale. Ulterior formării unei imagini globale, studiul de amănunt merge pe imagine, sunet, vibraţie, senzaţii spaţiale. Din experienţă proprie ştiu bine că este de apreciat să folosim, în cercetare, intrarea prin simţirea globală, pentru că imaginea poate fi interpretată la început greşit, creierul fiind obişnuit să selecteze în funcţie de fricile, plăcerile, durerile cercetătorului. Confuziile sunt de multe ori inerente în perioadele de vibraţii variate – chiar dacă aflate în creştere în medie, precum şi în mediu foarte zbuciumat, datorat aglomeraţiei planetare. De aceea un studiu trebuie privit întotdeauna ca pe un lucru deosebit de complex şi trebuie urmărit din toate unghiurile de vedere: pentru a compara datele şi a înţelege tot ceea ce poate fi studiat la nivelul său. Apoi să se aprofundeze studiul pe măsura trecerii timpului, privind totul, la fiecare nivel ştiut, lăsând să apară la suprafaţă alte nivele, specifice înaintărilor experienţei care se îmbogăţeşte permanent.
De fapt, să precizăm ceva: intuiţiile şi clarintuiţiile nu sunt decât faze de conştientizare personală, căci percepţiile se derulează prin activitatea tuturor senzorilor corpurilor din sistemul corporal propriu, însă conştientizarea percepţiilor este mai mult sau mai puţin clară, după obişnuinţa spiritului de a se concentra asupra recepţiei stimulilor din mediu – în acelaşi timp cu derularea unor alte sarcini, de natură diferită pe care spiritul trebuie să le deruleze în acelaşi timp. Totul se derulează aşadar în funcţie de:
– experienţa spiritului: în conştientizarea percepţiilor proprii, în urmărirea derulărilor de evenimente, desfăşurărilor fenomenelor care au loc mai mult sau mai puţin în câmpul percepţiilor fizice de folosire curentă;
– modului în care spiritele înţeleg interferenţele undelor vibraţionale care scot, aproape simultan cu percepţia impulsurilor din mediul de trai, elemente asemănătoare din memoriile spiritului, producând însă de multe ori confuzii: căci astfel de elemente memorate sunt multe, din locuri diferite, din conjuncturi diferite – care nu se potrivesc decât rareori, sau doar aparent, cu cele locale+momentane. Toate la un loc formează capacitatea de adaptare pe moment a spiritului la realitatea care se desfăşoară, precum şi de intrare rapidă, fluidă, în acţiune. Dar aceasta se formează în lung timp evolutiv, şi nu este niciodată finalizată: întotdeauna este ceva de dezvoltat, de întărit, de format, de reformatat. Un timp îndelungat pentru înţelegerea lucrurilor, apoi pentru înţelegerea fără confuzii, sau cel puţin flexibilitatea de a reveni asupra lor atunci când apare înţelegerea confuziilor, în timp;
– experienţa medie a societăţii de a prelucra informaţii astfel aduse din planul intuiţiilor.
Asemenea intuiţii apar ca elemente din planul conştientizărilor datorită faptului că:
1. Undele vibraţionale foarte puternice vin din exterior – formând fondul, fundamentul derulării vieţii şi cercetărilor de orice fel. Se formează un câmp, un fond vibraţional prin intermediul căruia fragmente mărunte se modifică (reformatează) mereu, adăugând mereu, inconştient, câte ceva la fondul general de experienţă, de schimbare. Şi nu este numai un fond al mediului apropiat, de trai. Este fondul vibraţional zonal, format permanent din radiaţiile marilor formaţiuni cosmice (adică planete, stele organizate în galaxii), recirculând volume uriaşe de fluxuri energo-materiale, emitente astfel de vibraţii puternice. Interferenţele sunt puternice, diferite în cazul planetelor, stelelor şi reţelelor matriceale care le leagă: reţele matriceale care însă, din acest punct de vedere, atenuează impactul undelor, prin spargerea frontului de unde al planului de vibraţie eterică – cea mai puternic percepută (de oameni, în cazul nostru), şi care este de aceeaşi natură cu frontul de vibraţie fizică, venind de la formaţiunile fizice (pământoase şi plasmatice). Toate sunt direct resimţite de corpurile fizice şi conştientizate înaintea tuturor altor fronturi de unde din mediu. Au loc astfel estompări, care sunt bune, protejând populaţiile spirituale întrupate, mai ales cele creatoare conştiente, de înrădăcinarea lor în materie fizică, oferind un curs echilibrat de participare tuturor câmpurilor şi circulaţiilor locale. Ceea ce este deosebit de important, chiar dacă nu conştientizăm deocamdată acest lucru prea mult.
Însuşi faptul că distanţele sunt diferite (între diferite stele şi planete) este un lucru special format astfel în această zonă a Universului Fizic, lucru despre care am mai discutat cândva: că se caracterizează această zonă prin distanţe foarte mari între stele şi planete, încă şi mai mari între galaxii – spre deosebire de celelalte zone ale universului;
2. Să nu uităm că alte unde vibraţionale ne influenţează din imediata noastră apropiere. Pe lângă cele provenite din mediul de trai, social şi biologic, peste care voi trece în discuţie mai rapid întrucât le conştientizăm mult mai mult, discutăm în special despre cele emise de recircularea fluxurilor energo-materiale prin plexurile propriilor noastre corpuri fluidice, aduse de astfel de circulaţii până în interiorul corpului nostru fizic.
Interferenţele acestor unde conduc de multe ori la dezorientări – mai ales la începutul evoluţiilor, mai ales când trăirile se derulează la nivele joase de vibraţii, cum este cazul nostru pe Pământ. Cele mai fine unde au impact puternic asupra corpurilor noastre, tocmai de aceea fiecare corp are structuri pe care le-am numit selectori-amplificatori de vibraţii, care selectează şi amplifică din mediul de trai, cu prioritate, acele vibraţii care sunt necesare derulării destinului personal.
Ceea ce nu înseamnă însă că celelalte sunt oprite, ci că fondul general de vibraţii, foarte puternic şi variat aşa cum ştim acum, nu împiedică intuiţiile proprii, ci le formează un cadru discret de manifestare. În acest fel se formează astfel un câmp recunoscut de spiritele întrupate aflate la începuturile evoluţiilor, când ele sunt obişnuite să simtă doar mişcare sub formă de diferenţieri de lumină şi sunet.
Diferenţierile conduc treptat la dezvoltarea percepţiilor, pe măsura creşterii energiilor interioare ale monadelor. Toate conduc la dezvoltarea experienţei de a recunoaşte diferenţele, apoi la conştientizarea legăturilor între diferite experienţe de trăire.
Îmbogăţirea experienţei totale conduce la formarea conştiinţei de sine şi la departajarea ei de restul lumii, conştientizate în mod asemănător. Iar acest lucru nu este o separare, este o fază absolut necesară. Este deosebit de important să conştientizăm existenţa proprie, dar şi existenţa celor din jur, căci se conştientizează astfel treptat dimensiunile reale ale vieţii care se desfăşoară în jur şi ale propriei vieţi. Aceasta înseamnă, pentru entităţile înaintate, către care tindem, că fiecare dintre noi necesită să ofere şi necesită să primească ajutor. Iubirea şi compasiunea sunt unelte ale oferirii de ajutor în eternitate. Orice entitate aspiră să primească şi să ofere ajutor în mijlocul valurilor de evoluanţi de pretutindeni.
Iar toate acestea formează eternitatea vieţii, care se manifestă în orice condiţii: căci condiţiile formează viaţa şi conştiinţa, iar acţiunea o modelează în eternitate.
Iar dacă discutăm despre conştientizări la acest capitol, să înţelegem clar cel puţin următoarele două elemente:
– conştientizarea avansării pe acest drum, din etapă în etapă, nu presupune uitarea şi nefolosirea etapelor deja existente, ci împletirea lor finală, fiecare etapă folosind, în funcţie de condiţiile locale şi personale – după caz – toate formele anterioare. A ajunge la următoarea, şi ultima etapă din discuţiile noastre, clar-simţurile, înseamnă de fapt folosirea tuturor celor din etapele anterioare: intuiţii, clarintuiţii, clar-simţuri, împletindu-le în mod natural, după necesităţile momentului.
Mai mult, fiecare element dezvoltat şi consolidat aici, pe Pământ, este în acelaşi timp şi o verigă de legătură între alte feluri de percepţii, din alte locuri din univers: din spaţii de mai mică frecvenţă şi din spaţii de mai înaltă frecvenţă. Şi o înputernicire a tuturor, bunînţeles. Căci conştientizăm o dezvoltare maximă a percepţiilor acum şi aici, în acest punct al universului, care devine astfel o bază de dezvoltare ulterioară a altor feluri de percepţii, specifice unor trepte superioare: care se vor întări în alte timpuri şi aici, şi în alte locuri din univers, ajutând la apariţia, dezvoltarea şi consolidarea conştientizării multor alte feluri de percepţii.

4. INTUIŢIE SAU LIPSĂ DE INTUIŢIE??
Privite din altă perspectivă, intuiţiile şi clarintuiţiile formează parcursul unui drum de impuls interior: pentru formarea unor evenimente sau pentru participarea la evenimente create de alţi semeni. Iar aici se poate observa numirea lor după conotaţiile pe care le oferă societatea de întrupare – cu sens pozitiv sau negativ.
Astfel de sensuri pot să conducă către evenimente din categoria celor numite negative, neplăcute, care nu au finalul dorit de spiritul întrupat. În societatea noastră, acum, mulţi semeni numesc acest lucru: lipsă de intuiţie. Dar nu este nici pe departe adevărat acest lucru: toate rezultatele sunt căi intuitive de învăţătură spre căutarea, şi găsirea experienţei necesare evoluţiilor personale. Toate conduc la lămuriri deosebit de importante: „În această situaţie, NU trebuie să fac asta! Dar pot face în altă situaţie... deci este o deosebire între a folosi orbeşte sau inteligent...” . Experienţa personală are soluţii adecvate, fiecare dintre noi ştie acest lucru, mai mult sau mai puţin. Dacă ne spune cineva o soluţie, ne dăm seama că o ştiam , dar nu ne-a venit să o aplicăm pe loc. Sau, dacă nu sunt lămuriri (sau nu sunt conştietizate încă soluţiile, specificul folosirilor lor) o astfel de observaţie (de tipul : „Nu aş şti ce să fac într-o asemenea situaţie...”) devine un mod de atenţionare asupra faptului că în perioada următoare se vor forma, se vor cristaliza învăţături care vin să completeze registrul de manifestări, din cele adecvate experienţei proprii.
În finalul acestei părţi – desigur că nu este ultima discuţie privind intuiţiile şi clarintuiţiile, căci vom mai discuta şi în acest cadru, şi în cel al etichetei „Religie” – să reflectăm asupra următoarelor elemente, pe care le vom aborda în diverse situaţii şi ar fi necesar să ne obişnuim cu ele:
– religiile, basmele, miturile, legendele popoarelor – acceptate într-o formă sau alta de toată lumea (recunoaşterea fiind de fapt o problemă personală) sunt probele perfecte pentru detalierea subiectului nostru... Spre exemplu: credem în minuni, aşteptăm minuni, ne dorim minuni. De fapt este intuiţia că aşa ceva se poate înfăptui în mod miraculos, ceea ce nu exclude de loc pregătirea şi efortul propriu: intuim că cineva, undeva ne ajută. Şi nu e nimic ruşinos în aşa ceva. Doar neexplicat încă în mod oficial în cadrul societăţii noastre;
– toate elementele de creaţie materială din zilele noastre sunt intuiţii conforme creaţiei materiale mentale, le intuim fără explicaţii multe, le dorim uneori cu disperare – indiferent de necesitatea lor. Pentru că sunt dragi amintirilor noastre, stocate undeva în adâncul fiinţei noastre... Şi de multe ori ne dorim să nu simţim aşa ceva... iar dacă ne dorim ni se spune că greşim... De fapt ar trebui să ni se spună să le dorim în mod echilibrat, să nu facem fapte grave din cauza dorinţei de a avea... A nega ceva complet nu înseamnă nicidecum a rezolva problemele – ci chiar înseamnă uneori a le acutiza... De reflectat...
Cu absolut toate suntem de fapt obişnuiţi, cam 99% din timpul evoluţiilor noastre de spirite creatoare conştiente înaintate: tehnologizarea este realizată din amintirea lucrurilor realizate rapid cu funcţionări multilaterale, viteză din ce în ce mai accentuat dorită de atins şi mereu depăşită – până la visul călătoriilor interstelare şi intergalactice realizate pe alte meleaguri universice... Căci din ele venim...
– voalurile ca elemente de îmbrăcăminte, perdelele de la ferestre, bijuteriile, culorile eterate, încă mult mai multe lucruri, sunt clar-intuiţii legate de obişnuinţele de acelaşi fel, provenite din creaţii materiale străvechi. Sunt puse în practică dintr-o experienţă spirituală, nicidecum din imaginaţie bolnăvicioasă, cum sunt exprimate unele păreri azi...
Ar mai fi multe de expus în acelaşi fel.. şi cu siguranţă că ele vor veni pe măsură ce va veni vorba despre ele!!