Intrebare: "Este calatoria astrala un pacat, din punctul de vedere al crestin-ortodocsilor?"
Multumesc din toata inima pentru aceasta intrebare.....................
MOTTO:
Am invatat sa privesc in sufletul oamenilor si sa vad cat de greu ne este tuturor...
...De ce se spune oare sa privim in inima noastra, caci acolo se afla tot adevarul?..
Pentru ca – cred eu – trebuie sa simt daca ceva mi se potriveste sau nu, daca cred ca pot suporta sa privesc adevarul in fata, asa cum il cred eu...
Indiferent ce mi-ar spune cineva, indiferent cata prestanta ar avea ceva spus de altul, indiferent cat de mult timp am crezut ceva... daca altceva incolteste in sufletul meu si eu, cu sufletul acela din adanc, cinstit in mine insami, pe care nu mi-l stie nimeni, despre care nu am avut niciodata indoiala ca sunt eu cu mine insami... trebuie sa aleg... atunci doar acel lucru am sa-l cred...
Daca din lupta intre nou si vechi gasesc mai multa intelegere pentru vechi, inseamna ca acela este drumul meu.
Daca am interes sa urmez o cale sau alta, si propria mea constiinta imi da voie sa o fac (familie, boli, frica) atunci merg asa cum pot, si pe urma voi merge si asa cum simt eu. Caci lumea imi poate crea frici de netrecut, pentru mine personal, pentru cei ce sunt in grija mea, si imi asum ceva in fata constiintei mele.
Adica in fata inimii mele.
Si pot merge mai departe cu adevarul in sufletul meu, chiar daca este acela pe care lumea mea, grupul meu il dispretuieste. Si traiesc sperand ca adevarul din inima mea va fi pretuit candva.
Si daca imi voi asculta inima in continuare, voi gasi acolo si raspunsul, si puterea, curajul de a schimba exteriorul cu ceea ce pastrez ascuns in interiorul meu...
Cred ca nimeni nu este de dispretuit. Caci vine un timp al dispretului si un timp al pretuirii...
Ca este o mare greutate sa caut adevarul, sa traiesc cu adevarul in fata oamenilor, dar tot atat de greu este si sa nu traiesc cu adevarul in fata lor.
Aceasta este raspunsul meu.
MOTTO:
Am invatat sa privesc in sufletul oamenilor si sa vad cat de greu ne este tuturor...
...De ce se spune oare sa privim in inima noastra, caci acolo se afla tot adevarul?..
Pentru ca – cred eu – trebuie sa simt daca ceva mi se potriveste sau nu, daca cred ca pot suporta sa privesc adevarul in fata, asa cum il cred eu...
Indiferent ce mi-ar spune cineva, indiferent cata prestanta ar avea ceva spus de altul, indiferent cat de mult timp am crezut ceva... daca altceva incolteste in sufletul meu si eu, cu sufletul acela din adanc, cinstit in mine insami, pe care nu mi-l stie nimeni, despre care nu am avut niciodata indoiala ca sunt eu cu mine insami... trebuie sa aleg... atunci doar acel lucru am sa-l cred...
Daca din lupta intre nou si vechi gasesc mai multa intelegere pentru vechi, inseamna ca acela este drumul meu.
Daca am interes sa urmez o cale sau alta, si propria mea constiinta imi da voie sa o fac (familie, boli, frica) atunci merg asa cum pot, si pe urma voi merge si asa cum simt eu. Caci lumea imi poate crea frici de netrecut, pentru mine personal, pentru cei ce sunt in grija mea, si imi asum ceva in fata constiintei mele.
Adica in fata inimii mele.
Si pot merge mai departe cu adevarul in sufletul meu, chiar daca este acela pe care lumea mea, grupul meu il dispretuieste. Si traiesc sperand ca adevarul din inima mea va fi pretuit candva.
Si daca imi voi asculta inima in continuare, voi gasi acolo si raspunsul, si puterea, curajul de a schimba exteriorul cu ceea ce pastrez ascuns in interiorul meu...
Cred ca nimeni nu este de dispretuit. Caci vine un timp al dispretului si un timp al pretuirii...
Ca este o mare greutate sa caut adevarul, sa traiesc cu adevarul in fata oamenilor, dar tot atat de greu este si sa nu traiesc cu adevarul in fata lor.
Aceasta este raspunsul meu.
9 comentarii:
Nu, nu cred că ar fi un păcat fiindcă şi aceasta vine tot de la Dumnezeu.
Dacă ai să citeşti ceea ce spune Părintele Arsenie într-una din cărţile lui (o s-o caut şi o să-ţi citez de acolo), ai să vezi că "vedeniile" -cum le numeşte el, sunt acceptate şi de creştin-ortodocşi. Problema se pune atunci când aceste percepţii sunt folosite drept "ispitire". Fie că e vorba despre o concurenţă a orgoliilor dintre cei care "văd" şi cei care nu "văd" (nu, nu mă refer defel la tine, ci vorbesc în general despre ceea ce scrie Părintele), fie că omul uită de Dumnezeu şi se adânceşte în căutarea acestor "vedenii", făcând o obsesie pentru ele şi deschizând calea iluziilor, a informaţiilor mincinoase.
Când vedeniile vin de la sine, mai ales după rugăciune şi în post, sunt adevărate revelaţii care ne ajută să înţelegem sau să descoperim lucruri necesare nouă.
În plus, cele care vin de la Dumnezeu, ne lasă sufletul limpede, ne bucură şi le găsim clar utilitatea. Ne susţin, ne ajută şi ne orientează, ca să învăţăm ceva, să depăşim un obstacol sau să-i ajutăm pe cei aflaţi în situaţii dificile.
Acum trebuie să ies, dar o să revin.
Cu drag,
Bună Ziua ! ~ Doamnei Cristiana !
~
Eu nu dau răspunsuri "standard" !
Personal ... NU doresc să răspund la o astfel de întrebare, FOARTE DIRECŢIONATĂ, dealtfel !
Eu CRED !
Eu cred că ORICE "expresie", trăire, atitudine, GÂND, ..., pentru a fi libere, NU trebuie să BLOCHEZE ... pe ale altora. Căci, de fapt, ATUNCI se vor AUTOBLOCA !
(gata ... cu utilizarea literelor MARI, au început să mă deranjeze ... chiar dacă accentuează !)(am făcut o mică pauză - mă grăbesc - pentru cafea, acum voi continua, deşi mi-am 'pierdut' şirul !) ... :)
Eu cred că multe trebuie ... susţinute ! De exemplu, eu personal mi-am cenzurat cuvântul: [trebuie]. Doar că nu pot să nu-l folosesc. Ni se cere să iertăm ! Este minunat şi vindecător să poţi ierta ! Dar ...
Eu (sau, poate ... EU !) fac mereu "mici" descoperiri, majoritatea cu aură de spiritualitate, de îmbogăţire sufletească, de asumare. Este bine să ierţi ! Dar nu este bine ... să tolerezi ... răul !
Eu ... pot fi capabil să-mi iert ... oponentul, ori "fratele" (toţi trăim pe aceeaşi Planetă !), dar, tolerându-i (prin ... tăcere "temătoare") Minciuna, Frauda, Dorinţa de "a mă stăpâni" subjugându-mă unor interese meschine ... practic, îl încurajez să facă altele, să nu mai fie în stare ... să-şi realizeze greşeala ! Pentru aceasta trebuie să-mi asum ... posibilitatea de SACRIFICIU ! Nu trebuie să-l caut, pentru a fi "asemenea" Mântuitorului. Trebuie (... cuvânt cenzurat!) ... având asigurarea că Dumnezeu EXISTĂ, să-mi asum acţiunea de [A NU TOLERA ... răul], ca pe un posibil ... sacrificiu !
Oricând ... pot avea ... eu, sau o persoană dragă mie, ... un "accident", un ... traumatism provocat ... ca Represalii, la ... "intoleranţa mea" !
Oricum ... eu, EU, (noi toţi, de altfel !) ... nu mai am NIMIC de pierdut ! Faptele "lor" URLĂ tot mai tare ! Amintesc doar ... două: initium (acţiune "guvernamentală), sarea ... de bucătărie ! ... :(
Uneori, eu cred ... că anumite "lucruri" ajungem să le "trăim" ... pentru a putea conştientiza LATURA nefastă. Ar fi în regulă ... dacă am fi "reduşi mintal", "înapoiaţi ... spiritual", dacă ar fi ... cu adevărat, ceea "ce am ATRAS" !
Poate că, acum, se doreşte o conştientizare COLECTIVĂ !
Suntem ÎMPREUNĂ, ... ori, vom avea "privilegiul" de a fi martori la ... EXTINCŢIE !
~
Apropo: ... dacă GÂNDURILE sunt în "clocot" ... de ce "rămânem" doar în faţa "Monitoarelor" ? Mai ales CĂ ... au început ... SĂ NI LE INTERZICĂ (deocamdată ... "economic" !) !!!
Când ne vom ÎNTÂLNI ... pentru "COLOCVII" ???
~
Vă rog frumos să mă IERTAŢI ! Sunt de acord că "individul" RIDICĂ ... dacă "Se înaltă spiritual", întreaga Planetă ! ... Cât EGOIM, şi ... poate chiar ... Mândrie ! Câtă ... risipă !
Românii (proverbe !) au o vorbă:
Unde-s doi, puterea creşte !
~
Eu CRED !
Eu cred ... că cel mai mare duşman al meu, sunt chiar EU !
Atunci când:
NU mă implic !
NU mă "doare" suferinţa semenului meu !
NU doresc decât ... "binele" personal ! ...
...
...
... !!!
~
Vă rog frumos ! Mi-a plăcut aşa de mult comentariul doamnei [Blue Freedom] încât vreau să devină POST (articol) ... la mine pe blog ! Cer permisiunea ... de a-l "împrumuta" ... şi pe pagina mea ! (căci în GÂND ... deja mi l-am "plasat" !)
Voi cere ŞI acordul doamnei Blue Freedom !
Voi specifica "Sursele", aşa cum este normal !
~
Îmi pare rău, NU vă invit pe pagina mea, ÎNCĂ sunt în HAOS ... al "reconstrucţiei", NU al distrugerii !
~
...
~
Cornelius,
PS: ... Păstrez GÂNDUL BUN ! ...
~,
Domnule Cornelius, mă bucur că v-au plăcut cuvintele pline de înţelepciune ale Părintelui Arsenie Boca pentru care eu am un profund respect şi o mare admiraţie.
Aveţi acordul meu să postaţi comentariul, dacă-l consideraţi folositor cuiva.
:)
În privinţa tolerării răului, recunosc că am o problemă de principiu, căci încă mi-e neclar de unde până unde trebuie să funcţioneze iertarea şi înţelegerea. Mă gândesc la Iisus, la bândeţea şi iertarea de care a dat dovadă şi mă întreb: am eu înţelepciunea şi dreptul de a judeca pe cineva?
Pot, cel mult, să observ şi să semnalez la nivel declarativ sau să sfătuiesc pe cineva atunci când constat că el greşeşte în raport cu Legile Divine. Dar, am voie să intervin mai mult de atât? Şi dacă da, cum ar fi admis s-o fac?
M-aş bucura dacă aţi formula o părere despre asta, d-le. Cornelius.
Mulţumesc anticipat.
Curaj.. sinceritate..
Toate venind din inima noastra..
Oameni care pot sa le imbratiseze.. oameni care inca nu pot.. Inca - sau de loc in aceasta viata. In mod cert, cunoscandu-se pe ei insisi acum, vor putea sa le imbratiseze in viitorul acestei vieti...
Pe langa curaj, sinceritate, mai exista si bun-simt, delicatete, gingasie. Este un mare curaj sa le avem, intr-o lume care iubeste si: tupeul, rautatea, dispretul, cruzimea...
Dna Mica-si-cam-atat (restul apelativului dvs. este un fel de strigare "Pârtieee!!" ca la schi !!) a adresat un compliment dnei BlueFredom (adica: "are stofa!") si a proferat vorbe urate altor cititori ai mei. De aceea am ales aceasta cale pt. a spune ca nu public comentariul.
Cum eu am apreciat istetimea dvs. pe alte bloguri, nu public comentariul, ca sa nu va fie prea mare rusinea. Va invit cu calitatile dvs. - daca doriti sa participati la discutii - daca nu, ne luam acum un mod onorabil Ramas Bun!
eu cred ca exista nimicul in care lucram si diversitatea ca rezultat; n-as mai face vre-o diferentiere cel putin teoretic. daca m-as surprinde facand-o, m-as ruga Tatalui sa-mi de-a putere sa inteleg si "faca-se voia Sa".
as cuprinde-o si pe micuta, si pe drogati, homosexuali, calatori astrali, extraterestrii..poate nu exact in asocierea aceasta ci oricare posibil de diversa.
si intodeauna am lasat raspunsul intrebatorului, pentru ca eu nicicum nu l-as da mai bine ca el insusi.(in baza acestui aspect s-a comercializat psihoterapia).
vezi, intemeierea ierarhiilor pana acum s-a facut pe principiul: vinde iluzie sa culegi realitate foarte comuna in mediul de afaceri ("Vanzatorul de iluzii").
sa te fac sa crezi (seductia) ca sunt mai puternic, mai destept, mai creativ, mai mai mai..cand tu ai deja latent sau potent acest "mai" pentru sine.
"daca sunt? cine sunt?" primea vreodata vreun raspuns (posibil sau/si imposibil), continuam implacabil "mai mult".
nici nu se putea un plan mai desavarsit decat a iesii din iluzie (de-a lungul timpului) cu virtuti divine. ei, dupa ce le-am insusit toate la un loc (si am facut din steaua noastra o supernova)..atunci ne poate observa si NASA :lol:
Raspuns pentru intrededouaoriafiodata:
Multumesc pentru faptul ca mi-ati expus modul spiritual personal de a privi realitatea.
Intrebarea nu era pusa in mod expres cititorilor, ci imi era adresata mie.
Poate omul a pus intrebarea peiorativ, in sens de "Nu stii ca BOR nu permite asa ceva?"
Sau poate chiar in sensul intrebarii, cu teama ca, daca se apuca sa caute, sa citeasca ceea ce il impinge curiozitatea, va fi pedepsit, sau oricum ii va trebui sa se spovedeasca si sa faca canon, la fel ca si pentru acceptarea existentei vietilor anterioare. Din nefericire, BOR pedepseste. Inca. Suntem chiar la 5 minute de Evul Mediu (titlul unui blog pe care tot uit sa il pun in blogroll-ul meu !!)
Si este si trist, si de inteles. Adica normal pentru vremurile pe care le traim.
Pentru ca inteleg toate aceste aspecte, am adus in discutie, asa cum am scris si la comentariul postarii Calatoria Astrala, tema imbratisarii propriei noastre simtiri, inclusiv a temerilor, a fricii care nu ne permite sa exteriorizam ceea ce simtim. Este omenesc si acest lucru am vrut sa-l evidentiez: ca ar trebui sa intelegem si greutatea celor care isi exteriorizeaza propriile incredintari referitoare la acest subiect (asadar discut despre curajul de a fi bun, decent, demn, de a pune in practica principiile unei spiritualitati inalte si a unei stiinte spirituale concrete - nu discut aici de tupeul a fi agresiv, rau, obrazic, intolerant, etc.), dar si greutatea celor care nu au curajul, inca, sa-si exteriorizeze incredintarile - blamati de multe ori de catre cei din prima categorie. Ori, cei care cautam dezvoltarea spirituala trebuie sa avem in vedere pe cat posibil si subtilitatile de traire. Ei bine, aici exact asta incerc sa evidentiez - subtilitatile.
Veti vedea ca nu fac cursuri de calatorie astrala sau de vizionare a vietilor anterioare, ci canalizez discutia mea catre aspectul de spiritualitate, calitate, moderatie, echilibru, corectitudine, pentru cei care se pregatesc pentru asa ceva sau au intrat deja in activitate.
PS: Cat despre moderarea comentariilor, mi-am exprimat parerea cat se poate de respectuos, cred eu, chiar daca nu socializez cu agresiunile, cu dispreţul făţiş. Dna Mica& ... nu si-a exprimat parerea, nu a raspuns la "intrebare" - doar a comentat urat la adresa unui comentator scotand in evidenta "stofa" altuia. Credeti-ma, nu am de gand sa public, chiar daca nu-mi vine de loc bine sa discut in acest fel.
Rareori comentez comentariile pe care nu le public: de data asta am comentat, facând şi o mică glumă.
Daca severitatea mea deranjeaza - nu am ce face: moderez cu intelegere, cu respect, dar moderez...
Toate cele bune!
echilibru in favoarea a ce ati enumerat nu exista.
subtilitate nu exista fara profunzime.
cea mai mare putere este a accepta. nu a impune.
punctul unui orb (it de lumina) "de vedere".
eu iubesc fara introducere si fara la revedere.
Am inteles.
Va doresc toate cele bune!
Bună Ziua ! Am revenit cu foarte mare întârziere ... lăsasem semn, pe care "l-am rostogolit" !
~
Am recitit articolul şi mărturisesc faptul de a "nu prea fi înţeles" ... cum şi când ... răspunde Doamna Cristiana, la întrebare ! (apoi am aflat ... la comentarii !).
Apoi ... am "coborât uşor" ... pe comentarii ! Unul câte unul ... toate "frumoase şi grele" ... deja un MIC, micuţ ... Colocviu !!!
~
Pentru a scurta ... faptul că nu sunt pe moment "inspirat", am "să mă leg" de: [Moderarea Comentariilor] ! Pentru că, aşa cum s-a punctat şi în comentariile de mai sus (implicit, dar cu tente de explicit - nu caut să nominalizez, nu este Timp !) ... această "Libertate ... de a judeca ... semenul" este dificil de pus în practică !
Cine sunt eu ... să judec ?
Şi atunci, prin aspectări succesive ... încep să-mi definesc ... "Profilul ... MORAL, etic ... spiritual" (etc.).
Din cauză că AM FOST Clonat, mai mult de 1 AN de zile, am luat decizia (tardivă) de a modera ... "impoliteţile", în prima jumătate a lunii Ianuarie, 2010. Mi-a trebuit mult CURAJ ... ajunsesem "o epavă" din cauza efectelor "muncii" Clonei mele ! [la mine ... aproape a trecut, dar în Blogosferă ... prietenii mei mai vechi ... m-au uitat (pentru a fi ... delicat !)].
S-a subţiat "contorul", iar eu nici nu am început să spun, să aştern ... vre-un gând despre ... !
Părerea mea este că din Articol, fac parte ŞI comentariile, toate ajungând să SE COMPLETEZE reciproc. După fiecare "articol" ... participanţii înregistrează "oscilaţii", "fluctuaţii" ... creşteri sau descreşteri în funcţie de ... preferinţe !
Cineva, îmi spunea (în real, nu în virtual !) ... să nu mă mai pierd ... în "citirea" de ... MINORE. Să "trec ... direct", să abordez Calitatea ... la vârf ! (adică nu la bază !). Sfat bun !
Apoi am "descoperit" că ... mi-am "descoperit vălul" de pe ochi !
De fapt, era primul ! Primul ... evident, lizibil, clar ...
Dar ... am făcut "cunoştinţă", aici ... pe bloguri, cu "răul transformat în Bine" cu Răbdare şi Speranţă, pentru a nu enumera decât două dintre Virtuţi ! Dar şi cu PUTEREA întrajutorării umane, care S-A REVĂRSAT MASIV ... din Reţelele Ning, într-o vreme ... în care chiar am avut Nevoie !
Nu puteam să "răspund ... pe lângă", şi, încetul cu încetul ... M-AM ALĂTURAT !!!
Este inutil să spun ... că mi-am Iertat Clona, treptat ... cu mici "răbufniri" edificatoare ! (vezi şi 100 Ro).
Acum însă, sunt "răvăşit" de un IMPAS dublu, de mai bine de ... 90 de zile (91, de la moartea soţiei, dar şi 89 ... de la sechestrarea fetiţei mele, de către "rudele" din partea soţiei !!!).
Părerea mea sinceră ... este că Mihaela, acum aflată în "planuri superioare" ... VEDE, dar nu mai poate interveni !!
Aici ESTE cel mai GREU: ... să te "Ierţi" pe tine însuţi !
Cu cât "scapi" de multiplele iertări, pe care trebuie (cuvânt ... cenzurat !) ... să la ACORZI, dar să şi PRIMEŞTI ... ambele la fel de importante; ei bine ... cu cât "munceşti" mai mult aici ... te ELIBEREZI ... pentru ACOLO !
~
Îmi pare rău, că am intervenit ... aici, tardiv !
Poate că ... tema s-a "stins" deja, prin postările (articolele) care au urmat !
~
Cei care îşi ascultă "Instinctul" ... vor veni negreşit, chiar dacă nu vor ... comenta !
~
Cornelius,
PS: ... m-au devansat doua articole uriase ! Iar acest comment, risca sa nu intre, din cauza lungimii ! ~,
Trimiteți un comentariu