Eu cred că este necesar să înţelegem că tot ceea ce se petrece azi în partea de univers unde se află Pământul favorizează schimbări importante în viaţa omului de azi. Ni se spune că trăim astfel de schimbări, dar dacă am primi şi explicaţii detaliate din când în când, am conştientiza şi ne-am putea ajuta noi înşine, dând frâu liber trăirilor din noi, care abia aşteaptă să se înscrie pe drumuri drepte, către îmbrăţişarea viitorului: viitor care, vorba filmului, începe azi… Căci cei care primesc comunicări astrale azi nu îndrăznesc să pună întrebări celor care le transmit: ajutătorii astrali personali şi de grup spiritual propriu sau planetar. Întrebări serioase, legate de înţelegerea universului, de schimbările sale permanente, de modul în care omenirea se înscrie subconştient, şi chiar deja conştient de multe ori, pe acest drum.
Deocamdată se preferă contemplarea, fără aprofundare încă, fără analize de detaliu, fără cercetări adiacente din care s-ar putea înţelege multe lucruri legate de cele contemplate astfel.
Este un fel de adaptare la noutate, dar şi un fel de odihnă pentru drumul care continuă.
Ar fi bine să înţeleagă fiecare om acest sens, fără să mai nege activitatea celor care s-au odihnit şi merg mai departe, concentraţi, cu curaj.
Condiţiile terestre - stelar-planetare, în sens mai larg: galactice, subzonale şi zonale - merg încet mai departe, construindu-ne drumul, făcându-ni-l mai uşor. Astfel de condiţii fac posibile înmulţirea percepţiilor noastre spaţiale, fac posibile rememorări ale vieţilor anterioare - ale experienţei petrecute la acelaşi nivel de vibraţie pe care l-a mai trăit omenirea - însă pe coborâre, pe diminuare, în timp ce azi trăim pe urcare, pe creştere de vibraţie.
Se spune frecvent că subconştientul creează o punte între el şi conştient. Părerea mea este că subconştientul nu creează ceva, ci foloseşte ceea ce se creează în mediul de trai:
- creşterea frecvenţei vibraţiei stelar-planetare;
- modificarea corpurilor noastre - reală, perceptibilă clar în structura sistemului nostru corporal fluidic acum, perceptibilă treptat şi în modificarea simţurilor noastre totale trupeşti, care nu sunt nicidecum alterate, ci doar dezvoltate. Rădăcinile au existat şi există în patrimoniul senzorial al tuturor oamenilor (deocamdată să discutăm despre oameni, vom discuta cândva şi despre alte vieţuitoare) - doar se dezvoltă acum, cu viteze diferite, în funcţie de experienţa fiecărui spirit în parte de a-şi folosi propria sa experienţă anterioară. Însăşi folosirea conştientă ajută.
Datoria celor care înţeleg mai repede cum să folosească condiţiile existente, condiţiile favorizante aflate în permanentă dezvoltare, este aceea de a-şi ajuta semenii şi de a învăţa la rândul lor ori de unde le-ar veni un ajutor.
Dar este drept, subconştientul urcă spontan către conştient, formând încredinţări în existenţa unor seturi de experienţe obişnuite pentru omenire în trecutul nu prea îndepărtat. Condiţiile favorizante creează posibilităţi de reamintire - ajutătoare în acest moment în primul rând, pentru înţelegerea propriilor posibilităţi ale spiritului uman: şi pe plan universal, şi pe plan pământean. Să înţelegem astfel că toate cele care se petrec în acest moment nu sunt primele de acest fel, crezute de unii oamenii ca fiind petrecute în viaţa maimuţei-ajunse-om-creator, ci este vorba despre revenirea la ceea ce a fost omul în trecutul său pământean - însă o fiinţare deja mult mai puternică, mai conştientă în planul trăirilor sale generale.
Cred că este posibil acum, după ce am discutat multe lucruri legate de călătoriile noastre înterzonale, în virtutea cărora ne aflăm acum pe Pământ, să discutăm chiar despre experienţe de pe alte meleaguri universice, care au un corespondent oarecum posibil de înţeles în acest moment pe Pământ, chiar dacă vibraţiile planetare sunt într-o rapidă variaţie pe urcare, de la o perioadă scurtă de timp, la alta.
Da, este destul de greu să se stabilească omul pe o direcţie clară de analiză a unor lucruri puţin cunoscute. Dacă nu ar fi existat o răceală, chiar ceva mai mult decât scepticism, un fel de război generalizat deja, indiferent dacă este dus sau nu cu arme - cunoaşterea omului ar fi pătruns mult mai departe decât se află ea în prezent.
PERCEPŢIA UMANĂ CONTEMPORANĂ A REALITĂŢII
Sunt întrebată deseori - sau mi se spune direct, deseori - că eu pătrund în Biblioteca Akasha. Cândva aşa a fost numită o asemenea pătrundere, ca şi cum sufletul nostru ar pătrunde într-o bibliotecă uriaşă cerească. Este o exprimare metaforică. Este bine să privim lucrurile de la nivelul nostru actual. Forţele noastre spirituale pot pătrunde în spaţiu sau pot să-şi "citească" timpurile petrecute undeva, privind ca un film ceea ce conştiinţa i-a înregistrat de-a lungul şi de-a latul universului. Sau în alte universuri, sau în alte dimensiuni paralele - oriunde a trecut, formându-şi o simţire, o experienţă, indiferent dacă a putut cândva pătrunde sub îndrumarea şi puterea ajutătorilor săi astrali sau dimensionali, sau chiar a lucrat cândva în astfel de locuri. Chiar dacă azi ajutătorii ar spune că există ceva, undeva, dacă cercetătorul nu poate cupla propria sa simţire cu cele despre care i se povesteşte astfel, nu poate procesa spre comunicare proprie cu exteriorul: de la om la om, de la el - către grupurile altor semeni. Totuşi înţelegerea este foarte mare, foarte variată, şi descoperim mereu alte posibilităţi de cercetare şi de înţelegere, odată cu creşterea vibraţiei planetare: şi, odată cu ea, creşterea vibraţiei propriului nostru sistem corporal, care ne ajută să percepem şi să trăim experienţa unor asemenea timpuri.
Însă spiritele umane au o experienţă universică pe care, din întrupări în perioade planetare greu de trecut nu o pot recunoaşte, încă: din varii motive, cel puţin cele expuse deja. Există însă o elasticitate a gândirii, a cuprinderii sufleteşti şi mentale pe care începem s-o înţelegem treptat, pe măsură ce viaţa cotidiană ne obişnuieşte cu diferite forme de trăire locală. Astfel, deja am depăşit vremea unicităţii bibliotecilor, chiar şi pe aceea a cinematografului şi astfel depăşim treptat vremea când ni se spunea despre bibliotecile cereşti, apoi despre vizionarea pe un ecran ca la cinematograf: ajungem să înţelegem azi şi să ne concentrăm pe percepţiile sferice şi treptat să înţelegem şi percepţiile numite azi holografice.
Percepţia sferică primeşte informaţii ca trăitor în mijlocul imaginii percepute, nu de dincolo de ea: nu este o contemplare neparticipativă, decât dacă nu cunoaştem legăturile dintre noi şi mediul înconjurător. Doar la prima vedere se poate spune că nu participă corpul nostru fizic, deşi el trăieşte permanent, vehiculând fără oprire: adică primeşte, foloseşte, dă mai departe energii, materii, vibraţii, informaţii. În plus, percepţia observatorului, în special în spaţiul temporal - referitor la perceperea unor evenimente care nu se petrec "on line" - se poate împleti cu percepţiile altor trăitori, chiar din perioada trecută, aflată sub observare. În funcţie de direcţia de analiză, este sau nu este necesar să decelăm propriile trăiri din totalul trăirilor din epocă, propriile amintiri de ale altora: chiar în contemporaneitatea observatorului - ceea ce este foarte important.
Cunoaşterea sau necunoaşterea pentru noi a unor asemenea amănunte formează imagini deosebite una de alta. Mentalul nostru poate face astfel de separări dacă este nevoie, privind lucrurile din perspectiva diferitelor grupuri spirituale care trăiesc evenimentele studiate. Însă rar îi trebuie omului pe Pământ o informaţie pură personală în perioadele planetare cu volum imens populaţional. Spiritul uman trebuie să-şi formeze o imagine globală asupra universului, privind cu toate grupurile deodată cele cercetate: indiferent dacă alţii se preocupă sau nu de acelaşi lucru observat de cercetător. De cele mai multe ori omul are necesitatea evoluţionistă de a privi totul prin prisma propriului său grup de întrupare, şi numai în cazuri de lucrare de ajutător are nevoiesă privească momentan realitatea prin proprii săi "ochi" spirituali.
Căci există o vreme a "privirii" personale, individuale, şi o vreme a privirii, observării, înţelegerilor de grup: de grup spiritual propriu, apoi extinzând percepţiile la înţelegerea modului de observare a altor grupuri spirituale, întrupate în acelaşi mediu planetar.
Şi pentru asta suntem azi pe Pământ, pe lângă multe alte necesităţi şi sarcini de împlinit.
Toate la un loc formează o imagine complexă, din care putem înţelege întreaga realitate, precum şi felul în care a ajuns, mai mult sau mai puţin distorsionat, la noi, în contemporan, imaginea celor petrecute în realitate.
Dar despre toate acestea avem tot timpul să discutăm în continuare.
Să discutăm concret, despre condiţiile care ne facilitează azi percepţii înaintate ale realităţii înconjurătoare: din ce în ce mai mult pentru cei care conştientizează şi doresc acest lucru, se concentrează pe această cale - dar şi pentru tot mai mulţi oameni care nu au acordat atenţie până acum unor asemenea disponibilităţi omeneşti.
Să ne întoarcem la călătoria astrală. Este valabil şi pentru activitatea mentală înaintată.
Călătoriile astrale se declanşează prin desprinderea, parţială şi pe termen scurt, a corpului astral de restul sistemului corporal. Declanşarea este legată de obicei de o liniştire profundă, situaţie în care undele cerebrale se cuprind într-un interval de cca. 7 - 14 Hz. Acest interval este cunoscut sub denumirea de segmentul undelor cerebrale "alfa".
Am menţionat de mai multe ori în studiile mele că nu folosesc în mod expres valori, pentru că ele suferă variaţii de la o perioadă planetară la alta. Mă limitez la o numire de interval - şi observ cu bucurie că şi alte scrieri folosesc doar numirea intervalului, fără să mai ofere valorile limită, momentane, ale segmentului.
Dar când este nevoie să ne situăm în înţelegerea celor obişnuite cititorului, interlocutorului, este necesar să mă refer şi la valorile cunoscute deja. Concret, în cazul nostru, acest interval se modifică actualmente, în condiţiile în care vibraţia medie planetară creşte permanent şi favorizează treptat liniştirea profundă a tot mai multor oameni. De fapt vibraţiile planetare au crescut constant de mult timp, însă acum omul poate percepe chiar şi cu senzorii corpului său fizic unele modificări ale mediului înconjurător. Alte modificări rămân însă, în continuare, în domeniul percepţiilor cu senzorii altor corpuri (astral, mental şi cauzal).
Să reţinem că astfel de modificări au loc totuşi lent, nu brusc, în mod deosebit pentru ca schimbările să nu obosească, să nu provoace dezorientări. De asemenea, să intre treptat în astfel de conştientizări spirite puternice, cu experienţă mai mare în această zonă a universului, ajutând treptat şi pe celelalte, care au nevoie de o perioadă mai mare de acomodare; sau spirite care trebuie să ajute direct pe cei aflaţi în continuarea sarcinilor lor de altă natură, urmând ca treptat, pe măsura finalizării sarcinilor actuale, să urmeze şi ele aceleaşi căi de lărgire a volumului de percepţii proprii.
Astfel, se întâlnesc frecvent oameni aflaţi în stare de activitate complexă, dublată de stare emoţională furtunoasă pentru ei personal, dar având unde cerebrale cuprinse între 6 - 10 Hz. (interval care devine "beta" pentru ei: stare activă şi hiperactivă); iar starea lor alfa se cuprinde frecvent între 5,5 şi 9 Hz. (la 9 se pot afla chiar în mijlocul unor acţiuni rapide şi puternic reactive, ale vieţii lor curente). Nu voi mai folosi valori, dar voi folosi exprimări legate de suprapunerea treptată a segmentelor lor, astfel încât viitorul - la fel ca şi trecutul, pe care îl vom studia detaliat în curând - va croi un om în stare de a folosi toate disponibilităţile sale în acelaşi timp, fără deosebire pentru stările sale curente: de lucru, de emoţie, de deplasare, de comunicare.
Astfel de oameni pot să se liniştească rapid după încheierea acţiunilor lor, pot ieşi repede din stări emoţionale furtunoase (furtunoase doar pentru ei înşişi, însă mult reduse faţă de acelaşi fel de stări ale altora), pot intra în stare alfa rapid, fără pregătiri speciale: meditaţie, linişte înconjurătoare.
Stările de acest fel modifică în mod complex manifestarea personală generală, făcând trecerea către apariţia unui nou interval comun, specific unei vieţi derulate cu multă linişte interioară. Astfel de oameni simt nevoia de mult mai multă linişte, de trăirea în conştientizarea permanentă a energiilor, de urmărirea propriilor intuiţii, clar-simţuri, stărilor de conştiinţă extinsă spaţial şi temporal.
Nu este nicidecum o trăire voluntar-elitistă, retrasă dintr-un sentiment de superioritate, ci o trăire special-retrasă pentru autocunoaştere, autocontrol, auto-dezvoltare.
Omenirea merge astfel cu paşi mari, din ce în ce mai siguri, pe Calea Liniştii Lăuntrice Luminate. Părerea mea este să nu ne fie nici frică, nici ruşine să o numim direct, fără reţineri, chiar dacă conceptul vine din partea altor popoare. Ea chiar este calea noastră, a tuturor oamenilor.
Sunt multe de spus referitor la asemenea trăiri. Este o revenire la stare pe care a avut-o omenirea înainte de ultima glaciaţiune - chiar încă o perioadă de timp considerabilă după relaxarea atmosferică a planetei+refacerea completă populaţiilor umane. Populaţii care s-au retras din mediul planetar dens (din corpurile fizice) spre odihnă astrală, prin voinţă proprie, nicidecum prin înecare, prin pedepsire pentru păcate imaginare. Nu prin retragere catastrofică, prin voinţa unui Dumnezeu de neînduplecat. O astfel de omenire liniştită, aşa cum a fost ea cândva, era conştient-pătrunzătoare a tuturor "tainelor" micro- şi macro-cosmosului: ale câmpurilor stelar-planetare, ale dimensiunilor structurate în mod folositor pentru toţi întrupaţii de pretutindeni, ale unui univers care nu mai avea pentru "ochii" lor locuri "goale". O omenire care conlucra permanent cu entităţile ajutătoare proprii, cu coordonatorii dimensionali de grup propriu şi planetar; desfăşurând o creaţie umană exclusiv mentală, la fel ca şi deplasarea, ca şi întreagă gamă a relaţiilor omului cu societatea sa, dar şi cu biosistemul planetar.
Către acest fel de trai se îndreaptă omenirea în prezent. Semnele sunt peste tot, ca florile printre mărăcinii care nu au nici o vină că sunt neplăcuţi de oameni. Este nevoie doar să ne deschidem sufletul pentru a vedea că lumea se schimbă.
Şi să-I acceptăm schimbările, ca florile… nu ca bolile…
Bucuria acestor oameni nu neagă existenţa celor care nu-i acceptă, chiar dacă aceştia din urmă aşa vor să creadă. Poate se vor strădui şi ei să nu mai creadă aşa ceva, când şi cum vor putea. Şi astfel, şi viaţa lor se va schimba, viaţa tuturor, căci fiecare om vine cu ceva nou să contribuie la tabloul în formare. Trebuie doar să înţelegem că ni se oferă şansa să învăţăm să colaborăm, să ne simţim părtaşi la acest peisaj al înţelegerilor noastre, aflat în curs de realizare.
Dacă fiecare om în parte ar fi cunoscut dintr-o dată, acum, totul - s-ar fi format oameni-insule pline de suficienţă, fără intenţii de colaborare, de conlucrare: singurătăţi într-o lume uitată de lume… Omul viitorului va trăi singur, dar nu necăjit-însingurat, nu dispreţuitor-retras. Va colabora în comunicare permanentă cu semenii săi: cu conlucrătorii săi, din corp astral sau fizic, ori va învăţa să lucreze singur - adică să ducă o lucrare singur de la cap la coadă, având îndrumare, dar realizarea fiind proprie. Va fi stăpân pe lucrarea sa, folosind cunoaşterea de care va avea nevoie - uriaşă comparativ cu aceea a omului de azi, dar ştiind foarte clar cu ce poate veni în viaţa sa fiecare om şi fiecare entitate.
Acum se formează cunoaşterea forţelor pământene ale grupurilor spirituale, şi prin prisma celor de la acest nivel al greutăţilor omeneşti, se formează cunoaşterea celor cu care în viitor fiecare om va colabora, indiferent unde se va afla. Aşa cum în trecut s-a format, de la nivelul uşurinţei de cercetare şi aplicare a tuturor celor cunoscute la nivelul galaxiei noastre, tot aşa acum este pe cale să se împlinească cunoaşterea de la nivelul greutăţilor fiecăruia în derularea trăirilor comunităţilor spirituale.
Deocamdată sunt mulţi oameni care acceptă intuitiv, alţii care acceptă metaforic - şi nu este nici o ruşine asta, pentru că aşa am fost învăţaţi de societate: fie prin latura ei laică, fie prin latura ei religioasă.
Alţi oameni încep să perceapă lumini, alţii - structurile din spatele luminilor. Vieţile se schimbă după noile încredinţari. Oamenii simt că s-au născut pentru acest fel de a percepe realitatea, pentru a ajuta pe cei care nu au avut posibilitatea de a trăi altfel decât prin a fi: a fi generaţii de război, generaţii de sacrificiu - generaţii de sclavie laică sau religioasă.
Simţim cu toţii acum că nuanţele devin definitorii - trecând de la dubiul lui "a exista, a fi" la încredinţarea că "este" - dar depinde de detalii cum sunt toate în această lume.
A venit timpul demistificărilor, privirii realităţii drept în faţă… O realitate pe care mulţi o contestă şi azi, chiar dacă în sinea lor înţeleg că "Nicăieri nu iese fum fără foc" şi că nimic nu este atât de simplu după cum au crezut până acum.
Percepţia prezent-trecut-viitor este doar o stare comparativă din care se pot trage concluzii şi învăţătăminte despre care poate vorbi altora, se pot întări oamenii între ei şi astfel pot merge mai departe. Simultan şi consecutiv în secvenţele vieţii sunt înţelese global azi, la fel ca şi conştientizarea poziţiei universale din perspectiva căreia omul este un "spaţiu-în-spaţii" purtând cu el secvenţe de timp perceput simultan, asemănător amintirilor pe care le purtăm, şi le folosim, în timp ce trăim concretul vieţii.
După înţelegerea sfericităţii cu complexitatea sa reală, începem să înţelegem că ceea ce am numit simultan cuprinde la anumite nivele şi secvenţial, derularea secvenţelor una după alta: în locurile din univers unde se formează de fapt înţelegerile de bază ale existenţei noastre. Şi că, la alte nivele, a căror importanţă rulează fără oprire, lucrurile sunt mult mai complexe: iar această complexitate o putem intui fiecare dintre noi, cu timpul, chiar de pe Pământ. Căci numai la început le numim intuiţii, acolo unde treptat se formează chiar percepţii senzoriale: cu senzorii de alt fel decât cele ale corpului nostru fizic. Iar astfel de senzori formează percepţii simultane ale spaţiului în care se află corpul de manifestare (fizic) şi ale spaţiilor percepute cu senzorii corpului astral, mental sau cauzal.
ALTE FACILITĂŢI: DEZVOLTAREA SISTEMULUI CORPORAL FLUIDIC
Astfel de intuiţii se transformă treptat - dar repede - în clar-intuiţii şi apoi în clar-simţuri. Procesul acesta este facilitat de modificări în planul nostru corporal: să amintim pasager deocamdată (având în vedere că un astfel de subiect va fi dezvoltat pe larg în studii viitoare) faptul că sistemul corporal se modifică în structurile sale fluidice, chiar în acest moment planetar. Cei care au deja posibilităţi corporale de clarvedere pot să observe astfel de modificări în forma de prezentare a sistemului corporal uman total, în spaţiul înconjurător. Forma clasică de "ou" fluidic, cunoscută până acum, se transformă treptat în formă sferică, prin creşterea vibraţiei corporale - influenţată de creşterea vibraţiei planetare şi, sub influenţa ei, de creşterea conştienţei proprii, ajutătoare şi ea pe multiple planuri existenţiale.
Să reţinem, nu numai corpul eteric are plexuri de vehiculare a energiilor şi materiilor filamentare, chiar corpul eteric are cu mult mai multe astfel de plexuri şi subplexuri, canale cu structuri şi dimensiuni diferite, alte structuri ajutătoare despre care am mai discutat pe parcursul acestor studii.
Fiecare plex al corpurilor fluidice se dezvoltă mult în această perioadă: nu numai plexul în sine, ci şi subplexurile aflate în imediata sau mai îndepărtata apropiere a plexurilor. Subplexurile se unesc la rândul lor cu canalele de vehiculare energo-materială din apropierea lor, formând la rândul lor noi plexuri. O parte a canalelor, în continuare, se dezvoltă formând subplexuri - toate la un loc conducând astfel la mărirea volumului de fluxuri energo-materiale vehiculate prin corpurile noastre fluidice.
Totul se conştientizează astfel treptat prin alte feluri de a percepe realitatea, fără ca disponibilităţile vechi să-şi piardă importanţa. Multe lucruri puteau fi percepute şi până acum, aşa cum am mai scris prin alte studii, însă omenirea a avut alte secvenţe de manifestare de înţeles până acum, în această călătorie pământeană care se apropie de sfârşit pentru multe spirite umane.
Ceea ce nu putea fi în mod extins realizat până acum, limitat fiind chiar prin construcţia corpului fizic generalizat uman, a fost creaţia materială conştientă prin materializare/dematerializare sau prin remodelare (ceva mai simplă), dar şi deplasarea prin plutire rapidă la suprafaţa terenului (prin întărirea corpurilor eteric-astral) şi comunicarea de tip mental (prin translaţie de peisaj cu includerea activităţilor de tip creativ-uman). Folosirea exclusivă a corpului fizic a creat dezobişnuirea de folosirea conştientă a altor posibilităţi, iar folosirea brutală şi excesivă a corpului fizic (muncă brută, mizerie, lipsa hranei adecvate pentru o astfel de muncă, condiţiile brutale de trai: frig, frică generalizată, distrugerea corpurilor prin bătaie, chinuri, etc.) a completat în mod constant pierderea condiţiilor optime de desfăşurare a manifestărilor înaintate a spiritelor întrupate astfel.
Însă numai astfel omenirea şi-a cunoscut limitele specifice în vibraţiile scăzute ale universului, reacţiile sale în faţa unei astfel de vieţi creată de proprii semeni, dar şi puterea de a-şi regăsi forţa necesară împotrivirii celor care i-au limitat activitatea creatoare, în mijlocul vieţii universale.
CONŞTIENTIZAREA IMPORTANŢEI ACTIVITĂŢILOR NOASTRE DE TIP ASTRAL, MENTAL ŞI CAUZAL
Toate le ştim, e bine să le avem în vedere şi este bine să înţelegem că toţi învăţăm din ele. Şi înainte de a le practica, şi în timpul practicii, şi după ieşirea din lucru efectiv, în continuarea altor activităţi, fără părăsirea trăirii generale în domeniul de cercetare.
Este ceea ce de regulă se numeşte în învăţăturile şi aplicaţiile umane: "trăirea" în conştienţa percepţiilor permanente - trăirea în isihasm, daoism, reiki, etc.
Călătoriile astrale aşadar există, sunt activităţi distincte ale spiritelor, efectuate mai mult sau mai puţin conştient. Ele nu trebuiesc confundate, aşa cum explicam la un moment dat, cu activitatea de percepţie mentală. Va veni un timp în care cu toţii vom conştientiza acest lucru. Ceea ce avem de înţeles în continuare este faptul că prin călătorii astrale, activitatea de percepţie mentală devine mai uşor de derulat:
- pe nivelul deplasării şi cercetării conştiente astrale, simţirii asemănătoare (şi încă mult mai mult decât atât) folosind şi simţirea globală oferită de simţurile trupului, cu care suntem obişnuiţi din viaţa curentă;
- pe nivelul amintirilor din vieţile anterioare, înţelegând derularea învăţăturilor proprii pe Pământ, desfăşurarea societăţilor omeneşti, desfăşurarea trăirilor altor vieţuitoare în preajma sau mai depărtat de oameni;
- pe nivelul combinat al amintirilor şi al cercetărilor astrale din lumea înconjurătoare, contemporană, a planetei de reşedinţă: exact cum am merge la munte şi cu această ocazie ne amintim de alţi munţi, alte excursii, alte trăiri asemănătoare sau complementare: cum este la munte comparativ cu felul în care ne simţim la mare, în condiţii de şes sau în condiţiile în care muntele coboară în pante abrupte spre mare… Aceasta este numai o comparaţie, căci trăirea prin călătorie astrală sau prin activitate mentală este mult mai amplă, mai vie, este o învăţătură mereu nouă pentru spiritul care conştientizează faptul că nici un moment trăit nu este identic cu altul.
După obişnuirea cu cunoaşterea din călătorie astrală - cel mai uşor de accesat acum, în zarva planetară, prin liniştire cu ajutorul meditaţiei, derulată în condiţii optime pentru o astfel de lucrare - se va ajunge treptat, dar totuşi repede, la desfăşurarea activităţii mentale direct din stare beta: cu ochii închişi sau deschişi, în desfăşurarea altor activităţi (luarea de notiţe, efectuarea de desene, diagrame) - adică trăirea unor condiţii optime pentru derularea de cercetare. Căci, dacă azi ne-ar place să vedem pur şi simplu locuri de pe Pământ sau din cosmosul apropiat fără eforturi financiare, "mâine" ne vom da seama că avem nevoie de cercetare, de studiu, de înţelegerea subtilităţilor, a tuturor amănuntelor peste care am trecut destul de superficial, crezând că nu mai este nimic de cercetat, de înţeles sau de aprofundat.
De fapt, din acel moment începe viaţa-liberă-pur-umană.
Deocamdată se preferă contemplarea, fără aprofundare încă, fără analize de detaliu, fără cercetări adiacente din care s-ar putea înţelege multe lucruri legate de cele contemplate astfel.
Este un fel de adaptare la noutate, dar şi un fel de odihnă pentru drumul care continuă.
Ar fi bine să înţeleagă fiecare om acest sens, fără să mai nege activitatea celor care s-au odihnit şi merg mai departe, concentraţi, cu curaj.
Condiţiile terestre - stelar-planetare, în sens mai larg: galactice, subzonale şi zonale - merg încet mai departe, construindu-ne drumul, făcându-ni-l mai uşor. Astfel de condiţii fac posibile înmulţirea percepţiilor noastre spaţiale, fac posibile rememorări ale vieţilor anterioare - ale experienţei petrecute la acelaşi nivel de vibraţie pe care l-a mai trăit omenirea - însă pe coborâre, pe diminuare, în timp ce azi trăim pe urcare, pe creştere de vibraţie.
Se spune frecvent că subconştientul creează o punte între el şi conştient. Părerea mea este că subconştientul nu creează ceva, ci foloseşte ceea ce se creează în mediul de trai:
- creşterea frecvenţei vibraţiei stelar-planetare;
- modificarea corpurilor noastre - reală, perceptibilă clar în structura sistemului nostru corporal fluidic acum, perceptibilă treptat şi în modificarea simţurilor noastre totale trupeşti, care nu sunt nicidecum alterate, ci doar dezvoltate. Rădăcinile au existat şi există în patrimoniul senzorial al tuturor oamenilor (deocamdată să discutăm despre oameni, vom discuta cândva şi despre alte vieţuitoare) - doar se dezvoltă acum, cu viteze diferite, în funcţie de experienţa fiecărui spirit în parte de a-şi folosi propria sa experienţă anterioară. Însăşi folosirea conştientă ajută.
Datoria celor care înţeleg mai repede cum să folosească condiţiile existente, condiţiile favorizante aflate în permanentă dezvoltare, este aceea de a-şi ajuta semenii şi de a învăţa la rândul lor ori de unde le-ar veni un ajutor.
Dar este drept, subconştientul urcă spontan către conştient, formând încredinţări în existenţa unor seturi de experienţe obişnuite pentru omenire în trecutul nu prea îndepărtat. Condiţiile favorizante creează posibilităţi de reamintire - ajutătoare în acest moment în primul rând, pentru înţelegerea propriilor posibilităţi ale spiritului uman: şi pe plan universal, şi pe plan pământean. Să înţelegem astfel că toate cele care se petrec în acest moment nu sunt primele de acest fel, crezute de unii oamenii ca fiind petrecute în viaţa maimuţei-ajunse-om-creator, ci este vorba despre revenirea la ceea ce a fost omul în trecutul său pământean - însă o fiinţare deja mult mai puternică, mai conştientă în planul trăirilor sale generale.
Cred că este posibil acum, după ce am discutat multe lucruri legate de călătoriile noastre înterzonale, în virtutea cărora ne aflăm acum pe Pământ, să discutăm chiar despre experienţe de pe alte meleaguri universice, care au un corespondent oarecum posibil de înţeles în acest moment pe Pământ, chiar dacă vibraţiile planetare sunt într-o rapidă variaţie pe urcare, de la o perioadă scurtă de timp, la alta.
Da, este destul de greu să se stabilească omul pe o direcţie clară de analiză a unor lucruri puţin cunoscute. Dacă nu ar fi existat o răceală, chiar ceva mai mult decât scepticism, un fel de război generalizat deja, indiferent dacă este dus sau nu cu arme - cunoaşterea omului ar fi pătruns mult mai departe decât se află ea în prezent.
PERCEPŢIA UMANĂ CONTEMPORANĂ A REALITĂŢII
Sunt întrebată deseori - sau mi se spune direct, deseori - că eu pătrund în Biblioteca Akasha. Cândva aşa a fost numită o asemenea pătrundere, ca şi cum sufletul nostru ar pătrunde într-o bibliotecă uriaşă cerească. Este o exprimare metaforică. Este bine să privim lucrurile de la nivelul nostru actual. Forţele noastre spirituale pot pătrunde în spaţiu sau pot să-şi "citească" timpurile petrecute undeva, privind ca un film ceea ce conştiinţa i-a înregistrat de-a lungul şi de-a latul universului. Sau în alte universuri, sau în alte dimensiuni paralele - oriunde a trecut, formându-şi o simţire, o experienţă, indiferent dacă a putut cândva pătrunde sub îndrumarea şi puterea ajutătorilor săi astrali sau dimensionali, sau chiar a lucrat cândva în astfel de locuri. Chiar dacă azi ajutătorii ar spune că există ceva, undeva, dacă cercetătorul nu poate cupla propria sa simţire cu cele despre care i se povesteşte astfel, nu poate procesa spre comunicare proprie cu exteriorul: de la om la om, de la el - către grupurile altor semeni. Totuşi înţelegerea este foarte mare, foarte variată, şi descoperim mereu alte posibilităţi de cercetare şi de înţelegere, odată cu creşterea vibraţiei planetare: şi, odată cu ea, creşterea vibraţiei propriului nostru sistem corporal, care ne ajută să percepem şi să trăim experienţa unor asemenea timpuri.
Însă spiritele umane au o experienţă universică pe care, din întrupări în perioade planetare greu de trecut nu o pot recunoaşte, încă: din varii motive, cel puţin cele expuse deja. Există însă o elasticitate a gândirii, a cuprinderii sufleteşti şi mentale pe care începem s-o înţelegem treptat, pe măsură ce viaţa cotidiană ne obişnuieşte cu diferite forme de trăire locală. Astfel, deja am depăşit vremea unicităţii bibliotecilor, chiar şi pe aceea a cinematografului şi astfel depăşim treptat vremea când ni se spunea despre bibliotecile cereşti, apoi despre vizionarea pe un ecran ca la cinematograf: ajungem să înţelegem azi şi să ne concentrăm pe percepţiile sferice şi treptat să înţelegem şi percepţiile numite azi holografice.
Percepţia sferică primeşte informaţii ca trăitor în mijlocul imaginii percepute, nu de dincolo de ea: nu este o contemplare neparticipativă, decât dacă nu cunoaştem legăturile dintre noi şi mediul înconjurător. Doar la prima vedere se poate spune că nu participă corpul nostru fizic, deşi el trăieşte permanent, vehiculând fără oprire: adică primeşte, foloseşte, dă mai departe energii, materii, vibraţii, informaţii. În plus, percepţia observatorului, în special în spaţiul temporal - referitor la perceperea unor evenimente care nu se petrec "on line" - se poate împleti cu percepţiile altor trăitori, chiar din perioada trecută, aflată sub observare. În funcţie de direcţia de analiză, este sau nu este necesar să decelăm propriile trăiri din totalul trăirilor din epocă, propriile amintiri de ale altora: chiar în contemporaneitatea observatorului - ceea ce este foarte important.
Cunoaşterea sau necunoaşterea pentru noi a unor asemenea amănunte formează imagini deosebite una de alta. Mentalul nostru poate face astfel de separări dacă este nevoie, privind lucrurile din perspectiva diferitelor grupuri spirituale care trăiesc evenimentele studiate. Însă rar îi trebuie omului pe Pământ o informaţie pură personală în perioadele planetare cu volum imens populaţional. Spiritul uman trebuie să-şi formeze o imagine globală asupra universului, privind cu toate grupurile deodată cele cercetate: indiferent dacă alţii se preocupă sau nu de acelaşi lucru observat de cercetător. De cele mai multe ori omul are necesitatea evoluţionistă de a privi totul prin prisma propriului său grup de întrupare, şi numai în cazuri de lucrare de ajutător are nevoiesă privească momentan realitatea prin proprii săi "ochi" spirituali.
Căci există o vreme a "privirii" personale, individuale, şi o vreme a privirii, observării, înţelegerilor de grup: de grup spiritual propriu, apoi extinzând percepţiile la înţelegerea modului de observare a altor grupuri spirituale, întrupate în acelaşi mediu planetar.
Şi pentru asta suntem azi pe Pământ, pe lângă multe alte necesităţi şi sarcini de împlinit.
Toate la un loc formează o imagine complexă, din care putem înţelege întreaga realitate, precum şi felul în care a ajuns, mai mult sau mai puţin distorsionat, la noi, în contemporan, imaginea celor petrecute în realitate.
Dar despre toate acestea avem tot timpul să discutăm în continuare.
Să discutăm concret, despre condiţiile care ne facilitează azi percepţii înaintate ale realităţii înconjurătoare: din ce în ce mai mult pentru cei care conştientizează şi doresc acest lucru, se concentrează pe această cale - dar şi pentru tot mai mulţi oameni care nu au acordat atenţie până acum unor asemenea disponibilităţi omeneşti.
Să ne întoarcem la călătoria astrală. Este valabil şi pentru activitatea mentală înaintată.
Călătoriile astrale se declanşează prin desprinderea, parţială şi pe termen scurt, a corpului astral de restul sistemului corporal. Declanşarea este legată de obicei de o liniştire profundă, situaţie în care undele cerebrale se cuprind într-un interval de cca. 7 - 14 Hz. Acest interval este cunoscut sub denumirea de segmentul undelor cerebrale "alfa".
Am menţionat de mai multe ori în studiile mele că nu folosesc în mod expres valori, pentru că ele suferă variaţii de la o perioadă planetară la alta. Mă limitez la o numire de interval - şi observ cu bucurie că şi alte scrieri folosesc doar numirea intervalului, fără să mai ofere valorile limită, momentane, ale segmentului.
Dar când este nevoie să ne situăm în înţelegerea celor obişnuite cititorului, interlocutorului, este necesar să mă refer şi la valorile cunoscute deja. Concret, în cazul nostru, acest interval se modifică actualmente, în condiţiile în care vibraţia medie planetară creşte permanent şi favorizează treptat liniştirea profundă a tot mai multor oameni. De fapt vibraţiile planetare au crescut constant de mult timp, însă acum omul poate percepe chiar şi cu senzorii corpului său fizic unele modificări ale mediului înconjurător. Alte modificări rămân însă, în continuare, în domeniul percepţiilor cu senzorii altor corpuri (astral, mental şi cauzal).
Să reţinem că astfel de modificări au loc totuşi lent, nu brusc, în mod deosebit pentru ca schimbările să nu obosească, să nu provoace dezorientări. De asemenea, să intre treptat în astfel de conştientizări spirite puternice, cu experienţă mai mare în această zonă a universului, ajutând treptat şi pe celelalte, care au nevoie de o perioadă mai mare de acomodare; sau spirite care trebuie să ajute direct pe cei aflaţi în continuarea sarcinilor lor de altă natură, urmând ca treptat, pe măsura finalizării sarcinilor actuale, să urmeze şi ele aceleaşi căi de lărgire a volumului de percepţii proprii.
Astfel, se întâlnesc frecvent oameni aflaţi în stare de activitate complexă, dublată de stare emoţională furtunoasă pentru ei personal, dar având unde cerebrale cuprinse între 6 - 10 Hz. (interval care devine "beta" pentru ei: stare activă şi hiperactivă); iar starea lor alfa se cuprinde frecvent între 5,5 şi 9 Hz. (la 9 se pot afla chiar în mijlocul unor acţiuni rapide şi puternic reactive, ale vieţii lor curente). Nu voi mai folosi valori, dar voi folosi exprimări legate de suprapunerea treptată a segmentelor lor, astfel încât viitorul - la fel ca şi trecutul, pe care îl vom studia detaliat în curând - va croi un om în stare de a folosi toate disponibilităţile sale în acelaşi timp, fără deosebire pentru stările sale curente: de lucru, de emoţie, de deplasare, de comunicare.
Astfel de oameni pot să se liniştească rapid după încheierea acţiunilor lor, pot ieşi repede din stări emoţionale furtunoase (furtunoase doar pentru ei înşişi, însă mult reduse faţă de acelaşi fel de stări ale altora), pot intra în stare alfa rapid, fără pregătiri speciale: meditaţie, linişte înconjurătoare.
Stările de acest fel modifică în mod complex manifestarea personală generală, făcând trecerea către apariţia unui nou interval comun, specific unei vieţi derulate cu multă linişte interioară. Astfel de oameni simt nevoia de mult mai multă linişte, de trăirea în conştientizarea permanentă a energiilor, de urmărirea propriilor intuiţii, clar-simţuri, stărilor de conştiinţă extinsă spaţial şi temporal.
Nu este nicidecum o trăire voluntar-elitistă, retrasă dintr-un sentiment de superioritate, ci o trăire special-retrasă pentru autocunoaştere, autocontrol, auto-dezvoltare.
Omenirea merge astfel cu paşi mari, din ce în ce mai siguri, pe Calea Liniştii Lăuntrice Luminate. Părerea mea este să nu ne fie nici frică, nici ruşine să o numim direct, fără reţineri, chiar dacă conceptul vine din partea altor popoare. Ea chiar este calea noastră, a tuturor oamenilor.
Sunt multe de spus referitor la asemenea trăiri. Este o revenire la stare pe care a avut-o omenirea înainte de ultima glaciaţiune - chiar încă o perioadă de timp considerabilă după relaxarea atmosferică a planetei+refacerea completă populaţiilor umane. Populaţii care s-au retras din mediul planetar dens (din corpurile fizice) spre odihnă astrală, prin voinţă proprie, nicidecum prin înecare, prin pedepsire pentru păcate imaginare. Nu prin retragere catastrofică, prin voinţa unui Dumnezeu de neînduplecat. O astfel de omenire liniştită, aşa cum a fost ea cândva, era conştient-pătrunzătoare a tuturor "tainelor" micro- şi macro-cosmosului: ale câmpurilor stelar-planetare, ale dimensiunilor structurate în mod folositor pentru toţi întrupaţii de pretutindeni, ale unui univers care nu mai avea pentru "ochii" lor locuri "goale". O omenire care conlucra permanent cu entităţile ajutătoare proprii, cu coordonatorii dimensionali de grup propriu şi planetar; desfăşurând o creaţie umană exclusiv mentală, la fel ca şi deplasarea, ca şi întreagă gamă a relaţiilor omului cu societatea sa, dar şi cu biosistemul planetar.
Către acest fel de trai se îndreaptă omenirea în prezent. Semnele sunt peste tot, ca florile printre mărăcinii care nu au nici o vină că sunt neplăcuţi de oameni. Este nevoie doar să ne deschidem sufletul pentru a vedea că lumea se schimbă.
Şi să-I acceptăm schimbările, ca florile… nu ca bolile…
Bucuria acestor oameni nu neagă existenţa celor care nu-i acceptă, chiar dacă aceştia din urmă aşa vor să creadă. Poate se vor strădui şi ei să nu mai creadă aşa ceva, când şi cum vor putea. Şi astfel, şi viaţa lor se va schimba, viaţa tuturor, căci fiecare om vine cu ceva nou să contribuie la tabloul în formare. Trebuie doar să înţelegem că ni se oferă şansa să învăţăm să colaborăm, să ne simţim părtaşi la acest peisaj al înţelegerilor noastre, aflat în curs de realizare.
Dacă fiecare om în parte ar fi cunoscut dintr-o dată, acum, totul - s-ar fi format oameni-insule pline de suficienţă, fără intenţii de colaborare, de conlucrare: singurătăţi într-o lume uitată de lume… Omul viitorului va trăi singur, dar nu necăjit-însingurat, nu dispreţuitor-retras. Va colabora în comunicare permanentă cu semenii săi: cu conlucrătorii săi, din corp astral sau fizic, ori va învăţa să lucreze singur - adică să ducă o lucrare singur de la cap la coadă, având îndrumare, dar realizarea fiind proprie. Va fi stăpân pe lucrarea sa, folosind cunoaşterea de care va avea nevoie - uriaşă comparativ cu aceea a omului de azi, dar ştiind foarte clar cu ce poate veni în viaţa sa fiecare om şi fiecare entitate.
Acum se formează cunoaşterea forţelor pământene ale grupurilor spirituale, şi prin prisma celor de la acest nivel al greutăţilor omeneşti, se formează cunoaşterea celor cu care în viitor fiecare om va colabora, indiferent unde se va afla. Aşa cum în trecut s-a format, de la nivelul uşurinţei de cercetare şi aplicare a tuturor celor cunoscute la nivelul galaxiei noastre, tot aşa acum este pe cale să se împlinească cunoaşterea de la nivelul greutăţilor fiecăruia în derularea trăirilor comunităţilor spirituale.
Deocamdată sunt mulţi oameni care acceptă intuitiv, alţii care acceptă metaforic - şi nu este nici o ruşine asta, pentru că aşa am fost învăţaţi de societate: fie prin latura ei laică, fie prin latura ei religioasă.
Alţi oameni încep să perceapă lumini, alţii - structurile din spatele luminilor. Vieţile se schimbă după noile încredinţari. Oamenii simt că s-au născut pentru acest fel de a percepe realitatea, pentru a ajuta pe cei care nu au avut posibilitatea de a trăi altfel decât prin a fi: a fi generaţii de război, generaţii de sacrificiu - generaţii de sclavie laică sau religioasă.
Simţim cu toţii acum că nuanţele devin definitorii - trecând de la dubiul lui "a exista, a fi" la încredinţarea că "este" - dar depinde de detalii cum sunt toate în această lume.
A venit timpul demistificărilor, privirii realităţii drept în faţă… O realitate pe care mulţi o contestă şi azi, chiar dacă în sinea lor înţeleg că "Nicăieri nu iese fum fără foc" şi că nimic nu este atât de simplu după cum au crezut până acum.
Percepţia prezent-trecut-viitor este doar o stare comparativă din care se pot trage concluzii şi învăţătăminte despre care poate vorbi altora, se pot întări oamenii între ei şi astfel pot merge mai departe. Simultan şi consecutiv în secvenţele vieţii sunt înţelese global azi, la fel ca şi conştientizarea poziţiei universale din perspectiva căreia omul este un "spaţiu-în-spaţii" purtând cu el secvenţe de timp perceput simultan, asemănător amintirilor pe care le purtăm, şi le folosim, în timp ce trăim concretul vieţii.
După înţelegerea sfericităţii cu complexitatea sa reală, începem să înţelegem că ceea ce am numit simultan cuprinde la anumite nivele şi secvenţial, derularea secvenţelor una după alta: în locurile din univers unde se formează de fapt înţelegerile de bază ale existenţei noastre. Şi că, la alte nivele, a căror importanţă rulează fără oprire, lucrurile sunt mult mai complexe: iar această complexitate o putem intui fiecare dintre noi, cu timpul, chiar de pe Pământ. Căci numai la început le numim intuiţii, acolo unde treptat se formează chiar percepţii senzoriale: cu senzorii de alt fel decât cele ale corpului nostru fizic. Iar astfel de senzori formează percepţii simultane ale spaţiului în care se află corpul de manifestare (fizic) şi ale spaţiilor percepute cu senzorii corpului astral, mental sau cauzal.
ALTE FACILITĂŢI: DEZVOLTAREA SISTEMULUI CORPORAL FLUIDIC
Astfel de intuiţii se transformă treptat - dar repede - în clar-intuiţii şi apoi în clar-simţuri. Procesul acesta este facilitat de modificări în planul nostru corporal: să amintim pasager deocamdată (având în vedere că un astfel de subiect va fi dezvoltat pe larg în studii viitoare) faptul că sistemul corporal se modifică în structurile sale fluidice, chiar în acest moment planetar. Cei care au deja posibilităţi corporale de clarvedere pot să observe astfel de modificări în forma de prezentare a sistemului corporal uman total, în spaţiul înconjurător. Forma clasică de "ou" fluidic, cunoscută până acum, se transformă treptat în formă sferică, prin creşterea vibraţiei corporale - influenţată de creşterea vibraţiei planetare şi, sub influenţa ei, de creşterea conştienţei proprii, ajutătoare şi ea pe multiple planuri existenţiale.
Să reţinem, nu numai corpul eteric are plexuri de vehiculare a energiilor şi materiilor filamentare, chiar corpul eteric are cu mult mai multe astfel de plexuri şi subplexuri, canale cu structuri şi dimensiuni diferite, alte structuri ajutătoare despre care am mai discutat pe parcursul acestor studii.
Fiecare plex al corpurilor fluidice se dezvoltă mult în această perioadă: nu numai plexul în sine, ci şi subplexurile aflate în imediata sau mai îndepărtata apropiere a plexurilor. Subplexurile se unesc la rândul lor cu canalele de vehiculare energo-materială din apropierea lor, formând la rândul lor noi plexuri. O parte a canalelor, în continuare, se dezvoltă formând subplexuri - toate la un loc conducând astfel la mărirea volumului de fluxuri energo-materiale vehiculate prin corpurile noastre fluidice.
Totul se conştientizează astfel treptat prin alte feluri de a percepe realitatea, fără ca disponibilităţile vechi să-şi piardă importanţa. Multe lucruri puteau fi percepute şi până acum, aşa cum am mai scris prin alte studii, însă omenirea a avut alte secvenţe de manifestare de înţeles până acum, în această călătorie pământeană care se apropie de sfârşit pentru multe spirite umane.
Ceea ce nu putea fi în mod extins realizat până acum, limitat fiind chiar prin construcţia corpului fizic generalizat uman, a fost creaţia materială conştientă prin materializare/dematerializare sau prin remodelare (ceva mai simplă), dar şi deplasarea prin plutire rapidă la suprafaţa terenului (prin întărirea corpurilor eteric-astral) şi comunicarea de tip mental (prin translaţie de peisaj cu includerea activităţilor de tip creativ-uman). Folosirea exclusivă a corpului fizic a creat dezobişnuirea de folosirea conştientă a altor posibilităţi, iar folosirea brutală şi excesivă a corpului fizic (muncă brută, mizerie, lipsa hranei adecvate pentru o astfel de muncă, condiţiile brutale de trai: frig, frică generalizată, distrugerea corpurilor prin bătaie, chinuri, etc.) a completat în mod constant pierderea condiţiilor optime de desfăşurare a manifestărilor înaintate a spiritelor întrupate astfel.
Însă numai astfel omenirea şi-a cunoscut limitele specifice în vibraţiile scăzute ale universului, reacţiile sale în faţa unei astfel de vieţi creată de proprii semeni, dar şi puterea de a-şi regăsi forţa necesară împotrivirii celor care i-au limitat activitatea creatoare, în mijlocul vieţii universale.
CONŞTIENTIZAREA IMPORTANŢEI ACTIVITĂŢILOR NOASTRE DE TIP ASTRAL, MENTAL ŞI CAUZAL
Toate le ştim, e bine să le avem în vedere şi este bine să înţelegem că toţi învăţăm din ele. Şi înainte de a le practica, şi în timpul practicii, şi după ieşirea din lucru efectiv, în continuarea altor activităţi, fără părăsirea trăirii generale în domeniul de cercetare.
Este ceea ce de regulă se numeşte în învăţăturile şi aplicaţiile umane: "trăirea" în conştienţa percepţiilor permanente - trăirea în isihasm, daoism, reiki, etc.
Călătoriile astrale aşadar există, sunt activităţi distincte ale spiritelor, efectuate mai mult sau mai puţin conştient. Ele nu trebuiesc confundate, aşa cum explicam la un moment dat, cu activitatea de percepţie mentală. Va veni un timp în care cu toţii vom conştientiza acest lucru. Ceea ce avem de înţeles în continuare este faptul că prin călătorii astrale, activitatea de percepţie mentală devine mai uşor de derulat:
- pe nivelul deplasării şi cercetării conştiente astrale, simţirii asemănătoare (şi încă mult mai mult decât atât) folosind şi simţirea globală oferită de simţurile trupului, cu care suntem obişnuiţi din viaţa curentă;
- pe nivelul amintirilor din vieţile anterioare, înţelegând derularea învăţăturilor proprii pe Pământ, desfăşurarea societăţilor omeneşti, desfăşurarea trăirilor altor vieţuitoare în preajma sau mai depărtat de oameni;
- pe nivelul combinat al amintirilor şi al cercetărilor astrale din lumea înconjurătoare, contemporană, a planetei de reşedinţă: exact cum am merge la munte şi cu această ocazie ne amintim de alţi munţi, alte excursii, alte trăiri asemănătoare sau complementare: cum este la munte comparativ cu felul în care ne simţim la mare, în condiţii de şes sau în condiţiile în care muntele coboară în pante abrupte spre mare… Aceasta este numai o comparaţie, căci trăirea prin călătorie astrală sau prin activitate mentală este mult mai amplă, mai vie, este o învăţătură mereu nouă pentru spiritul care conştientizează faptul că nici un moment trăit nu este identic cu altul.
După obişnuirea cu cunoaşterea din călătorie astrală - cel mai uşor de accesat acum, în zarva planetară, prin liniştire cu ajutorul meditaţiei, derulată în condiţii optime pentru o astfel de lucrare - se va ajunge treptat, dar totuşi repede, la desfăşurarea activităţii mentale direct din stare beta: cu ochii închişi sau deschişi, în desfăşurarea altor activităţi (luarea de notiţe, efectuarea de desene, diagrame) - adică trăirea unor condiţii optime pentru derularea de cercetare. Căci, dacă azi ne-ar place să vedem pur şi simplu locuri de pe Pământ sau din cosmosul apropiat fără eforturi financiare, "mâine" ne vom da seama că avem nevoie de cercetare, de studiu, de înţelegerea subtilităţilor, a tuturor amănuntelor peste care am trecut destul de superficial, crezând că nu mai este nimic de cercetat, de înţeles sau de aprofundat.
De fapt, din acel moment începe viaţa-liberă-pur-umană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu