DE CE ESTE NECESARĂ CUNOAŞTEREA VIEŢILOR ANTERIOARE

Până când vom înţelege împletirea tuturor noţiunilor extinse şi profunde ale universalului care ne cuprinde, ne hrăneşte, ne învaţă, ne iubeşte conştient şi concret: prin structurile şi Creatorii lor eterni – să înţelegem şi să trăim conştienţi măcar de câteva dintre acestea: fără de care viaţa noastră omenească nu este posibilă. Care astfel ne pătrund şi ne înconjoară, în acelaşi timp ne susţin viaţa şi activitatea noastră de creatori conştienţi universali – începători şi totuşi înaintaţi pe calea înălţării noastre eterne.
Să înţelegem aşadar că acest aspect universal al vieţii care ne cuprinde şi ne înconjoară în acelaşi timp are mai multe aspecte împletite strâns atât de armonios, încât curgerea lor devine lină şi insesizabilă de multe ori. Scopul unei asemenea curgeri line este derularea vieţii fără ca vieţuitoarele să trăiască sincope, dezorientări la începuturile înţelegerilor lor. Toate aspectele vieţii universale se împletesc în acest fel, chiar dacă multe secvenţe ale sale se petrec departe de locurile începuturilor evoluţiilor spiritelor: tocmai pentru asemenea cauze, ele se derulează identic pe tot cuprinsul universului nostru – dar şi în cuprinsul celorlalte universuri. Căci toate se află într-o interdependenţă strânsă şi orice dizarmonie în cuprinsul unui aspect se va reflecta în cuprinsul celorlalte. O astfel de funcţionare este creată şi condusă în mod conştient, şi tot în mod conştient este mereu adaptată, remodelată necesităţilor celor care o folosesc, direct şi indirect, pe moment sau în cursul învăţăturilor lor ulterioare.
Să reţinem aşadar câteva aspecte ale universalităţii noastre şi a infinitului etern care ne cuprinde:
– un aspect de co-spaţialitate;
– un aspect de simultaneitate;
– secvenţe care se desfăşoară de sine stătător, dar susţinute implicit de restul Creaţiei, astfel încât spiritele trăitoare, utilizatoare direct, ori întrupate spre manifestare prin corpuri materiale, nu simt implicare întregului;
– secvenţe care se întrepătrund permanent, periodic sau sporadic, cu activitatea conştientă a spiritelor sau doar în virtutea unor legi naturale implicite circulaţiei energo-materiale locale. Şi ele, şi funcţionarea lor devine repede sesizabilă la un moment dat al evoluţiilor, şi în continuare evoluţiile se bazează direct pe curgerea acestor periodicităţi sau elemente sporadice, pe care spiritele învaţă repede să le creeze chiar ele, la scară personală sau planetară, în calitatea lor de creatori conştienţi.

Universurile pot fi studiate – şi ne trebuie, mai devreme sau mai târziu, să le studiem secvenţă cu secvenţă pentru a înţelege crearea lor, principiile funcţionării lor, remodelările permanente în funcţie de profilul spiritual al grupurilor de utilizatori. Apoi putem urmări modul în care utilizatorii (spirite individuale, grupuri de spirite, monade individuale) încep să înveţe ei înşişi să participe la crearea fondului universal, ajutând la rândul lor – aşa cum şi ei au fost ajutaţi – alte generaţii de utilizatori care urmează căile evoluţiilor lor eterne, desfăşurate în spaţii infinite.
Aşadar, studierea secvenţelor – fie ele spaţiale sau temporale – ajută mult orice cercetător pentru înţelegerea universului în care trăieşte. Pentru modul în care trebuie să se orienteze clar pe fâşia de călătorie în care se află la un moment dat sau altul, îmbinând permanent experienţa acumulată, formând mereu experienţă nouă pentru trăirea viitorului său moment. O astfel de experienţă acumulată oferă trăirea necesară clipei ce vine, astfel încât nu este necesar un efort necunoscut – alt efort decât unul deja trăit anterior: perspectiva de folosire este alta, iar înţelegerea acestui lucru creşte experienţa noastră: ne face mai abili, mai elastici în gândire, în simţire.
Avem de făcut mai degrabă un efort pentru curăţarea terenului de „călătorie” – mai cu seamă când acest teren este plin cu resturile încercărilor altora de a-şi adapta terenul propriilor trebuinţe. Iar aici este de înţeles ceva deosebit de important.

Orice fiinţă începe prin a învăţa să-şi prelucreze mediul pentru hrana trupească sau/şi sufletească: ucigând sau distrugând – adică adaptând lumea pe care o percepe la necesităţile proprii de supravieţuire. Dar sfârşeşte prin a înţelege că „mediul” trebuie păstrat, ajutat să fiinţeze, învăţat prin exemplu personal să se protejeze la rândul său: fiinţă cu fiinţă, căci cel care a înţeles acest lucru găseşte noi metode de a-şi susţine viaţa proprie, gândirea şi simţirea proprie, contribuind la rândul său la susţinerea vieţii universale.
Şi vine astfel un moment de recunoaştere a experienţei personale şi a modului în care ea s-a format – şi se formează mereu: din secvenţele trăite şi înţelese, ajutătoare ele înseşi în diverse momente ale trăirilor noastre.
Aşa cum este acum, în aceste vremuri pe care le trăim azi: ajunşi în acest moment pentru a ne înţelege clar: originile, puterile, experienţa generală.
Să înţelegem că anumite puteri revin în forţă – pentru că nu suntem animale necunoscătoare, pentru că suntem mari creatori şi utilizatori ai unor creaţii de o deosebită calitate; care au învăţat să creeze un rai, nu l-au primit degeaba din partea altor creatori cu experienţă mai mare, doritori să ne înveţe permanent să ajungem şi noi asemenea lor.
Şi astfel înţelegând că vom proceda şi noi, la rândul nostru, cu generaţiile următoare de evoluanţi, aici sau în orice loc din univers.
Să înţelegem că am ajuns deja să cunoaştem o parte din univers, că am ajuns să ne cunoaştem pe noi înşine, iar acum aprofundăm asemenea cunoaşteri, le consolidăm în condiţii în care o parte dintre semenii noştri ne împiedică să trăim înţelegându-ne originea şi puterile: nici exagerând şi nici diminuând sau anihilând adevărurile evoluţiilor umane.

Cunoaşterea vieţilor anterioare pentru spiritul uman, în general – în calitate de creator conştient universal – este mereu necesară, în orice ciclu de vieţi, oriunde în univers: direct şi în întreaga sa complexitate cel puţin pământeană sau indirect, intuitiv – chiar dacă propria intuiţie este în momentul pământean actual mai mult sau mai puţin conştientizată. Nu mi se pare chiar de loc rău că omul spune deseori: “Mi-a arătat Dumnezeu !!”, căci tot ceea ce i se pare negândit de el însuşi, ca şi coborâtor din animalele necunoscătoare, ajunse “om” tot prin ajutorul lui Dumnezeu, nu poate crede că se trage parţial din propria sa experienţă spirituală. Formată tot prin ajutorul lui Dumnezeu: omul simplifică azi lucrurile, ca să se concentreze pe supravieţuire.
Deseori intuiţia vine de la tot ceea ce este dincolo de uman, omenesc, pământesc, planetar – numit Dumnezeu, căci avem nevoie de ajutor aici, pe Pământ, să ne ducem şi greutăţile, şi bucuriile. Învăţăm progresiv că avem simţuri speciale, pe care tot Dumnezeu ne dă posibilitatea să le regăsim, să le folosim, ustensile deosebit de sensibile pentru cunoaşterea omului şi universului în care trăieşte, un om conştient şi creator. Începem să decelăm faptul că Dumnezeu ne creează condiţiile – dar noi trebuie să le folosim.

Începem să înţelegem că ni se dă o „monedă” care trebuie înmulţită – şi nu îngropată…
De către toată lumea, nu numai de către câţiva oameni pe Pământ…

Nu trăim cu toţii aceleaşi lucruri şi nu reacţionăm în acelaşi fel la aceleaşi lucruri.
Cei care au găsit calea către călătorii astrale, către clar-simţuri, către studiul perioadelor anterioare de trăire (ceea ce numim “vieţi anterioare”) nu sunt întotdeauna dispuşi să se oprească să explice şi altora, nu sunt întotdeauna dispuşi să-şi adâncească ei înşişi cunoaşterea, mulţumindu-se să contemple universul şi să-şi descrie propriile stări de simţire globală. Ei pot ajunge frecvent să nege studiile celor mai atenţi, ale celor dispuşi să explice, dintr-o autosuficienţă uşor de înţeles, căci se compară mereu cu cei care nu au ajuns să cunoască lumea în alt fel decât prin simţurile corpului fizic.
Treptat însă, ajungem cu toţii să simţim mai întâi dorinţa vagă, apoi acută, apoi nevoia de a pătrunde înţelesuri din ce în ce mai ample ale vieţii noastre. Să înţelegem că amintirile din viaţa în curs de derulare, de care avem nevoie înţeleasă perfect azi, sunt numai reprezentări ale unor amintiri mult mai ample, mai profunde, cu înţelesuri încă şi mai cuprinzătoare decât micile amintiri care ne provoacă surâs sau întristare… Că nu înţelegem complexitatea mecanismului după care se acumulează şi se consolidează experienţa noastră universală – altfel nu am crede:
– ori că este suficient ca vecinul să aibă o experienţă pentru ca înregistrarea subconştientă a experienţei să fie suficientă pentru experienţa noastră proprie.
– ori că le ştim pe toate şi doar ne contemplăm azi, aici, peisajul unei posibile vieţi care însă nu se petrece în realitate, aşadar nu am avea nevoie să ne implicăm total în acest „fals în actul universal”. Părerea mea este că nimic nu este nici fals, nici fără rost, ci numai neînţeles în cele mai intime funcţionări ale neputinţelor noastre. Doar coordonatorii evoluţiilor noastre le înţeleg şi le pun în practică pentru ca fiecare spirit în parte să poată înţelege încet, treptat, cum se poate ajunge la complexele mecanisme ale simultaneităţii trăirilor inter-universice.

Nu înţelegem, de asemenea, că totalul vieţilor nu se desfăşoară simultan pentru cei care trebuie să înveţe detaliu cu detaliu – nu numai să adapteze local experienţa vastă la necesităţile momentului: aceştia din urmă sunt coordonatorii spirituali înălţaţi ai tuturor evoluţiilor noastre, celor mici încă. Una este să ne credem păcătoşi, damnaţi de o divinitate aparent neînţelegătoare astfel, alta este să ne înţelegem modest locul pe drumul nostru actual.

Să înţelegem că în alte părţi ale universului se pot derula secvenţe temporale simultane chiar pe aceeaşi planetă, aşa cum mă strădui să pregătesc desene pentru explicarea acestui fenomen.
Să înţelegem că avem corpuri care există simultan în celelalte universuri materiale (în Universul Astral şi în Universul Cauzal), dar ele nu sunt active în acele universuri, dacă suntem activi în acest univers – idem pentru celelalte universuri. Am spus că mă ocup deocamdată de fenomenologia acestui univers, pe urmă voi scrie pe larg şi despre alte universuri.
Să înţelegem că în ceea ce am numit zona a III-a a universului, zona galactică – unde galaxiile sunt corp comun de întrupare pentru o multitudine de popoare spirituale – fiecare întrupat în parte: de la fiecare stea în parte, până la cel mai mic organism monocelular (şi fizic, şi astral pe segmentul de vibraţie local) au aceeaşi simţire globală, experimentând toate simţirile oricărui întrupat din microcosmosul unei singure galaxii…
Pare a fi complicat de la acest nivel pământean… Dar vom discuta pe larg şi despre aceste lucruri, în plus faţă de cele deja discutate până acum: căci spiritele galactice – care sunt în pauza dintre două întrupări de tip galaxie – aflate acum în călătorie prin univers ca să nu-şi piardă agilitatea manifestărilor în întrupări individuale, sunt numeroase pe Pământ. Sunt ajutători de mare forţă (în special intelectuală) întrupaţi printre grupurile de spirite venite în blocuri piramidale din zona a II-a a universului. O astfel de scară spirituală am desfăşurat-o amplu nu pentru a crea impresii de clase, caste, etc., ci pentru a înţelege că avem ajutători de mare clasă printre noi, la care putem apela cu încredere, alături de secundarii, neştiuţi şi ei, din mijlocul nostru.

Să înţelegem că se poate orice din cele de mai sus (şi încă multe altele în plus, dar după câte ştiu nu au reprezentanţi pe Pământ, astfel încât nu are sens deocamdată să cer îndrumare pentru studiul lor). Dar va trebui să creştem mult ca să ajungem să trăim astfel de experienţe simultane: sufleteşti sau spaţio-temporale.
Dacă orgoliul ne dictează să credem acest lucru – îl credem: şi aceasta este o experienţă pe care trebuie să o trăim, fiecare dintre noi în parte. Am mai scris asta – o voi mai scrie… Fiecare e liber să creadă şi să experimenteze viaţa după cum simte nevoia.

Omul le cunoaşte în linii mari pe toate, dar are o dificultate relativ greu de acceptat că lucrurile nu merg la fel în orice punct al universului. CĂ FIECARE PUNCT UNIVERSIC SE DESFĂŞOARĂ SPAŢIO-TEMPORAL DUPĂ PUTEREA DE ÎNŢELEGERE A SPIRITELOR CELOR MAI NUMEROASE CARE TRĂIESC LOCAL. Iar omul este doar un musafir pentru scurt timp în acest loc numit Pământ. Dacă şi noi, cei care călătorim din când în când pe aici, trebuie să trăim în astfel de condiţii, este pentru a ne adapta experienţa la condiţii diferite, din locuri diferite, din perioade de timp diferite, pentru a ne putea integra din ce în ce mai uşor în trăirile spiritelor care ne urmează în evoluţii: pentru care vom fi ajutători din ce în ce mai experimentaţi, cu o experienţa care a crescut trăind şi ajutând pe orice meleaguri ale universului.
Când vom ajunge asemenea coordonatorilor evoluţiilor noastre, ne vom face în continuare oameni, trăind ca oameni în mijlocul oamenilor. Ne vom face chiar mai puţin decât oamenii, ca să trăim în mijlocul altor grupuri de întrupaţi, care evoluează şi ei: ca să ajungă oameni !!  Şi aşa mai departe…
Toţi avem nevoie de pătrunderi, din orice punct am privi vieţile noastre, cea prezentă în primul rând. Ne trebuie doar multă răbdare, cu noi înşine şi cu cei din jurul nostru. Pentru asta, printre altele, am ajuns pe Pământ.
Nimic nu rămâne de neschimbat, indiferent din ce unghi de vedere privim viaţa. Totul se desfăşoară ajutat, dar şi noi trebuie să participăm mereu, prin efortul de a ne înţelege forţele, de a le folosi şi de a ajuta şi pe alţii să ajungă să înţeleagă toate acestea. Şi încă multe altele în plus, căci cu toţii înaintăm, nimeni nu stă pe loc – în orice spaţii şi în orice timpuri.