CUNOAŞTEREA VIEŢILOR ANTERIOARE

Tematica vieţilor anterioare mi se pare un subiect deosebit de important pentru noi, chiar dacă abordările vor fi acum prezentate pe scurt: imaginea generală şi înţelegerile spirituale sunt foarte importante, formând pregătirea spirituală pe care o necesităm în perspectiva viitoarelor trăiri. De care - aşa cum scriu deseori, de loc în glumă, ci foarte serios - nimeni nu "scapă". Şi mai ales - indiferent dacă unii oameni îşi doresc cu ardoare azi acest lucru, în timp ce alţii sunt sceptici prin educaţie, cultură sau sunt agresivi din cauza fricii de fenomenele noi, în general: o frică mai mult sau mai puţin conştientizată, deocamdată.

DE CE DISCUTĂM DESPRE VIEŢI ANTERIOARE?..
Tema vieţilor consecutive (una după alta) este controversată datorită impunerilor religioase. Deşi ar putea să nu fie. Nu am abordat în aceste studii controversele de orice fel - de exemplu pe tema sistemelor noastre corporale, pe tema călătoriilor astrale, etc. - ci doar am arătat faptul că se confundă de multe ori:
- activitatea astrală: desfăşurată de spirit prin intermediul corpului astral - confundată cu activitatea mentală: desfăşurată prin intermediul corpului mental, diferit de ceea ce numim azi "minte", dar înglobând activitatea umană desfăşurată cu ajutorul minţii, gândurilor. Gândurile sunt astfel doar o mică parte din activitatea de acest fel, mentală, având amploare foarte mare în economia vieţii fundamentale, eterne a spiritului doar la începutul etapei de creator conştient. Pentru om, această etapă este situată într-un trecut îndepărtat, în eternitatea vieţii deja trăite. În viaţa creatorilor conştienţi înaintaţi - cum este omul, pe Pământ - o astfel de etapă predominată de gândire se întâlneşte doar în etapele de joasă vibraţie planetară;
- luminiscenţa corpurilor din sistemul corporal uman (de fapt al oricărei vieţuitoare planetare, fie din regnul vegetal, fie din regnul animal) se confundă chiar cu structurile care le emit, aşa cum am confunda lumina becului cu însăşi structura complexă care emite lumina.
Şi, pe parcursul multor alte studii, voi evidenţia alte multe confuzii, mai ales din registrul celor pe care eu însămi le-am preluat cândva, şi le-am susţinut până când am putut face eu însămi cercetări, descoperind şi confuzia, şi modul în care se poate ajunge foarte repede la astfel de confuzii.

Ne vom sprijini şi în abordarea de faţă pe acest mod particular pe folosire distinctă a puterilor, abilităţilor, particularităţilor de manifestare a spiritului: folosind înţelegerea secvenţelor de viaţă desfăşurate simultan sau consecutiv (secvenţă după secvenţă, fiecare secvenţă având sub-secvenţe desfăşurate şi simultan, la rândul lor, şi consecutiv). Învăţăm să ne cunoaştem forţele spirituale prin intermediul corpurilor, învăţăm să le canalizăm, să le direcţionăm, stabilizându-le în activităţi întreprinse distinct: la început în volum şi diversitate redusă, treptat mărind volumul, apoi diversificând felurile în care poate să se deruleze activitatea de un fel - însă în condiţii şi în moduri diferite, după specificul materiilor şi energiilor fiecărui loc de întrupare în parte. Căci condiţiile sunt uluitor de variate în spaţiile universice: le cunoaştem şi ne obişnuim să lucrăm cu ele, pe rând, în etape diferite de evoluţie, după cum ne cresc treptat forţele spirituale. Consolidăm în acelaşi timp această bogăţie de cunoaştere asimilată, cu fiecare părticică a ei adaptată la momentul corespunzător forţelor noastre interioare.
Să pornim de la încredinţarea că manifestarea neîntreruptă a spiritului: trăirea neîntreruptă a spiritului - viaţa sa fundamentală - nu se fragmentează propriu zis, ci se proiectează în manifestare în porţiuni pe care le numim vieţi.

CE ESTE VIAŢA ?
Până să ajungem să ne punem o astfel de întrebare: "Ce este viaţa?" - trăim: trăim viaţa. O trăire vie, prin care ne naştem, creştem, ne mişcăm, vorbim, învăţăm, simţim în fel şi chip toate cele care ne înconjoară. Simţim impactul altora asupra noastră şi conştientizăm impactul manifestării propriei vieţi - asupra altora. Astfel, mai întâi o percepem pe cea proprie, apoi pe aceea a vieţuitoarelor din jurul nostru: semeni - apoi multe alte vieţuitoare care nu ne seamănă. Ajungem să percepem diferite dimensiuni ale vieţii, în condiţii diferite, să-i înţelegem mare parte din valenţe - după cum şi alţii ne înţeleg pe noi, ca fiinţe vii.
Universalizarea spirituală, din ce în ce mai profundă, ne ajută să înţelegem noţiunea extinsă a vieţii pe care o putem astfel cerceta în continuare, fără oprire: tocmai prin extinderea propriei conştiinţe în universurile pe care astfel le descoperim rând pe rând, după cum ne cresc puterile de manifestare şi experienţa de trăire. O experienţă care ne ajută constant să ne cristalizăm, dezvoltăm, apoi să ne consolidăm înţelegerile.
Astfel ajungem, treptat, să înţelegem profunzimea celor cu care am deschis această temă a vieţii. Ajungem să înţelegem că nu suntem nici corpurile prin care ne manifestăm, dar nici nu suntem în manifestarea aceasta momentană, pământean-umană, spirite aflate faţă în faţă; că nu avem numai un singur corp, ci mai multe corpuri, grupate într-un sistem corporal complex:
- specifice şi fiecărei forţe interioare pe care simţim nevoia să o folosim,
- specifice şi fiecărui loc în care ne aflăm.
Ajungem să înţelegem că suntem spirite întrupate, aflate în desfăşurarea unei vaste experienţe, ca oameni-spirit pe Pământ: o experienţă generală într-o permanentă dezvoltare prin particularul concret, al momentului.
Înţelegem că suntem spirite aflate chiar în mijlocul unei călătorii eterne, în spaţii infinite, într-o mare de spirite mai mult sau mai puţin asemănătoare. Chiar dacă fiecare efectuează călătoria în felul său propriu, cu toţii parcurgem etape asemănătoare, pornind de la a fi acelaşi mic şi inconştient strop de lumină şi ajungând să călătorească etern mărindu-şi forţele şi manifestarea lor uriaş variată şi conştientizată prin:
- lumină sau luminiscenţă emisă de spirit: proprie, fundamentală, prin care şi alţi semeni sunt învăţaţi, îndrumaţi să trăiască viaţa aceluiaşi fel de drum spiritual;
- sunetul fundamental, care creează premizele comunicării, relaţionării şi învăţăturilor împărtăşite etern;
- vibraţia care întreţine condiţiile de viaţă şi oferă putere de trăire în variaţiile mediilor înţelese complex, şi folosite în scopul altruist al învăţăturilor oferite semenilor;
- conştiinţa aflată într-o eternă extindere, cuprindere, manifestare prin expansiunea fără limite în direcţiile creaţiei şi ajutorului oferit semenilor.

Înţelegem mai departe că, fără să existe o fractură propriu zisă între spirit, radiaţia sa prin care se manifestă şi corpurile prin care se direcţionează concentrat această radiaţie, putem cerceta acest convolut spiritual care funcţionează perfect, ca un sistem echilibrat, adaptat necesităţilor unor evoluţii logice.
Evoluţii care sunt perfect echilibrate în spaţii şi în perioade, secvenţe de timp, care ne ajută să ne înţelegem bine etapele de înaintare: rădăcinile, dezvoltările, înălţările, eternitatea vieţii şi protecţiile pe care le primim pentru păstrarea vieţii tuturor: până când ajungem să ne protejăm singuri - fără însă ca prin astfel de protecţii să periclităm viaţa altora.
Astfel universalizându-ne înţelegerile, percepem manifestarea neîntreruptă a spiritului, în viaţa sa eternă: viaţa sa fundamentală, aşa cum am mai spus, care nu se fragmentează propriu zis, ci se proiectează în manifestare în porţiuni pe care le numim vieţi.
Astfel de vieţi sunt facilitate de posibilitatea oferită spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor de proiectare a radiaţiei lor în spaţii diferite de locul unde se derulează viaţa lor fundamentală. În această radiaţie se vor forma corpurile, din filamente atrase de energia radiantă şi compactizate în mănunchiuri puternice, îndelung folosite de spirite. Chiar formarea spiritului - ca reunire de mai multe monade care învaţă să se ajute, să se sprijine reciproc pe timpul acestor evoluţii de început - este un prim ajutor. Proiecţiile de acest fel constituie încununarea protecţiei vieţii eterne a fiecărei monade în parte.
Căci inconştiente la începutul evoluţiilor, spiritele astfel formate, şi ajutate să înveţe ce este convieţuirea şi ajutorul reciproc, se pot răni, se pot distruge reciproc şi pot distruge şi condiţiile create pentru manifestarea extrem de diversă a unei vieţi universale, despre care în acest moment al începuturilor ele nu ştiu nimic.
Aşadar, în radiaţia spirituală ca-un-laser, proiectată astfel în spaţii special create, se formează corpuri, din fluxuri de energii şi materii circulante, specifice spa?iilor unde se află proiecţia radiaţiei spirituale. Spaţiile în care se află proiecţiile şi corpurile formate astfel în radiaţia spirituală le numim Universuri Materiale. Manifestările de acest fel, prin corpuri, creează spiritelor astfel întrupate experienţa folosirii propriilor forţe radiante în diverse condiţii - bogate, variate şi aflate într-o permanentă schimbare. Manifestările proprii se derulează din ce în ce mai clar, mai concentrat, mai conştient, clar şi de asemenea concertate cu manifestările semenilor lor. Când s-a acumulat suficientă experienţă pentru a se manifesta cu conştiinţă înaintată, fără să se distrugă reciproc, fără să-şi distrugă semenii sau alţi întrupaţi din spaţii, formele de evoluţie se schimbă. Creşterea continuă a puterii radiante, creşterea experienţei de folosire a acesteia în mediile universurilor, conduce la:
- posibilitatea manifestării fiecărui spirit, apoi a fiecărei monade din spirit, fără intermedierea corpurilor - dar în universuri separate (Universul Secundar, Universul Central). Astfel de separare este relativă (căci conştiinţa nu se separă, ci se extinde) şi are loc doar pentru a nu dezorienta micuţii lor fraţi aflaţi încă în evoluţiile lor de conştientizare prin corpuri. De aceea, atunci când este nevoie, ei se întrupează alături de cei pe care îi ajută, în mijlocul lor, aşa cum ştim acum: ca învăţători şi ajutători pentru aplicarea învăţăturilor oferite mereu altruist, ajutorul însuşi devenind astfel învăţătură pentru cei ajutaţi;
- pe de altă parte, creşterea şi mai puternică a radiaţiei monadelor astfel înaintate, conduce la creşterea posibilităţilor de manifestare simultană în mai multe părţi ale unui singur univers, apoi, treptat, în mai multe universuri: simultan şi efectuând sarcini diferite, în funcţie de necesităţile fiecărui popor spiritual în parte.

Să reţinem că aceasta este o disponibilitate doar a monadelor înălţate, către care tindem şi noi, micuţii aflaţi pe drumurile astfel ajutate şi protejate. S-a generat ideea că orice spirit poate face acest lucru, însă - chiar dacă avem în noi o scânteie cu adevărat divină - nu suntem totuşi dumnezei pe Pământ.
Sigur că, dacă vrem să credem că suntem - avem libertatea de a o crede. Personal - cred că puţină modestie nu ne strică, chiar dacă într-adevăr puterile noastre spirituale fundamentale sunt mult mai mari decât avem azi posibilitatea să manifestăm. Dar nu atât de mari încât să fim aici, pe Pământ, cu forţele manifestate în condiţiile pământene, ceea ce numim: creatorii-coordonatori ai universurilor, cei care ţin în vibraţia radiaţiei lor uriaşe tot suflul de viaţă al împletirii universurilor…

Fiecare astfel de porţiune, fiecare viaţă - cum o numim acum, se pliază pe particularităţile existenţiale ale unor universuri cu fluxuri bogate de filamente de materii şi energii de vibraţii foarte variate: toate fiind de folos, rând pe rând, spiritelor aflate pe diferite trepte de evoluţie: adică în diferite faze de creştere a energiei interioare, a puterilor lor totale, a experienţei de a folosi forţele lor în particularităţile universurilor de întrupare.
Treptat, spiritele încep să conştientizeze trecerea un univers la altul, iar în cadrul unui univers - trecerea de la o viaţa la alta. Conştientizează şi consolidează treptat folosirea corpurilor, care conştientizare conduce către înţelegerea propriilor lor forţe: dincolo de corpurile care sunt doar canale de curgere pentru forţele spirituale radiante: forţe cu care pot modela lumea în fel şi chip, modelare ce poate avea în continuare puterea de a da contur unor alte forţe - mereu noi, în eternitatea vieţii spirituale.

DE CE MAI MULTE VIEŢI?
Derularea acestor perioade de întrupare - pe care ni le numim vieţi - are motivaţii foarte clare:
- ori pentru odihnă după un timp de acţiune neîntreruptă, în condiţii care pot deveni obositoare după un anumit timp de manifestare neîntreruptă în acelaşi tip de corpuri;
- ori pentru primirea (continuarea) de învăţături noi, în universuri diferite, pentru susţinerea unor subtrepte noi de evoluţie. Astfel de schimbări de universuri apar atunci când forţele interioare ale spiritului au crescut, iar experienţa anterioară este suficient de bine consolidată, pentru ca spiritul să se poată sprijini pe această experienţă, în cursul următoarelor învăţături.
Ne raportăm mereu, şi raportăm fenomenologia spirituală, la noi personal, ca oameni, uitând că nu numai noi trăim pe Pământ. Dar coordonatorii evoluţiilor noastre nu uită să ţină cont de toate spiritele întrupate: toate fiinţele văzute şi nevăzute de noi, oamenii, în această perioadă planetară de vibraţie încă foarte joasă. De aceea vieţi interminabile, schimbând "din zbor" corpurile - chiar dacă este posibil, şi este un fenomen particular unor zone de vibraţie foarte înaltă ale universului, ale altor universuri - nu sunt proprii acestui loc din univers. Oboseala pe care spiritele o capătă de-a lungul vieţii (fie ea chiar şi scurtă, cum o avem aici, acum) determină constituirea unor structuri ample, complexe, de stabilizare vibraţională a corpurilor vieţuitoarelor pe planetă, dar acestea nu sunt de ajuns. Sistemul vieţilor pe termen scurt, alternând corpurile fizice cu corpurile astrale (mult mai uşor de folosit) şi adaptarea învăţăturilor la posibilităţile fiecărui tip de corpuri în parte, este metoda cea mai bună pentru întrupaţii pământeni.
Ceea ce nouă deocamdată nu ne pasă… pentru alţii sunt principii unice de desfăşurare a sarcinilor lor de destin. Este însă prefigurarea propriilor noastre forme de destin, pentru evoluţiile viitoare, învăţăm din grija altora cum vom avea şi noi grijă de alţii, în viitor.

Să nu uităm că ne aflăm acum în Universul Fizic, pentru consolidarea învăţăturilor pe care le-am primit anterior în Universul Astral, pentru o perioadă îndelungată de timp evolutiv, care cuprinde şi şederea noastră pe Pământ.

Acumularea unei experienţe foarte bogate, de manifestare în toate universurile materiale (universuri în care spiritele se manifestă numai prin corpuri materiale) conduce la crearea preciziei de manifestare şi înafara corpurilor, astfel încât întrupările nu mai devin necesare decât atunci când este vorba despre a oferi ajutor altor spirite, mult mai tinere, mai puţin experimentate, care urmează acelaşi flux evolutiv şi ele, la rândul lor.
Şi astfel, cu toţii învăţăm tot ce se poate face de-a lungul şi de-a latul tuturor universurilor, pentru ca apoi să ne dedicăm viaţa ajutorului oferit altor spirite, val după val, generaţie după generaţie.