Tematica dimensiunilor paralele, adică aceea a structurilor paralele cu dimensiunea, structura universică în care trăim acum, pe Pământ, trebuie să fie abordată treptat, luând rând pe rând multe dintre elementele care creează trăsăturile lor definitorii. Pornind, de altfel, chiar de la denumirea lor.
Ne-am obişnuit să le numim în acest fel, iar viaţa ne aduce în plus multe expresii asemănătoare – dar ale căror semnificaţii diferite rămân de cele mai multe neînţelese, conducând astfel la multe confuzii, neînţelegeri.
Credem că cele despre care auzim, citim,ca fiind dimensiuni ale existenţei noastre există însă, toate, ca dimensiuni ale unui univers pe care îl cunoaştem, de altfel, foarte puţin. Nu ne deranjează confuziile, credem de fapt că am înţeles lucrurile, în linii mari şi de aceea nici nu alergăm repejor să căutăm explicarea, măcar delimitarea lor. Ceea ce ne este străin vieţii curente conduce însă la confuzii, chiar de multe ori la deziluzii, dacă nu înţelegem mecanismele funcţionării lor.
Există dimensiuni paralele cu dimensiunea noastră de evoluţie: dimensiuni structurale ale universului în care ne aflăm, şi deocamdată despre acestea vom discuta. Universul Fizic este structurat cu spaţii de diferite feluri, în care spiritele aflate în evoluţie aici pot să înveţe diferite sensuri ale realităţii lor, ale trăirilor lor personale. Sunt condiţii de trai local, prin care se pot învăţa diferite moduri de abordare a posibilităţilor lor de manifestare. Ele pot fi simţite clar în anumite momente ale dezvoltării conştiinţei, şi atunci numim această simţire „conştiinţă înaintată”.
Percepţii de acest fel nu demonstrează însă decât că omul are un set de sarcini care trebuie să valorifice conştientizările, trăirile. Nu întotdeauna percepţiile unor dimensiuni paralele, chiar şi fugitiv, pentru o clipă, sunt specifice doar spiritelor foarte înaintate în evoluţii. Acestea din urmă au treptat puterea de a se menţine în percepţie timp îndelungat, sau pot trece dintr-o dimensiune în alta fără nici un efort. Însă doar percepţii fugitive ale dimensiunilor paralele pot face obiectul unor sarcini ale oricăror spirite, în orice trepte de evoluţie, mai ales de la creatori conştienţi în sus, către creatori universali. În etapele de vibraţie foarte înaltă, toate populaţiile de tip uman pot percepe astfel de dimensiuni paralele, structurale, ale planetei. Greutatea începe, şi se desfăşoară treptat din ce în ce mai greu, odată cu diminuarea vibraţiei medii planetare, când spiritele primare nu mai au experienţa şi puterea de a căuta în nevăzutele fire ale vieţii lor, ceea ce mai rămân un timp destul de îndelungat percepţii clare pentru alţi întrupaţi.
Să avem în vedere faptul că numim primari acele spirite întrupate care nu au terminat încă de cunoscut Universul Fizic, în evoluţiile lor personale, în parcurgeri pas cu pas, progresiv. Şi în cursul căror parcurgeri sunt ajutaţi de semeni ai lor care au finalizat asemenea cunoaşteri, le cunosc în linii mari şi în unele profunzimi, dar învaţă în acelaşi timp să sprijine şi evoluţiile celor care vin în urma lor. Sunt secundarii, care însoţesc peste tot evoluţiile semenilor lor primari, învăţând la rândul lor despre profunzimile întregii Creaţii, rând pe rând.
Cu toate acestea, primari mai mult sau mai puţin evoluaţi pot avea percepţii ale dimensiunilor paralele, oricând, doar pentru a se obişnui cu existenţa lor, chiar şi numai la nivel intuitiv.
În schimb, secundari înaintaţi în evoluţii pot să nu aibă astfel de percepţii, pentru a se putea concentra la sarcini de ajutor oferit unor primari care au în planul destinului altfel de sarcini. Secundarii pot avea „sarcini-laser”, de ajutor îngust-specializat, pentru ca şi cei pe care îi ajută să înţeleagă necesitatea realizării sarcinilor mărunte în vieţile lor. Sarcini mărunte – însă foarte importante de altfel, pentru a se obişnui cu ele până ce devin măiestrie. Astfel de obişnuinţe vor sta mereu la baza sarcinilor lor în viitor.
Secundarii lucrează în mod curent în dimensiunile paralele cu dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare. Este o învăţătură proprie care se desfăşoară în mod constant, chiar dacă efectuează din timp în timp şi vieţi alături de primari, în dimensiunea lor. Atât ei, cât şi coordonatorii tuturor evoluţiilor din universuri, numesc această dimensiune pentru evoluţia spiritelor primare – dimensiunea I, din perspectiva celorlalte dimensiuni, căci este cea mai importantă pentru cei care lucrează în dimensiunile parale. Căci numai pe măsură ce înaintăm în evoluţii ne dăm seama că cea mai importantă formă de trăire nu este aceea de a ne îngriji numai de propria noastră persoană, de a obliga ca cei din jur să se preocupe şi ei de persoana noastră, chiar dacă dăm exemplu de îngrijire personală atentă. Pentru secundari, ajutătorii apropiaţi ai primarilor, principala formă de trăire rămâne aceea de a oferi ajutor şi învăţătură celor care păşesc, în valuri care vin mereu, unul după altul, pe calea eternă a evoluţiilor spirituale.
Ajutorul este oferit fără a deranja, fără a impune, fără a modifica trăirile spiritelor primare. Aceasta este manifestarea acelui liber arbitru despre care discutăm de multe ori: libertatea de a nu fi obligaţi să susţinem trăiri care nu sunt proprii momentului nostru evolutiv. Entităţile ajutătoare trăiesc şi manifestă formele de susţinere a vieţii din dimensiunea noastră – dar trăirea lor are loc în spaţii separate. În toată trăirea lor, ele se conduc numai după acest principiu, al liberului arbitru şi acţionează cu multă delicateţe, dar şi fermitate în susţinerea evoluţiilor tuturor formelor de viaţă întrupată din această dimensiune.
Despre astfel de spaţii şi activităţile depuse în ele vom discuta mult în viitor. Este necesară separarea spaţiilor, dimensiunilor, în gândirea noastră, din mai multe puncte de vedere. Şi doar fizica puţin diferită a spaţiilor de evoluţie a acestor ajutători (să-i numim de acum încolo: dimensionali) arată modul în care astfel de spaţii se separă – deşi în acelaşi timp rămân în legătură unele cu altele. Vom vedea cum, şi în ce condiţii se petrec legături între dimensiunile paralele şi cum acţionează entităţile dimensionale asupra lor: şi pentru coordonarea activităţilor spiritelor primare întrupate, şi pentru crearea de condiţii diverse pentru întruparea lor.
Asemenea spații, structuri ale Universului Fizic, sunt create – printre altele – prin diferenţă de vibraţie a materiilor care le creează, le întreţine existenţa şi uşurează mult acordarea de ajutor primarilor. Dar nu numai primarilor, ci şi altor ajutători ai lor, întrupaţi chiar în mijlocul lor, cu evoluţie mai multă: fie chiar primari, dar şi mulţi secundari, şi chiar centrali (coordonatori de evoluţii). Ajutorul este oferit astfel de pe diferite trepte de evoluţie şi din condiţii diferite de trai local, astfel încât, din orice perspectivă, a întrupaţilor în orice condiţii planetare şi corporale, el să cuprindă suma tuturor elementelor de cunoaştere, şi de aplicare a cunoaşterilor necesare fiecărei trepte de evoluţie.
Aşadar, să discutăm în continuare despre dimensiunile paralele, revenind la expresiile noastre curente, din perspectiva noastră: a întrupaţilor din dimensiunea care cuprinde galaxii, cu stele şi planete care gravitează în jurul lor, cu biosisteme formate din întrupaţi individuali. Dimensiunile paralele se deosebesc între ele în primul rând prin vibraţia materiei care le formează. Dacă am vorbit în diverse studii despre faptul că elementele matriceale stelar-planetare – ca părţi ale matricei galactice – sunt create din material eteric la exterior, să reţinem însă că, spre interior, în ordinea creşterii de vibraţie, materialele se înşiruie în straturi din materii cunoscute în mare de noi, acum: din material astral, mental, cauzal şi spiritual de diverse frecvenţe. Însă este necesar să reţinem bine faptul că spaţiile dimensiunilor paralele sunt create din materie fizică de vibraţii mai înalte decât frecvenţa corpurilor noastre de întrupare, din ce în ce mai mare, fără să ajungă la frecvenţa materiilor eterice. Adică, ele sunt structurate pe aceleaşi nivele ca şi corpurile noastre, şi câmpurile corpurilor noastre, cu deosebirea că fiecare corp şi fiecare câmp al corpurilor sunt de frecvenţe mai ridicate decât cele ale noastre, dar sunt încadrate tot în formele de sistematizare pe care le cunoaştem.
Înseamnă aşadar, că există chiar în acest univers un segment mult mai larg de materii, decât cel pe care îl cunoaştem de la corpurile noastre din această dimensiune, şi valorile sunt:
– mai mici decât cele cunoscute pe Pământ: adică valorile celorlalte materii de pe alte planete de întrupare ale spiritelor. Pământul se află de fapt la jumătatea distanţei între cele mai mici valori şi cele mai înalte valori: adică între valorile de început ale Zonei I a universului şi valorile cele mai înalte ale zonei, din terminalul zonei.
– mai mari decât cele cunoscute pe Pământ: valorile către terminalul zonei I şi apoi valorile dimensiunilor paralele. Toate valorile se înşiruie proporţional după cele ale câmpului fizic, la toate celelalte nivele: în domeniul frecvenţelor corpului eteric, astral, mental, cauzal, spiritual (buddhic), dumnezeiesc (atmic), enesic şi supraenesic.
Am convenit că mai există chiar alte valori deasupra acestora din urmă, pe care eu le percep opalescent, aproape translucid, care nu creează corpuri pentru oameni, dar participă la crearea corpurilor întrupaţilor, la vibraţii zonale mai înalte decât cele de pe Pământ, la fel ca şi foarte înalte, proporţional, ale entităţilor dimensionale.
Dacă nu se înţelege, voi face o schemă.
Viaţa şi lucrările desfăşurate în astfel de materii, ale corpurilor şi câmpurilor dimensionale, nu are nevoie de lumini şi umbre, de aceea nu vom întâlni în cuprinsul dimensiunilor paralele galaxii, cu stele şi planete – după cum stau lucrurile în dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare. Întrupările comune (planete, stele, galaxii) nu sunt specifice decât acestei dimensiuni structurale a Universului Fizic. Numai în această dimensiune a noastră se întrupează spirite în mari forme corporale, comune pentru fiecare popor de spirite în parte şi pentru grupuri mai mari sau mai mici de popoare de spirite care se obișnuiesc astfel să evolueze împreună.
_________________
Pentru studiu: Grupări spirituale: b) Popoare spirituale, întrupările popoarelor spirituale
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/08/grupari-spirituale-1.html…
Zonele Universului Fizic:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html
__________________
Lumina puternică ce caracterizează dimensiunile paralele – pentru ochii noştri – este emisă de compactizările materiilor şi energiilor specifice acestor structuri, care oferă o vibraţie foarte înaltă, un sunet specific şi o luminiscenţă puternică, comparativ cu cele cu care suntem noi obişnuiţi, în lumea noastră. Alte caracteristici le vom dezbate treptat, pe măsura necesităţilor.
Dimensiunile paralele sunt spaţii aeriene, dar în cuprinsul lor spiritele sunt obişnuite deja să circule aşa cum circulăm noi, pe Pământ; este şi o deosebire substanţială – aceea că “drumurile” pe spaţii foarte largi sunt parcurse prin forme de legătură create mental de către dimensionali, care pot fi asemănate cu un gât scurt de sticlă, cu deschiderea largă la amândouă capetele. Astfel de creaţii sunt realizate mental prin compactizarea spaţiului universic, pe timpul deplasării, după care spaţiul este adus la forma sa iniţială. Cu cât distanţele sunt mai mici, cu atât “gâtul de sticlă” este mai scurt. Spiritele primare învaţă chiar în dimensiunea de aici să creeze compactizări ale spaţiului universic, pe distanţe mici, atunci când evoluează în vibraţie medie planetară foarte înaltă, în etapele pe care le numim mentale. Dar prin astfel de procedeu întrupaţii pot să parcurgă distanţe foarte lungi prin univers, însă nu pot trece astfel de la o dimensiune structurală la alta. Astfel, nu trebuie să confundăm trecerea de la o dimensiune la alta cu parcurgerea spaţiului universic în acest fel.
Entităţile dimensionale pot să facă această trecere în orice condiţii de vibraţie universică în care păşesc, pentru a realiza lucrările lor (nu aş spune “coboară”, totuşi, ar trebui să nu mai folosim astfel de expresie, căci este o trecere, o formă necesară unei lucrări şi atâta tot. Nu e nici “sfântă”, nici “mister”, nici un fel de “tabu”…). Este o posibilitate oferită de materia corpului dimensional, de lucru efectiv, de sarcina de destin pe care ei o pot duce astfel la bun sfârşit.
Deplasarea mentală prin Universul fizic, în dimensiunea noastră, dezvoltată, aprofundată, ajutată fiind de structuri corporale adecvate, conduce la obişnuinţa parcurgerii spaţiilor în acest fel: a unor spaţii din ce în ce mai mari, fără să se folosească tehnologii pentru construcţia de nave de mare tonaj, pentru deplasare în spaţii intergalactice. Vom discuta pe larg despre astfel de condiţii de deplasare, atunci când vom studia străvechimile, când vom discuta apoi despre condiţiile revenirii la acest fel de viaţă pământeană, în viitor.
Ne-am obişnuit să le numim în acest fel, iar viaţa ne aduce în plus multe expresii asemănătoare – dar ale căror semnificaţii diferite rămân de cele mai multe neînţelese, conducând astfel la multe confuzii, neînţelegeri.
Credem că cele despre care auzim, citim,ca fiind dimensiuni ale existenţei noastre există însă, toate, ca dimensiuni ale unui univers pe care îl cunoaştem, de altfel, foarte puţin. Nu ne deranjează confuziile, credem de fapt că am înţeles lucrurile, în linii mari şi de aceea nici nu alergăm repejor să căutăm explicarea, măcar delimitarea lor. Ceea ce ne este străin vieţii curente conduce însă la confuzii, chiar de multe ori la deziluzii, dacă nu înţelegem mecanismele funcţionării lor.
Există dimensiuni paralele cu dimensiunea noastră de evoluţie: dimensiuni structurale ale universului în care ne aflăm, şi deocamdată despre acestea vom discuta. Universul Fizic este structurat cu spaţii de diferite feluri, în care spiritele aflate în evoluţie aici pot să înveţe diferite sensuri ale realităţii lor, ale trăirilor lor personale. Sunt condiţii de trai local, prin care se pot învăţa diferite moduri de abordare a posibilităţilor lor de manifestare. Ele pot fi simţite clar în anumite momente ale dezvoltării conştiinţei, şi atunci numim această simţire „conştiinţă înaintată”.
Percepţii de acest fel nu demonstrează însă decât că omul are un set de sarcini care trebuie să valorifice conştientizările, trăirile. Nu întotdeauna percepţiile unor dimensiuni paralele, chiar şi fugitiv, pentru o clipă, sunt specifice doar spiritelor foarte înaintate în evoluţii. Acestea din urmă au treptat puterea de a se menţine în percepţie timp îndelungat, sau pot trece dintr-o dimensiune în alta fără nici un efort. Însă doar percepţii fugitive ale dimensiunilor paralele pot face obiectul unor sarcini ale oricăror spirite, în orice trepte de evoluţie, mai ales de la creatori conştienţi în sus, către creatori universali. În etapele de vibraţie foarte înaltă, toate populaţiile de tip uman pot percepe astfel de dimensiuni paralele, structurale, ale planetei. Greutatea începe, şi se desfăşoară treptat din ce în ce mai greu, odată cu diminuarea vibraţiei medii planetare, când spiritele primare nu mai au experienţa şi puterea de a căuta în nevăzutele fire ale vieţii lor, ceea ce mai rămân un timp destul de îndelungat percepţii clare pentru alţi întrupaţi.
Să avem în vedere faptul că numim primari acele spirite întrupate care nu au terminat încă de cunoscut Universul Fizic, în evoluţiile lor personale, în parcurgeri pas cu pas, progresiv. Şi în cursul căror parcurgeri sunt ajutaţi de semeni ai lor care au finalizat asemenea cunoaşteri, le cunosc în linii mari şi în unele profunzimi, dar învaţă în acelaşi timp să sprijine şi evoluţiile celor care vin în urma lor. Sunt secundarii, care însoţesc peste tot evoluţiile semenilor lor primari, învăţând la rândul lor despre profunzimile întregii Creaţii, rând pe rând.
Cu toate acestea, primari mai mult sau mai puţin evoluaţi pot avea percepţii ale dimensiunilor paralele, oricând, doar pentru a se obişnui cu existenţa lor, chiar şi numai la nivel intuitiv.
În schimb, secundari înaintaţi în evoluţii pot să nu aibă astfel de percepţii, pentru a se putea concentra la sarcini de ajutor oferit unor primari care au în planul destinului altfel de sarcini. Secundarii pot avea „sarcini-laser”, de ajutor îngust-specializat, pentru ca şi cei pe care îi ajută să înţeleagă necesitatea realizării sarcinilor mărunte în vieţile lor. Sarcini mărunte – însă foarte importante de altfel, pentru a se obişnui cu ele până ce devin măiestrie. Astfel de obişnuinţe vor sta mereu la baza sarcinilor lor în viitor.
Secundarii lucrează în mod curent în dimensiunile paralele cu dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare. Este o învăţătură proprie care se desfăşoară în mod constant, chiar dacă efectuează din timp în timp şi vieţi alături de primari, în dimensiunea lor. Atât ei, cât şi coordonatorii tuturor evoluţiilor din universuri, numesc această dimensiune pentru evoluţia spiritelor primare – dimensiunea I, din perspectiva celorlalte dimensiuni, căci este cea mai importantă pentru cei care lucrează în dimensiunile parale. Căci numai pe măsură ce înaintăm în evoluţii ne dăm seama că cea mai importantă formă de trăire nu este aceea de a ne îngriji numai de propria noastră persoană, de a obliga ca cei din jur să se preocupe şi ei de persoana noastră, chiar dacă dăm exemplu de îngrijire personală atentă. Pentru secundari, ajutătorii apropiaţi ai primarilor, principala formă de trăire rămâne aceea de a oferi ajutor şi învăţătură celor care păşesc, în valuri care vin mereu, unul după altul, pe calea eternă a evoluţiilor spirituale.
Ajutorul este oferit fără a deranja, fără a impune, fără a modifica trăirile spiritelor primare. Aceasta este manifestarea acelui liber arbitru despre care discutăm de multe ori: libertatea de a nu fi obligaţi să susţinem trăiri care nu sunt proprii momentului nostru evolutiv. Entităţile ajutătoare trăiesc şi manifestă formele de susţinere a vieţii din dimensiunea noastră – dar trăirea lor are loc în spaţii separate. În toată trăirea lor, ele se conduc numai după acest principiu, al liberului arbitru şi acţionează cu multă delicateţe, dar şi fermitate în susţinerea evoluţiilor tuturor formelor de viaţă întrupată din această dimensiune.
Despre astfel de spaţii şi activităţile depuse în ele vom discuta mult în viitor. Este necesară separarea spaţiilor, dimensiunilor, în gândirea noastră, din mai multe puncte de vedere. Şi doar fizica puţin diferită a spaţiilor de evoluţie a acestor ajutători (să-i numim de acum încolo: dimensionali) arată modul în care astfel de spaţii se separă – deşi în acelaşi timp rămân în legătură unele cu altele. Vom vedea cum, şi în ce condiţii se petrec legături între dimensiunile paralele şi cum acţionează entităţile dimensionale asupra lor: şi pentru coordonarea activităţilor spiritelor primare întrupate, şi pentru crearea de condiţii diverse pentru întruparea lor.
Asemenea spații, structuri ale Universului Fizic, sunt create – printre altele – prin diferenţă de vibraţie a materiilor care le creează, le întreţine existenţa şi uşurează mult acordarea de ajutor primarilor. Dar nu numai primarilor, ci şi altor ajutători ai lor, întrupaţi chiar în mijlocul lor, cu evoluţie mai multă: fie chiar primari, dar şi mulţi secundari, şi chiar centrali (coordonatori de evoluţii). Ajutorul este oferit astfel de pe diferite trepte de evoluţie şi din condiţii diferite de trai local, astfel încât, din orice perspectivă, a întrupaţilor în orice condiţii planetare şi corporale, el să cuprindă suma tuturor elementelor de cunoaştere, şi de aplicare a cunoaşterilor necesare fiecărei trepte de evoluţie.
Aşadar, să discutăm în continuare despre dimensiunile paralele, revenind la expresiile noastre curente, din perspectiva noastră: a întrupaţilor din dimensiunea care cuprinde galaxii, cu stele şi planete care gravitează în jurul lor, cu biosisteme formate din întrupaţi individuali. Dimensiunile paralele se deosebesc între ele în primul rând prin vibraţia materiei care le formează. Dacă am vorbit în diverse studii despre faptul că elementele matriceale stelar-planetare – ca părţi ale matricei galactice – sunt create din material eteric la exterior, să reţinem însă că, spre interior, în ordinea creşterii de vibraţie, materialele se înşiruie în straturi din materii cunoscute în mare de noi, acum: din material astral, mental, cauzal şi spiritual de diverse frecvenţe. Însă este necesar să reţinem bine faptul că spaţiile dimensiunilor paralele sunt create din materie fizică de vibraţii mai înalte decât frecvenţa corpurilor noastre de întrupare, din ce în ce mai mare, fără să ajungă la frecvenţa materiilor eterice. Adică, ele sunt structurate pe aceleaşi nivele ca şi corpurile noastre, şi câmpurile corpurilor noastre, cu deosebirea că fiecare corp şi fiecare câmp al corpurilor sunt de frecvenţe mai ridicate decât cele ale noastre, dar sunt încadrate tot în formele de sistematizare pe care le cunoaştem.
Înseamnă aşadar, că există chiar în acest univers un segment mult mai larg de materii, decât cel pe care îl cunoaştem de la corpurile noastre din această dimensiune, şi valorile sunt:
– mai mici decât cele cunoscute pe Pământ: adică valorile celorlalte materii de pe alte planete de întrupare ale spiritelor. Pământul se află de fapt la jumătatea distanţei între cele mai mici valori şi cele mai înalte valori: adică între valorile de început ale Zonei I a universului şi valorile cele mai înalte ale zonei, din terminalul zonei.
– mai mari decât cele cunoscute pe Pământ: valorile către terminalul zonei I şi apoi valorile dimensiunilor paralele. Toate valorile se înşiruie proporţional după cele ale câmpului fizic, la toate celelalte nivele: în domeniul frecvenţelor corpului eteric, astral, mental, cauzal, spiritual (buddhic), dumnezeiesc (atmic), enesic şi supraenesic.
Am convenit că mai există chiar alte valori deasupra acestora din urmă, pe care eu le percep opalescent, aproape translucid, care nu creează corpuri pentru oameni, dar participă la crearea corpurilor întrupaţilor, la vibraţii zonale mai înalte decât cele de pe Pământ, la fel ca şi foarte înalte, proporţional, ale entităţilor dimensionale.
Dacă nu se înţelege, voi face o schemă.
Viaţa şi lucrările desfăşurate în astfel de materii, ale corpurilor şi câmpurilor dimensionale, nu are nevoie de lumini şi umbre, de aceea nu vom întâlni în cuprinsul dimensiunilor paralele galaxii, cu stele şi planete – după cum stau lucrurile în dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare. Întrupările comune (planete, stele, galaxii) nu sunt specifice decât acestei dimensiuni structurale a Universului Fizic. Numai în această dimensiune a noastră se întrupează spirite în mari forme corporale, comune pentru fiecare popor de spirite în parte şi pentru grupuri mai mari sau mai mici de popoare de spirite care se obișnuiesc astfel să evolueze împreună.
_________________
Pentru studiu: Grupări spirituale: b) Popoare spirituale, întrupările popoarelor spirituale
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/08/grupari-spirituale-1.html…
Zonele Universului Fizic:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html
__________________
Lumina puternică ce caracterizează dimensiunile paralele – pentru ochii noştri – este emisă de compactizările materiilor şi energiilor specifice acestor structuri, care oferă o vibraţie foarte înaltă, un sunet specific şi o luminiscenţă puternică, comparativ cu cele cu care suntem noi obişnuiţi, în lumea noastră. Alte caracteristici le vom dezbate treptat, pe măsura necesităţilor.
Dimensiunile paralele sunt spaţii aeriene, dar în cuprinsul lor spiritele sunt obişnuite deja să circule aşa cum circulăm noi, pe Pământ; este şi o deosebire substanţială – aceea că “drumurile” pe spaţii foarte largi sunt parcurse prin forme de legătură create mental de către dimensionali, care pot fi asemănate cu un gât scurt de sticlă, cu deschiderea largă la amândouă capetele. Astfel de creaţii sunt realizate mental prin compactizarea spaţiului universic, pe timpul deplasării, după care spaţiul este adus la forma sa iniţială. Cu cât distanţele sunt mai mici, cu atât “gâtul de sticlă” este mai scurt. Spiritele primare învaţă chiar în dimensiunea de aici să creeze compactizări ale spaţiului universic, pe distanţe mici, atunci când evoluează în vibraţie medie planetară foarte înaltă, în etapele pe care le numim mentale. Dar prin astfel de procedeu întrupaţii pot să parcurgă distanţe foarte lungi prin univers, însă nu pot trece astfel de la o dimensiune structurală la alta. Astfel, nu trebuie să confundăm trecerea de la o dimensiune la alta cu parcurgerea spaţiului universic în acest fel.
Entităţile dimensionale pot să facă această trecere în orice condiţii de vibraţie universică în care păşesc, pentru a realiza lucrările lor (nu aş spune “coboară”, totuşi, ar trebui să nu mai folosim astfel de expresie, căci este o trecere, o formă necesară unei lucrări şi atâta tot. Nu e nici “sfântă”, nici “mister”, nici un fel de “tabu”…). Este o posibilitate oferită de materia corpului dimensional, de lucru efectiv, de sarcina de destin pe care ei o pot duce astfel la bun sfârşit.
Deplasarea mentală prin Universul fizic, în dimensiunea noastră, dezvoltată, aprofundată, ajutată fiind de structuri corporale adecvate, conduce la obişnuinţa parcurgerii spaţiilor în acest fel: a unor spaţii din ce în ce mai mari, fără să se folosească tehnologii pentru construcţia de nave de mare tonaj, pentru deplasare în spaţii intergalactice. Vom discuta pe larg despre astfel de condiţii de deplasare, atunci când vom studia străvechimile, când vom discuta apoi despre condiţiile revenirii la acest fel de viaţă pământeană, în viitor.
16 comentarii:
Am citit. Ma intreb cum de nu te-ncurci in ele!? Daca ma pui acum sa-ti repet... sa nu ma pui!
O iau de la inceput.
Se-aude printre ezoteristi de spirite batrane, uneori ei spun ca persoana avand un astfel de spirit batran era lemurian si spirite mai tinere provenind de la atlanti (e posibil sa fac confuzie dar e scuzabil caci sunt informatii"dupa ureche")
Intrebare:
Are chestia asta vreo legatura cu primarii si cu secundarii?
Va amintiti ca, in urma cu ceva timp, au fost niste comentarii legate de oftatul adanc al animalutelor noastre de companie?
Ne intrebam atunci: ofteaza ele cu tristete sau cu o pace profunda, cu o relaxare si o abandonare linistita in momentul acela al oftatului?
Eu cred in cea de-a doua varianta, mai ales pentru ca am de 11 ani in casa un suflet de catelus.
Ceea ce vreau sa zic, de fapt, o sa va aduca zambetul pe buze: exact asa oftez si eu adanc de cate ori intru pe acest blog si ma intampina o imagine noua, frumoasa, care imi transmite mesajul sau inedit. Simt cum mi se aseaza sufletul in matca lui, in cuibusorul sau unde este cald, pace si placut.
Imaginea de azi mi-a "furat" acest oftat de placere dulce si adanca adus din culorile toamnei.
Nu este poezie, e traire...
Eeeei!.. Nu a fost un simplu zambet!! ci un zambet laaaaaarg de tot!! Plin de bucurie... si am ramas cu acest zambet inca si acum, cand va raspund !!!
Am scris, cred, ca retusez fotografiile, cu gandul la placerea pe care vi-o aduc ????!!!!
Draga mea Cristiana, îţi mulţumesc pentru nominalizare! Te aşteaptă un premiu pe blogul meu!
Te sărut şi toate cele bune!
Ciobuleţ
Trebuie sa scriu si aici ceea ce ti am scris pe blogul tau!!
"Draga si scumpa mea Irina, multumesc din tot sufletul pentru clipa aceasta pe care ti-ai rupt-o din timpul tau atat de pretios pentru a ne imbratisa cu dragostea ta curata!!!
Desi departe de noi, esti atat de aproape, esti langa noi, esti cu noi!!!
Multumesc din nou si iti urez spor in tot ceea ce faci, sa ti fie calea frumoasa, interesanta si plina de reusite!! De gratia aceea pe care stii s-o iei atat de frumos din universul care te priveste cu drag!!!
(Staaai! nu ai scapat de alte urari pe luna aceasta!!! acusica mai vine matusica!!!)"
Da, pozele ma trimit in al noualea cer, acela...supraenesic:).Iar fotografiile din pesteri ma fascineaza, mai ales ca n-am fost niciodata in una!
Ceea ce mi se pare si mai important este faptul ca scrierile tale ma ajuta sa inteleg tot mai mult, pe masura ce le parcurg (cate putin si din urma) de ce sunt acum aici si ce am de facut, ma ajuta sa imi pastrez echilibrul in multe situatii, caci ma gandesc mult la dialogurile pe care le am din cand in cand pe net, imi descopar tot mai mult posibilitatile, dar si limitarile.
As avea o intrebare(sper ca nu una stupida): daca ne reintoarcem in dimensiunea aceasta pentru aprofundarea unor cunoasteri, acest fapt ar putea genera sentimentele de deja-vu? Multumesc pentru tot.
eeeee...si m-ati facut putin invidioasa ca nu am blog si n-am putut intra in jocul cu premiile...:) Dar las' ca-mi fac si eu unul, numai sa scap de niste probleme... sper sa nu ajung la pensie pana atunci, cum zicea doamna Mariana Hera.
Ramona, Dan, va raspund la intrebari, doar trebuie sa aranjez putin raspunsurile si mai am cate ceva de facut prin lumea asta foarte materiala !!! Dar sufletele noastre pline de incantare cu siguranta o vor salta nitelus !!!
Asa incat revin cu bratele pline!! De raze de lumina !!
Va imbratisez cu drag!
(1)
Dan, voi face o sinteza a catorva elemente din acest studiu, la urmatoarele discutii privind dimensiunile paralele, vibratiile si entitatile care lucreaza pentru inaltarea noastra spirituala.
Nu pot sa fac eu acum toata literatura esoterica pentru toti oamenii. Eu vin numai cu precizari si explicatii privind detalii ale unor elemente care se pot citi, dupa dorinte, pe site urile si blogurile de specialitate.
In ceea ce priveste tineretea sau batranetea spiritelor intrupate in civilizatiile anterioare, eu nu lucrez generalizand. Pentru ca nu exista spirite batrane sau tinere DOAR intr-o civilizatie sau alta, ci peste tot, in orice timpuri exista grupuri aflate pe trepte de evolutie diferite. Numai in acest fel invatam unii de la altii.
La inceput vin secundarii pe planeta, cei mai .. batrani, inafara de centrali, de coordonatorii de evolutii. Ei creaza conditii celor care vor intra imediat dupa ei: rezidentii - cei mai .. tineri din toate grupurile umane (discutam despre oameni acum) pe care ii invata cum sa adapteze cunoasterile lor la realitatile pamantene. Apoi incep sa intre grupurile de primari cei mai evoluati, pe care secundarii ii invata cum sa se comporte si cum sa ii invete pe rezidenti. Si astfel majoritatea secundarilor se retrag treptat, inafara societatilor, pentru a efectua lucrarile cele mai mari pe care primarii nu le pot realiza.
Apoi intra blocurile piramidale, atunci cand se hotaraste intrarea unor astfel de blocuri de grupuri spirituale, asa cum traim vremurile noastre, acum. Sunt spirite care au ajuns la mijlocul evolutiilor progresive prin univers, care invata treptat ca au ramasite multe de comportamente care ii trag inapoi, atunci cand incearca sa mearga mai departe. Intotdeauna, pe masura inaintarilor, apar constientizari ale unor atitudini care trag spiritele inapoi. Si este hotararea lor sa si le cunoasca si sa invete ulterior cum sa le estompeze, inlocuiasca cu altele superioare.
De cele mai multe ori, in alte evolutii in aceast zona, in puncte asemanatoare Pamantului (pt ca si stelele, si planete, intra/ies din destine, din "vieti" proprii), situatia spirituala nu cuprinde blocuri piramidale. Astfel de situatii sunt foarte rare, practic noi traim acum o raritate, si vedem cat de greu este sa suportam astfel de evolutii...
Primele blocuri piramidale care sosesc sunt pe trepte de evolutie, de la trepte mai inalte - la trepte cu experienta din ce in ce mai joasa. Mai departe incep sa vina blocuri piramidale de evolutia cea mai putina, egala cu bazalii celor dintai blocuri piramidale, cand primele se adapteaza si le pot ajuta si pe cele de pe urma. Cele din urma sunt structurate pe trepte de putere de acceptare sa-si schimbe atitudinile agresive: de la cei destul de maleabili in primirea schimbarilor - la cei care nu pot sa accepte schimbarile, oricat ar vrea - daca ar vrea. Dar cu totii invata unii de la altii, in primul rand invata ca sunt adevarati acumulatori de atitudini si sentimente care nu se schimba odata cu iesirea din intrupari, chiar daca evolutiile merg mai departe. Si ca trebuiesc treptat modificate, remodelate, inaltate, universalizate.
(2)
Si totusi, daca este sa fim ingaduitori, dupa vechimea intruparilor pe Pamant, da, oamenii sunt mai vechi sau mai noi, mai tineri sau mai batrani.. Tot nu este asa cum da, stiu si eu, asa am citi in cateva locuri si am discutat indelung cu oameni care au facut cursuri, dand ultimul lor ban din buzunar.. Dupa privire.. la prima vedere.. profesorii nu ar trebui aspru judecati, caci au luat si ei de la altii, care nu au avut intotdeauna conditii perfecte de intelegere a realitatii.
Asa cum spune si Biblia, cei tineri din timpurile noastre sunt acei ultim-veniti, care ii cam deranjeaza uneori pe cei mai vechi, care au muncit mai mult.. Toti sunt rasplatiti cu aceeasi iubire de catre Tatal.. chiar daca noua ni se pare ca unul e mai altfel decat altul.. In fata parintilor, toti copiii sunt la fel.. Chiar daca au varste diferite, experienta diferita. Asta fac parintii, isi invata mereu, cu drag, copiii...
Lemurienii - acea parte a lor care sunt evoluanti pentru prima data pe Pamant, rezidentii adevarati, cei care, dintre primari, vin primii si pleaca ultimii, nu au mai avut intrupari decat foarte rare pe tot timpul scurs de la ultima glaciatiune incoace. Da, ei stau cel mai mult timp pe Pamant, dar evolueaza ca oameni, incarnati cum se spune, cel mai putin dintre toti. Poti sa-i numesti batrani intr-un fel, dar in alt fel - nu!! Aparenţe!!.. trebuie cautat profund sub aparente, ca sa descoperi adevarul. Si daca nu tii cont de cele care cam plictisesc pe alocuri, care par greu de inteles, care dau transpiratii, incretind mintile... vedem ceva si punem etichete multumitoare, mergand alene pe carari batatorite. Drumul cel mai odihnitor e drumul pe care il stiu!!
Atlantii au fost - si sunt! - cei din blocurile piramidale, caci dupa sunetul pamanturilor - Atl - marele continent format din America de Nord Euro Asia a fost locul care li s-a oferit pentru intrupare si traire-impreuna. De fapt, cu totii, atlantii, sunt mult mai "bătrâni" decat rezidentii, ca spirite evoluante, dar dupa timpul de cand au venit aici - sunt o parte vechi (primele blocuri piramidale) si o parte cei mai noi (cele ulterioare, venite cu putin inainte de ultima glaciatiune).
Deocamdata atat. Detaliile voi ajunge sa le pun in forma, negresit.
Ramona, nu exista intrebari stupide, exista posibilitati de explicare pentru ca oamenii sa invete chiar din forma in care intreaba, apoi din raspunsul la intrebare!! In primul rand voi detalia cat mai precis faptul ca toate locurile acestui univers de unde venim, si undene vom duce dupa plecarea de aici, se afla IN ACEEASI DIMENSIUNE UNIVERSICA. Noi nu lucram in alte dimensiuni. sunt si exceptii, foarte rare, de spirite care vin pa Pamant prin dimensiunea imediat suprioara noua, dar acestea sunt exceptii care nu au de-a face cu superioritate sau inferioritate, ci cu lucrari de care se pregatesc, foarte subtile, care necesita sensibilitati deosebite. deci nu discutam despre acele 0,0001% sau chiar mai putin din populatiile pamantene.
Chiar si cei care vin din alt univers - secundarii, iarasi nu discutam acum despre coordonatorii de evolutii, care pot veni dupa cum le sunt sarcinile - nu vin din Universul Spiritual Secundar direct pe Pamant, nici primarii si nici secundarii nu au aceste puteri inca. Vin in adancurile cosmosului, intrupati ca orice calatori prin univers, in corpuri spirituale speciale de calatorie universica, si strabat o cale foarte lunga pana sa ajunga pe Pamant. Voi scrie mult despre astfel de calatorii, chiar curand. in acest fel se acomodeaza cu universul, cu trecerea de la un univers la altul, fac remodelari d efrecvente de vibratie pentru a ajunge exact la vibratia necesara planetei punct-terminus, se obisnuiesc cu alti calatori, cu care vor lucra in intruparile lor, cunosc rute din univers pe care le vor frecventa, etc. Altii devin insotitori de blocuri piramidale si vin cu ele din zona a II-a pana pe Pamant, altii vor fi alt fel de insotitori, depsre care vom mai discuta in alte momente.
Sentimentele de deja-vu le avem insa din alte radacini. Sunt cunoasteri precise pe care le avem in timpul somnului sau care urca chiar in constient pe timpul zilei, in fata unor impulsuri care ne jaloneaza viata. Sunt mai multe trepte de intuitii, pana la clar-intuitii si apoi clar-simtire: clar-auz, clar-vaz, clar-miros, mai rar clar-gust ...dar foarte des clar-vibratie, ceva intre tuseu (pipait) pe toata suprafata corpului, ca o invaluire si imbinarea tuturor celelalte clar-simturi... Este ceva foarte special, fulgere de simtire - de fapt: de simtire permanent subconstientizata care urca in constientul nostru. cresterea vibratiei planetare aduce de fapt (si chiar elimina pe alocuri) Se poate intelege bine daca iei cateva puncte 3 4 sa zicem, si treci prin ele drepte care se intersecteaza intr-un punct. Punctele origine sunt cele pe care deja le am trait, si care ofera o rezultanta comuna, un punct al viitorului. Abaterea este foarte mica, la nivelul nostru de evolutie, imprevizibilitatea este foarte mica. O stim de fapt din vta de toate zilele. Subconstientul formeaza permanent astfel de rezultante,care sunt intuite si chiar clar-intuite. Doar ca pe termen scurt ele sunt mult mai dese, o masa din ce in ce mai mare de oameni, in ziua de azi, au clar-intuitii cu 2 3 secunde inainte de petrecerea unui eveniment. Si numim asta deja-vu. Este o rezultanta normala pentru gradul nostru de evolutie. Va apare un soi de clar/intelepciune in viitorul foarte apropiat, care ne va opri pe loc sa facem lucruri reprobabile. si probabil ca atunci va fi cea mai mare tulburare, caci momentele acestea vin in timpi diferiti la oameni diferiti.
Dar vorbim alta data despre acest lucru!!!
Nu mai verific, o sa ma iertati!!
"cei dintai", care vor fi cei de pe urma. :)
Pentru ca ei mai au treburi de facut pe aici.Au venit primii si vor pleca ultimii. Desi tare au obosit si ei...
Cristi... teama mi-e ca blogurile mele nu fac parte din primele 5000 pe economia nationala, ca sa-ti fie convenabila publicitate din partea mea!! Mai treci peste vreo 6 ani, lumea se schimba, incepand chiar cu noi insine!! Si nu in rau, din contra...
Iris, da! secundarii au venit primii si mare parte dintre ei nu-si iau ramas bun de la Pamant, odata cu sfarsitul acestei vieti, cand vor pleca majoritatea blocurilor piramidale, atlantilor, cum zice lumea. Dar sa ma crezi, tare as mai ramane, sa prind si eu frumusetile care se vor dezvalui in viitorii 100 - 150 ani... Stiu bine ca secundarii au obosit, si stiu ca nu de oase rupte, ci de ura, zarva si zavistie..
Siii.. as mai face o glumita!! Ura, zarva si zavistia, care incep cu printre-ultimele-litere-ale-alfabetului.. vor pleca primele din palmaresul uman !!
Si de asta sunt sigura!!
Si inca! mai sunt sigura ca multumirea de a fi facut tot ceea ce trebuie facut pana la capat ne va odihni intr-o clipa!!
link exchange?!
blogu meu-->
http://seducatori.blogspot.com
Nume: News
daca mai adaugat trimite mesaj cu adresa ta :)
O zi buna.
foarte interesant, multumim
Draga Ana... chiar ca scriu cu cea mai mare bucurie!! chiar ca imi intampin musafirii cu cea mai mare bucurie!! Si chiar multumesc si eu cu tot sufletul pentru aprecieri - dar si nemultumitii imi dau impuls de modelare, de intelegere, de toleranta, si nu de putine ori am devenit prietena de internet cu cei care la inceput m-au privit cu neincredere!!
Asa incat, megem mai departe!
Si voi incerca sa nu dezamagesc !!
Trimiteți un comentariu