DE CE ESTE NECESAR SĂ CUNOAŞTEM??

De ce este necesar să cunoaştem atât de multe explicaţii privind vibraţiile, stabilitatea vibraţională a zonelor şi modul în care dimensiunile paralele sunt create în mod special pentru a oferi ajutor celor din dimensiunea noastră??
De ce punem un accent deosebit pe acest fel de studii??
Chiar mă bucură faptul că au fost puse unele întrebări privind această temă. Şi tocmai de aceea vom discuta în continuare mai multe lucruri în plus.
În primul rând este necesar să cunoaştem multe elemente ale realităţii în care trăim; căci în aceste timpuri, setea de a ajunge din nou acolo de unde am plecat, din cunoaşterea şi siguranţa generală pe care ne-o oferă cunoaşterea, ne poate împinge la salturi peste etape, care să se soldeze cu diferite înţelegeri greşite, urmate de deziluzii şi abandonări nedorite. Vremurile pe care le trăim ne pot abate din calea trăirilor curente, pentru care suntem aici. Trebuie să cunoaştem în egală măsură cele trecute şi cele viitoare, iar din cele prezente să nu căutăm doar înţelesurile ascunse ale realităţii. Este normal să le căutăm, să le găsim, să punem întrebări şi să primim răspunsuri, dar în continuare să îmbinăm cele găsite astfel pe diferite căi şi să înţelegem devenirile celor pe care le trăim azi şi ale celor care se vor petrece mâine.
Mulţi oameni înţeleg noţiuni primite prin comunicări astrale ca fiind singurele în măsură să explice şi să ofere de luat totul, fără pătrundere. Şi aceasta este o comunicare de acelaşi tip, astral, care însă se doreşte a fi lămuritoare pentru unele aspecte întâlnite des în viaţa şi înţelegerea umană. De la comunicare se porneşte în studiu şi se detaliază cele mai puţin înţelese din comunicările primite de alţii, în perioadele anterioare, când în ţara noastră nu ajungeau astfel de comunicări. De aceea se doreşte înţelegerea acelor comunicate care nu au ajuns aici, mai ales cele din anii '80. Noi luăm ultimele comunicări din alte ţări, fără ca cei care le-au primit să se oprească, să ofere explicaţii celor care pornesc în acestă călătorie spirituală. Adică să ne ajute să-i prindem din urmă.
De multe ori cei care au adus în lume noutăţi nu s-au ocupat de scrierea lor, ci alţii au scris din conferinţe, le-au publicat, fără istoricul ajungerilor la rezultatul înţelegerilor de mai târziu. Erau doar bucuroşi că cineva le aducea ceva în plus faţă de cele oficiale. De aceea, fiecare dintre cei care au dorit să-şi însuşească acestă cunoaştere a dus ulterior mai departe ceea ce a înţeles, formând treptat un fond de cunoaştere (o numim esoterică) la care s-au adăugat mereu altele noi, fără explicaţiile vechi.
Mulţi au cerut explicaţii, dar pentru că ele veneau în contradicţie cu cele vechi, s-au retras sau au păstrat cunoaşterea pentru alte vremuri.
De aceea trebuiesc reluate şi explicate multe lucruri, treptat, pentru înţelegerea tuturor celor care circulă azi doar pe baza unor intuiţii generale de desfăşurare a fenomenelor. Astfel se ajunge azi să se creadă despre vremurile actuale lucruri care nu se vor întâmpla, aşa cum ar fi: transformarea planetei într-o stea, călătoria efectivă a planetei din acest loc - în alt loc cu vibraţie superioară; sau saltul efectiv al unei planete pe un alt nivel, chiar scindarea ei corporală într-o parte care să facă saltul (pentru că acei oameni "merită") şi alta care să rămână pe loc, pentru cei care nu merită. Apoi vine durerea celor care nu se gândesc decât la acest lucru, durerea de a vedea că rămân în acelaşi loc, încredinţarea că aşteptările lor nu s-au împlinit doar din cauza lipsei de spiritualitate a "celorlalţi" care au fost mai puternici şi au "tras în jos" şi partea aceea bună… Şi ca să nu-şi facă mari păcate în continuare, acceptă teorii cu extratereştri, pe care nu-i cuprinde Dumnezeu în "poala" lui… pentru că nu sunt oameni… Spirala duce pe căi negândite, gândite doar de alţii care speculează ideile, dezvoltându-le şi ducându-le mai departe în interes propriu…
De aici: mâhnire, necaz - până la ură nu mai este decât un pas. La ura "sfântă", adică aceea care are ca ţel desfiinţarea "răului" de pe Pământ.
Şi aşa ne tot rotim într-un Ev Mediu incredibil de.. contemporan..
De care ne putem lipsi, ne putem lipsi de pierderea de energie cauzată de astfel de evenimente şi neînţelegeri. Energia pe care nu o mai pierdem astfel am putea să o canalizăm către înţelegerea lumii în care trăim, în loc să ne alungăm purtătorii de învăţătură, să-i ajutăm să meargă şi ei mai departe.
Să profităm de ocazia de a mai trăi un pic în această lume, pentru a o cunoaşte exact aşa cum este ea. Să nu anticipăm mai mult decât se cuvine viitorul, să înţelegem devenirile la o valoare de echilibru, păstrând energiile pentru întărirea celor care nu o pot face încă, înţelegeri pe care să le oglindim mai curând în compasiune, în putere de sprijin pentru ca şi ei, la rândul lor, să-şi poată pierde frica, să-şi recupereze forţele şi să meargă mai departe. Să-i privim cu respect şi nu cu îngrijorare, ca pe potenţiali duşmani şi ca pe dispreţuiţii timpurilor noastre. Să nu-i privim cu acel fel de compasiune dispreţuitoare, care spune: "Vai de ei, dă-i încolo că oricum nu înţeleg, oricât ne-am bate capul cu ei…"
Secretul constă în faptul că trebuie să aşteptăm să dorească ei să li se explice, să nu-i pisăm pentru ca doar-doar ceva să se prindă de "capul lor"… Să nu gândim aşa. Este valabil şi pentru cei echilibraţi, care văd cum alţii se avântă spre culmi pe care nu le înţeleg şi, din echilibrul lor, au aceeaşi atitudine muşcătoare, dispreţuitoare.
Dispreţuim în mod egal pe acei oameni care şi-au făcut o cultură generală destul de bună şi nu vor să renunţe la ea, la anii în care s-au chinuit să facă ceva cu care să poată contribui şi ei la susţinerea culturală a acestei lumi. Sunt oameni de bună credinţă, care nu mai vor altceva. Un vas al sufletului lor trebuie să se consume, pentru ca altul să poată intra. Conţinutul tuturor vaselor nu se pierde, se acumulează şi formează o moştenire bogată, frumoasă, complexă, mult mai complexă decât cele dinaintea lor. Toate la un loc sunt adevărata bogăţie a lumii.
Nu este cazul să dispreţuim , să ne dispreţuim reciproc, ci să dăm exemplu de preţuire a fiecărui lucru pe care alţii îl au. Am mai scris despre acest lucru. Poate nu îl au de dat, remarca este greu de îndurat, atunci să oferim noi ce avem de oferit. Mentalul colectiv va face cu siguranţă restul.
Şi astfel, echilibrul înseamnă a ne vedea de treburile noastre curente, adâncindu-ne nouă înşine înţelegerile, consolidându-le mereu, pentru ca, atunci când ni se va cere opinia, să fim pregătiţi să răspundem, în felul nostru, echilibrat.
Şi astfel, toată lumea va avea numai de câştigat…