DIMENSIUNILE STRUCTURALE PARALELE ALE UNIVERSULUI FIZIC (1)

Este necesar să avem în vedere, de la bun început, că discutăm despre spaţii-structuri ale Universului Fizic, diferenţiate între ele prin vibraţia materiilor care le formează şi vibraţia energiilor care le vitalizează, le întreţin fiinţarea şi facilitează trăirile întrupaţilor care le folosesc.
De aceea am început această discuţie, despre dimensiunile paralele ale Universului Fizic, la capitolul Vibraţii, unde tema ultimului studiu face – de fapt – trecerea la tematica dimensiunilor structurale paralele ale Universului Fizic. Astfel, vă invit să luaţi în considerare şi studiul de la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/11/vibratii-6-introducere-in-tematica.html
şi să mergem în continuare, deschizând un capitol nou, cu această temă complexă: dimensiunile structurale paralele ale Universului Fizic.

1. CÂTEVA PRECIZĂRI PRIVIND: CE SUNT ŞI CE NU SUNT DIMENSIUNILE STRUCTURALE PARALELE ALE UNIVERSULUI FIZIC

Suntem obişnuiţi să denumim în acest fel – dimensiuni – structurile spaţiale paralele ale Universului Fizic, de aceea de aceea cred că este bine să rămânem la această denumire, cu specificarea faptului că sunt structuri stabile ale Universului Fizic, formate din matricea originară a Universului Fizic şi dezvoltate pe măsura expandării acestuia. Denumirea porneşte de la perceperea, de către un spirit cu conştiinţă extinsă, a propriului spaţiu universic şi perceperea în acelaşi timp a unor alte spaţii, lumi, paralele cu spaţiul propriu de evoluţie. Într-adevăr, privite din perspectiva spaţiului în care ne aflăm, dimensiunile sunt paralele, principiu care însă nu se aplică peste tot în univers, dar cu siguranţă în această zonă a universului în care ne aflăm. Astfel putem să discutăm despre spaţiile de acest fel, şi în acelaşi timp să facem diferenţa între dimensiunile paralele şi zonele Universului Fizic, despre care am discutat de multe ori (spre studiu:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html)
Putem discuta astfel despre dimensiunile paralele ca fiind spaţii cuprinzătoare care înfăşoară dimensiunea în care evoluăm noi acum: în care, la modul general, se desfăşoară evoluţiile spiritelor primare, sprijinite de către ajutătorii secundari şi coordonatorii de evoluţii (ajutătorii centrali) cu sarcini speciale, chiar în mijlocul lor, înafara celor dimensionali. Astfel de spaţii înfăşoară – dar nu despart zona I de zona a II-a, pentru că zonele universului se află în acelaşi plan, tridimensional, iar spaţiile dimensionale paralele sunt în profunzimea acestui spaţiu al nostru: într-o a 2-a,a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a şi a 7-a dimensiune diferită vibraţional una de alta. Mai precis, a căror existenţă este facilitată de vibraţia aflată pe trepte din ce în ce mai înalte de vibraţie.

Aşadar, dimensiunile paralele au o desfăşurare:
– cu caracter permanent şi paralel-spaţial cu zona I ;
– cu prelungiri temporare şi punctiforme pentru zonele II şi III ale universului.
În acest fel, ele se constituie spaţii din care entităţile întrupate în ele (le-am numit entităţi dimensionale) oferă ajutor permanent evoluanților din zona I şi ajutor temporar şi punctiform evoluanților din zonele II şi III.

Spiritele primare nu evoluează însă numai în aceste locuri, în Universul Fizic, în această dimensiune special creată pentru cunoaşterea elementelor generale ale trăirilor lor: trăiri pe care le cunosc, şi vor deveni pentru ele eterne şi universale.
Evoluţiile spiritelor primare se desfăşoară, consecutiv, şi în Universul Astral şi în Universul Cauzal. (După această prezentare, făcută pentru adaptare la acest nivel de cunoaştere, vor fi expuse şi elemente de diferenţiere între dimensiuni şi universuri diferite de întrupare ale spiritelor.) În toate aceste universuri, nu numai spiritele primare evoluează, prin intermediul corpurilor materiale – aşa cum ştim acum – ci şi evoluanţii mai vechi, ajutătorii lor, aşa cum i-am denumit, care învaţă să ofere ajutor semenilor care intră în evoluţii după ei. De asemenea, alături de secundari, care sunt cei mai apropiaţi de primari, apar deseori coordonatori de evoluţii, fiindu-le tuturor aproape, permanent, oferind învăţătură şi exemplu de aplicare. Sunt coordonatori ai diferitelor nivele de evoluţii şi coordonatori ai întregii verticale spirituale de coordonatori pe nivele.
Majoritatea acestor coordonatori se manifestă prin realizarea sarcinilor lor din astfel de dimensiuni paralele – paralele cu lumea obişnuită de trăire a primarilor şi ajutătorilor lor întrupaţi direct alături de ei. Ei au în vedere permanent nu numai evoluanţii locali, care se nasc şi evoluează pe teritoriile de vibraţie asemănătoare cu aceea a locului de naştere, ci în acelaşi timp şi grupurile de evoluanţi din alte zone ale universului, aflate în călătorii prin univers. Coordonează deplasările, evoluţiile locale, creează şi remodelează condiţii de trai pentru ca fiecare astfel de grup să capete condiţii optime pentru fiecare etapă a acestor călătorii.
Grupuri de evoluanţi circulă prin ceea ce numim univers – dar când spunem univers sau mai precis: Universul Fizic, ne referim strict la dimensiunea structurală a acestuia, de frecvenţa vibraţiei celei mai odihnitoare pentru evoluţia primarilor, dimensiunea noastră. Ea este a primarilor, dar şi a secundarilor care evoluează în preajma lor, oferindu-le ajutor, învăţături, exemplu, căci ei au sarcini complexe în orice timpuri – chiar dacă nu le conştientizează pe deplin în etapele intuitive: adică, în perioadele de vibraţie joasă a zonei locale, în care ne aflăm pe Pământ, acum.
Şi pentru că a venit vorba despre zonele Universului Fizic, ele fac parte din aceeaşi dimensiune de evoluţie a spiritelor primare – şi nu din alte dimensiuni structurale paralele. Zonele universului există structural in universul nostru, despărţite de bariere interzonale, dar astfel de bariere doar delimitează spaţiul interior. Fondul energetic fundamental al zonelor este comun, fondul material este comun, doar compactizările filamentelor de materii şi energii este mai puternic sau mai slab compactizat, oferind o vibraţie diferită aglomerărilor energo-materiale ale fiecărei zone în parte. În dimensiunile paralele, fluxurile de filamente cuprind în interior monade-energii şi monade-materii de evoluţii puţin superioare celor din dimensiunea spiritelor primare. La rândul lor, fluxurile de filamente din universurile de vibraţie mai înaltă decât aceea a Universului Fizic sunt superioare vibraţional tuturor celor din cuprinsul dimensiunilor Universului Fizic. În felul acesta creşterile de vibraţie sunt treptat crescute şi evoluţiile progresive sunt înţelese de spirite prin toate legăturile lor de la o treaptă la alta.

2. ALTE DIFERENŢE DINTRE ÎNŢELEGERI ALE NOŢIUNII DE DIMENSIUNE

Literatura de specialitate foloseşte frecvent noţiuni care pot fi confundate cu uşurinţă: dimensiunile structurale paralele ale universului sunt deseori confundate cu stări diferite ale trăirilor sufleteşti sau cu trăiri ale unor populaţii întregi, la diferite nivele de vibraţie planetară: în cazul nostru, al pământenilor de azi – de la civilizaţia lemuriană la cea atlantă şi la omul contemporan. De fapt, când vorbim despre vibraţie planetară – vorbim despre vibraţie galactică particularizată la un punct din cuprinsul galaxiei, unde ceea ce numim vibraţie galactică este o medie a punctelor (stelelor, planetelor, altor corpuri cosmice – nu le-aş mai numi ”obiecte”, aşa cum ne-am obişnuit până acum) sale. De aceea, unii cititori ai textelor neînsoţite de o explicaţie sumară a celor care sunt particular înţelese de scriitor, au încredinţări asupra faptului că planeta noastră, în mod excepţional (probabil pentru că sunt oameni aici, pe Pământ) se poate desprinde de mediul său actual şi poate călători – sau se poate sublima într-o formă superioară, aşa cum am mai pomenit în aceste studii. Vibraţia unei planete nu poate sări dincolo de vibraţia întregii sale galaxii, nu poate ieşi de sub guvernarea stelei de care aparţine, nu poate ieşi din matricea stelar-galactică care i-a dat naştere.
Chiar dacă entităţile superioare, cu adevărat Creatoare ale macrostructurilor universice, ar putea face aşa ceva cu cea mai mare uşurinţă, ele nu o fac, căci totalitatea spiritelor aflate în evoluţii aici, inclusiv spiritele umane, nici nu ar suporta prin corpurile lor astfel de vibraţii, nici nu ar avea ce face în astfel de situaţii, neavând învăţături specifice la nivelul de impulsuri pe care o astfel de materie le-ar crea. Şi atunci, asemenea entităţi nici nu s-ar mai putea numi coordonatoare, căci ce coordonare a căror evoluţii, pentru care învăţături, ar mai exista ele?? Tocmai de aceea ni se oferă cunoaşterea de acest fel, pentru a înţelege raţiunea pentru care astfel de lucruri nu se vor realiza niciodată mai mult decât o ridicare optimă, normală pentru acest loc din univers, a vibraţiei în ritmurile sale obişnuite, locale.
Tocmai de aceea discutăm detaliat despre marile călătorii spirituale inter-zonale, călătorii care se fac treptat, de la un nivel de vibraţie la altul, adică – de la o subzonă la alta a universului. Pentru că au loc cel puţin pregătirile următoare pentru continuarea evoluţiilor, şi pentru spiritele călătoare, dar şi pentru cele locale:
– are loc, de-a lungul călătoriei, o trecere treptată de la un nivel de pregătire, de cunoaştere, la altul. Pentru localnici, tangenţa cu câte un grup spiritual pregăteşte tangenţa cu cel următor, prin secvenţe de învăţătură care cuprind feluri particulare de percepţie a realităţii, de înţelegere a evoluţiilor, de manifestare curentă, lucru care este valabil şi pentru călători;
– are loc o îmbogăţire permanentă a experienţei spiritelor aflate în călătorie, prin percepere conştientă superioară, cu experienţa căpătată între timp, de la ultima călătorie a lor, până la momentul celei în curs de desfăşurare;
– are loc o apropiere treptată, nu bruscă şi, astfel, greu de suportat, între călători şi populaţiile locale, din fiecare treaptă a călătoriei.
Este necesar ca toate grupurile, de evoluţie mai mult sau mai puţin înaintată, să înţeleagă cele cu care se confruntă, să le conştientizeze bine, total sau măcar parţial, dar fluent la nivelul lor – sau să nu se confrunte cu ele, decât dacă au în programul lor imediat viitor de evoluţie astfel de evenimente. Şi, în acest ultim caz, totul se înregistrează subconştient la început, apoi treptat, pe faze, şi conştient, la nivelul lor de percepţie şi înţelegere a realităţii.
Pentru o populaţie spirituală eterogenă, de felul celei care formează azi umanitatea, adică formată din grupuri foarte diferite ca evoluţie, astfel de evenimente – salturi cu planeta de la o zonă la alta, de la un nivel de vibraţie universică la altul, nu pot fi încadrate în evoluţii, mai ales de la nivelul nostru actual de vibraţie medie planetară: joasă, comparativ cu valorile medii şi înalte, specifice acestui punct universic. Există însă locuri din univers unde întrupaţii îşi pot face spaţii de lucru cu vibraţii superioare locului de trai efectiv, unde exersează anumite forme de creaţie, dar trăirea efectivă le este tot în acest spaţiu, unde se ”întorc” – deşi nu au plecat niciodată în altă parte. Zonele II şi III permit, în anumite condiţii, acest lucru, ceea ce nu este posibil în zona I, datorita nivelului mai puţin înaintat al evoluanţilor rezidenţi şi puterii de manifestare mai reduse a ajutătorilor, prin corpurile de materie de vibraţie joasă. Căci şi locul, şi corpul formează puterile de manifestare a spiritelor, aşa cum am mai arătat în alte studii. De aceea zona I este ajutată în felul arătat mai sus.

3. TRĂIND BA ÎN TRECUT, BA ÎN VIITOR…

Gândind că acest lucru ar fi posibil, şi netrăind efectiv o astfel de derulare a evenimentelor, în loc să ne ajutăm să trecem liniştiţi micile evenimente vibraţionale care – totuşi! – au loc şi în viaţa noastră, pierdem din vedere înţelegerea vremurilor efective pe care le trăim, cu gândul şi cu aşteptările noastre pentru un viitor care va veni atât de subtil, încât nici nu-l vom sesiza, dacă nu avem obişnuinţa trăirilor atente, curente: adică de fiecare zi, de fiecare clipă. Ne despărţim astfel de viaţa noastră curentă, căreia nu-i mai simţim întreaga paletă a valenţelor ei formative. De care vom avea, cu siguranţă, nevoie multă în viitor.
Pe de altă parte, având în vedere eforturile pe care le facem în mod curent să trăim într-o sferă practic ireală, într-un viitor nesosit, fără să ne dorim ne separăm de cei care nu trăiesc în felul nostru, propriu, concret, deşi ei fac eforturile lor, eforturile = sarcinile lor curente, la nivelul necesităţilor lor. Ne judecăm între noi, ne formăm tendinţa de a ne separa şi de semenii noştri, chiar dacă numai şi formal. Pentru unii dintre ei, tocmai această formă contează enorm!! Pentru ei, numai din tangenţa directă între oameni se creează disponibilitatea de acceptare a schimbărilor prin care trecem cu toţii azi. Chiar dacă cei care au posibilitatea să înţeleagă mai multe nu au o strategie concretă de reţinere în faţa celorlalţi, lipsa lor din peisajul social conduce la grave reţineri chiar din partea celor care ar trebui astfel ajutaţi…

Aşadar, să reţinem că structurile universice sunt relativ fixe, nu se amestecă, chiar dacă vibraţia zonală creşte în timpul variaţiei sale normale. Iar viaţa noastră urmează cursul impulsurilor din acest mediu cu vibraţie variabilă. De remarcat, de asemenea, este faptul că variaţia vibraţiei, aşa cum am prezentat-o deseori (generalităţi puteţi citi la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/09/variatia-vibratiei-medii-planetare.html )
se petrece peste tot, cu particularităţi, însă: de la o galaxie la alta, de la o subzonă la alta şi de la o dimensiune structurală la alta. Să reţinem faptul că fluctuaţiile fluxurilor filamentare au loc în felul descris numai în zona I a universului. Adică: filamentele pierd din vibraţia lor prin decompactizarea stratului lor superficial şi, înainte ca decompactizarea să înainteze prea mult, periclitând evoluţiile, sunt retrase din circulaţii de către coordonatorii de evoluţii. Zona este aprovizionată cu noi fluxuri de filamente energo-materiale, tot de către coordonatorii evoluţiilor noastre, de către cei pe care îi numim Creatori.
Astfel, cei care evoluează în aceste locuri din univers au posibilitatea să trăiască în acelaşi loc o multitudine de evenimente necesare evoluţiilor lor, fără să schimbe corpurile, fără să o facă nici măcar pe parcursul unei singure vieţi – parcurs în care vibraţiile saltă fără ca, în anumite momente ale evoluţiei (pe care, la un loc, le numim: etapa, epoca intuitivă) sistemul corporal să capete modificări deosebite. Variaţia corporală în această epocă – de la copil nou-născut la bătrân – conduce la trecerea dintr-un registru de activităţi la altul, aproape pe nesimţite, astfel încât spiritele să înveţe cum să-şi coordoneze în mod optim puterile pentru ca acest sistem corporal să îi fie de folos de-a lungul sarcinilor de destin: pentru el însuşi, dar şi pentru grupul, grupurile spirituale în mijlocul cărora trăieşte.
Fiecare etapă a vieţii este foarte clar gândită de către coordonatorii de voluţii, pentru un registru optim de manifestări la vibraţii diferite, pentru ca fiecare spirit în parte să se obişnuiască cu trecerile de la un set de frecvenţe – la altul: după locul de trăire, condiţiile normale de trai, activităţi în peisajul local, relaţii ale oamenilor în condiţii de aglomeraţie sau populaţie rară, etc. Creşterea sau descreşterea vibraţiei – adică variaţia de la o perioadă scurtă de timp la alta, formând bucle mai largi sau mai strânse, este o condiţie prin care fiecare vieţuitoare – de la virus la om – îşi formează seturi, secvenţe de adaptări personale.
Şi nu numai pe Pământ au loc astfel de dispuneri, ci şi în fiecare loc din galaxie (normal, din univers, din orice univers, cu particularităţile locale): unde întreaga galaxie oferă stelelor şi planetelor ei condiţii diferite de cele din alte galaxii. Şi fiecare fel de vibraţie galactică variază în timp, după cum variază şi vibraţia fluxurilor de materiale şi energii care compun corpurile planetare şi stelare. Fluxurile compun structurile, le întreţin mai departe, schimbându-le periodic şi lor masa materială. Aşa cum am auzit cu toţii (citit, informat) corpul nostru îşi schimbă materiile, celulele, cam o dată la 7 ani: în acelaşi fel îşi schimbă fiecare altfel de corp materiile, permanent, cu particularităţile de rigoare.
Iată aşadar că, dislocând din sisteme un singur element pentru a trece în altă vibraţie – ceea ce sigur, nu se va întâmpla aşa ceva – s-ar putea distruge întreaga Operă creată în timp, reglată fin, în acord cu necesităţile fiecărui fel de evoluţii în parte.
Dar întreaga zonă trece prin modificarea – acum: în creştere – a vibraţiei medii zonale, odată cu răspândirea fluxurilor noi, intrate în circuitele energo-materiale, pe fiecare nivel vibraţional în parte. Astfel încât, vom vedea în perioadele care vor urma… nici nu este nevoie de un salt material propriu zis şi nici nu este cazul să credem că alţii vor rămâne undeva, într-un iad local lăsat pradă neputinţelor perpetue. Toți trecem treptat de la un nivel vibraţional la unul superior, prin schimbarea corpurilor noastre. Şi impulsurile pe care le vom primi, dintr-un mediu primenit şi din propriile noastre corpuri primenite, ne vor permite schimbarea radicală a atitudinilor noastre faţă de viaţă şi evoluţii.
Vom vedea, în continuare, şi alte elemente care ne ajută să înţelegem marea operă a coordonatorilor noştri de evoluţii, realizată numai pentru ca evoluţiile noastre să poată avea un caracter fluid, deşi salturile – subtile în felul lor – exisă, iar noi trebuie să ne obişnuim treptat cu ele.