ÎNGRĂDIREA / LIMITAREA FORMELOR DE CREAŢIE ÎNDREPTATĂ CĂTRE DISTRUGERE

„Creatia presupune un mare grad de responsabilitate, avand in vedere ca aceasta influenteaza totul in jur : mediul, alte spirite, alte evolutii.
Cum se ingradeste/limiteaza dreptul la creatie celor care nu au ajuns la nivelul evolutiv necesar pentru a crea responsabil?”

1. DISCUTÂND DE ÎNGRĂDIRI ŞI LIMITĂRI

Nu există îngrădire/limitare decât într-o formă de protecţie – şi numai atunci când este necesar.
Dar a dezbate această frază este ceva deosebit de complex. În linii mari putem să urmărim, pentru început, câteva idei principale.
Nu se limitează/îngrădeşte dreptul la creaţie, şi nicidecum dreptul la creaţie a celor care nu au ajuns la nivelul de evoluţie necesară pentru a crea responsabil. Tematica responsabilităţii este şi ea vastă, dar să ne limităm deocamdată la faptul că învăţăm să creăm de toate (şi lucruri minunate, extraordinare, dar şi bombe, armament pentru distrugere individuală sau în masă…) după care învăţăm treptat că nu creăm oriunde – orice, ci numai în funcţie de necesităţi locale foarte strict delimitate. Şi da, pentru asta trebuie să le cunoaştem pe toate. Căci vom fi ajutători şi în locuri ale universului de vibraţie medie mai joasă decât aceea a Pământului, unde spiritele învaţă să se rupă de animalitate cunoscând toate felurile de creaţie şi de manifestare. Pământul se află de fapt în acest punct al universului în care unele spirite învaţă arta războiului, în timp ce altele depăşesc chiar şi acest fel de artă… Să nu uităm şcolile de arte marţiale, războiul ideilor de onoare, de libertate – dar şi ideile războiului “murdar”, de distrugere totală. Toate se învaţă în acestă zonă a universului, şi acceptarea, şi renegarea războiului, distrugerii…
Tot aşa cum ne cunoaştem acum orice parte negativă a manifestărilor noastre, după care învăţăm să ne manifestăm numai în funcţie de loc şi de necesităţile locale. Căci evoluţiile noastre nu au cuprins, nu cuprind, nu vor cuprinde numai ceea ce trăim azi, iar necesităţile evoluţiilor de ajutători ne vor schimba fundamental felul de a percepe astfel de necesităţi. Abilitatea de a trece fluid de la ceva necesar într-un loc – la necesităţile natural-spirituale ale altui loc, fac obiectul evoluţiilor noastre, în continuare.
Contrar părerii de îngrădire, se continuă îmbogăţirea experienţei prin mărirea volumului creaţionist în evoluţii, pe măsură ce spiritul îşi conştientizează momentan obişnuinţa cu doar o singură formă de creaţie: creaţia manuală. Gradul general înaintat de evoluţie a tuturor spiritelor umane nu permite o astfel de atitudine spirituală în perioadele de înaltă vibraţie planetară, iar acest lucru este necesar de învăţat atunci când cercetăm trecutul străvechi al omenirii. Învăţătura mai departe se bazează din plin pe această atitudine de spiritualitate înaintată, de aceea nu poate fi vorba de o retragere prin pedeapsă dintr-o astfel de creaţie. Însă ridicarea vibraţiei planetare conduce la revenirea la gradul înalt de conştiinţă, rapid, şi conştientizarea tuturor formelor de întărire a creaţiei pentru dezvoltarea, şi nu distrugerea vieţii planetare, fie ea umane sau a altor vieţuitoare.
Creaţia pentru distrugere relevă omenirii manifestarea de distrugere şi trăirea în mijlocul unei societăţi care mai mult distruge decât să construiască, ori distruge pentru a construi, lucru pe care îl va învăţa văzând consecinţele manifestărilor sale. Dacă s-ar îngrădi o astfel de manifestare, în loc să fie lăsată să lucreze asupra conştiinţei umane, învăţătura ar fi ineficientă şi repede înlocuită cu consolidarea distrugerii în multe din punctele următoare de evoluţie.
Evoluţiile cuprind momente rare de creaţie manuală, în condiţiile pe care le cunoaştem azi pe Pământ. Credem că o astfel de muncă este cel mai mult folosită şi doar treptat o înlocuim cu cea tehnologică, care ocupă treptat toate formele de creaţie materială din univers. Imaginăm nave interstelare bazate pe tehnologie, războaie galactice bazate pe acelaşi fel de creaţie tehnologică, fie ea şi foarte înaintată: tehnologie care foloseste gândul, amprenta digitală, oculară, în alt plan – clonarea, etc. Dar în spatele uşurinţei de folosire a aparaturii s-ar afla tot creaţie tehnologică: ceea ce nu este de loc adevărat…
Cu toate acestea, chiar dacă deocamdată, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare, munca manual-tehnologică pare a-şi mări substanţial volumul, este necesar să cunoaştem faptul că lucrurile nu vor lua amploare pe această linie, în continuare. Dar este necesar să privim acest aspect cu mult respect, conştiincios şi inteligent, echilibrat în planul vieţii noastre cotidiene, indiferent de ceea ce manifestă cei din jur. Căci fiecare spirit, fiecare grup spiritual în parte are particularităţile sale de evoluţie, căreia îi sunt necesare repere individuale de la om la om, de la grup la grup. Împortant este să ţinem cont de necesităţile generale şi să înţelegem cele care se petrec astfel.
În contextul unei astfel de discuţii, putem să considerăm oarecum că ar fi vorba despre o îngrădire, deşi este vorba doar de o protecţie. Ea nu se referă decât la rezidenţi. Şi ştim foarte bine că nu există o astfel de îngrădire pentru restul lumii, cei care ajung să o facă au liberul arbitru. Războaiele fac obiectul cunoaşterii noastre deja, dar şi epocile agresive: perioada sclavagistă şi feudală, şi parţial contemporană: chiar mai mult decât ne imaginăm, căci planul social actual ascunde cu multă perversitate acelaşi fel de maşinărie agresivă ca şi cea veche. Şi asta ajungem treptat să cunoaştem.
Singurii retraşi – dar nu din muncă, ci din aglomeraţiile planetare, sunt rezidenţii, care de altfel nici nu pot intra de felul lor în astfel de aglomeraţii planetare, nu pot face faţă unui câmp planetar mental de o asemenea anvergură… Dară-mi-te să ajungă să facă ceea ce fac cei veniţi în blocurile piramidale: puternici – dar majoritatea dintre ei neştiutori. Dar în curs de cunoaştere.

Vom dezbate pe larg tematica legată de creaţia manual-tehnologică în partea a II-a a studiului “Omul – creator conştient universal”. Astfel încât limitez acum explicaţiile, până nu prezint întreaga formă de creaţie materială umană de-a lungul timpului. Ceea ce discutăm aici este de fapt o introducere în această tematică deosebit de bogată. Şi mai ales deosebit de nuanţată – dacă o privim din punctele de vedere ale intuiţiilor: doar ele formează o lume întreagă, o dimensiune întreagă a trăirilor noastre, pe care nu o conştientizăm prea bine…
Se poate crede că este ceva ciudat în faptul că munca manuală este un fel de cenuşăreasă a vieţii noastre creative, ca spirite întrupate. Munca manuală nu este desfăşurată decât destul de rar comparativ cu perioadele de muncă mentală, căci ea este deosebit de complexă şi, pentru început, deosebit de obositoare pentru spirit. Şi nu este vorba doar de munca manuală ca atare, ci de toată activitatea realizată prin intermediul corpului fizic: deplasare, hrănire, comunicare, creaţie – cu toată complexitatea ei. Folosirea simţurilor corpului fizic şi orientarea în spaţii prin intermediul lor constituie o greutate în sine. Toate sunt greu de desfăşurat – nu numai prin ele însele, ca activităţi omeneşti, cât pentru fundalul de condiţii de vibraţie joasă, care obosesc spiritele aflate la începutul evoluţiilor lor. Cu atât mai mult, cum vom vedea, când condiţii particulare se suprapun acestei condiţii fundamentale. Chiar dacă rezidenţii trăiesc această perioadă în corpuri astrale, chiar dacă folosirea unor astfel de corpuri astrale este mai uşoară decât întruparea şi manifestarea prin corpuri fizice, chiar şi o astfel de trăire astrală este greu de suportat pentru rezidenţi. Corpul astral este încă şi mai sensibil la vibraţiile joase, în mijlocul cărora se desfăşoară viaţa locală, nu numai a celei omeneşti, dar şi a tuturor celorlalte vieţuitoare. Şi rezidenţii le simt pe toate…
Dar rezidenţilor le este necesar să petreacă toată acestă perioadă în corp astral, asistând la toate cele care se petrec pe planetă. În acest fel, ei se obişnuiesc cu astfel de vibraţii provenite de la societăţile umane, societăţi formate de spirite mult mai puternice decât cele rezidente, deşi necunoscătoare şi ele în multe planuri ale propriilor lor manifestări. Toate sunt percepute de toată lumea umană, indiferent de întruparea spiritelor, indiferent de modul de înaintare şi de gradul de înaintare în evoluţii. Diferit este gradul şi modul de protecţie a fiecărui grup spiritual, prin prisma învăţăturilor în mijlocul cărora se află.
Mai este ceva foarte important de înţeles.
Şi eu am înţeles cu destul de multă greutate acest lucru: spiritele primare care evoluează în zona I nu sunt protejate de muncă, de manifestare fizică complexă pe timpul evoluţiilor lor în această zonă, ci numai de evoluţiile foarte rare, în conjuncturi planetare asemănătoare celei în mijlocul căreia ne aflăm acum. Adică, atunci când se reunesc pe o planetă blocuri spirituale piramidale de diferite feluri, într-o aglomeraţie cu o diversitate planetară neobişnuită în mod normal, pentru rezidenţi.
Rezidenţii nu au cum să înţeleagă în mod complex trăirile spiritelor mai evoluate decât ei, chiar dacă ele sunt perceptibile în planul general al manifestărilor. Sunt înţelese, pentru că au trecut prin stadiile animalice şi cele ale ruperii lor de animalitate. Dar înţelegerile capătă profunzime numai atunci când ele devin parte a manifestărilor proprii, şi numai atunci vor putea înţelege şi, mai departe, vor putea trăi în asemenea conjuncturi social-spirituale. Atunci o vor putea face pentru că puterea lor energetică interioară va fi mult mai mare, cu experienţă pe măsură de bogată: adică după ce vor termina evoluţiile în zona I a universului şi vor fi trăit suficient de mult în zona a II-a.
Discutăm atât de mult despre rezidenţi, deşi ei nu evoluează în prezent în mijlocul nostru în mod masiv, căci comparativ cu ei putem să ne facem păreri despre bazalii blocurilor piramidale şi grupurile piramidale de aceeaşi evoluţie cu ei – dar încă având manifestări şi mai puternice în liniile lor de trăire, fapt pentru care nici nu au puterea să accepte schimbări, deocamdată. Bazalii le mai acceptă – dar ceilalţi foarte puţin, sau chiar de loc, acceptarea venind dincolo de terminarea vieţii lor. Bazalii şi grupurile asimilate lor, aşadar, sunt cei care vin pentru prima dată să trăiască în asemenea conjuncturi planetare, ei creind de fapt aglomeraţiile mari ale acestor perioade. Sunt vremurile lor, şi putem înţelege tot ceea ce au ei de trăit, cunoscând ceea ce NU au trăit cândva, când au fost şi ei rezidenţi, adică în singurele vremuri pe care ei le-au trăit sau le-au asistat, din corp astral, tot astfel ca şi rezidenţii pe care îi urmărim în astfel de discuţii.

Şi încă ştim acum cât de mult ne influenţează fiecare flux de hrănire, formând câmpurile şi corpurile noastre, formând prin amprentarea memoriilor spirituale fondul nostru de cunoaştere, care se va manifesta în conjuncturile trăite efective, manifestate efectiv. Iată cât de important este să facem legături cu cele învăţate anterior, prezentate în postările anterioare.

Perioadele de vibraţie foarte joasă sunt însă destul de rare, comparativ cu restul etapelor intuitive. Oriunde se desfăşoară vibraţii locale foarte joase, rezidenţii însă vor petrece evoluţii în corp fizic, cu muncă manuală pe care o vor dezvolta şi consolida permanent. Asta este foarte important de înţeles – lucru pe care şi eu l-am înţeles în timp. Ei au aşadar – la fel ca şi toate grupurile bazale şi asimilate lor din marile blocuri piramidale – o experienţă foarte bună în domeniul muncii manuale, a trăirilor folosind majoritar trupul lor, corpul lor fizic. La fel ca şi orice tip de experienţă a spiritelor, din orice fel de evoluţii, din orice punct al universului, din orice universuri, totul se îmbogăţeşte pe măsura creşterii experienţei generale în creaţie mentală, pe care spiritele creatoare conştiente o desfăşoară mereu. De aceea am numit în titlul studiului omul – creator conştient universal. Pentru această experienţă universală care stă la baza întregului volum de trăiri umane.

2. DIN NOU, ATENŢIE LA PRETENŢIILE NOASTRE!!! NEPUTINŢELE SUNT REALE ŞI MULTE!! DE ACEEA TREBUIE SĂ FIM TOLERANŢI - PÂNĂ LA IUBITORI!!

Discutăm de multe ori despre memorii, despre felul în care fiecare flux energo-material intrat în câmpurile umane impulsionează memoriile corpurilor omeneşti. În aceste perioade de vibraţie joasă (chiar dacă ea se află acum în creştere – tot joasă este, comparativ cu nivelul la care ea va ajunge în perioadele următoare), experienţa acumulată, impulsionată la manifestare astfel, apare sub formă intuitivă.
Însuşi faptul că, în mijlocul tuturor acestor condiţii locale, omul trebuie să facă faţă multor conjuncturi atât de divers reprezentate, este o greutate în sine. Cu greu, în timp, se formează abilitatea de a folosi exact intuiţia corectă, la momentul potrivit. Este un drum lung şi greu la început – până la clar-intuiţie: acest moment de precizie a folosirii intuiţiilor, în asemenea conjuncturi planetare. Vibraţiile joase şi aglomeraţia planetară sunt două elemente de maximă greutate în astfel de perioade…
Noi, oamenii, nici atunci când ni se spune nu reuşim să intuim prea repede adevărul acestor lucruri, să dăm la o parte cele folosite fără de cunoaştere, să aplicăm fără rezerve intuiile noastre în toate evenimentele planetare. În funcţie de experienţa proprie, de complexitatea vieţii pe care o ducem, trăim de multe ori la suprafaţa celor care au explicaţii mult mai profunde. Şi, de aceea, cu repercusiuni la nivele foarte diferite, cu rădăcini în multe direcţii, de asemenea puţin bănuite, de cele mai multe ori…
Majoritatea populaţiilor planetare umane este formată din oameni cu spirite aflate la începutul orientărilor în astfel de evoluţii. Ei ştiu bine că pot face lucruri bune, dar nefiind obişnuiţi să trăiască în astfel de conjuncturi – le urăsc. Nu este uşor să facă faţă măcar în general condiţiilor planetare de felul celor discutate – dară-mi-te să mai şi muncească. Blocurile spirituale piramidale sunt formate din grupuri de spirite obişnuite cu munca manuală în diferite proporţii şi se impulsionează unele pe altele în asemenea proporţii – după gradul propriu de obişnuinţă cu societatea pe care o crează cu toţii. Se impulsionează reciproc – dar pornind de la baza piramidei spirituale, de la acei bazali despre care discut eu în multe situaţii: cei care nu au o experienţă practică în astfel de conjuncturi planetar-sociale. Vor obliga pe ceilalţi să muncească şi acei “alţii” sunt cei care au puterea să accepte să consolideze cunoaşterile şi aplicarea lor în orice conjuncturi planetare. Puterea spirituală a executanţilor este mare, experienţa acumulată pe măsură – astfel încât doar impulsul de muncă este greu de găsit atunci când există o relaxare spirituală în faţa unei învăţături în linii mari terminate. Dar este necesar să fie consolidată şi diversificată în condiţii planetare complexe, şi acest lucru este realizat la nivelul lor, în compania greu de suportat a bazalilor şi a grupurilor asimilate lor. De aceea sunt lăsaţi bazalii (şi grupurile asimilate lor – adică de aceeaşi puţină evoluţie) să se manifeste dur, pentru ca celorlalţi să li se formeze impulsul de muncă în orice condiţii – dar şi impulsul de revoltă atunci când se petrec lucruri peste limita normală de echilibru. Ca ajutători, vor avea nevoie să ajute astfel de grupuri spirituale des, de aceea trebuie să cunoască bine toate cele care sunt de făcut în tot felul de conjuncturi, în special pentru protejarea vieţii din jurul lor. Toate spiritele care trec prin astfel de conjuncturi învaţă astfel în toate direcţiile, în toate felurile, la nivelele cele mai diferite ale treptelor lor de evoluţie.
Grupurile situate astfel de-asupra bazalilor blocurilor piramidale consolidează diferite alte feluri de manifestare – legate astfel de relaţiile care se crează între întrupaţi în astfel de perioade. Creaţia materială poate să fie dezvoltată în orice situaţii – fie ele şi puţine, aşa cum spuneam, dar astfel de relaţii interumane se dezvoltă numai în astfel de conjuncturi complexe. Spiritele trebuie să-şi dea seama de tot ceea ce pot fi în stare – pentru că le vine şi lor greu să creadă tot ceea ce au acumulat, mai mult sau mai puţin conştient, de-a lungul evoluţiilor.
Conştientizarea negativităţilor crează tendinţa de a ascunde ceea ce ele manifestă: din jenă la început – atunci când intuiţiile de creator conştient înălţat sunt puternice, apoi din frica confruntărilor cu reacţiile celor mai pricepuţi. Iată că apare frica în astfel de conjuncturi – căci în alte părţi nu mai sunt condiţii să apară – frica faţă de semeni, căci altfel s-a format din vechi trepte de evoluţie frica de alte feluri de vietăţi şi frica de fenomene planetare. Frica de cei mai pricepuţi este un fenomen spiritual care apare şi se acoperă treptat de alte manifestări numai în astfel de conjuncturi.
Reacţiile celor mai pricepuţi sunt la început dure, acuzatoare, comparând pe toţi cei din jur cu propria pricepere. Când se vor confrunta şi ei cu priceperi mai detaliate şi mai profunde, din partea unora care se comportă la fel ca şi ei – adică dur, sau chiar şi mai dur, sau mai puţin dur, sau de loc dur, ci tolerant şi cu atitudine de ajutător, vor face tot felul de comparaţii şi vor dori să se poarte lumea cu ei cât mai puţin dureros. Astfel vor încerca chiar ei să facă acest lucru, iar relaţiile cu cei din jur se vor îmbunătăţii simţitor.
Iată de ce este nevoie de foarte multe grupuri spirituale în acelaşi timp pe planetă, cu foarte multe forme de manifestare, de diferite feluri, intensităţi, manifestate în acelaşi timp sau unele după altele, în timpuri diferite, în locuri diferite.
De aceea grupurile de spirite vin pe Pământ în blocuri piramidale, formate din grupuri de spirite cu particularităţi de evoluţie diferite:
– aflate pe trepte de evoluţii diferite, de la evoluţiile înaintate – chiar dacă tot primare – la evoluţiile cele mai mici care pot permite astfel de călătorii;
– aflate pe aceeaşi treaptă de evoluţie, dar cu foarte puţină experienţă în aglomeraţii planetare, având manifestări foarte diferite de la un grup spiritual la altul şi astfel acceptându-şi reciproc, mai greu sau mai uşor, manifestările.
Împletirea atât de complexă a modurilor de manifestare se face sub îndrumarea sau chiar direct de către coordonatorii evoluţiilor primare, chiar dacă grupurile cele mai elevate îşi asumă exemplul de comportament oferit grupurilor celor mai micuţi evoluanţi. Totul este ceva deosebit de subtil, celor mai neexperimentaţi nu le vine să creadă de tot ceea ce pot fi în stare la greu, de varietatea şi intensitatea agresivităţilor lor. Nu le vine să creadă că ceea ce fac nu este corect şi bun, de aceea sunt cel mai greu de convins. Totul se desfăşoară numai în timp îndelungat, prin evoluţii foarte rapide în condiţii foarte variate, greşind şi îndreptându-se reciproc. Toţi sunt astfel în legătură, dar sarcina de a oferi exemplu de trăire nu le revine celor mai înaintaţi, deşi nici ei nu au totuşi puteri foarte mari: tocmai de acest lucru îşi vor da şi ei seama: încercând să facă ei totul, dar trebuind la un moment dat să lase sacrificiile cele mai mari în mâna celor mai puternici decât ei.
De aceea secundarii sunt aceia care oferă toate felurile de exemple de manifestare. Ei îşi asumă întotdeauna (pentru că învaţă acest lucru) folosirea unui comportament apropiat de acela al grupurilor spirituale în mijlocul cărora se întrupează. Din mijlocul acestui fel de comportament asemănător – dar nu exacerbat – ei încep “să-şi revină”, dând treptat exemplu de comportament din ce în ce mai elevat. În plus, secundarii sunt în mijlocul tuturor, pentru a oferi exemplu de muncă necondiţionată de nici un fel de condiţii grele de trai.
Chiar dacă învăţăm să folosim tot felul de comportamente prin care ne adaptăm trăirile la necesităţile celor din jur, prin evoluţii se vor păstra accentele puse pe modurile de manifestare personală – deşi nu egoiste, impunând altora propria voinţă. Spiritele vor învăţa să nu se mai pedepsească, ci să se ajute reciproc să-şi dezvolte eficienţa muncii, inteligenţa aplicărilor, înţelegerea rădăcinilor şi accentuarea acelor laturi care să dezvolte – şi nu să anihileze diverse forme de manifestare spirituală.
În acest fel, principala formă de manifestare va fi aceea de modelare proprie după conjunctura de viaţă. Este o formă de trăire grea, pentru că este foarte complexă, se formează impulsul de a remodela în continuare, iar volumul de remodelare este şi el tot mai cuprinzător. Formele de societate nu sunt nicăieri identice, chiar dacă pot fi aemănătoare, chiar conjuncturile sunt mereu modelatoare, iar devenirile pentru echilibru trebuie să ţină cont de remodelările care să le cuprindă pe toate.
Dar şi puterile spirituale cresc, iar o asemenea sarcină nu mai păstrează în timp greutate, ci doar voinţa de a le face pe toate, exact aşa cum vin cerinţele.