Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 9 iulie 2009

DESPRE CAPACITATEA DE CONCENTRARE (SAU FOCUSARE, SAU FOCALIZARE) (3)

Spuneam în primul articol
[ http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/05/despre-capacitatea-de-concentrare-sau.html ]
despre greutatea de a face faţă concentrării datorită volumului uriaş de informaţii, de cunoaşteri extinse şi de aplicaţii care ne asaltează subconştientul – şi chiar conştientul – în fiecare moment.
Şi am mai discutat despre faptul că mare parte dintre oameni nu au experienţa concentrării extinse în situaţii de mari aglomeraţii planetare. Evoluţiile însă nu ruşinează spiritele întrupate: prin conjuncturile elastice, pe care ele le crează, astfel încât să nu se arate explicit că spiritele nu au capacităţi înaintate. Evoluţiile lasă doar cunoaşterea acestui lucru ca pe ceva implicit, prin întruparea unor ajutători – spirite cu evoluţie mai multă, cu experienţă consolidată, de la care mulţi pot să înveţe: şi cunoaşterea generală, şi aplicaţia, şi încurajarea de a merge mereu mai departe, cu încredere în forţele proprii.
Orice grup spiritual este ajutat astfel, dar se va confrunta, spre încurajare şi formarea încrederilor, şi cu grupuri care au experienţă mai puţină: învaţă în acest mod să-şi ofere sprijinul, pentru ca experienţa proprie, învăţată de la cei mai experimentaţi, să fie de folos şi altora.
Ar trebui ca fiecare dintre noi să aibă răbdarea de a trăi fiecare moment din viaţă, înţelegerea care vine după percepţia greutăţilor şi foloasele care pot fi armonizate între ele, decurgând din repartizarea sarcinilor de destin; orice astfel de sarcini sunt oglindite în puterile, în înclinaţiile generale ale fiecărui om în parte.
În etapele de evoluţie bazată pe intuiţie, aşa cum este aceea pe care o finalizăm acum, greutatea se estompează prin limitarea sarcinilor de destin, pentru fiecare dintre noi în parte, comparativ cu cele pe care le-am avut în etapa anterioară, în epoca mentală: în condiţii de cunoaştere complexă a realităţii înconjurătoare. Căci evoluţiile ţin cont în primul rând de condiţiile planetare de trai: în cazul vremurilor pe care le trăim acum – de vibraţiile relativ joase, care conduc la concentrarea cu greutate la desfăşurarea învăţăturilor şi aplicarea lor. Dar la nivelul întregii populaţii creatoare conştiente, împletirea lor conduce la armonizarea tuturora într-o splendidă ţesătură în care fiecare om este pus astfel în valoare.
Este adevărat, poate de multe ori trebuie să spunem azi: sau ar trebui ca fiecare om să fie pus în valoare.

Societăţile retrase au oferit acest exemplu, atâta timp cât au existat. Fiecare om a beneficiat de ele şi acest lucru face parte din intuiţiile noastre de mai bine, mai moral, mai corect, mai spiritual.
[Pentru studiu: societăţile retrase: http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/03/calatoria-astrala.html ]
În societăţile străvechi, orice om avea dreptul (nu obligaţia) să primească o învăţătură de înaltă calitate. În primul rând – despre cele ce se aflau în lume. Şi să nu credeţi că erau puţine, comparativ cu ceea ce ştim azi... Citiţi ceea ce ştiau dacii – care nu erau totuşi cei care făceau cele mai mari şi mai multe lucrări de pe Pământ. Cu toate acestea, cunoscând generalităţile ca atare, şi remodelându-le permanent după schimbările în ritmurile planetare, fiecare om îşi urma înclinaţiile personale, proprii destinului lor: un destin general de întrupări pe Pământ şi unul particular vieţii curente, chiar particular perioadei din viaţă pe care o trăia în fiecare moment.
Un astfel de destin concentra şi elemente de echilibrări în zestrea acumulată: dacă a făcut mult dintr-un aspect de muncă în perioada anterioară – în viaţa curentă desfăşura ceva complementar sau ceva diferit de cele trecute, pentru consolidare – adică consolidându-le şi pe celelalte, sau oferindu-le cale nouă de dezvoltare, prin impuls lateral.
Toate fiind necesare, toate slujind viaţa, creaţia. Evoluţia.

1. NE-AM OBIŞNUIT SĂ DISPREŢUIM
În orice vremuri, în întreaga ţesătură planetară, fiecare om are locul lui, dar deviaţiile normale din acestă epocă grea au condus la exacerbarea diferenţelor între grupuri mari de oameni, pe principiile separării dispreţuitoare, şi nu ale primirii înţelegătoare. Este o învăţătură pentru toată lumea, indiferent din ce parte, unghi, priveşte şi participă fiecare la această ţesătură. Dispreţul separă pe omul cunoscător de omul care abia păşeşte pe calea cunoaşterilor. Înţelegerea uneşte pe cei doi oameni şi cel care înţelege se apleacă cu drag asupra celui care primeşte fără jenă cunoaşterea. În procesul cunoaşterii şi aplicării, cei doi vor ajunge să se ajute reciproc, să se sprijine reciproc, să meargă mai departe împreună pe cărările evoluţiilor.
Pe de altă parte, în vremurile pe care le trăim, dispreţul se răspândeşte repede. Mai repede decât înţelegerea. Grav este că se răspândeşte rapid şi de o parte, şi de cealaltă a baricadei, chiar dacă ne străduim să căutăm sensuri ascunse pentru a înţelege de ce ni se tot spune să nu judecăm de rău, căci Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii. Unii dintre noi refuză să creadă că Dumnezeu i-ar iubi pe toţi oamenii şi aşa am personalizat un rău colateral răspunzător pentru devierile noastre.
Dar la o analiză mai atentă ajungem la concluzia că o parte din relele cu care ne confruntăm ţin de neputinţa noastră de a ne concentra la ceea ce avem de făcut.
Concentrarea noastră este diferită, în planuri diferite, pentru fiecare om în parte. Sunt oameni care au un bagaj mare de cunoaştere şi o putere mare de pătrundere în profunzime, care se poate manifesta chiar şi în etapele de joasă vibraţie planetară. În condiţiile vibraţiei medii planetare de frecvenţă înaltă, toţi oamenii au astfel de capacităţi. Azi, doar unii oameni au sarcina spirituală să facă asemenea lucru chiar şi în condiţiile de vibraţie medie planetară scăzută, chiar în condiţiile unor câmpuri mental-astrale extrem de dense, datorate unei aglomeraţii planetare înaintate.
Asemenea evoluanţi – mulţi, foarte mulţi, descoperindu-se azi pe ei înşişi cu bucurie multă – au în destinul lor studiul ansamblului: al structurilor şi al felului lor de armonizare – locală şi universală, într-o lume în care se poate urmări – în timp şi spaţiu – desfăşurarea de ansamblu a evenimentelor. Cu puterea de concentrare pe care o au, o astfel de structurare este rapid înţeleasă ca fiind în desfăşurare ca şi apele curgătoare: ivirea ca un izvor, dintr-un prea-plin existent undeva în străfunduri (ştim bine azi: punctul interior de alimentare al izvorului), studiul elementelor în care are loc această stocare şi condiţiile care au creat irumperea la suprafaţă, dezvoltările, alimentările exterioare, desfăşurarea meandrată a tumulturilor, apoi vărsarea în plinul existenţial... sau împânzirea, împrăştierea în alte plinuri care ajută astfel exponenţial ca totul să se manifeste, să îmbogăţească spaţii, timpuri, experienţe ale altora cu care se împleteşte totul astfel. Urmează rafinarea esenţelor, ridicarea prin alambicul vremurilor şi descărcarea esenţelor în viaţa pe care ele o alimentează mereu.
Le mai putem numi: spiralele calităţii, înţelegerii, universalizării.
Concretul se transformă în abstract şi reprezintă totul, holografic. Avem nevoie cu toţii de toate desfăşurările, ca să înţelegem necesitatea propriului destin, propriei lucrări ca fiind necesară: personal şi întregii societăţi.

2. CÂTEVA CUVINTE DESPRE CONCENTRAREA CONDUCĂTORILOR
Ierarhiile sociale pe care ni le prezintă lumea azi nu ar trebui să se prezinte după avere, putere, influenţă prin exercitarea puterii cu presiune în viaţa comunităţilor şi în acelaşi timp în viaţa fiecărui om în parte. Dar lucrurile se prezintă astfel deoarece oamenii care ajung să ne fie conducători nu au capacitate de concentrare în timpurile noastre, şi chiar consideră că efortul de concentrare de acest fel este de dispreţuit, deşi cer altora să facă ceea ce ei nu vor să facă. Dispreţuiesc particularităţile deosebite ale muncii (creaţiei) şi folosirii rezultatelor ei chiar pentru uşurarea desfăşurării ei în folosul societăţii. O resping, pur şi simplu, ori – dacă se angajează pe un drum de creaţie (muncă), o abandonează destul de curând, în favoarea drumului politic. Dar ceea ce poate este mai greu de înţeles azi este faptul că tot aceşti oameni, ca spirite întrupate, ar fi trebuit să fie oricum în fruntea noastră, tot ca şi conducători: dar să fie nişte conducători cu forme echilibrate de manifestare, în orice fel de aspect al vieţii comunităţilor.
Ei au capacitatea cea mai redusă de concentrare, experienţa cea mai redusă în materie de participare la viaţa curentă: la muncă manuală, în primul rând. Pot să se orienteze, sprijinindu-se pe experienţa înaintaşilor, pe care încearcă să o adapteze noutăţilor locale şi ale timpului în care trăiesc. Dar numai din greşeli conştientizăm tot ceea ce mai avem de învăţat şi, la nivele individuale, înţelegem că fiecare avem greşelile, neputinţele noastre: pe care ni le descoperim, începem să învăţăm să le căutăm şi să le înţelegem complexităţile, completăm cunoaşterile anterioare, ne mobilizăm la adaptare prin aplicarea noutăţilor în viaţa curentă.
Un alt aspect este legat de faptul că în mintea lor este foarte mare dezordine: o incapacitate de a se concentra la ordonarea elementelor particulare ale societăţii pe care o conduc. De aceea, cei care sunt experimentaţi, pricepuţi la orice, ajung repede să fie speculaţi de conducătorii lor. Unii dintre cei pricepuţi reuşesc să se retragă, cu diverse motivaţii, atunci când nu cer neapărat foloase substanţiale şi le primesc. Alţii rămân în slujba conducătorilor lor, însă cu timpul tot acolo ajung, nemulţumiţi şi de situaţia lor, şi de faptul că nu au avut curaj să ia măsuri la timp. De regulă, cei pricepuţi se vor amesteca foarte puţin, sau de loc pe mai multe direcţii, pierzându-şi capacităţile deosebite pe care le au. Dacă nu sunt înlăturaţi ca nemaifiind satisfăcători, se retrag singuri, după ce au dat exemplul lor o perioadă de timp: manifestare frumoasă, echilibrată, pe care o urmăresc cu orice risc, chiar şi cu riscul propriei lor vieţi.
Pricepuţii sunt relativ puţini şi restul sunt foarte mulţi la evoluţie pe aceeaşi planetă, veniţi, cum spuneam, din multe locuri din univers, dar locuri extrem de asemănătoare. De aceea sunt chiar de regulă asemănători din punct de vedere al caracterului, al înclinaţiilor, al culturii – într-un cuvânt al spiritualităţii lor. Par diferiţi, priviţi în vremuri diferite. Cei puţini care sunt şi buni, printre ei, au putere de concentrare asupra tuturor celor cu care se confruntă, de aceea locul lor este mai bine în mijlocul poporului, al lucrătorilor, pentru a le fi exemplu de muncă. Explorează, se adaptează, se manifestă mereu echilbrat. Chiar dacă se dezechilibrează o clipă, se reechilibrează rapid, de fiecare dată. Îşi consolidează propriile lor manifestări, înţelegând mereu noi faţete ale aceluiaşi element, ridicând mereu calitatea celor efectuate de ei, prin explorarea propriilor lor puteri, atenţi mereu la sondarea profunzimilor lor. Însă în mijlocul lumii, în mijlocul celor neştiutori – şi tocmai de aceea foarte agresivi – se vor simţi sufocaţi: din cauza atitudinii lor deschise, plină de bunătate, cu adevărat umană.
Restul conducătorilor, cei fără experienţă multă, sunt cei care trebuie să înveţe, chiar să înveţe acolo unde se cred ei cei mai buni din univers!
Este necesar să se precizeze însă ceva: în condiţii de vibraţie joasă – dar nu şi de aglomeraţie planetară, cu spirite venite din multe puncte ale universului şi din alte universuri – ei s-ar descurca bine, trăgând popoarele doar spre austeritatea cu care chiar ei s-ar împăca acceptabil. Un fel de austeritate care, în condiţiile unei planete relativ mici, să ofere un trai decent tuturor oamenilor. Să nu conducă nimeni şi nimic către mizerie, foamete, cruzime, crimă, războaie, masacre.
Aşadar, am putea să înţelegem acest fel de situaţii planetare şi să dăm o şansă celor lipsiţi de experienţă să înveţe, s-o capete. Bineînţeles că nu trebuie să-i alegem acum pe cei care ni se par mai nepricepuţi, dar dacă astfel de conducători se dovedesc nedemni de poziţia pe care au ocupat-o, este necesar să înţelegem că au ajuns acolo luptând intuitiv să-şi capete dreptul spiritual pentru care s-au zbătut mult. Oricum, istoria ne-a învăţat că, dacă nu le oferim noi o şansă, o vor smulge ei din mâinile oricui...
Dacă ne gândim la faptul că alţi ajutători mai evoluaţi ar conduce mai bine, trebuie să ne gândim la faptul că în acest caz alţii ar rămâne fără experienţă în acest domeniu, ca şi în multe altele de aceeaşi natură.
Prin blândeţea şi înţelegerea lor, ajutătorii mai evoluaţi nu ar trebui să conducă în astfel de vremuri: ei au experienţă multă şi sunt gata să facă ei de toate, văzând că alţi oameni nu ştiu să facă ce trebuie. S-ar ajunge la delăsare, retragere din faţa greutăţilor – dacă ajutătorii tot trebuie să arate... şi arată că se pricep bine de tot... Cu toate acestea, din când în când astfel de ajutători intră în structuri de conducere, fiind foarte buni organizatori, dar pentru ajutor (exemplu) oferit celor care învaţă să ofere ajutor, la rândul lor.
Cu ajutorul lor, lumea învaţă că nu este nici o ruşine să muncească. Şi măturatul străzii, şi curăţatul cartofilor sunt astfel de lucruri bune pentru toată lumea. Şi curăţarea toaletelor... Alături de munca la crearea mega-structurilor societăţii noastre şi coordonarea computerizată a marilor ecluze portuare sau a zborurilor cosmice.
Ceea ce ne scapă "azi" – dar vom recupera mâine este însă pe de o parte cunoaşterea generalităţilor privind viaţa pe care o avem, iar pe de altă parte înţelegerea – în locul dispreţului – pentru explorarea "părţii", faţă de aceea a "întregului".

3. DIN NOU, DESPRE CAPACITATEA DE CONCENTRARE LA NIVELE INDIVIDUALE
De la societatea în ansamblul ei – la fiecare individ în parte, în viaţa sa curentă, diferenţele nu sunt foarte mari. Concentrarea fiecăruia dintre noi are la bază, aşadar, experienţa de întrupat, modul în care ne orientăm în condiţiile unui mediu dificil de trai. Ne formăm însă obişnuinţa de concentrare în acest mediu, în care cele mai greu de suportat sunt schimbările de vibraţie de la o perioadă scurtă de timp la alta, în care corpurile noastre împrumută vibraţia mediului – dar spiritul nu are putere întotdeauna să se adapteze pe loc; sau măcar rapid. Avem aceleaşi seturi de vibraţii ca şi mediul în care trăim, dar modificarea lor în acest mediu este deseori mai rapidă decât ne aşteptăm noi. Noi înşine nu suntem atât de rapizi faţă de cum ne-am aştepta să fim. Cu atât mai mult nici alţii nu se pot comporta conform aşteptărilor, înţelegerilor şi pretenţiilor noastre.
Capacitatea de concentrare se modelează în sensul creşterii permanente, chiar dacă avem tendinţa să credem că, dacă nu ne putem concentra într-o problemă – nu ne vom putea concentra niciodată. Dacă suntem atenţi, înţelegerea îşi formează căi de pătrundere şi concentrarea devine mai uşoară. Experienţa cunoaşterii, îmbogăţirea ei, multiplicarea aplicaţiilor conduc la creşterea capacităţii de concentrare. Ea poate rămâne aceeaşi, la acelaşi nivel încă mic, în general (comparativ cu ce observăm la alţi semeni), dar cunoaşterea şi aplicarea pot forma obişnuinţa spiritului de a-şi adapta mereu manifestarea, concentrându-se doar pe punctele cheie ale trăirilor.
Avem neputinţe, şi noi – ca şi cei de la care avem pretenţii mari – de păstrare a ordinii, de organizare a propriilor noastre activităţi, de gestionare a acumulărilor materiale pe care le avem – fiecare după viaţa sa. Ne pricepem de minune să facem şi să întreţinem dezordinea, dar când trebuie să facem ordine şi să păstram ordinea, constatăm că este mult mai greu. Ne obişnuim aşa, încât nu mai vedem propria noastră bătătură. Vedem la alţii – nu recunoaştem exteriorul oglindit în propriul interior. Ajungem totuşi să conştientizăm la un moment dat, şi astfel începem munca de remodelare. Care se conştientizează cu greu ca neavând capacitate de concentrare – sau având o capacitate de concentrare redusă – pentru a o crea şi a o păstra.
Sunt şi capcane ale unor asemenea experienţe – acelea care se pot referi la generalizarea peste măsură a unor cunoaşteri anterioare, a unor aplicaţii consolidate, confuzia unor evenimente, a desfăşurărilor lor – între cel vechi şi altele noi. Le mai numim stări inerţiale. Şi sunt foarte greu de învins: dar nicidecum imposibil.
În asemenea situaţii ne dăm seama la un moment dat că un punct asupra căruia trebuie să lucrăm este concentrarea pe noutate. Este adevărat că este greu, în condiţiile enumerate în aceste studii. Şi spun din nou: dar nu şi imposibil. Din nefericire, mulţi dintre noi, conştientizând doar câteva elemente de evoluţie, am învăţat formule care simplifică totul, confundând partea cu întregul: spre exemplu – ce nevoie mai avem de cunoaştere, dacă toţi suntem Fii de Dumnezeu şi oricum ştim totul. Ar fi de ajuns atât şi gata! Scăpăm de concentrare şi toate celelalte…
Lucrurile nu stau chiar de loc aşa. Dacă tot suntem aici, pe Pământ, vom descoperi mai devreme sau mai târziu că avem datoria să cercetăm tot ceea ce ţine de acest punct din univers. Cum se vede Pământul şi cum se vede universul din perspectiva omului pe Pământ. Oriunde suntem, ne este necesară concentrarea în modul de structurare locală (planetară, corporală)cu care ne confruntăm. Fiecare om are şi momentele de destindere, şi cele de cunoaştere şi aplicare. În linişte, cu calm, cu răbdare, puţin câte puţin. Treptat se modelează înţelegerile şi se adaptează la cunoaşterea lumii sub aspectele învăţate. Atitudinea deschisă oferă perspective uriaşe dezvoltării capacităţii de concentrare, în orice moment de viaţă. Acea atitudine care ajută, în echilibru, la clădirea conştientului nostru în orice moment, în orice loc ne-am afla: la muncă, în informare, în destindere (o numim “odihnă activă”).

V-am prezentat doar câteva direcţii generale, subiectul este vast şi vom reveni ori de câte ori va fi nevoie. Voi veţi găsi încă şi mai multe puncte de gândire, de reflectat astfel asupra realităţii pe care o trăim: în special aplecându-ne cu înţelegere asupra aspectelor ei dure, chiar dacă este foarte omenesc să ne necăjim câteodată. Important este să scurtăm astfel de momente, prin înţelegerea lor profundă.
Adică să fim cu adevărat oameni buni şi cuminţi.

28 de comentarii:

Anonim spunea...

Foarte interesant!
Mi-a atras atentia partea legata de dispretul manifestat fata de cei diferiti, fata de cei de pe alt nivel al cunoasterii.
Dispretul celor mai stiutori fata de cei nestiutori, (si-mi amintesc aici de fabula lui Toparceanu "Boul si vitelul"), dar si dispretul celor nestiutori fata de cei mai stiutori, precum al vulpii in fata strugurilor la care nu poate ajunge.
De ce dispret? Este cel mai usor de manifestat. Este fuga de efort, de munca, de obligatie, de justificare.
Intelegerea presupune efortul de a trece peste disconfortul adaptarii la diferenta de nivel.
Si cand ma gandesc ca toti avem momente de dispret mai mult sau mai putin manifestat in exterior sau trait in interior!
Foarte frumoasa lectia de azi!
Multumesc.

Dan Ioanitescu spunea...

M-am concentrat.
Frazezi cu usurinta si de multe ori m-am lasat purtat de vorbele tale... dar m-am intors la esenta.

Uite!

http://www.interesulpublic.ro/20-03-2009/Fortele-tainice-ale-Pamantului.html

Cristiana spunea...

Trebuie citit, articolul, cu atentie!!
Cred ca o sa ti placa cele pe care le pregatesc acum despre partea energetica si spirituala a formarii planetelor, stelelor si galaxiilor!!
Acolo sa vezi nevoie de concentrare!!
Mai discutam cu siguranta despre acest articol, multumesc mult!!

Anonim spunea...

Am oservat ca cei mai multi oameni se concentreza oarecum exclusiv pe un domeniu de viata,neglijandu-le pe celelalte.Unii se concentreaza pe devenirea profesionala si sociala,altii pe activitatile casnice,unii nu se concentreza decat pe propriile dureri si neputiinte,unii se concentreaza exclusiv pe ambalaj,altii,doar pe continut.Nimic rau,doar ca toate celelate domenii de viata neglijate se vor intoarce impotriva celui care le-a neglijat,si de aici la nefericire si boala nu mai e decat un pas.Uneori concentrarea oarba pe o directie duce intr-o fundatura de unde omul nu stie cum sa mai iasa,ba mai mult nu vede nici macar cum a ajuns acolo,si da vina pe conjuncturi exterioare.Trist mi se pare si cand oamul se concentreaza exclusiv pe aparentele inselatoare ale vietii mondene,neglijandu-si nevoile reale siimplinirea acestora.Orice aspect pe care ne concentram atentia,CHIAR DACA NU PLACE DELOC ACEST ASPECT,va creste si ne va afecta viata intr-un mod nebanuit.Noi toti ar trebui sa fim foarte atenti pe ce ne concentram gandurile si emotiile,foarte atenti...Putem grabi inceputul unui razboi,sau aduce pacea,putem sa creeam Raiul sau iadul,doar cu puterea de concentrare a mintii noastre.Concentrarea pe neputiintele si defectele altora,chiar daca ne guverneaza,nu-i va face pe acestia mai buni,din contra se vor afunda si mai mult in acele defecte. Nu vom face niciodata un lucru pozitiv daca ne concentram mintea pe aspecte negative.Energia urmeaza gandul,iar daca gandul este unul de judecata,vom trai din plin realitatea pe care o judecam.Putem observa multe lucruri neplacute,injuste sau chiar dureroase,dar concentrarea pe judecata lor este cea care ne afecteaza viata.Mintea noastra este cel mai puternic instrument cu care Creatorul ne-a trimis de-acasa.Cum o folosim ,aici intervine liberul arbitru,cu care tot Creatorul ne-a cadorisit.O seara buna!Gabriela.

ady spunea...

Totul ok,mai putin faza cu concentrarea.Tocmai ca trebuie sa ne gasim linistea interioara cea mai profunda,DAR NU PRIN EFORT.Concentrarea duce la un alt fel de anestezie mentala,si asa cum am mai spus,mintea este un instrument de creatie,nu de cunoastere.Pentru cunoastere avem contemplarea ,intuitia si inspiratia,acea stare de semimeditatie care deschide si nelimiteaza,nu constringe,nu clasifica,nu particularizeaza.Altfel,alte jocuri intelectuale,iar mintea.....minte.

Cristiana spunea...

Da, cand am spus ca sunt multi oameni care nu se pot concentra, ma refeream la faptul ca unii chiar nu se pot concentra la lucruri mai profunde, altii nu se pot concentra decat pe o directie. Unii chiar daca au memorie buna si lectureaza lucrurile care le plac, punandu-le acolo unde dintr-o ochire cred ca se potriveste prin asociere cu un cuvant, o idee prin care prind sensul. Invata doar o meserie si o fac bine, viata ii incurajeaza cu bani si totul merge bine. Ei sunt primii care rusineaza pe cei care muncesc din greu, dar cu placere, cu abnegate, cu respect pentru oameni si munca in sine; care se concentreaza la lucruri de subtilitate, cerceteaza si cerceteaza chiar cele care altora le vin spontan - dar nici prin cap nu le trece sa cerceteze aspectele diferite cu care se confrunta in evenimente diferite. Si calitatea face valoare, iar ceilalti, cu timpul, o vor aprecia.
Nu le poti spune nimic, caci ceea ce fac merita incurajarea. In viitor vor face lucrurile din ce in ce mai profund, mai complex. Acum ei cred ca inteleg totul - in viitor vor vedea subtilitatea lucrurilor neintelese acum.
Este greu sa stai 8 ore la un strung, sau sa participi la realizarea unei sarje de fonta.. Au invatat sa munceasca, din greu, si acum muncesc, dar isi fac meseria si apoi, daca viata le permite, se relaxeaza dupa munca, e drept sarind peste cal de multe ori, la bautura, inlaturandu-si prin forta responsabilitatile familiale...
Si o fac fara efort. Contempland parca victimele colaterale... ca un joc manualo-intelectual...
Universalizare si uniformizare sunt termeni care au ceva in comun : zarea!! pe acolo ne pierdem unii dintre noi!!
Nu suntem egali decat in calitate de copii ai lui Dumnezeu. De aceea pilda din biblie cu lucratorii in vie este reala. Unul trebuie sa munceasca mult, sa asude 24 ore, altul mai putin , altul o ora doar si primesc cu totii aceeasi simbrie. Adica toti suntem iubiti si apreciati in mod egal, dar fiecaruia i se cere exact ceea ce si cat poate da.
Atentionez omul, daca viata ma pune fata in fata cu el. Nu il dispretuiesc, nu il oblig. El ma poate dispretui, ma poate chiar si obliga.. Ii permit oarecum eu insumi, imi asum asta, pentru a nu proceda la fel ca si el.
Asta este sarcina mea. Care nu este si a altuia, daca nu simte el. S-ar putea sa fie si a altuia, dar sa nu poata sa o simta. Pana cand va simti, fiecare traieste cum stie, cum poate.
Intre noi insa, ei sunt cei care judeca, rusineaza pe cei care au sarcina sa munceasca mult, sa dea mult. Generalizeaza rapid, isteti. Universalizare si uniformizare sunt termeni care au ceva in comun : zarea!! pe acolo ne pierdem noi!!
Tocmai acest lucru voiam sa spun, II INTELEGEM, DAR SA NU LUAM EXEMPLUL LOR. SA NU SPUNEM CA SI EI "DACA TOT LE MERGE UNORA... CE... NOI AM FI MAI PROSTI?!"
Daaa... cred ca doar celor care nu pot le este oarecum permis, un timp evolutionist scurt, foarte scurt..
Cei care pot, care sunt pionierii vremurilor spirituale, trebuie sale arate ca lucrurile trebuiesc privite altfel.
Si acum - desi am taraganat, voiam sa scriu despre altceva - voi pregati articolul despre parerea mea privitor la Scrisoare catre cocalari , care circula de ceva timp pe net.
Tocmai pentru ca TREBUIE SA AVEM FOARTE MULTA GRIJA la gandurile noastre este necesar sa scriu acest articol.

Cristiana spunea...

Ady, eu nu m-am referit la acest subiect.

Cristiana spunea...

In mod special am lasat acest subiect la urma, usurinta cu care dispretuim. Dar intre timp mi-am dat seama ca este necesar sa scriu un articol pana ce pot scrie pe larg, foarte pe larg, despre radacinile spirituale foarte profunde ale dispretului. Dramele cu care chiar populatiile stravechi s-au confruntat pentru un timp scurt, depasind cu curaj si intelegere greutati foarte mari pentru timpurile pe care le traiau.
Sa luam articolul de ieri drept un inceput pentru cele ce se pot scrie cu privire la acest subiect.

Este necesar un efort foarte puternic din partea noastra sa ne adaptam cunoasterii si intelegerii care ne pot lumina viata.
Intr-adevar, intelegerea presupune efortul de a trece peste disconfortul adaptarii la diferenta de nivel. Deosebit punctat, Anonim. Multumesc. Nu suntem dispusi sa facem eforturi, multi speculeaza aceasta si isi castiga renume din acest fel de specula. Indemnandu-ne sa nu facem eforturi. Ei NU FAC EFORTURI, EI FAC COMPROMISURI.... Si noi credem, pana cand ne trezim ca dintr-un somn urat si greu. Greu sa avertizezi, greu sa fii inteles, nu ne ramane decat sa intelegem noi, oricat ar fi de greu.
Rezultatele vin, mai devreme sau mai tarziu. Am trait de multe ori o astfel de experienta, efecte bune sunt, dar uneori vin foarte greu si sunt foarte instabile.
Atunci ne trebuie rabdare.
Si aici e greu...
Si aici ne trebuie efort...

ady spunea...

Da,rectific,nimic nu se obtine fara un oarecare efort,insa efortul cunoasterii este deschidere si rabdare,nu cunoastere intelectuala.Oameni cu adevarat luminati,ca Tolle si Osho,ne descriu care este natura gindirii,si ce face ea,si mai ales,cum o putem controla.Iar din proprie experienta va spun ca nici o stare nu se compara cu linistea interioara,cu controlul mental,care duce la hiperluciditate,la intelegerea cauzelor si nu la perceperea efectelor,altfel,intelectualii spirituali,sunt tot...intelectuali si nici macar nu sesizeaza capcanele gindirii.In cea ce priveste dispretul unora pentru altii,la un alt nivel,e tot o capcana a mintii,cei care au impresia ca stiu si pot,vad totul diferit si in loc sa ii compatimeasca pe cei mai putin constienti,ii dispretuiesc.Nimic nu ne poate obliga sa acceptam limitele si limitarile,trairea iluzorie in senzorialism si dualism,insa odata inteles acest nivel,pentru ca toti am trecut sau trecem prin el,ne intoarcem cu compasiune si daruire spre cei care nu stiu,nu ca nu vor,pentru a le deschide mintea si inima,in numele sensului comun.Nu am vrut sa deviez de la subiect,cit sa completez cu o parte care este mai putin sesizabila,iar daca nu m am facut inteles ,din nou imi cer scuze,fiindca oricum am lua o,ne creem si ne re creem unii pe altii,si totul se intoarce la noi.

Cristiana spunea...

Aceasta este parerea ta.
Sunt la a treia varianta de raspuns pentru tine, si imi e greu sa abordez un raspuns calificat. De 2 ore tot incerc.
Nu este vorba ca nu te-ai facut inteles. Problema este alta .
Sunt lucruri pe care le cunoastem si care nu fac obiectul discutiilor, chiar daca se leaga de ele. Sunt lucruri pe care le luam din carti sau din experiente de pe drumul propriu si care nu ar trebui sa le inaintam decat prezentandu-le ca experienta proprie.
Am o ordine foarte clara a celor pe care le am de spus. Nu dau din carti sau din linistea mea de relaxare. Sunt un cercetator foarte atent si clar in demersul pe care il prezint.
Intelectual spiritual. Care sesizeaza ca capcanele gandirii sunt chiar ceea ce incearca unii sa ne determine sa credem ca ne indeparteaza de drumul normal. Pentru ca nu este adevarat. Toate ajuta, toate formeaza.
Ei - asemenea lui Osho sau Tolle - sunt cam la fel ca si orienii din Star Gate. Stai ca-ti dau eu iluminare, tu doar munceste sau canta pt. mine...
Nimic altceva nu ar mai conta.. cunosc oameni care spun ca se ilumineaza doar ascultand muzica bizantina si harfa lui Berglund. Te huiduie pt ca cercetezi portalurile lumii si spui ca nu sunt "portaluri" ci celule de stabilizare vibrationala.
Cand lucrezi de 30 de ani intr-o uzina intelegi bine dispretul la adresa intelectualilor... Si totusi, pe mine, si pe altii, la fel, ne iubesc muncitorii, pt ca nu-i dispretuim. Putini care nu o fac. Pot sa injur un tigan care ma rupe cu motocicleta trecand pe langa mine, dar il inteleg. L-am tratat pe limba lui si a inteles. Nu voi avea nici un demers de luminare pentru el, inca, dar el intelege ca se poate intelege cu mine.
Aici este altceva.
Multe lucruri pe care altii le vehiculeaza azi le consider trepte de cunoastere, la fel cum si ceea ce fac eu este ceea ce a fost candva treapta pentru mine insami. Mult timp nu am scris pt ca de la o luna, 2, 3 la altele mai parcugeam o treapta ... Apoi am inceput sa scriu, pt ca tuturor ne trebuie toate treptele.

Tu m-ai cunoscut pe un forum si mi-ai spus ca apreciezi claritatea cu care gandesc si scriu.
Acest fel de gandire, structurare si scriere au apreciat-o si altii. In spatele ei stau 16 ani de cercetare.
Cand ati vazut ca scriu ... mult, greu, prea.. structurat, ati spus ca e mult, greu, neclar, prea structurat..
Prea intelectual.
Unii au citit carti, acum isi spun parerile din ce au citit pe bloguri, asteapta ca altii sa-si spuna parerile din alte variante pe care le-au citit prin alte parti. Experienta este linistire, claritate intr-o munca de rutina.
Este foarte bine acest lucru, ma bucur ca sunt toate cum sunt, dar nu cred ca este de ajuns. Dar daca as fi la fel, as spune care este parerea mea si nu as desfiinta parerea altuia. De aceea nici nu intru in polemica.
Eu fac cercetare si nu toata lumea vrea cercetare. Un religios ma va desfiinta, nu se va satura pana cand nu ma va rupe in bucati, pentru ca asa a auzit el ca biserica spune: Crede si nu cerceta.

Cristiana spunea...

Nu pot si nu vreau sa deviez lumea de la cele lumesti. Ne apartin IN TOTALITATE PENTRU A INVATA. Avem nevoie de toate - DEPINDE CUM LE FOLOSIM. Asta scriu, printre altele.
Fara intelectualitate nu am sta acum in fata computerului. Nu am afla despre cele care sunt in azurul cerului sau in trecutul pe care nu ni-l prea atentioneaza multi. Nu accept sa dispretuiesc intelectualul spiritual. Am dreptul sa-l folosesc pe NU atunci cand am inteles legea lui.
Noi NU am facut UN EFORT CONSTANT DE A LUNGUL TIMPULUI, PENTRU CA ACUM SA AJUNGEM SA NE CURGA TOTUL FLUID... POATE UNII AU FACUT-O SI ACUM NE IMPIEDICA SA RECUPERAM, SA FACEM EFORTUL DE RECUPERARE... NICIODATA NU ESTE DE AJUNS..
CAND AJUNGI LA STAREA DE PLUTIRE ESTE ODIHNA PENTRU A MERGE MAI DEPARTE...
Este cunoastere intelectuala. ESTE DREPT CA LA INCEPUT AI NEVOIE DE DESCHIDERE, LINISTE SI RABDARE. PE PARCURS AI NEVOIE DE ACELEASI LUCRURI... DAR NU E DESTUL.
EU FAC AICI ALTCEVA, DACA NU S-A SESIZAT PANA ACUM.
INCURAJEZ LUMEA IN IDEEA CA, ATUNCI CAND FIECARE DINTRE NOI VA INCEPE SA PERCEAPA SI ALTCEVA, SA INTELEAGA SI ALTCEVA, SA AIBA UN SPRIJIN.
Incurajez intuitiile si explic ce se afla in spatele lor, pana cand fiecare dintre noi va vedea clar. Nu sunt de vina ca le vad, si unii chiar vor sa fie astfel incurajati, caci incep si ei sa le vada.
Deci asta este diferenta.
Poti scrie ca ai aflat de undeva sau ai trait ceva care se desfasoara asa... iti spun care este parerea mea. O poti primi sau nu.
Dar nu spune autovictimizant ca nu esti inteles.
Pot sa-ti spun ca folosesti etichete pe care eu nu le pot folosi. Nu vreau, le-am folosit si acum nu mai vreau sa le folosesc. pot sa-ti spun ca nu mai sunt de acord din unele puncte de vedere cu Osho sau cu Tolle: din proprie experienta. Ca cele scrise de ei sunt extensii ale unor lucruri spuse de Hermes, Pitagora, Preafericitul Augustin... si nu mai pot scrie cati au spus cele citate, dar cu cuvinte moderne. Ideile sunt la fel.
E. Pearl spune dupa ce a facut multe experiente, ca doar 8 % din cei pe care i-a ajutat raman "reconectati". Si nu intelege de ce.
pentru ca EFORTUL TREBUIE FACUT DE FIARE IN PARTE.
SI PT. CA SUNT MULTE FELURI DE RECONECTARE, NU NUMAI ACEEA FACUTA DE DANSUL.
Si eu scriu aici cam in ideile vechi, cu cuvinte noi.. Dar...
Dar scriu multe alte lucruri se bazeaza pe cunoastere clara din cercetare. Cele din cercetare nu sunt acceptate de multi, pentru ca sunt prea grele. Pentru ca inca nu le vedem, sau nu sunt scrise in cartea de istorie. Pentru ca un roman nu poate scrie asa ceva. Nu poate face asa ceva. Daca scria un strain cu publicitate multa si tam-tam... era Oook!!
Si totusi merg mai departe. Si ma confrunt si cu alte lucruri mai dihai.. Pentru ca mai scriu pe blogul dlui Oreste Teodorescu unii m-au rejectat din viata lor. O fi sau nu mason, o fi cum o fi, nu ma intereseaza, si mie mi-a fost frica de dansul si totusi multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a scos in cale pe Dan care m-a ajutat sa-mi inving teama... M-am bucurat de incurajarea dlui Oreste o clipa, m-am regasit apoi printre cei care au fost atentionati ca nu este de acord cu ei... Viata merge mai departe...
Ce ar trebui sa fac???

ady spunea...

ok,am inteles,ai dreptate.este vorba de diferenta intre inteligenta si intelepciune,intelepciune spune a fii,inteligenta spune a face,amindoua sunt complementare.Insa esti sigura ca evolutia exterioara a lumii,cu tehnologie care depaseste limitele evolutiei firesti,cu toate aceste jucarii pe care le consideram esentiale,in dauna trairii naturale si firesti,a dragostei fata de armonie si frumos,a zimbetului si a pacii din priviri,este un semn de evolutie?Sau de deviere de la sens?Apreciez in continuare coerenta,expunerea logica,si daca reusesti sa completezi linistea interioara cu cercetarea prin efort mental,e foarte bine,e extraordinar chiar ,si cea ce impartasesti ajuta si are sens,iar cea ce scriem aici,nu este neaparat pentru -si intre noi doi,sunt doar diferente mici de opinie,care insa se pot completa reciproc.Asa cum am spus,in stilul osho sau tolle,la un monent dat te intorci inapoi la a face,asta au facut si ei,fiindca trebuie sa folosesti linistea pentru a creea,altfel putem sta in acea vibratie absoluta mult si bine,insa spiritul este dinamic,iar pentru cunoastere este nevoie de creatie directa,obiectiva,deci fapte si cum spui tu,efort.Eu nu incerc sa te contrazic,nici ca un fanatic,sa te desfintez,imi exprim punctul de vedere adiacent,si doar pare in opozitie,in realitate sunt tot atit de aproape,am repetat asta foarte des,deci nu te simtii atacata sau contrazisa,nu e cazul.

ady spunea...

Si chestia cu dispretul.Si eu traiesc intre si printre oameni de tot felul,poate ii inteleg citeodata mai bine decit se inteleg ei insisi,am tendinta de a fii mai dur si mai autoritar,dar in sinea mea cea mai profunda simt doar compasiune in fata neintelegerii si ignorantei.Nici eu nu dispretuiesc,fiindca daca este vorba de un oarecare statut,nu am niciunul si nici nu imi doresc,iar daca ar fii sa spun direct si concret cea ce este,cine m ar lua acum in seama?
Acest procent de intelectuali de care spui tu,alaturi de artisti,filozofi si visatori asa ca mine,fac si au facut lumea sa se miste,unii au trecut meteoric prin viata si au ramas anonimi,dar au lasat CEVA,un ceva care legat de altceva,misca lucruri,si genereaza realitatea,chiar si la acest nivel limitat de simturi pe care il traim.Iar pe Tolle si pe altii asemeni lui,cred ca ii judeci gresit,si ei schimba lucrurile alaturi de cei implicati in efortul creator,trebuie doar un pic de holistica si de sinteza pentru a vedea asta,cum fizica se leaga de metafizica,chimia de bioenergie,matematica de logica createi(ex,fractali),iar cea ce spune Tolle si altii,de pshihologie,pentru ca un adevarat psiholog,si cunosc citiva,crede in suflet.A te opune mintii,gindirii in general,duce la nebunie in cel mai bun caz,a intelege cea mai profunda stare din care pleaca chiar si gindurile,a realiza efemeritatea gindirii de zi cu zi,mai mult zgomot si duaLItate,este cu totul altceva.Nimeni nu spune sa nu gindim,nici eu,si eu ma las furat,macar de dragul imaginatiei,insa niciodata nu ma confund cu gindurile mele care vin si trec,pun a fii inaintea la orice,chiar daca a face este esential.Si mai este ceva,mintea nu simte,nemuritor si rece,ea nu poate genera trairi fara ajutorul inimii,deci se cere echilibrul permanent,intre gindire si simtire.Ratiunea este cea mai rece stare a omului,tocmai de aceea stiinta si tehnologia distrug cu inconstienta cea ce sta la baza vietii,si cerceteaza natura,in loc sa o inteleaga.Si iata ma in plin proces de polemica,nu ma mai pot opri,deci opriti ma,poate ma faceti sa gindesc la ce gindesc,si sa traiesc cea ce sunt,nu cea ce cred ca sunt.Open mind,tuturor.

Cristiana spunea...

Nu ma simt atacata sau contrazisa... poti sa spui si asa, este normal, doar ca eu simt ca fac precizari. Daca nu as avea reactie, nu mi-as preciza punctul de vedere. Daca citesc un alt blog, nu ma simt obligata sa comentez. Altii, pentru ca asta pot sa faca in acest moment, o fac. Eu constientizez ceea ce as avea de spus si nu comentez, decat atunci cand sunt foarte obosita de studiul meu si vreau sa mai schimb subiectul. Sau daca cu adevarat simt ca pot fi de folos aducand ceva acolo, chiar si un echilibru, sau chiar contrazicand.
Dar aici este nevoie sa raspund. De aceea parerea mea este sa nu ia nimeni raspunsul meu drept faptul ca ma simt atacata.
Sau cel putin nu atacata in felul in care eu consider lipsa de bun simt, insistenta..

Invatam prin discernamant in alegeri.
Toate ne sunt de folos, prin faptul ca ne pune discernamantul la indemana. Prin legea aceea a lui DA si NU...
Toate sunt elemente ale CREATIVITATII umane, suntem creatori constienti si avem aceasta latura de manifestare in evolutia spiritului. Suntem utilizatori si utilizam cu drag ceea ce ne ofera societatea. Avem fiecare dintre noi discernamantul alegerilor noastre, a spontaneitatii cu care alegem ceva in fiecare moment.
Tu, daca nu ai nevoie de computer, de ce il folosesti?! Sau masina, sau frigiderul ?! Sau hainele de pe tine, chitara, farfuria, pledul pe care il asterni ca sa stai pe iarba in padure ?
Discutia e veche, ce nevoie avem de toate daca puteam sa stam in pestera??
Pe de alta parte, TEHNOLOGIA NU DEPASESTE LIMITELE FIRESTI, atentie la chestia asta, insa EA NU SE FOLOSESTE IN MOD NORMAL PENTRU TOATE TREBUINTELE FIECARUI OM DE PE PLANETA...
Ceea ce este cu totul altceva.
Cred ca cineva a taiat legatura de mail cu mine pentru ca am indraznit sa spun ca o parte din ceea ce se face la NASA este o rusine, o pata pe obrazul umanitatii... Nu am spus ca TOT ceea ce este acolo este o rusine... Atata timp cat cei de acolo accepta ca lumea sa fie mintita sa stinga lumina din cauza ca economia conduce la limitarea efectelor incalzirii globale... in timp ce peste o saptamana se anunta experimente gen punerea in functiune a unui satelit sau a unui ciclotron, etc., cand mare parte din oameni traiesc sub limita subzistentei, e grav...
Si ma mai rusineaza cate cineva cu formula “Cum iti permiti sa fii vesela cand lumea moare de foame??” Sa vorbesti de iluminare cand altul abia aduna din gunoaie o coaja de paine mucegaita...

Cristiana spunea...

Nimic nu este jucarie in acesta lume, Ady. Totul este esential. Eu iti voi prezenta – daca vei dori sa citesti si tu – ce creatii uluitoare pentru noi am realizat candva, ca lemurieni sau atlanti. Tot ceea ce este acum in lume ne sprijina sa revenim cu forte proprii la creatia mentala. Si despre asta scriu. Stii cum era acea creatie mentala? O sa povestesc. Sa vezi cum se desfasoara procesul ei si cum se pune in practica azi, chiar daca nu se face mental, ci... prin automatizari, robotizari, miniaturizari, etc. Evolutia inseamna sa ajungi sa faci acelasi lucru cu structuri materiale (corporale) si mentale, adica direct puteri spirituale (folosesc si eu termenul “mental” ca sa ma inteleaga lumea, dar de fapt sunt puteri spirituale manifestate in alt fel, la alte dimensiuni ale trairilor noastre).
Avem TIMP azi sa facem o sumedenie de lucruri, inclusiv meditatie, sa ne exprimam dragostea de frumos fiecare dintre noi, zambetul, cantecul, pentru ca avem toata dezvoltarea societatii noastre. Eu pot scrie aproape permanent, pt. ca am computer, masina de spalat, aspirator, frigider, aragaz, toate masinariile electrocasnice, masini, trenuri, avion, etc. Fara ele as munci pamantul cu plugul si nu as avea prea mare timp decat daca ar munci altul zi lumina pt. mine... Doamne fereste!
Folosirea tehnologiilor pentru razboi psihotronic, in continuarea celui clasic, folosirea medicinii cu cruzime pentru a vedea si depasi limitele suportabilitatii durerii, pentru ca in caz de razboi sa se aplice asa ceva... sau chiar in orice timp pentru a obliga inaintatii sa nu miste in front...
Asta este RUSINE... Dar totusi este de inteles, si ne ajuta in felul sau pe fiecare dintre noi. Sa facem alegeri. Pentru mine, pentru noi, cei care ne intalnim pe aceasta cale, este rusine - pentru cei care le fac nu este. Vor invata lectia dureroasa a lui Nu. Noi am invatat-o, sa nu-ti imaginezi ca nu am trecut prin asa ceva, candva. Acum avem discernamant si alegem.
De ce sa nu aiba si altii momentul lor de invatare?
A crea nu este deviere, caci sensul este CREATIA.. Cand vei putea privi in azurul cerului toate creatiile uluitoare ale Fauritorilor universului, vei vedea care este drumul nostru. Fara a intelege pasii marunti nu se pot intelege si apoi realiza uriasele compactizari ale spatiilor dimensionale pentru ca acea energie sa sustina formarea galaxiilor, sau barierele interdimensionale si interzonale, cu structuri uluitoare multi- si uni-sens... structurile paturilor spirituale minuscule, dar de o complexitate uluitoare... si cele ale propriilor noastre corpuri spirituale care sunt o dantelarie uluitoare, matrice pentru corpurile noastre.
Nici curentul electric nu l vedem, nici circuitele integrate nu le intelegem... Dar fara ele nu am fi acum in legatura, dintr-un oras in altul!!
Si sa ne bucuram unul de altul...
Si de prietenii nostri din SUA sau Germania, sau Italia care ne urmaresc acum!!!
Minune de creatie umana, nu??!!!!!!

Cristiana spunea...

Nu ma confund cu o parte din gandurile mele: cele care imi trec prin cap si nu sunt de acord cu ele. Restul sunt propria mea activitate, propria mea energie spirituala. CARE SE “VARSA” DIN SPIRITUL MEU, IA FORMA EXPERIENTEI MELE...
Initial am formulat fraza de mai sus la pers. a II/a singular... dar nu vreau sa crezi ca te imping din nou cu degetul. Asta este incredintarea mea, vazand clar cum se “varsa” conul de energie din spirit in materia care formeaza corpurile noastre... Incredintarile de acest fel, cu cele pe care le-ai spus si tu, m-au ajutat sa inteleg ca ma sprijin pe ei si ajung in timpul meu la o noua concluzie.
Am fost suficient de clara cum functioneaza intelegerea mea??
Vezi ca nu deranjezi pe nimeni, asa ca nu te mai sfii atat sa comunici. Azi m-am ocupat de problemele pe care le-ai expus de mai multe ori, asta e bine.. Nu?! Ai avut si tu timp, ce e rau in asta??!! Doar daca ai neglijat treburile si familia, eu am mai facut intre timp si altele, caci cam le fac simgura prin casa pe toate, cu placere, si.. cu ajutor electro-casnic!!
Alta data scriu pentru altcineva... Discern doar intre necesitatea unui om necajit si problemele puse de un om care poate doreste sa-mi cunoasca doar parerea !!
Dar acum chiar ma duc sa fac de mancare!!
Dar daca are cineva ceva de spus... mai vin pe aici din cand in cand!!
Pe curand!!

Brandusa spunea...

Interesant mod de abordare a necesitatii echilibru, o fortei adunate pentru un anumit scop...hm concentrare !
Am citit pe etape, ramasesem initial cu un gust amar, citind si realizand adevarul -scrii mare "ne-am obisnuit sa dispretuim ".
Deplang puterea mea de concentrare, chiar si in cazul de fata .
Aceeasi,

Anonim spunea...

Dupa ce am citit schimbul de replici de mai sus simt nevoia de a-ti multumi, Cristiana, pentru tenacitatea cu care iti urmezi drumul pe acest blog.
Ai dreptate: efortul tau vine in intampinarea noastra, a celor ce dorim sa invatam. Avem nevoie de incurajari, de confirmari, de informatii noi, de prezentarea unor experiente in care sa ne regasim, din care sa preluam practici, modele.
Da, avem nevoie de toate acestea, iar tu ai sufletul deschis si ne oferi atat de multe incat fiecare isi gaseste aici ceea ce cauta.
Eu am cautat sa aflu lucruri noi despre realitatea pe care o traim, am avut nevoie de incurajari, am cautat un sprijin moral, spiritual, uman si am gasit printre randurile acestui blog tot ce am avut nevoie.
Am gasit chiar si cuvantul aspru, parintesc, atat de necesar uneori cand pamantul pare a fugi de sub picioare. Suntem adulti, dar uneori avem nevoie de un umar care sa ne sustina si de o dojana care sa ne imbarbateze si sa ne ajute in reechilibrarea emotionala.
Oricat de maturi am fi, oricat de lucizi si coerenti in ganduri si in fapte am fi, descoperim puterea cuvintelor si intelesul lor profund abia atunci cand acestea sunt rostite sau scrise de altcineva. De cineva competent.
Uneori, oricat de mult mi-as spune in sinea mea "Voi reusi" se intampla sa reusesc sa castig putere si incredere abia cand aud pe altcineva spunandu-mi de "Vei reusi!"
Acesta este sensul pe care eu il caut si il gasesc aici, pe blogul tau, Cristiana.
Si pentru asta iti multumesc.

Anonim spunea...

Indraznesc sa scriu doar atat: Toate lucrurile din lumea asta au un sens, fie ca eu il inteleg sau nu, daca nu ar avea sens nu ar fi ingaduite.....

Iar discutia dintre voi pentru mine e interesanta si am inteles cele prezentate mult mai bine decat daca ea nu avea loc.

Cristiana spunea...

Brandusa, da, am scris pe undeva despre faptul ca nu suntem obisnuiti sa gandim prin intelegere. Si este o "boala" foarte veche, ni s-a inchistat si cu greu ne orientam sa o "tratam". Intelegerea este un concept destul de restrans pentru majoritatea dintre noi, ceea ce conduce la limitarea capacitatii de concentrare. Si apoi se adanceste prin lipsa de rabdare. Dar este necesar sa avem rabdare, daca vrem sa ne cizelam comportamentul interior, care va conduce treptat la exteriorizarea bunatatii, echilibrului in manifestarea curenta.
Trebuie sa remodelam multe in noi, pana cand ele vor deveni spontane.
Pana cand echilibrul va deveni spontan.
Pana cand vom intelege, si astfel nu vom mai distruge: lucruri, animale, oameni, idei....
De aceea scriu pe indelete, pentru ca fiecare sa inteleaga clar ceea ce doresc sa comunic. Nici eu nu reusesc de multe ori sa ma fac inteleasa si interlocutorul abia asteapta sa fac un fac gresit ca sa ma descalifice...
Si pentru acest lucru trebuie rabdare. Intelegere si pentru noi insine, si pentru interlocutor.
Ma confrunt des cu neintelegeri, cu etichetari. Cu dat afara pe usa. Tocmai pentru ca am curaj sa demontez mituri false si sa pun in valoare lucrurile reale, dar de mult abandonate. Pentru ca vreau sa incurajez oameni SA CREADA CA SUNT PUTERNICI, CA NU AU NEVOIE DE ARTIFICII, CA POT SA ZBOARE ORIUNDE FARA SA AIBE TEAMA.
Ca nu mai avem nevoie de maestri, ci doar de informare, pentru a ne gasi si urma drumul vietii noastre. Pe drumul acesta nu ar trebui sa copiem idei, ci sa ne formam propriile trasee.
Pentru ca avem putere. Trebuie doar sa ne-o descoperim si sa avem incredere in ea.
Sa demontam dependentele de atitudini vechi. Avem nevoie de intelegerea celor noi, de concentrarea atentiei pe ceea ce traim cu puterile pe care le avem acum.

Este, si nu este o noutate. In principiu cunoastem lucrurile, doar ca nu ni s-a format flexibilitatea gandirii de acest fel si aplicarea cunoasterilor despre intelegere cu bunatate, cu cumintenie, cum spun eu.
Cu concentrare asupra remodelarii propriilor noastre porniri, asa cum ai facut si tu azi, acum.
Sa ne uram reciproc succes!! Avem nevoie!!!

Revin cu raspunsuri imediat, scuzati-ma un moment, va rog frumos!

Brandusa spunea...

Cristiana te-am inteles!
Nu-mi place Eu-ul meu superficial, asa ca lupt sa inteleg, sa accept, sa descopar. A darui fara a cere este o treapta mult prea inalta, acum pentru mine.
Si-mi place sa te sorb pe indelete, sunt in faza de a te cunoaste, iar rabdarea am invatat-o !
Deocamdata ies la aer, ma cheama prietenii, revin.

Cristiana spunea...

Multumesc pentru incredere si pentru incurajare. Conteaza foarte mult, credeti-ma...
Da, chiar asa, vom reusi sa facem tot ceea ce ne trebuie. Ne incurajam reciproc si mergem asa mai departe. Si eu inteleg multe lucruri din aceasta lume prin tot ceea ce traiesc alaturi de voi, descopar noi sensuri, ma remodelez si eu, este o traire exceptionala, in vremuri exceptionale...
Orice greutate traim putem gandi ca suntem in putere sa o trecem. Sunt si lucruri cu adevarat grele, sunt lucruri pe care nu stiu cum le-am gandi, dar impreuna, intr-un moment de simtire profunda, apare totul.

Mai avem si niste ingeri cu noi, ne vor lumina intotdeauna!!
Vreau sa spun si pentru Ady, ca si pentru toata lumea, avem incredere ca ne va ajuta Dumnezeu intotdeauna. Cum spuneam, daca vorbim de energii, de forte, de creatie, nu inseamna ca uitam de Dumnezeu, ca nu il simtim aproape, cu noi, IN noi...

Sa auzim numai de bine!!

Dan Ioanitescu spunea...

Am mai citit-o inca o data si mai clar mi-a fost.
Comentariile insa, si ma refer in special la dialogul dintre voi Cristiana si Ady, ar trebui postate ca atare pe ambele bloguri. Ideile se misca in ambele sensuri, articolul va fi foarte viu.

Ar trebui sa apara bloguri speciale, sa le botezam conjunctive sau bloguri lectii, alcatuite exclusiv din cele mai spectaculoase comentarii. Asa puteti amandoi si-or mai fi si altii care sa puna in miscare Spiritul Viu- Ady te-am parafrazat.

Cristiana spunea...

Eu preiau in articole multe dintre elementele prezentate in comentarii, comentariile fac deschiderea asupra parerilor mele privind realitatea lucrurilor, fenomenelor, evenimentelor si comportamentelor umane.
Voi prelua inca si mai multe lucruri din comentarii in viitor. Remodelez si reorientez scrieri mai vechi si le fac articole. De aceea inceputul acestui articol trebuie un pic remodelat, am redimensionat - dar nu si remodelat, este diferenta intre cele 2 notiuni si eu nu am fost suficient de atenta.
Imi cer scuze.
Insa nu pot, regret! , sa extind foarte mult activitatea aici, altfel as putea scrie cate un articol zilnic, dar nu as mai putea face cercetare si nu as mai putea lucra si la alte segmente deosebit de importante pentru viitor: spiritualitatea intruparilor, sisteme corporale, creatie materiala, aglomeratii spirituale planetare, elemente de profil spiritual, radiatii, campuri, etc.
Puteti face voi astfel de bloguri, eu particip la discutii cand am timp. Mai am 2 bloguri si un site de pornit, plus de continuat pe cele aflate in functiune cu subiecte pe care le scriu mereu, dar nu apuc sa le corectez si sa le postez.
Cine doreste sa cunoasca ceea ce scriu, ia de unde poate, si cand poate, si cat poate. Am sa raspund intotdeauna cu drag si optimism, atata cat pot eu. Daca Viu inseamna inseamna sa stau tot timpul de vorba, imi pare rau, sincer, fara nici o suparare au dispret (cred ca s-a inteles deja acest lucru) - nu prea pot.
Cred ca sunt inteleasa bine, nu am nimic contra discutiilor cu pareri despre carti, religie, politica, mai arunc si eu un ochi si o parere din cand in cand, caci nu sunt chiar pe dinafara!! dar cam atat.
Mai vorbim! intotdeauna cu drag, cu incredere, cu placere.

Anonim spunea...

mai frate
da ce este aici ?
-cenaclul flacara
auzi concentrare
pai ea implica un efort , adica stres ,voi ce
faceti ,va stresati mai mult ?
-dati apa la moara mintii ,auzi
constient de subconstient,tare frate
mai sunteti...
-stiutori ,nestiutori,taci-n tine mai
acela ,ce tot cauti
si vei gasi.
-aveti mai multa informatie decit a avut
buddha in toata
viata lui ,ma mir ca nu va
plesneste ceva
--mai hata , las-o mai moale
hai pa
op.

-

Mariana spunea...

După zâmbet urmează...lacrimi...Te aştept cu drag pe tine şi pe cititorii tăi cu un răspuns la o nouă provocare pe Psalmdedor la întrebarea ,,Ce sunt lacrimile? ( Care este rostul lor? ) aici.
Îţi doresc doar lacrimi de fericire! :)

Bebe spunea...

http://antiqbooks2000.blogspot.com/
Pentru o delectare in clipe de ragaz...

Cristiana spunea...

Bebe, esti un ingeras de aur!!
trebuie luat pe indelete, este de studiu acolo.. cum nu am mai vayut de multa vreme!!
Multumim, si eu, si prietenii mei!!