Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


marți, 21 iulie 2009

ZÂNE, DUHURI, SPIRIDUŞI... ŞI ENTITĂŢI...

Mulţi copii sunt, în lumea noastră, rupţi de joacă, de libertatea lor – pe care noi, cei din ţările zis civilizate, o considerăm normală. Chiar dacă „grădiniţa” şi şcoala par a lua copii din fragedă pruncie pentru a-i prinde în diverse tipare, totuşi ei au o libertate, fie ea chiar şi iluzie de libertate, comparativ cu ceea ce au avut alte generaţii.
Mai sunt copii în lume care se entuziasmează de basmele cu zâne, cu spiriduşi, cu piticuţi, cu făpturi minunate pe care ei le cuprind imediat cu tot sufletul lor pur, cu o ingenuitate pe care o pierd treptat, în faţa primelor greutăţi ale adolescenţei şi maturităţii.
Copiii le cred, pentru că, în libertatea şi inocenţa lor încă neîngrădită, au văzut cu ochii lor de multe ori ceea ce părinţii le citeau despre plăsmuirile diafane, strălucitoare, care apar şi dispar „ca prin farmec”, lăsând în jur aerul mai pur, mintea mai dulce-învolburată de mâna lor curată...
1. AMINTIRI DIN COPILĂRIE
Am ştiut şi eu, cândva, că există zâne şi spiriduşi, şi multe alte făpturi minunate despre care părinţii îmi spuneau cu încredere că există, citind mereu din cărţi frumoase. Am aflat astfel că ele nu se aflau doar în curtea noastră, ci în toată lumea! Şi am mai aflat astfel că, pe lângă cele pe care le cunoşteam din curte şi din parc, mai erau locuri minunate în lume, care se numeau: mare, câmp, crâng, pădure, ceruri, stele. Şi fiecare era stăpânit de o făptură minunată, care ţinea ordinea, curăţenia şi dreptatea în „casa” sa...
Şi mi-am dorit şi eu să fiu, mai mult decât orice pe lumea asta, Zâna Pădurii, pădure pe care într-un târziu am văzut-o şi eu... Pădurea cu brazi mulţi-mulţi... cu poieni cu flori, şi fluturi, şi bărzăuni strălucitori în lumina caldă a soarelui, cu păsărele cântând minunat, plimbându-te cu fluierul lor când sus-sus, când în toate părţile din depărtare şi apoi imediat din nou aici, lângă noi... pentru ca imediat să mai auzi un pic mai departe o ciocănitoare... ca prin fundul curţii noastre, în zarzărul bătrân care mai făcea doar câteva flori când era pe început de primăvară...
Şi mai târziu, când mergeam la ţară, am auzit de la moşu’ Vasile şi de la tan’Lenuţa de Zâna Florilor... de Regina Albinelor şi Gospodina Furnicilor... ştiţi?! era tot un fel de regină, dar era mai gospodină.. cam aşa cum voia mămica să fiu şi eu... da’cee?!... nu aveam timp şi nu băga chiar nimeni de seamă...
…Şi mai era Zâna Zorilor, cu rochiţa ca zorelele...
Dar şi Zânele Rele... pe care oamenii nu le mai numeau zâne, ci duhuri, pe care trebuia să le îmbunezi, cerându-i lui Doamne-Doamne să le dea putere să facă numai lucruri bune, şi să învăţ şi eu aşa… să fac numai lucruri bune. Ca Fata Moşului... Adică să fiu ordonată, să fac curat în locul în care stau, să dau firimituri păsărelelor, să nu urăsc gândacii, să nu omor fluturii, să iubesc şoriceii...
Şi anii au trecut. Şi cu cât treceau mai mulţi, cu atât îmi era mai drag de amintirile mele cu zâne, cu iele, cu pitici veseli sau sfătoşi, cu... şi cu...
Şi vedeam mereu zânele, şi voalurile lor strălucitoare, simţeam mereu cum fiinţe splendide mă înconjoară într-un balon cu irizaţii uluitoare care iarna, uneori, mă făcea un pic mai călduţă (ce păcat că simţeam asta atât de rar!), chiar dacă vântul mă ducea fără să mă pot împotrivi..
Am aflat apoi că unii oameni le numesc entităţi.. Şi că mulţi le vedeau şi ei – doar că nu şi cei din jurul meu!! Nu, nu vedeau niciodată ceea ce vedeam eu, nu auzeau, nu miroseau aşa...
Am aflat apoi de moşii pământurilor... Dar nu am aflat mult timp care era diferenţa între toţi aceşti vechi prieteni ai mei...
Dar a venit şi vremea cunoaşterilor... Doar că oamenii din jur păreau să le urască, să nu vorbească despre ele, de frică ca nu cumva să le apară... să se facă de ruşine că sunt un fel de copii care nu au crescut de loc...

2. REGATUL-CELOR-DEOCAMDATĂ-PREA-PUŢIN-VĂZUTE
Hai să vă spun şi vouă despre tot ceea ce am aflat şi eu, vorbind chiar cu ele! Da, da!! Ca un copil care nu a crescut de loc! Câte mi-au arătat... nu pot fi cuprinse într-o singură pagină, dar cu siguranţă toate paginile care au venit sunt primele, mereu primele, din lumea pe care la început au creat-o, acum o îngrijesc şi ne învaţă şi pe noi să îngrijim tot ceea ce ne dau şi nouă – însă doar într-o trecătoare păstrare...
Fiecare vieţuitoare, dar şi planeta care găzduieşte toate vieţuitoarele la un loc, steaua care guvernează planeta cu toate surorile ei de acelaşi fel, sunt de fapt întrupări. Iar trupul lor, pe care îl vedem bine, este parte dintr-un sistem complex corporal despre care ştim acum destul de multe lucruri. Fiecare întrupare are la baza sa un spirit sau un grup de spirite, a căror radiaţie atrage puternic fluxurile de materii şi energii circulante în spaţiile vaste universice. Ele se ordonează şi se compactizează puternic după structurile interioare ale spiritelor care emit radiaţia. Se formează astfel corpuri înfăşurate unul peste altul, în funcţie de felul energiilor radiante ale spiritelor: mai puternice sau mai slabe, mai mici sau mai mari, cu o vibraţie mai mare sau mai mică, toate radiaţiile formând însă un complex unitar, găsind în mediile universice fluxuri energo-materiale care să fie atrase astfel. Planetele, stelele (şi, în alte locuri foarte depărtate de noi, din univers – chiar galaxii întregi) sunt întruparea unui popor întreg într-un corp comun (planeta) sau a mai multor popoare de spirite la un loc, într-un corp comun (stelele şi galaxiile cele îndepărtate, din zone în care cu nici un aparat pământean nu putem ajunge spre studiere directă).
În cadrul unui popor de spirite, pornind de la cele întrupate chiar în planetele pe care le cunoaştem bine, subgrupuri de spirite, diferite între ele după o caracteristică anume, gestionează în mod diferit părţi ale întregii planete. Nu este o gestionare în mişcare, sau de acumulare, ci un fel de gestionare mentală – adică o manifestare asemănătoare gândului nostru, pe care îl asociem, din obişnuinţă – mentalului, minţii moastre. Este un fel de simţire profundă cu privire la locul de responsabilitate proprie, de grup, pe care o percep sub formă de lumină şi de sunet. Pot să înţeleagă astfel, prin mentalul lor, tot ceea ce se petrece pe locurile din exteriorul trupului lor comun: în cazul planetei – corpul planetar, aşa cum îl cunoaştem bine acum. Este o simţire profundă, la cote pe care – din perspectiva omului, individului care suntem acum fiecare dintre noi, este destul de greu de perceput la valoarea reală a simţirii noastre – comparativ cu aceea a unui grup planetar. Un fel de simţire asemănătoare o au orbii care îşi acceptă existenţa şi se folosesc de tot ceea ce înţeleg ei prin percepţii, pentru a trăi şi a înţelege lumea în felul lor: prin lumina şi sunetul interior.
În anumite condiţii bine determinate de necesităţile de evoluţie ale tuturor laolaltă şi ale fiecărui spirit în parte, unele dintre spiritele din astfel de grupuri se întrupează în corpuri speciale pentru sarcinile lor, în forme care urmează felul de existenţă a vieţuitoarelor planetare. Şi nu numai… dar aceasta este altă poveste!! Sunt corpuri pe care ele şi le pot remodela în funcţie de necesităţile de sarcină, de destin cum mai numim noi azi. Rând pe rând, toate spiritele din popoarele planetelor, stelelor şi altor formaţiuni galactice fac astfel de întrupări, urmând să realizeze tot felul de seturi de sarcini, în funcţie de experienţa pe care astfel, treptat, o acumulează.
Ele se constituie doar într-o mică parte din apariţiile strălucitoare care ne minunează – dacă ne lăsăm minunaţi de ele şi apoi, în continuare, le vom conştientiza lucrările dacă ne lăsăm ajutaţi de ele, în orice formă de desfăşurare a vieţii noastre.
Oricum ele ne ajută, în mod discret, dacă nu suntem încă în postura emoţională de a le accepta existenţa. Şi doar la sfârşitul vieţii le întâlnim şi ne mulţumim reciproc pentru că am existat fiecare în viaţa fiecăruia.. din tot sufletul, cu tot respectul şi cu toată puterea noastră de convingere…
Pentru oamenii care nu au încredinţare despre astfel de lucruri, ele pot rămâne ca vechi explicaţii oarecum copilăreşti, modernizate cu expresii noi: entităţi – ale locurilor, ale puterilor, ale neputinţelor, ale bolilor, ale necazurilor. Printre multe, uluitoare încă funcţii ale creierului nostru, imaginile create sunt asociate sintetic cu forme din viaţa noastră curentă. Şi astfel fiecare om, în funcţie de cultura şi înţelegerea, experienţa sa (mai mult sau mai puţin conştientizată) – dar şi după sarcina de prezentare a lumii în faţa unor segmente de populaţie cu care vin în contact – are un depozit (sau un arsenal, cum doriţi!) de reprezentări pe care trebuie să şi le cunoască bine, să înţeleagă bine desfăşurarea comparativă cu alte reprezentări, să înţeleagă chiar sensul reprezentării care s-a creat astfel.
Oamenii pot înţelege chiar din exprimarea curentă, imediat, despre ce este vorba; zâne, entităţi – de obicei pentru ceva complex-ajutăror în demersul lor către umanitate, iar în funcţie de religie: zei, sfinţi, Dumnezeu. Entităţile care au aspect înfricoşător, neplăcut în orice caz prin prisma inducţiei social-religioase locale, sunt numiţi demoni. Dar aici pot fi spuse multe lucruri referitoare la rădăcini şi la însemnătatea lor pentru lumea umană.
Îngerii sunt denumiri tot religioase şi, de fapt, oamenii maturi schimbă doar denumirea copilăriei, făcând din zâne – îngeri maturi şi din spiriduşi – îngeraşi-copilaşi. Mulţi oameni maturi îşi neagă inocenţa şi candoarea după obţinerea buletinului de identitate, alungând tot ceea ce ţine de vocabularul copilăriei, îmbrăţişând termenii lumeşti chiar dacă sensul este profund religios.
Schimbăm expresii. Dar fondul rămâne acelaşi, oricât l-am tot nega noi. Având în vedere asemenea lucruri, nu trebuiesc blamaţi cei care nu conştientizează asemenea deosebiri sau cei care nu cred de loc în asemenea lucruri; nu acceptă nu pentru că ar fi ei proşti – ci pentru că au acum altceva de făcut şi se concentrează total asupra sarcinilor lor. Pe o altă latură existenţială trebuie să-şi canalizeze toate forţele lor spirituale. Este încă vremea când o mai pot face: un timp scurt – în care avem multe de făcut. Nu trebuie să ne negăm reciproc, cei care acceptă şi cei care nu acceptă, iar înţelegerea trebuie să pornească de la noi, cei care acceptăm, pentru ca ceilalţi să nu mai aibă ce amplifica, conştient sau inconştient.
Oricum, să accentuez acest lucru, toţi suntem ajutaţi, după criterii de manifestare a ajutorului care nu ţin de rasă, religie, încredinţari diverse.
Cunoaşterea din ce în ce mai profundă a lucrurilor legate de acestă lume a entităţilor conduce la orientarea în înţelegeri a explicaţiilor care au tangenţă cu o asemenea „lume”: simultan desfăşurându-şi viaţa cu noi, în acelaşi spaţiu şi în acelaşi timp. Orizontul se lărgeşte astfel şi se înţeleg ulterior lumile care se desfăşoară în spaţii diferite, dar în acelaşi timp planetar-stelar, a căror activitate este întotdeauna îndreptată către ajutorul întrupaţilor cu corp fizic (dens – de cea mai mare densitate şi cea mai mică vibraţie locală). Cu cât vibraţia este mai înaltă, cu atât gradul de ajutor la care astfel de entităţi se mobilizează este mai complex, deservind populaţii mai extinse, cu stratificări spirituale mai mari.
Tot cunoaşterea unor asemenea structuri spirituale, ale activităţilor şi manifestărilor lor mental-emoţionale conduce la o pliere mai mare asupra modului de acţiune viitoare a oamenilor în prezenţa cărora asemenea entităţi se lasă percepute: cu alte cuvinte este o pregătire a noastră din timp pentru activităţi viitoare, în treptele imediat viitoare de evoluţie.
Aşadar totul este real, în felul în care fiecare întrupat şi fiecare structură planetară pot fi privite cel puţin din câteva unghiuri de vedere. Am discutat despre entităţile care se manifestă independent, dar care fac parte din structura spirituală a planetei, sau a altor planete din sistemul stelar local, sau a stelei care le guvernează pe toate. Să vedem ce alte elemente de acelaşi fel sau diferite, pot apare în câmpul cunoaşterii noastre momentane.
1.Grupuri de entităţi independente întrupate în corp astral, cu evoluţii diferite: spirite întrupate având sarcini complexe, printre care: sarcina deosebit de importantă de echilibrare vibraţională a locurilor, pe lângă aceea de protecţie şi de creare de obişnuiri ale biosistemului planetar (ale vieţuitoarelor locale) cu creatorii conştienţi = oamenii pe Pământ, care au sarcină expresă de folosire a tuturor mediilor planetare: de împânzire, luare în stăpânire şi folosire a structurilor materiale planetare: uscat, ape, aer. Sunt mulţi oameni care cred că îngerii sau entităţile de care ştim în prezent au ca sarcină singulară ajutor oferit oamenilor care se află în situaţii grele, ceea ce este foarte puţin pentru puterile şi priceperile unor astfel de entităţi. Vom discuta pe larg despre lucrările uriaşe pe care le efectuează ele de-a lungul şi de-a latul universului, fără să piardă din vedere şi ajutorul oferit celor care, într-adevăr, se află în mare greutate în vieţile lor, greutăţi pe care numai asemenea entităţi le pot percepe şi înţelege la adevărata lor valoare.
De asemena, ele au sarcina să ajute, din modul lor de trăire în corp astral, toate grupurile de entităţi venite în preajma planetei în vederea efectuării unor cicluri de întrupări pe planeta pe care o îngrijesc. Sunt grupuri care efectuează cicluri lungi de întrupări şi au nevoie de îndrumări complexe privind desfăşurarea vieţii şi a sarcinilor de creatori conştienţi pe planetă, sau grupuri care sunt doar întrecere (în tranzit) către alte puncte universice, având nevoie de îndrumări privind folosirea specificului de viaţă planetară în contextul drumului lor personal, cu sarcinile lor personale.
Entităţile ajutătoare despre care discutăm sunt spirite întrupate în corpuri astrale, cu evoluţii diferite, dar care cunosc bine toate particularităţile câmpurilor locale, structurilor locale universice, precum şi derulările specifice activităţilor de orice feluri ale vieţuitoarelor planetare care le folosesc: de la cele mai simple (viruşi), cu experienţa cea mai puţină în mediile planetare locale, la cele mai complexe – cu evoluţii deosebit de înaintate comparativ cu cele mai simple. Adică creatorii conştienţi – oamenii pe Pământ, chiar dacă în segmentul lor se întrupează o multitudine de spirite care au şi ele evoluţii foarte diferite.
Sarcinile entităţilor ajutătoare pot fi astfel acum bine înţelese, cu încă o specificare (înafara detalierii procesului ca atare, asupra căruia voi reveni după un timp, în care ne putem obişnui cu existenţa elementului în sine): grija pentru menţinerea unei vibraţii planetar-locale echilibrate, dar nu şi ridicarea ei dincolo de percepţiile locuitorilor, chiar dacă noi am dori ca vibraţia să crească spontan, dinafara noastră, fără ca un efort substanţial să vină din partea noastră. Efortul entităţilor este menţinerea la o limită normală pentru toate vieţuitoarele planetare, dar nu dincolo de puterea de conştientizare a omului privind efectele nocive activităţii sale. Se estompează efectele generale ale activităţilor creatorilor conştienţi (acolo unde este cazul), ele participând la astfel de sarcini împreună cu celelalte grupuri de entităţi astrale, dar şi întrupaţi chiar în mijlocul populaţiilor locale în corp fizic.
Pot fi, de asemenea, entităţi venite din alte părţi ale universului, care învaţă alături de cele deja menţionate să desfăşoare astfel de sarcini, urmând ca în viitorul evoluţiilor lor să facă acelaşi lucru chiar din întrupare în corp fizic, în mijlocul populaţiilor planetare curente. Pot fi entităţi care şi-au finalizat o evoluţie, chiar întreg ciclul local de evoluţii în corp solid şi au ca sarcină ajutorul oferit semenilor lor pentru finalizarea evoluţiilor lor în corp solid, pentru ajutor în activităţile curente şi pentru ajutor oferit în perioadele de trecere de la un segment diferit de vibraţii la altul: perioade de trecere care pot fi uneori deosebit de grele, necesitând un astfel de ajutor în fiecare moment al derulării evoluţiilor.
Nu există nici o posibilitate de prezenţă a unor entităţi care să aibă vibraţia diferită de cea a planetei locale, de acea vibraţie care este în cunoaşterea oamenilor, spre exemplu, pe Pământ, care să fie în corpuri astrale sau fizice, în această zonă a universului în care ne aflăm acum, care să fie de vibraţie mai joasă decât cele cu care omul este obişnuit pe Pământ. Poveştile cu întrupaţi extratereştri care vin din alte părţi nu au susţinere reală în necesităţile lor energo-fiziologice, iar acest lucru nu este prea bine cunoscut: fiecare întrupat are nevoie reală de autostabilizare vibraţională în locaţiile structurale planetare, în lipsa cărora ori îşi pierd repede puterea de acţiune prin corpurile lor, ori desfăşurarea unor astfel de activităţi ar fi reduse, chiar pentru o circulaţie locală restrânsă. Înfară de marii ajutători planetari, orice întrupat conştient în corp astral, orice călător astral conştient chiar din corpul său fizic ştie bine că nu se poate depărta prea mult timp de steaua care guvernează planeta sa de întrupare, dar percepţiile sale foarte extinse îl ajută să înţeleagă desfăşurările universice la distanţe foarte mari, la care se adaugă şi cunoaşterile din călătoriile anterioare.
În schimb, entităţile enumerate mai sus pot circula în toată galaxia singure sau însoţite de entităţile ajutătoare personale sau de grup de călătorie – mult mai puternice decât ele. În anumite situaţii (însă nespecifice perioadei prin care trece întreaga zonă acum, adică de vibraţie foarte mică în raport cu valorile maxime ale punctului universic local) chiar anumiţi întrupaţi pământeni în corp fizic, cu foarte mare experienţă de trai local, pot călători între stelele aceleiaşi galaxii, folosind procedee de pliere şi compactizare a spaţiului cosmic. Entităţile astrale nu se folosesc de astfel de procedee, deplasările în corpuri astrale fiind supuse legilor unei alte fizici, care ţine de înţelegerea unificată a câmpurilor de vibraţii diferite, nu asemănătoare doar – aşa cum ştim din căutările fizicienilor noştri – dar coexistând total sau doar pe anumite segmente (secvenţial) în acelaşi spaţiu universic.
Universul nostru este complex structurat, dar nu este de neînţeles pentru creatorii conştieţi = oamenii, pe Pământ. Însă avem tendinţa de a generaliza fiecare nouă descoperire, de aceea putem avea multe teorii despre acelaşi element şi nu fiecare element în parte înţeles după modul în care se prezintă independent şi modul în care funcţionează în complexul parţial descoperit până la un moment dat. Trebuie să studiem lucrurile de la parte la întreg, să nu considerăm că am descoperit totul şi despre parte, şi despre întreg, iar noile descoperiri să fie plasate exact acolo unde le este locul şi nu înlocuind total altă teorie, ori plasând cauza acolo unde este de fapt efectul. Şi aşa mai departe, veţi înţelege ce doresc să spun şi vă veţi gândi şi la alte exemple ale căutărilor noastre pentru înţelegeri.
De asemenea este de discutat despre entităţi recent desprinse de corpul fizic (din întrupare în corp fizic, indiferent dacă sunt conştient creatoare sau parcurg evoluţii anterioare celor de creator conştient) şi, la polul opus: entităţile dimensionale (locuitoare în dimensiuni paralele celei de evoluţie a spiritelor primare – adică a acelor spirite care fac pentru prima oară în viaţa lor cunoştinţă cu locurile în care evoluează, chiar dacă au multă cunoaştere generală) cu sarcini speciale, numai de ajutor oferit tuturor celor care evoluează în corpuri fizice şi astrale în dimensiunea noastră.
Discuţii despre tangenţele noastre cu alte lumi pot să cuprindă entităţile aflate în alte universuri, superioare celor de evoluţie curentă aflaţi acum pe Pământ. Care au în vedere numai şi numai crearea de condiţii pentru evoluţiile care se desfăşoară în universurile create şi coordonate de ele înseşi, la care participă şi cele care se apropie treptat de înţelegerea acestei creaţii uriaşe.
2. Lucruri care sunt mult mai puţin cunoscute de către mase largi de oameni sunt diverse structuri funcţionale ale corpului planetar: adică structuri care emit liminiscenţă şi sunet, aproape la fel ca şi orice fel de entitate; dar tocmai acest lucru este de menţionat aici – nu trebuie confundate trăirile spiritelor întrupate cu efectele funcţionării diferitelor structuri planetare. Studiem aici luminiscenţa şi sunetul structurilor planetare – ale locului, cu evenimentele universice în mijlocul cărora se desfăşoară viaţa planetară, în permanentă schimbare, dar rămânând într-un segment de vibraţie totuşi specific locului. De exemplu: lacul iarna îngheţat, vara cu apa sa caldă, facilitând dezvoltarea şi mişcarea vieţii la suprafaţa şi în adâncurile sale. Tot un lac rămâne, în fond, dar cu particularităţi în permanentă schimbare de la un anotimp la altul. Astfel de structuri facilitează ascuţirea percepţiile umane (dar şi ale altor vieţuitoare planetare), pe fundalul lor sau atrăgând atenţia prin schimbările care se produc în funcţionarea lor curentă. Determină o mai mare uşurinţă de percepţie a activităţii entităţilor care se îngrijesc de locurile aflate în sarcina lor sau de grupuri de spirite întrupate, alte vieţuitoare planetare decât oamenii, care necesită şi ele sprijin pentru derularea evoluţiilor lor.
3. Circulaţia energetică fundamentală: fluxurile de filamente energo-materiale, a căror circulaţie este diferită de circuitul material al stărilor de agregare: solid, lichid, gazos. Pe tot întinsul planetei sunt locuri de absorbţie a energiilor şi materiilor folosite de corpurile vieţuitoatelor, precum şi locuri de eliberare a lor, după ce au trecut prin nucleul eteric dens al planetei (confundat de unii clarvăzători cu un nucleu de cristal ca centru planetar. Vom studia şi această aparenţă a imaginii materialului eteric care susţine – dar nu înlocuieşte – partea materială fizică a planetei). Circulaţia de acest fel se face prin locuri speciale în matricea eterică a planetei (asemănătoare cu plexurile corpurilor fluidice ale vieţuitoarelor) şi se percep ca nişte fumuri spiralate, de multe ori pe direcţie oblică, sub un unghi mai mare sau mai mic, în funcţie de structurile locale ale elementelor matriceale planetare. Ele sunt mai rare sau mai dese, mai bogate sau mai firave, în funcţie de vibraţia locului. Şi tot în funcţie de vibraţia locului, fluxurile recirculate pot să fie de vibraţie mai înaltă sau mai joasă – ceea ce conduce la percepţia locului ca fiind benefic sau malefic, deşi – de fapt – toate sunt doar necesare întregii lumi, care se echilibrează astfel. Hotărârea omului trebuie să fie în direcţia simţirii sale: dacă locul îi este de folos, pentru derularea destinului său, subconştientul îi va transmite senzaţia de acceptare interioară. Şi invers. Fiecare loc trebuie astfel înţeles şi ales pentru desfăşurări de activităţi sau pentru retragerea lor din patrimoniul terenurilor folosite de comunităţi.
Dacă omul nu are încotro şi este obligat să stea acolo unde nu-i face plăcere, subconştientul transmiţând în mod expres acest lucru, omul trebuie să-şi modifice din ce în ce mai complex modul de trai şi manifestare. Adică de hrănire, odihnă, muncă, comportament – pentru ca totul să echilibreze astfel oferta dură a locului. O hrănire uşoară, odihnă suficientă, muncă dusă în calm, linişte sufletească, un comportament echilibrat, oamenii ajutându-se unii pe ceilalţi. Spiritul rămâne astfel cu o obişnuinţă creată, o va folosi şi o va consolida oricând în viaţa lui eternă.
Locurile, prin vibraţia lor, pot activa şi grupuri spirituale întrupate, a căror viaţă se poate desfăşura complex doar în anumite condiţii: viruşii – spre exemplu – cu efecte directe asupra omului numai în perioadele de vibraţie planetară scăzută, dezvoltând boli şi infecţii locale sau generalizate în tot organismul. Urmând acelaşi mecanism, oamenii învaţă ca, prin curăţenie, atitudine, comportament concret, echilibru emoţional-mental şi cunoaşterea profundă a relaţiilor lor cu planeta şi întreg câmpul stelar local, să-şi poată echilibra sănătatea şi, în egală măsură, munca: activitatea de creaţie materială, care conduce la dezvoltarea permanentă a puterilor spirituale în permanentă evoluţie.
Dezvoltarea tuturor particularităţilor de desfăşurare a forţelor spirituale poate să echilibreze astfel agresivitatea mediului de trai sau moştenirea genetică în corpurile materiale de manifestare. Căci pe lângă particularităţile mediului exterior, sensibilitatea moştenită prin liniile genetice, care crează fiecare om în parte, contribuie la mobilizarea spiritelor umane spre contribuţii la cercetări şi sprijiniri ale cercetărilor epocii lor de întrupare: fie ele cercetări materiale, emoţionale sau spirituale complexe.
În acest context se cuvine de făcut o paranteză, în care să adaug că problematica legată de karmă este unilateral şi insuficient înţeleasă – în special prin urmărirea şi interpretarea îngustă a sectorului comportamental, provenind ca cunoaştere din medii în care omenirea este încă ţinută în beznă culturală, emoţională, în activitate puternic limitată. Voi reveni asupra acestui subiect.
În final:
IUBIŢI ENTITĂŢILE!! Ele nu sunt aici numai pentru a ne ajuta direct, ci şi indirect, în moduri în care abia acum începem să le înţelegem activităţile de o complexitate uluitoare..
Dacă credem că sunt şi altele, rele, să le oferim învăţătură de dragoste şi respect. Totul se va linişti, vom înţelege că, de fapt, numai neliniştea, frica, dispreţul şi mânia omului crează dezechilibre în mediul propriu de trai, iar de aici – în continuare, o lume extraordinar de bogată în înţelegeri ni se va dezvălui, în toată splendoarea ei...
Să ne iubim şi pe noi înşine, ţi tot ceea ce ne înconjoară şi astfel vom schimba tot mediul nostru de trai, vom schimba viaţa însăşi!! Viaţa noastră proprie, dar şi viaţa celor din jurul nostru!!

[Pentru studiu avansat aveţi următoarele linkuri:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/9.-entitati-astrale.html 

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/02/dansul-vietii-si-al-mortii.html

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/03/calatoria-astrala.html
şi
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/7.-calatorii-astrale.html 

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/05/metempsihoza.html ]

11 comentarii:

Anonim spunea...

Citind articolul acesta,mi-am amintit de copilaria si vacantele petrecute in Muscel,si de povestile cu iele,care se pare nu erau chiar simple povesti.Despre iele se povestea mult,putini le vazusera,insa urmele lasate de dansul lor erau cunoscute de multi.Mama mea a vazut cercuri de iarba arsa,chiar si prin gradina ei,in interiorul carora,iarba nu mai crestea la fel ca cea din afara cercului.Daca erau fiinte supranaturale,sau alte fenomene necunoscute,nu stiu,dar acele cercuri,apareau peste noapte,si erau interpretate ca fiind hora ielelor.In timp aceste cercuri au disparut treptat,semn ca si conditiile de aparitie a ielelor au disparut.Pacat! Gabriela.

Şerban Tomşa spunea...

Absolut impresionant. Mă bucur că am atâtea lucruri de învăţat de la tine, Cristiana. Şi scrii atât de frumos, cu o minunată, emoţionantă sensibilitate !
Să ştii că şi pe mine mă interesează Vasile Lovinescu, dar nu am găsit nicăieri nicio carte scrisă de el !

Cristiana spunea...

Gabriela, imi cer scuze ca nu am raspuns pe loc comentariului tau (greu a fost peste tot toata saptamana asta).
Eu am o teorie foarte clara asupra rotocoalelor si complexurilor de rotocoale care apar peste tot, care au ramas in lume cu numele "jocul ielelor", dar au acum mai putina putere decat in trecut. Caci si vibratia pamanturilor a crescut mult in ultima vreme si numai acolo un regiunile au de felul lor vibratie mai mica apar sub forma arealurilor arse. Sunt grupuri de unde cu vibratii la un moment dat sincrone, care se amplifica in functie de ritmurile energetice planetare. Si sunt regiuni in care caracteristicile terenurilor ofera posibilitati de manifestare a unor asemenea unde amplificate, mai mai curand pe suprafete plane, indiferent daca este vorba despre pamanturi sau ape, sau pamanturile de sub ape. Acolo unde sunt lanuri de cereale, apar impletiturile foarte regulate pe care le cunoastem.
Majoritatea au disparut caci intr adevar s-au estompat conditiile care le creau: vibratia joasa a pamanturilor. Doar ca acum aflam repede prin intermediul formelor de prezentare a stirilor despre ele si ni se par multe, dar ele de fapt sunt mult mai putine decat in trecut.
O sa fac o postare despre chestiile astea si o sa prezint si fotografii cu astfel de rotocoale in ape si pamanturi. De fapt chiar furtunile au ca punct de pornire astfel de rotocoale si se dezvolta ca o spirala cu deschidere in progresie asemanatoare celei logaritmice, o spirala logaritmica cu complexitati care nu tin numai de materialul apos cunoscut de noi, ci si de formele de energie care se acumuleaza in apa in apropiere de suprafata si putin mai sus de suprafata apei. Nici eu nu stiu procesul foarte bine, este complex reprezentat in momentul formarii si are un sunet de bulboana cu frecventa destul de joasa... De aceea nici nu sunt tentata sa cercetez mai departe, te cam ia pe sira spinarii. Poate cand o creste si mai mult vibratia planetara, peste vreo 10 ani.
Mai vedem cand ma apuc de scris!!

Cristiana spunea...

Multumesc, Serban, si eu invat tot timpul!! Dau din ce primesc, si pe masura ce voi, cei din jurul meu aduceti noi subiecte in discutie, totul creste infinit. Nu ne oprim niciodata!!

Chiar nu mai stiu cand o sa postez tot volumul acesta urias pe care il am deja... Am ajuns la concluzia ca il postez asa cum il fac acum si apoi mai corectez din mers, ca de aceea avem PC si net, sa tot facem ce vrem!! Voi sa fiti atenti si sa mi atrageti atentia unde este nevoie de explicatii suplimentare.

Multumesc ca incurajezi copilasul acesta din mine, care se zbenguie si in joaca lui ajunge la minunile de care nu i-a fost niciodata frica!!

Privitor la Vasile Lovinescu, Ioana Moldovan ne-a dat ideea acum... BIBLIOTECILE! cu cartile pe care le adoram noi!! O sa ma duc la biblioteci in mica vacanta care mi se profileaza si mie... sper sa se materializeze!! pot sa trag la xerox ce mi se pare mai important, daca nu sunt prea voluminoase le trag integral. Vedem. Macar sa gasesc !!

Dan Ioanitescu spunea...

Trebuie sa incep din nou cu inceputul...
Inapoi, la cartile de povesti:)))

Mi-a placut.
Pe masura ce citesc mai mult, incep sa inteleg tot mai bine. Parol!
Seara frumoasa cu spiridusi.:)

Cristiana spunea...

Este un spirit-duş (!!!) care ma caleste pe aici... :)) !!!

Nu uit sa ma gandesc la dictionar. Voiam sa il fac in ordine alfabetica, ma gandesc daca nu ar fi mai bine sa il fac in ordinea fireasca a devenirilor, a evolutiilor si legaturilor dintre elementele de structura si traire. Este greu, dar nu imposibil. Pentru ca este buna ideea ca omul sa inteleaga viziunea mea de ansamblu asupra evolutiilor si lumii in care traim. Pe scurt, punctat cu definiri.
Nu?! Cam asa ai spus, parca tin eu minte..

Brindusa spunea...

Cristina te rog mult sa imi explici ceva pe mine ma intereseaza foarte mult: prezenta animalelor pe acest paman, in viata noastra. Eu am iubit de mica animalele si ma simt foarte bine alaturi de ele. Visul meu e sa ma mut undeva la tara si sa am o multime de animalute in jur.
La un moment dat am auzit un preot zicand ca ele nu au suflet. Dar eu simt ca nu e asa.
Imi doresc mult sa pot sa fac o meditatie stand direct pe pamant si cu animalutele mele alaturi. Din pacate, in oras nu pot.
De ce nu toti oamenii iubesc animalele, de ce unii le ignora sau altii le omoara cu usurinta?
Crezi ca iubirea si atasamentul fata de animale poate dauna evolutiei spirituale? Sufar foarte mult din cauza a ceea ce vad si aud in activititatea pe care o desfasor in cadrul asociatiei noastre, si chiar daca cunosc tehnici energetice care sa ma ajute, de multe ori, de suparare, nu mai am putere sa intru in meditatie.
Au animalele ingerii lor/entitati protectoare?
Sunt foarte ineteresata sa cunosc bine lumea lor si incerc de multe ori sa comunic cu ele prin gand. Dar nu prea reusesc inca.

Cristiana spunea...

Si eu sunt asemena tie, Brandusa... iubesc foarte mult animalele si marea mea jale este ca nu pot creste nici un animal in casa, iar in viitor activitatea mea va fi foarte complexa si nu imi voi putea permite cresterea macar a unei pisici.
Iti raspund prin doua cuvinte acum, dar fac si o postare scurta, caci am ajuns la concluzia ca mai greu oamenii intra pe comentarii, considerand ceea ce este pe alte bloguri, uneori: flecareala... Chiar daca am pus o atentionare pe blog, privind faptul ca aici lucrurile stau un pic altfel... este necesar sa scriu de acum incolo detaliile sub forma de postare, chiar daca nu vor avea astfel de postari complexitatea articolelor mari, elaborate.
Asadar sper ca pana maine sa pun acesta postare pe blog.

Arradia LeFay spunea...

Buna! Mi-a placut peste masura blogul tau..
eu inca cred in spiridusi si zane! prezenta lor iti poate crea o stare extraordinara care nu poate fii descrisa in cuvinte. Din pacate au disparut, si inca nu inteleg de ce!
Te invit sa postezi si pe blogul meu, cu mare placere!
www.arradia.ning.com
Sa lucram impreuna si sa deschidem porti inchise!
Arradia

Cristiana spunea...

Buna, Arradia!
Multumesc pentru invitatie!! Am zburat pe de-asupra site-ului tau si mi-a placut... cel putin subiectele in lb. romana!! Cu placere voi onora aceasta invitatie. A propos de invitatie, dupa cate stiu, in reteaua ning se intra pe baza de invitatie, nu-i asa?! Te rog sa-mi trimiti un mail pe adresa inscrisa pe blog, dar nu invitatia, eu iti voi scrie de pe adresa mea de lucru si pe acea adresa te rog sa-mi trimiti invitatia, pentru a primi corespondenta tot acolo.
Vom stabili si alte cateva amanunte cu acest prilej.
Inca o data, multumesc mult !!

Anonim spunea...

Buna.Si eu cred in zane!!ele chiar exista!Cred in zane desi am 14 ani nu mi-e rusine sa spun ca cred in ele.Dar nu le pot vedea :(.Nu le pot vedea prea bine,dar cateodata parca vad luminite zburand prin jurul meu.Bunica crede in zane si are 72 de ani.Ea crede in ele pentru-ca si ea a vazut zane,cand era mica.Eu nu le vad dar le simt.E pacat ca asa putini oameni mai cred in zane:(Cui ai plac zanele si vrea sa auda informati despre ele(informati adevarate,spuse de bunica mea sa intre pe Facebook-Ale Alesia.Si sa-mi ceara prietenia.