Frumusețea florilor de toamnă...

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



SĂ ÎNCURAJĂM CERCETAREA EXTRASENZORIALĂ

Sigur că cele pe care le scriu sunt părerile mele personale, născute din cercetare personală, şi nu am pretenţia să fiu crezută, dar rog întotdeauna un singur lucru: cei care au oarece capacităţi extrasenzoriale să cerceteze cele scrise aici, pe cât posibil - în meditaţie (astral) sau direct mental. Să dezbatem, să conlucrăm, să ne împărtăşim experienţa fiind mereu gata să ne deschidem orizontul. Să contribuim cu toţii la cercetarea de acest tip, pentru ca să nu mai fim datori exclusiv site-urilor şi altor scrieri străine. Căci fiecare popor are calea sa - dacă preluăm calea altora fără să o avem marcată pe a noastră personală, conform tradiţiei poporului propriu, atunci ne împrăştiem forţele, în loc să ne îmbogăţim reciproc destinul. Comparaţiile ar trebui făcute abia după ce ne cunoaştem tradiţiile şi cunoaşterile, cât de cât, căci de aceea apar exagerări de genul: poporul român a fost primul care a civilizat Europa, a fost singurul popor autohton... lucruri pe care le vom descoperi neadevărate, cu ruşine şi regret pentru orgoliul împrumutat din exemplul altor popoare orgolioase, care ne-au impus încredinţările lor...

Cercetarea începe, e drept, cu confuzii, stângăcii, asocieri multiple, dar treptat lucrurile se limpezesc, legăturile între domeniile cercetate încep să se vadă cu efectele lor echilibrate la nivele din ce în ce mai înalte. Pe măsura trecerii timpului, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare (de fapt: stelar-galactice, zonale), puterile noastre vor creşte şi ne lămurim asupra aspectelor confuze, îmbogăţindu-ne cunoaşterea privind universul în care ne aflăm.

Încurajaţi şi voi, la rândul vostru... Să nu agresăm, ci să încurajăm.

Oamenii cu capacităţi extrasenzoriale sunt sensibili, fac primii lor paşi temători, nesiguri, într-o lume puţin cunoscută; a crede că un astfel de om este "tare", că ar trebui să fie insensibil şi să confunde echilibrul cu nepăsarea şi duritatea, este o mare confuzie...

Mulţumesc. Vă doresc toate cele bune şi frumoase!!

http://regasirea-interioara.blogspot.com/

La fel ca si filmele anterioare, si acesta este primit din partea prietenului blogurilor mele Gabriel , caruia ii multumesc din toata inima pentru suportul spiritual pe care ni-l ofera!!
Succes, Bucurie, Iubire si Lumina, Gabriel!!

marți, 28 iulie 2009

ATITUDINI ALE OAMENILOR FATA DE ANIMALE

Răspund mai pe larg comentariului Brânduşei, la postarea anterioară.
Suntem la începutul învăţăturilor privind faptul ca tot ceea ce exista in jurul nostru este radiant, puternic radiant si influenteaza spatiile, structurile, vietuitoarele si pe noi, oamenii. Suntem concentrati la un fel de activitate si pierdem din vedere faptul ca corpurile noastre primesc influente din mediile de trai. Cu toate acestea, avem instincte pe care le numim sanatoase, avem intuitii in care credem din ce in ce mai puternic. Nu-l vedem pe Dumnezeu, dar credem cu tarie in El, nu vedem nici o satana, dar credem – chiar daca nu cu atâta tarie ca si in Dumnezeu – macar avem intuitia ca ceva-ceva tot exista.
Si chiar nu ne inseala de loc intuitia. Cel putin aceasta este parerea mea.
Da, sunt oameni care nu iubesc in mod special animalele sau chiar nu le iubesc de loc, caci le este frica de ele, din varii motive. Dar cunosc si oameni care au luat si cresc animale de casa (caini, pisici) pentru a-si invinge teama de ele, sau sila de ele si... au reusit intr-un mod uluitor !!!
De fapt cu totii iubim animalele, insa frica de ele invinge de multe ori ceea ce in alte situatii planetare este chiar un mod normal de a trai in prezenta lor, de a le asigura conditii speciale de trai, de a le proteja de tot felul de situatii planetare grele. Dar trăim alte vremuri decât cele din trecut, când oamenii chiar erau înfrăţiţi cu animalele şi împreună reglau, în anumite condiţii, vibraţia planetară a locului în care trăiau.
Sunt multe, foarte multe de spus însă cu privire la relaţia oamenilor cu animalele din perioada dinainte şi imediat după ultima glaciaţiune. Cu puţină răbdare... ajungem şi acolo...
Azi avem o frica foarte, foarte complexa, chiar in linia de coexistenta a omului cu celelalte vietuitoare. Nu este o frica care se impleteste cu altele, de alta natura, dand o rezultanta puternica. Ea însăşi este foarte complexă, cu nenumărate fire care conduc catre tot atat de multe cai de manifestare normală umană. Se poate spune că ea ţine de conservarea puterii de manifestare ca om, ca creator constient in mediul sau biologic planetar – vegetal si animal deopotriva, nu numai ca orice fel de vieţuitoare care se teme de una mai puternică, agresivă şi impulsivă în egală măsură.
Complexitatea vieţii umane cuprinzând calitatea de creator conştient este însă destul de apropiată de epoca desprinderii spiritelor umane din epoca de început: aceea a desprinderii lor din stadiul de creator inconştient. Spre exemplu, după felul în care un animal îşi construieşte o vizuină pentru apărarea şi creşterea puilor săi. Cu toate că diferenţa de evoluţie între aceste două momente evolutive este mare, totuşi frica de “cădere” este foarte puternică încă pentru foarte mulţi oameni, în ziua de azi. De aceea este de luat în considerare faptul că originea notiunii de satan provine din suma influentelor biosistemului planetar+uman de pretutindeni, in conditiile fondului general universic de vibratie foarte joasă, comparativ cu perioadele stravechi (dinainte de ultima glaciatiune).
Înlăturarea (lepădarea) cu frică de influenta de acest fel este o luptă agresivă împotriva unui sentiment, in loc s-o acceptam si s-o invingem cu constienta umana a creatorului constient pe care o avem (in fine, mai mult sau mai putin dezvoltată). Dezvoltându-ne şi perfecţionându-ne creaţia, ridicând calitatea muncii de orice fel pe care o realizăm, am putea să ne depăşim o astfel de frică, creind simultan şi posibilităţi de ocrotire a animalelor, de înţelegere a necesităţilor lor profunde de habitat deschis, curat şi hrănitor. De ocrotire a întregului sistem biologic planetar.
Dar viaţa pe care o ducem, lucrativă, culturală sau spiritual-religioasă conduce la exacerbarea fricilor, iar acest lucru nu ne este în general cunoscut. Nu mai avem astfel putere sa estompam ceea ce nu ne apartine, ca oameni, ca creaturi care au rolul de a conserva intreaga viata de pe planeta. Nu degeaba cartile de spiritualitate pomenesc de faptul ca omul este pus de catre Creatorul său stăpân peste animale, nu degeaba, genetic vorbind, genomul uman este cel mai complex genom intre toate tipurile de vietuitoare planetare. Cu o astfel de moştenire genetică, omul ar trebui să-şi dezvolte sub toate formele dragostea faţă de vietuitoarele planetei. Iar dacă nu ajunge sa faca acest lucru de-a lungul vieţii, cel putin va sti la finalizarea ei ca acesta aspect, alaturi de altele, nu i-a stat in atentie, caci avea si alte sarcini de realizat in acest destin. Că nu şi-a fixat priorităţile astfel încât să cuprindă şi acest aspect, deosebit de important pentru viaţa sa de creator conştient. De care nu şi-a dat seama la timpul potrivit şi acest lucru nu a făcut decât să-i întârzie consolidările evoluţiei sale momentale.
Si lupta cu sine insusi incepe, este grea, dar spiritul uman iese intotdeauna invingator din orice fel de confruntare: in primul rând din confruntarile cu sine insusi.
Unii oameni au teama de animale, altii sunt indiferenti, altii poarta si imprastie idei prefabricate fara suport spiritual (sau macar moral) si prin prisma pozitiei lor in societate pot influenta mare parte din cei cu care intra in contact. Un preot care spune ca animalele nu au suflet... are dreptul, normal! sa spuna orice.. dar faptul ca astfel de idei circula, mai ales in randul preotilor, denota ca la baza chiar exista o invatatura de acest fel.
Nu este cazul sa aduc eu acuze scrierilor altor popoare, chiar daca religia crestina pare a-si tragă radacinile din religia iudaica. Dar atata timp cat exista lucruri care pot fi indreptate chiar in textele vechi, (care de multe ori aduc o nota in plus de realitate) este bine sa o facem... Exista carti religioase iudaice care aduc laude poporului iudeu, in detrimentul altora, numindu-si conationalii adevaratii oameni si considerand celelalte popoare ca fiind animale, animale care nu au suflet, fata de care pot avea orice fel de comportament imoral, punand oamenii pe aceeasi treapta cu animalele... Dar chiar dispretuirea in acest fel a animalelor fiind departe de o atitudine morala, spirituala – chiar demna, as zice, a omului fata de vietuitoarele Pamantului...
Atat este de spus, nu comentez , fiecare are dreptul sa aiba pareri proprii la adresa unor teorii existente in societatea noastra.
Respect evreii, am prieteni de suflet evrei, dar ma detasez de unele scrieri ale literaturii lor religioase.
Influenta este insa de comentat, dar nici pe aceasta nu vreau sa o comentez. Am vrut doar sa punctez acest lucru, avand in vedere faptul ca a fost pus acest lucru in discutie.
Eu consider ca TOATE VIETUITOARELE PLANETARE, DE LA VIRUSI LA OM (si inca nu cunoastem tot felul de alte vietuitoare – cum ar fi şi CELE ASTRALE, pe care doar le putem incadra in diferite categorii asemănătoare vieţuitoarelor in corp fizic pe care le cunoastem), TOATE VIETUITOARELE DIN UNIVERS, PRECUM SI STELELE, PLANETALE, ASTEROIZII (si, cum spuneam si in alte postari, chiar o anumita parte din galaxiile cele mai departate de locul nostru de evolutie aici, pe Pamant) AU SUFLET. Adică sunt întrupări ale unor spirite cu viaţă eternă, iar de acest lucru nu ar trebui să ne îndoim vreodată.
Este drept că prin suflet se pot înţelege multe variante, în funcţie de cultura sau de contextul unei discuţii. In cazul unei discuţii despre un segment foarte îngust de abordare am spus chiar, la un moment dat, că sufletul omului este reprezentat de corpul emoţional (astral), în contextul discuţiei despre corpurile astrale, căci corpul astral este acela care exprimă, în complexul corporal-fluidic omenesc, simţirea cea mai largă a omului, simţirea spirituală care se transferă către corpul fizic în stare de trezie şi către corpul astral – în stare de vis.
Se poate face confuzie cu noţiunea de discernământ, şi eu cred că preotul care a spus că animalele nu au suflet la acest lucru se referea. Cu toate acestea, discernământul nu este propriu numai omului, spiritul uman nu capătă discernământ de pe o zi pe alta. Discernământul este o calitate a spiritului formată prin acumulare de experienţă, se formează treptat, de la o treaptă de evoluţie la alta; fiecare treaptă de evoluţie are forma sa de alegere între o manifestare veche şi una nouă. Pentru o exprimare cât de cât corectă, ar trebui ca raportarea să se facă între indivizii aceleiaşi specii, şi numai în cazuri speciale între două specii diferite, atunci când este necesar să se evidenţieze o calitate dând două exemple diametral opuse. Ceea ce nu este cazul aici. Dar este pardonabil, căci religia nu pătrunde cu cunoaşterea foarte departe în cele ce sunt chiar specifice noţiunilor pe care crede că le patronează... Calitatea abordării unui subiect, într-o discuţie, ţine de cultura omului, de gradul de conştiinţă proprie în căutarea explicaţiilor necesare unei îndrumări de calitate.
Personal însă mă îndoiesc că preoţii învaţă acest lucru în cadrul studiilor lor. Am să mă interesez, chiar din curiozitate.

Si cred ca voi face o scurta paranteza, privind parerea mea referitoare la legatura dintre spirit-suflet-corp de manifestare: caci s-a discutat mult pe alte site-uri si nu era cazul sa ma amestec in discutie, avand prea mult de scris pentru a prezenta părerea mea unor oameni care nu imi cunosc ideile.
Dupa parerea mea, într-un mod foarte concret, spiritul este o formatiune de energie compactizata, radianta in spatiile sale de existenta sub formă de lumina si sunet. Atât spiritul ca atare, cat si radiatia pe care o imprastie, emit vibratii (răspândite prin unde vibraţionale), vibraţii care constituie în totalitatea lor (exprimată la modul general: vibraţie) un element de diferentiere a spiritelor in spatiile lor de evolutie proprie. Cum evoluţiile se desfăşoară în mare parte prin intermediul corpurilor de manifestare, se pot cuprinde în înţelegerea acestei noţiuni toate cele trei elemente: spiritul, radiaţia lui şi corpurile prin care se manifestă. Toate la un loc formează o vibraţie specifică fiecărui întrupat; ea se modifică de la o întrupare la alta, de la o formă generală de evoluţie la alta, dar şi în cadrul treptelor de evoluţie – de la o subtreaptă la alta, de la un ciclu de vieţi de întrupare la altul. Practic, vibraţia variază de la un moment la altul de existenţă, dar nu total deosebit de segmentul de trăire în acelaşi punct al universului, depăşind limita superioară sau inferioară a segmentului de vibraţii locale.
După părerea mea, nu trebuie să confundăm spiritul care emite radiaţia cu radiaţia în sine, sau cu corpurile care i se formează pe radiaţia emisă, nici cu vibraţia comună întregului complex care îşi defineşte astfel existenţa în spaţiile universice.

(complexitatea formarii, structurile interioare si formele de evolutie a spiritelor le gasiti la adresa urmatoare:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/)

Intreaga radiatie spirituală este concentrată şi canalizata prin paturi sau camasi spirituale din spaţiile specifice spiritelor – in spatiile de manifestare a acestora, numite de noi universuri materiale. Patrunderea acestei radiatii spirituale in spatiul universic local conduce la atragerea de fluxuri de filamente de energii si materii, existente si circulante prin univers, filamente care se pot compactiza, formand corpuri, prin intermediul carora spiritele se pot manifesta, indreptandu-si atentia, concentrarea, prin vointa lor dezvoltată, asupra corpurilor lor: şi, de aici – către întreaga lume pe care o cunosc astfel.
Spunem ca spiritele se manifesta prin intermediul corpurilor care li se formează astfel, si acest lucru este urmarit atent, şi cu mult drag de catre coordonatorii de evolutii. Ei le crează condiţii de manifestare cu totul speciale, intrucat în asemenea stadii de evoluţii spiritele nu se pot concentra la inceput decât pe hranire, deplasare si inmultire, fără discernământ asupra răului pe care il pot face altor intrupati. Pot discerne asupra răului pe care îl pot produce semenilor lor, dar nu si altor specii. In asemenea situatii, pana ce capata un discernamant avansat, si până ce reuşesc să şi-l consolideze, va trece foarte mult timp, de aceea coordonatorii de evolutii le creaza şi conditii pentru manifestare prin intermediul acestor corpuri (prin specializarea avansată a corpurilor), dar învaţă şi alte grupuri spirituale, mult mai avansate, să se îngrijească de protejarea lor.
Pentru înţelegerea avansată a simţirilor tuturor vieţuitoarelor este necesar să aprofundăm câteva noţiuni. Corpurile se formeaza in functie de puterea radiatiilor spirituale, asa cum spuneam, si reprezinta de fapt fiecare forţă interioară a spiritului; sunt multe astfel de forţe, care se formeaza si se intaresc treptat, iar spiritele îşi măresc mereu puterea de constientizare a forţelor, precum şi de concentrare la mereu noi actiuni prin intermediul lor. O astfel de constientizare se aprofundeaza mereu, iar spiritul intrupat simte din ce in ce mai complex toate modurile de dispunere a structurilor in mijlocul carora traieste, precum si toate celelalte spirite intrupate asemenea lui insusi. Intra in comunicare si apoi relationare cu ele, şi primeste aceleasi manifestari din partea lor.
Radiatia spirituala este aceea care se manifesta in fond in lumea pe care, cu corpurile lor din ce in ce mai complexe, mai subtile, o formeaza si o animă permanent. Numim aceasta radiatie – spirituală, pentru ca provine de la spirit, este normal ; dar in situatia timpurilor pe care le traim azi, lumea intuitiva – si nu profund cunoscatoare – si-a creat impresia ca puterea vine de la creier, de la cap, de la mintea cu care gândeste: de aceea a numit-o mentală, in conditiile in care spiritul ca atare a fost perceput doar de către puţini oameni, ca o existenţă dincolo de corpurile de manifestare, dar strâns legat de ele. Dacă multe specii de vieţuitoare nu au complexitatea de gandire ca aceea umană, unii oameni pot ajunge să creadă că alte vieţuitoare decât omul nu posedă nici minte, în alte teorii: nici suflet...
Si au numit radiatia care inconjoara omul, care se intrupeaza la nastere, care se stinge la moarte, a carui putere, şi oarecum formă se poate vedea uneori, de către destui oameni, ca un halou de lumina in jurul trupului: suflet. Suflare care dă viaţă, venind din neştiut, de la o forţă mult mai mare pe care o numim Dumnezeu.
O suflare de viaţă care reprezintă, de fapt, spiritul, care este voinţa radiantă a spiritului care isi dirijează energiile si, prin intermediul lor, corpurile astfel formate, prin care mai departe efectuează tot felul de acţiuni, prin care gândeşte, comunică, intră mereu în relaţii cu semenii săi pentru a evolua, pentru a ajuta si pe alti semeni ai săi să evolueze, in eternitatea vieţii sale.
Asa cum am expus si in multe alte cazuri, fiecare vietuitoare este manifestarea unui spirit. Marile corpuri ceresti: planetele, stelele si unele dintre foarte indepartatele galaxii sunt intrupari ale unor grupuri mari (popoare) si foarte mari (grupuri de popoare si formatiuni si mai complexe de popoare spirituale) care se intrupeaza astfel. In consecinta, sa-i dam dreptate modestului, dar emoţionantului Omraam Mikhael Aivanhov, cand spunea sa respectam planeta pe care traim si steua care ne lumineaza, caci si ele sunt spirite deosebit de mari, de puternice, care ne ofera viaţă şi învăţătură nouă, celor mult mai mărunţi decât ele...

Planeta care ne oferă stabilitate în spaţiile universice, care ne oferă locuri minunate de trai şi posibilităţi uluitoare de înţelegere a universului pe care îl străbate, se îngrijeşte în primul rând de vieţuitoarele care, oricâtă forţă trupească ar avea, nu au multe feluri de echilibre pentru a se descurca în lumea pe care omul pare că mai curând le-ar lua-o – decât să le-o ofere cu generozitate... Spiritele din componenţa planetei şi a stelei care ne guvernează pe toţi se întrupează în mijlocul lor pentru a le oferi direct din corpurile lor învăţătură pentru evoluţiile lor. Altele se întrupează în forme eterice care mlădiază formele corpurilor lor către formele umane, pentru ca ele să se obişnuiască mereu cu existenţa oamenilor, pentru ca frica de ei să nu limiteze niciodată propriile lor trăiri.
Grupuri întregi de spirite stelare şi galactice susţin viaţa tuturor vietăţilor de oriunde, din galaxie. Grupuri de entităţi dimensionale – cele mai puternice din universul nostru – se apleacă cu deosebită gingăşie şi iubire către fiecare vietate în parte, pentru a o ajuta să supravieţuiască propriilor lor trepte de evoluţie.
Entităţi angelice deosebit de importante coordonează şi protejează drumul şi viaţa animalelor (ale căror grupuri urmează evoluţii pe câte un fel de manifestare) sunt coordonate în învăţăturile proprii speciilor lor de câte o entitate angelică specializată, la rândul ei, în oferirea de ajutor de acest fel.
Noi, oamenii, suntem mult mai aproape de astfel de învăţături, care vor face fondul nostru educaţional-spiritual în evoluţiile angelice care ne aşteaptă. Foarte curând...
Basmele nu prea sunt basme – decât pentru că le numim aşa, ca gen de literatură pe care începem să o credem mai curând ca o cronică a unor existenţe pe care omul le-a cunoscut bine cândva şi de care îşi aduce aminte treptat, îmbrăţişându-le cu drag realitatea...

Unii oameni isi inving teama de animale, altii nu. Nu prea ştim care sunt conditiile care favorizeaza aceasta teamă, sau care sunt condiţiile prin care par a nu avea nici un fel de respect pentru viaţa pe care le-o chinuiesc. Se poate explica totul foarte clar astfel, prin evolutiile pe care le avem. Şi tot asa, putem să înţelegem oamenii indiferenţi la viaţa animalelor prin faptul ca acum au altceva de facut, iar experienţa lor este mică in astfel de perioade grele. Animalele sunt puternic radiante in mediul nostru astral (emotional), de aceea – repet: instinctiv multi oameni nu le suportă, mai ales aceia care au activităţi puternic lucrative. Ele radiază doar câteva feluri de activităţi, şi chiar dacă au o putere energetică restrânsă comparativ cu omenirea, volumul lor total la nivel planetar este urias.
Tocmai aceasta influenţă primară omul trebuie sa o invingă, legată de reducerea activităţilor la cele zis animalice: hrănire, deplasare, odihnă si înmulţire. Ele formează sarcina lor spirituală de destin, în timp ce omul este un spirit creator conştient, cu sarcini mult mai multe, după cum si evoluţia sa spirituală este foarte înaintată, comparativ cu ele. Omenirea trebuie să se concentreze pe sarcinile sale, fără să dispreţuiască nici pe cei care nu înţeleg desfăşurările vieţii pe Pământ, nici pe cei care deocamdată nu au puterea să se rupă de influenţa întregului biosistem pământean. Vor putea – după ce vor învăţa: la fel ca şi cei care acum pot să facă acest lucru.

Să iertăm indiferenţa, răutatea, să nu ne ridicăm gândurile cu ură contra lor, căci nu vom face altceva decât să le întărim ura sau chiar să le transformăm indiferenţa în ură, căci mulţi oameni de abia au trecut de la ură – la indiferenţă.
Nouă ni se poate reproşa oricând cu vechea noastră vorbă creştinească: drumul către iad poate fi pavat cu bune intenţii...
Să ne concentrăm aşadar atenţia pe dragostea cu care le putem noi îmbrăţişa. Aceasta este sarcina noastră. Nu spun să nu omorâm un ţânţar sau un gândac, dar să nu o facem cu ură, cu mânie.
PENTRU CĂ PUTEM...

33 de comentarii:

Mariana spunea...

Minuată pledoarie pentru fiinţele create de Dumnezeu! Ai amintit şi despre iertare...Deci,

Cristiana, te invit din nou la Psalmdedor pentru a răspunde la o nouă întrebare care ne frământă pe mulţi dintre noi: Ce este iertarea? Care este importanţa ei în relaţii?
Cred că prin această interactivitate putem învăţa cum să mai pansăm o inimă rănită...sau două!
Îţi doresc să ai parte de relaţii frumoase şi statornice!

Cristiana spunea...

Multumesc, Mariana!
Vin cu drag, chiar spuneam pe alt blog ca simt nevoia de destindere acum, m-a obosit postarea.
Asa ca pregatesc ceva pentru tine, pentru noi toti, in cursul zilei de maine.
Este o treaba foarte importanta ceea ce faci tu acolo, pe blogul tau, Mariana! Tot respectul din partea mea, fata draga!!

Brindusa spunea...

Multumesc mult pentru aceste explicatii. Eu mi-am dedicat mare parte din timp animalelor, lucru pentru care sunt desconsiderata de unele persoane care imi spun ca mai bine as face un copil sau mai bine as adopta un copil, decat sa-mi pierd vremea cu animalele. Nu demult am primit un mail cu un set de povestiri adunate de oameni care l-au vizitat pe parintele Arsenie Boca. Printre mustrarile acestuia catre pacatosi se afla si una care indemna ca oamenii sa nu mai tina caini si pisici in caminele lor, ci copii orfani. M-au durut vorbele parintelui. Mi s-a parut ca o negare a importantei animalelor pe acest pamant. Eu iubesc mult copiii, inca sper ca voi avea si eu, dar simt ca si animalele trebuie iubite, respectate, protejate si ca oamenii trebuie sa faca acest lucru.
In cartea "Copiii mileniului...", a lui Van Helsing am citit ca animalele de casa, care sunt crescute langa om, in speta caini si pisici, au mari sanse ca in urmatoarea viata sa se incarneze intr-o fiinta umana. Asa imi simt si eu cateii, foarte umani.
Apoi am mai auzit mediumi care spuneau ca, la trecerea in viata de dincolo, printre cei dragi care te asteapta sa te conduca, se afla si animalutele din viata ta, cele care au plecat inaintea ta. Nu mi s-ar parea posibil acest lucru daca animalele nu ar avea un suflet.
Un cunoscut mi-a spus ca afectiunea mea pentru animale este de fapt un atasament, si ca orice atasament pe care il dezvoltam in lumea asta ne impiedica in evolutia spirituala.
Cristina, eu ma lupt mult cu mine insumi sa incerc sa inteleg oamenii din jurul meu care ma condamna si ma fac nebuna pentru ceea ce iubesc,si chiar am incercat sa le explic ca eu fac asta din suflet, fara nici o alta intentie, pentru ca asa simt eu. Insa mi-e foarte greu sa nu reactionez verbal agresiv cand vad ca animalele sunt agresate pur si simplu fara nici un motiv. Aici am o mare mare greutate in a "iubi aproapele ca pe tine insuti".
De aceea abia astept vremea cand oamenii vor trai in pace cu animalele, la fel si animalele intre ele.
Multumesc inca o data pentru raspuns.

Cristiana spunea...

Draga Brandusa, sunt multe probleme foarte importante pe care le pui si ma bucur mult ca in fine discutam foarte serios asupra acestui subiect. Asadar, intrucat scriu de vreo 2 ore, facem, scumpa mea, un NR.2 la postarea aceasta!!! Cred ca nu se va supara nimeni!! Sper!!

Mariana, te rog sa astepti un pic, o sa fac o idee doar la tine pe blog si apoi o sa fac un articol mai detaliat in WE. Este foarte important subiectul pentru toti cititorii nostri.

Anonim spunea...

Frumos post si de bagat la tertecuta. Dar un lucru imi e greu sa-l inteleg, daca evolutia din catel in om sa zic ca o inteleg, deja cand vine vorba de un virus sau mai stiu eu ce chestie parca e greu de inghitit, cum naibi eu sa fi fost un virus?! asta nu mi-o pot imagina. Mi se pare inca mai plauzibila convingerea pe care o am ca totusi unele vietati sunt doar decorul scenei unde ne jucam fiecare din noi rolul in aceasta viata....

Dan Ioanitescu spunea...

Cristiana,
Am inteles.
Ce inca refuz sa inteleg este sunt urmatoarele:

1/Toata lumea asta a spiritelor intrupate are un pronuntat accent de canibalizare. Canibalizarea nu trebuie inteleasa ca pe ceva trupesc, in cadrul aceleiasi specii, ci incerc sa duc problema in lumea spiritelor.

Spiritele se devoreaza intre ele.
De ce spun aceasta? Pentru ca tot ce misca pe Pamant este de mqancare. Toate speciile se manaca intre ele de la unicelulare, virusi etc,. pana la cele mai avansate, evident cu omul in fruntea leusteanului, a lantului trofic.
Atunci, cum mai poate da roade o invatatura, un ajutor al spiritelor evoluate, celor neevoluate, cand acestea ajung mai devreme sau mai tarziu, in stomacurile altor spirite. Ceva nu mi se leaga. De exemplu:
Toate orataniile si animalelele care sfarsesc in oala omului si nu apuca sa moara nici una de batranete, au parte de invataturi de la alte spirite mai evoluate, ajutatori, asa cum ii numesti tu, invataturi care in ultima instanta nu le mai ajuta la nimic. Sunt specii create de om spre a fi sacrificate.

Dan Ioanitescu spunea...

2/ Spiritul uman deoarece este intrupat, coabiteaza in trupul omului cu alte spirite mai neevoluate intrupate la randul lor in acarieni, virusi, bacterii, viermi paraziti. Pana aici nici o problema. Cum crezi ca reactioneaza acesti spiritele acestor paraziti la strigatele de disperare ale tuturor vietuitoarelor care cad sub cutitul omului. Strigatele nu trebuie intelese neaparat fonic, sunt informatiile e spaima si cerere de ajutor pe care le emit vibrational, informatii percepute de intreg mediul ambiant.
Emisia vibratiilor spiritului uman se impleteste cu emisiile de vibratii ale celorlalte spirite care il paraziteaza dand o rezultanta sau sunt separate. De exemplu: tenia mea (pe care o am virtual) cred ca simte o mare satisfactie cand imi intelege gandul ca intentionez sa omor o gaina si chiar se bucura la strigatele (mute) ei de ajutor. Si-atunci vibratiile ei de bucurie la iminenta uciderii nu imi altereaza si mai tare vibratiile spiritului meu, nu-mi potenteaza vibratia generala negativa in acel moment?

Dan Ioanitescu spunea...

3/Sa nu mancam carne?
Sa nu participam la genocidul animalelor?
Dar si vegetalul ar trebui sa aiba spirit, nu?
Trebuie sa ne cerem iertare de la tot ce misca, inainte de a le sacrifica?

Poate intrebarile iti par puerile dar provin din existenta schemei trofice a spiritelor intrupate care pier pentru a salva de la pieire alte spirite intrupate. Cel putin temporar.

Exista o regula, o invatatura a ajutatorilor cu care ei pregatesc celelalte spirite intrupate pentru sacrificiu?

Dan Ioanitescu spunea...

4/ Spiritele neintrupate ar trebui totusi sa faca parte tot din lumea viului.
Exista lant trofic? Energia compactizata radianta, prin emisie constanta ar trebui sa se epuizeze si sa piara.
Emisie radianta presupune in aceasta situatie refacere. Cum? Absorbtia altor energii compactate ar fi o explicatie? Intruparea de urgenta si reintrarea in lantul trofic?

Dan Ioanitescu spunea...

5/ SUFLET - SPIRIT
Sa-nteleg ca e totuna...?

Nu am reusit niciodata sa dau o definitie clara care sa-mi convina intelesului pentru Suflet. Si-acolo unde nu inteleg evit sa ma pronunt. Este o limita a intelegerii mele.
Daca e totuna, lucrurile s-ar simplifica foarte mult.
Camelia mi-a explicat odata, Oreste a incercat sa clarifice dar lucrurile s-au complicat si mai tare prin confuzia generata de respiratie-suflu... si amestecatura de comentarii din care am dedus clar ca nimeni u poate da o definitie coerenta.
Elvis in discutia cu Jolly avea o abordare subiectiva pentru spirit dar cu sufletul tot mai greu mi-a devenit sa fac o departajare.

Dan Ioanitescu spunea...

6/ Cristiana, mai ma rabzi?
Pana um nu te-am intrebat mai nimic, dar uite informatiile pe care le asimilez incep sa se structureze si dau sa se aseze. Oricum mai am pana sa ma familiarizez cu toate notiunile. Trebuie sa citesc mult din urma.
Una si gata?

Dan Ioanitescu spunea...

7/Cat de evoluate pot fi spiritele orcilor sau ale delfinilor, comparativ cu ale oamenilor?
Sau cel putin ale delfinilor.

Delfinii sunt singura specie pamanteana care se sacrifica pentru indivizi din alta specie decat a lor. Scotand naufragiatii la tarm, ii lasa sa se prinda cu mainile de pielea lor care este foarte sensibila (secreta o substanata care ii ajuta sa aluneve mai usor prin apa) ceea ce le produce rani si dureri mari, care ulterior le provoaca chiar moartea.

anonimul pamantean spunea...

Bun gasit, tuturor!

Eu iubesc pasarile in mod cu totul si cu totul special... nu stiu de la ce mi se trage, dar mi se trage bine
:))
Iubesc si celelalte fiinte, poate mai mult decat pe om. Desi pe om il iubesc poate mai mult decat o planta

In fine, ce vreau sa spun e ca, tuturor intrebarior (care sunt foarte pertinente)puse de Dan, le raspunde pana in prezent (din ceea ce stiu eu) teoria morfogenetica!

Dar cine stie ce teorie va mai aparea maine... vin toate precum un tavalug.

anonimul pamantean spunea...

Ana Blandiana scria candva:

„Omul alb, dornic sa manânce, sa consume, sa produca, se facea misionarul idealului sau de bunastare si-i cerea indianului sa devina taran si gospodar, dar indianul se lepada de profanare:

,,Îmi ceri sa tai iarba si sa fac fân, si sa devin bogat ca omul alb, dar cum as indrazni, oare, sa tai parul mamei mele?”.


Omul alb, fascinat de lumina atotputernica si catastrofala a aurului, ii cerea indianului sa devina miner, dar indianul rezista, opunând magiei aurului magica sa credinta:


,,Îmi ceri sa sap in piatra, dar as putea la fel sa sap sub piele pentru oase? Când voi muri n-as mai putea sa intru in trupul mamei mele, pentru a ma naste din nou”.


Omul alb era harnic, eroic, intreprinzator, neobosit, stapânit de o adevarata furie a muncii.


Indianul isi punea in garda urmasii:

,,Tinere, nu trebuie sa muncesti. Omul care munceste nu poate visa, iar intelepciunea vine in vis”.


Indianul traia in afara istoriei, indiferent la ispitele ei, dispretuitor la rasplatile ei, si, orgolioasa si puternica, istoria l-a invins. „

anonimul pamantean spunea...

P.s. - aici nu se serveste limonada?!
:(

verdebicolor spunea...

Frumos scris...Felicitari pentru blog !

Dan Ioanitescu spunea...

Buna bunule anonimul,

Preiau eu indatoririle Gazdei, nu m-am lamurit daca o fac din spirit cavaleresc sau pentru ca o cunosc pa Cristiana de 30 de ani, si am s-o rog pa Ioana sa ne aduca tuturor.

Cu scortisoara? :)

Cristiana spunea...

Dragilor, am folosit saptamana asta atat de mult cuvintele "tocmai acum" incat parca isi pierd sensul, devin alte sunete, cunoscute si totusi de neinteles...
Tocmai acum la serviciu... oricum parca toate se leaga saptamana asta la mine de serviciu!!!
Am stat pana la 5 la serv., treburi in oras, acum mananc si eu!!

In primul rand, un cuvant pentru un nou venit!! Fii binevenit, Verdebicolor!! iti multumesc si tie, asa cum multumesc frumos si... cuminte! tuturor celor care ma incurajeaza.

Pentru prietenii vechi si extrem de vechi!! Extraordinar! Deosebit!! sunteti magnifici si multumesc pentru fiecare cuvant in parte!

Imi place sa fac subiecte rotunde, si frumoase si, interesante (chiar daca par greu de inteles unele lucruri, stiu asta, nu pot decat sa va mobilizez sa vreti!! dar fara sa insist!!).
De data aceasta, pentru ca cele puse in discutie sunt multe si interesante, si la unele dintre ele nu am putere sa strabat norii grosi de necunoastere care ne asupresc.. o sa fac o postare cu problemele puse si parerea mea despre fenomenologia pusa in discutie. Sa le citeasca toata lumea (daca o sa veniti mai des cu astfel de intrebari, de istorii splendide!!.. o sa fac un obicei din raspunsuri multe la o postare, vad cum aranjam)

Asadar, imediat ce termin de mancat ma asez la lucru!!
Va doresc o seara deosebit de placuta, beti ce dorinti voi cu masura .. si ganditi-va si la mine din cand in cand!!

Anonim spunea...

Sentimentele unora dintre cei care au animale de companie fata de acestea sunt mult mai mult decat simple atasamente. Este iubire curata. Asemeni cu aceea daruita unui copil.
Un astfel de om poate simti ca animalutul sau, catelul - de exemplu, are un suflet evoluat, ca are sentimente, emotii, ca denota o inteligenta care deseori iese din sfera dresajului, a tiparelor repetitive cu care a fost invatat.
Eu am un catelus care, in ciuda marimii sale pitice, are o varsta inaintata - peste 10 ani.
Am trait deseori momente de maxima uimire in urma unor reactii ale acestuia.
De exemplu, catelul meu imi "multumeste" deseori pentru anumite gesturi de bunavointa fata de el : dupa ce termina de mancat, dupa ce este luat in brate in situatii stresante pentru el.
De exemplu: dupa baie uneori tremura de frig; daca il luam in brate si il infofolim intr-un prosop sa se incalzeasca ii simtim preocuparea de a ne "multumi" prin modul caracteristic al cainilor: sa ne linga de 2-3 ori pe mana sau pe picior; este un gest scurt, dar foarte sugestiv.
Un alt exemplu: orice plecare in concediu sau in week-end presupune "echipa completa", deci si catelul. Calatoria cu masina presupune sa am la indemana mereu un vas de apa pentru catel.
Intotdeauna, cand ii este sete "cere" vasul de apa si, intotdeauna" ma linge pe mana dupa ce bea, "multumindu-mi".
Veti zambi, poate, dar, ceea ce uimeste mai mult este ca, dupa acest "multumesc", care poate parea instinctual, catelul ii cauta privirea celui caruia i-a multumit.
Deseori avem sentimentul ca sub cojocul lui de blanita pufoasa se ascunde un sufletel de copilas caruia i-a fost menita aceasta experienta... Sau chiar am avut parerea ca este un suflet atat de evoluat incat dintr-o gresala s-a incarnat in trup de catel si nu in trup de copil. Sau ca viata actuala de catel este ultimul lui nivel de evolutie inainte de a deveni om.
Poate nu vi se par elocvente exemplele de mai sus, dar astea mi-au venit acum in gand mai intai... cine are catel stie, desigur, mai multe.
Oricum, anumite animale din regnul mamiferelor situate spre finalul lantului trofic au, dincolo de agresivitatea instinctuala necesara pentru supravietuirea in mediul salbatic/natural, o anumita manifestare a unei inteligente, a unor gesturi ce pot parea rationale, a unor sentimente ce sunt asemanatoare cu paleta sentimentelor umane incat nu putem sa nu ne gandim la existenta unui suflet/spirit individual care salasluieste in trupul lor - mai mult decat spiritul-grup despre care am citit ca ar ghida familiile de animale ale planetei.

Camelia spunea...

Foarte bine scris articolul Cristiana.
Poate il lamuresti tu pe Dan:).

Eu as spune la una dn intrebarile lui ca nu exista trebuie sau nu trebuie. Dar , energiile animalului se amesteca cu ale noastre si vibratia acea a mortii lui nu este tocmai favorabila pentru noi. Din punct de vedere al faptului ca razele Sinelui nostru o sa intre cu mai multa putere cand enrgia corpului fizic e mai putin densa..
si da, cand mancam carne, le ceream iertare si le mutumeam pt sacrificiul lor, si curatam si carnea de energii mai dense.( cand am inceput sa o simt fireste..)

Dan, nu stiu ce intelegi tu prin spirite neintrupate, cumva energii desprinse care ratacesc si se hranesc din ceilalti prin atasare?

Cristiana spunea...

Multumim, Anonim, pentru povestirea plina de dragoste si delicatete spirituala proprie pe care ne-ai oferit-o!! Cunosc si eu foarte bine asemenea manifestari chiar la cainii de prin jurul blocului, am crescut si ingrijit, ferit de hingheri si de rauvoitori generatii de catei si pisici de prin jurul nostru.
Dimineata plec la serviciu vorbind cu pisicutele din imprejurimi, cand ma intorc cateii sunt tolaniti pe marginea aleii de la intrare, intinzandu-se bucurosi de o vorba buna!! iti creste sufletul, pur si simplu!! Batraneii din bloc le pun pe sub tufe strachinute cu apa acum, vara.. Indraznesc sa va spun si voua, tuturor, sa faceti acelasi lucru, caci sufera si ei, ca si noi, in aceste zile caniculare..

Cristiana spunea...

Camelia, multumesc pentru incurajare!
Asta fac acum, scriu raspunsuri detaliate la cele puse de Dan in discutie, intr-un articol-completare la aceasta postare, as scoate chiar doua, pentru ca - desi sunt toate in legatura, pot forma subiecte distincte, in care se pot preciza mai multe elemente.
Frumoase subiecte!!
Bine ca vine week end-ul!!

Cristiana spunea...

Mai am un Anonim, scuze pentru confuzie!!
Problema de a considera vietatile marunte ca facand un "decor" fara suflet este o consecinta a educatiei de multe ori formale pe care ne-o ofera societatea contemporana.
Daca spui "inca" inseamna ca sunt INCA sanse sa ajungi sa crezi ca lucrurile pot sta si altfel!!
Oricum esti binevenit printre noi!!
Toate cele bune!

Anonim spunea...

Exista un documentar care a fost difuzat pe National Geographic,care se numeste Emotii de animal ,si care,odata vizionat,va schimba optica oricarui om despre trairile animalelor.Animalele rad,dau dovada de compasiune,prietenie,spirit justitiar,dragoste materna,jale,dupa pierderea unui membru al grupului,recunostiinta,la fel ca si oamenii.Cuvintele sunt de prisos,filmul este emotionant pana la lacrimi.Gabriela.

Dan Ioanitescu spunea...

Buna dimineata,
Camelia,

Spirite neintrupate ar trebui sa fie cele care nu au un corp fizic. Cristiana pe unele - sau poate pe toate- iata o noua intrebare, le numeste ajutatori.
Cristiana, gresesc?

Cristiana spunea...

Dan, asa am conceput raspunsul la acest punct, am adaugat si la dictionar (de fapt sintezele celor pe care le prezint spre orientare).
Sunt 2 aspecte cunoscute azi destul de limitat:
1. Discutam numind corpul entitatilor: corp energetic - pe langa faptul ca se confunda manifestarea spiritelor prin corpuri - cu manifestarea libera, nemijlocita de sisteme corporale, care se deruleaza in universuri speciale: universul secundar si central - bine percepute de tine, Dan ca fiind universurile ajutatorilor inaintati, ajutatori si coordonatori de evolutii.
Ceea ce nu este cazul in Universurile de manifestare, printre care si universul Fizic in care traim acum, aici - unde spiritele s-ar distruge iremediabil, daca ar evolua fara corpuri, nu ar fi protejate prin manifestare indirecta, prin corpurile lor.
Energia presupune ceva imprastiat, necuprins intr-o forma anume. Neintelegerea formei de radiatie spirituala, care tine totul de fapt in forma proiectata de dispunerea fortelor interioare, dupa structura interioara compacta, conduce la aceasta confuzie. Radiatia poate mentine fluxurile - dar trebuie sa existe si o proprietate speciala a filamentelor de a se mentine mult timp intr-o structura stabila.
Energiile nu pot fi tinute in acest univers in structuri stabile nici macar de catre entitatile astrale, si este conceput in mod special acest lucru, pentru ca totul sa se desfasoare absolut liber in circulatia filamentelor de energii in spatiile universice. Este ceva necesar strict evolutiei lor, aflata chiar la inceputul evolutiilor, in ansamblul lor.
Corpul entitatilor este MATERIAL, adica format din filamente care pastreaza stabilitate in timp, daca nu intervin ori alte forte din exterior, ori fortele interiore sunt perfect mentinute in formele vointei lor foarte dezvoltate si perfect concentrate - calitate care se obtine in decursul unor lungi evolutii; drept pentru care entitatea poate remodela oricand forma corpului sau, daca considera ca este necesar.
Asadar, chiar daca literatura de specialitate foloseste termeni si cunoastere mai veche, este cazul sa departajam spiritul ca forma clar delimitata, de radiatia lui si de corpurile din intruparile lui.
Citeste despre entitati astrale mai detaliat la adresa
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/02/dansul-vietii-si-al-mortii.html
Sau la postarea Calatoria Astrala, Protectii, Sa discutam putin despre corpurile fluidice.

Cunoasterea in detaliu a Creatiei este necesara celui care chiar vrea sa o iubeasca, sa o cuprinda cu sufletul sau pana in cele mai profunde parti ale sale, si inca este infinit de putin tot ceea ce putem sa ne reprezentam noi, de aici, in 3D. Dar suficient pentru un
nivel mediu de cunostere, pentru populatiile spirituale intrupate pe Pamant.
Este important - tocmai de aceea , pentru ca imaginea este foarte restransa, sa cunoastem ceea ce putem percepe si cu simturile corpului fizic, dar si ale corpului astral, care largeste considerabil orizontul cunoasterii.

2. Orizontul cunoasterii astrale se poate largi, la randul lui, prin perceptiile corpului spiritual (ca formatiune de intrupare: entitati spirituale).
De multe ori se confunda intruparile in corp spiritual (vezi detalii la adr. de mai sus) cu spiritul propriu zis, caci este foarte greu pentru o medie a cunoasterilor din corp fizic sa se acceseze cunoasteri din corp spiritual. De aceea se crede ca acela este chiar spiritul, dar perceptiile mai inaintate conduc clar la intelegerea pe care, de altfel, au avut-o multi ganditori de-a lungul timpurilor; dar cunoasterile lor au fost foarte mult deformate in timp, prin prezentarea lor truncheata, prin prisma intereselor momentului.

Revin cu postare detaliata, raspunzand la toate intrebarile pe care le-ai pus.

Camelia spunea...

@dan, eu pana sa percep lumea invizibila, subtila, tot ce citeam despre pt mine erau povesti. Si acum nu prea scriu despre subiect pt ca stiu ca sunt povesti pt altii.
Cristiana spune bine, exista foarte multe populatii de spirite ( energii cu constiinta)care cf dimensiunii in care se afla ( vibratie energetica) au sau nu nevoie de un corp penru manifestare.Eu nu le dau nume si nu le categorisesc dar pentru intelegere sunt cu vibratii inalte si joase.Cele joase se agata de camprile oamenilor care au traume , dureri, frici , pt ca ele se hranesc cu acest tip de energie.
de multe ori insa, multi confunda formele gand ale persoanei care sunt vii si omul si le a creat, cu alte entitati atasate.

Cristiana spunea...

Am preluat si eu, Cami, ceva din cele scrise de tine, pentru precizari. Este necesar sa departajam corect cele care sunt crezute drept entitati "agatate" in campul nostru - de canale din interstitiile corpurilor fluidice, blocate asa cum corpul fizic prezinta colonul constipat cateodata.
Este un subiect foarte sensibil al bioterapeutilor care se lauda ca scot "demoni" din oameni, cand, de fapt, prin vibratia ridicata a terapeutului, se ridica local vibratia corpului, canalului, care se desfunda pe moment, evacuandu-se prin intermediul interstitiului corpului respectiv.
Daca am atras atentia terapeutului asupra faptului ca, dupa cateva zile "constipatia" revenise la forma dinainte de evacuarea efectuata, omul clarvazator (dar nu si patrunzator, din obisnuinta) a vazut clar ceea ce ii aratam. Dar nu toti accepta sa spuna oamenilor ca numai prin fortele lui proprii, prin re-orientarile lui poate sa scape singur, definitiv, de blocarea canalelor.
Interesul este sa iasa in mod constant bani din "tratamente" facute la infinit...
Atentie, nu ma refer la toti bioterapeutii, personal cunosc si oameni deschisi, doritori sa-si recalibreze permanent cunoasterile si sa le si aplice pe masura.

Camelia spunea...

asa este Cristiana, omul si le creaza la loc pana nu constientizeaza si dizolva tiparul care le creaza..
iar despre "vindecatori" ..ce sa mai zic, intai trebuie sa se vindece pe ei din interior , pana atunci isi atrag proiectiile.

ady spunea...

Avem si noi o catelusa de doi ani,Cora,si un birmanez semet de vreo 7 luni,Puffy si sunt parte din experienta si din viata noastra,si totusi vieti complete si pline de sens la un anumit nivel.Cea ce este important,faptul ca traiesc intr o placuta simbioza.

anonimul pamantean spunea...

Cristiana, am trecut sa-ti dau binete!
E tare liniste cam in toate casutele... o fi linistea dinaintea furtunii?!
Vreau limonada!
Ioana_du, unde esti?

O noapte frumoasa si odihnitoare, tuturor!

P.s. - daca-l zaresti pe Dan, spune-i ca-mi lipseste!

Cristiana spunea...

Se prea poate ca Dan sa se plimbe prin Complexity Portal!! Cred ca n-ar fi de loc rau sa mai folosim si messul.

Cristiana spunea...

Sper ca nu se va crede ca am spus sa folosim messul in loc de acest loc!! :) !! Ci "ŞI" !! :)) !!