Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


luni, 29 iunie 2009

LEAPŞA DE LA DAN!!

Care, şi el la rândul lui o are de la Anonimul Pământean!
(adresele lor sunt pe dreapta!! Citiţi-le, sunt foarte frumoase!! )

I. DACĂ ERAM...
Dacă eram o lună,
As fi vrut sa fiu ianuarie, o lună alba si curata, stralucitoare,
cu ziua-n crestere-asteptand solstiţ de vara,
dupa putin-trecuta despartire
De blanda nastere-a lui Iisus, Hristos.

Dacă eram o zi a săptămânii,
as fi dorit sa fiu o sambata: ziua neispravitilor!
Adica o zi a celor care
privindu-şi izbăvirile în zări, în gând
cred cu tărie că, din tot ceea ce-ncepem noi
nimic nu se sfarseste-acuma, pe Pamant!

Dacă eram o parte a zilei,
as fi vrut sa fiu o ora de dupa praz, cand soarele e nalt,
dar prinde sa isi piarda arsita sa, lasand truditii sa se intoarca
din camp, sporovaind, acasă.

Dacă eram un animal marin,
as fi dorit sa fiu delfinul rotitor, cu zburdul spiralat dintre ape şi cer
ingemanandu-si gangureli cu izbucniri sonore, cu-apropieri timide
de visul omului, in dorurile sale temerare de orizonturi infinite..

Dacă eram o direcţie,
as fi vrut sa fiu o meandrata linie de destin uman...
De om cătând mereu un echilibru
intre ce poate si nu poate, intre ce este si va fi,
şi apoi nălţându-se, în cautari divine, drenând ceea ce inca nu poate sti, smerit,
’n adâncuri despletite de care sa se bucure candva ca a descoperit!

Dacă eram o virtute,
as fi vrut sa fiu un fel de austeritate, aceea care-ofera la noi sau pe aiurea
Placuta sare in bucate!

Dacă eram o personalitate istorică,
Eu as fi vrut sa fiu un Eminesc.
Căci numai ăst suflet de poet născând minuni
a fost in stare sa ridice in lume glasu-i tare,
cu portu-i mândru, şi cu gând onest: un suflet mare...

Dacă eram eu o planetă,
Saturn eu aş fi vrut să fiu... căci ea dă omului buchetul cu flori rare:
onestitate, putere de munca, seriozitate,
interiorizare: sa gaseasca in sinea lui drumul spre universul plin de asteptatele si mult-ravnitele-i cunoasteri...
Câtă onoare!..

Dacă eram un lichid,
Cred c-aş fi vrut sa fiu nectarul florilor servit in fin potir de proaspete petale, umpland el suflete de oameni de tot ce le lipseste si nu mai prididesc sa caute
in visuri fara de hotare...

Dacă eram o piatră,
As fi dorit sa fiu eu, cu respect, o piatră a runelor: sa-si scrie omul atoate-stiutor al vremurilor de inceput tot ce–i putea fi de folos:
din cer si din pamant, din lume şi al său trecut, cu care sa strabata
tot viitorul său,văzându-l drept şi luminos!

Dacă eram o pasăre,
As fi dorit sa fiu o ciocarlie mica, trezind la viaţă
un soare cald, cu trilurile-i pline de iubire,
purtandu-l curajoasa spre crucea cerului,
spre vraja nefăcut-a firii
...cea fara de sfarsit!

Dacă eram o plantă,
As fi vrut eu sa fiu o trestie mladie, privind - şi infruntandu-si zilele cu nori,
si vant, si ploaie, soare,
si iarbă din toate părţile: pe care zei puternici i le-au facut în vecii vecilor
Poteci...

Dacă eram un tip de vreme,
Mă gândesc... că as fi vrut sa fiu eu ploaie!
Cand cristalina, jucausa-n plina vara,
cand grava, hranitoare si solemna, in plinul miezului de toamna...

Dacă eram un instrument muzical,
Eu as fi vrut sa fiu un bucium, sa cant prelungile acorduri ancestrale
ale pamanturilor mute, dar sfinte şi nepieritoare...

Dacă eram o emoţie
As fi vrut sa fiu o bucurie! Sa dau de veste sufletelor lumii
Că-mpărăţia cerurilor e atât de-aproape!
O! Doamne! Ce Minune!!

Dacă eram un sunet,
As fi vrut sa fiu sunetul primordial al cerului
Ce se uneste mereu cu-ntreg Pamantul si, la urma, imbujorat cu multa gingasie
De flori, si gâze, si păsări, de trambiţă de elefant si cânt de om intr-o nocturna de Chopin
Se-ntoarce-stele, purtandu-si lin nălţările pe vălătuci de infinit, in dans de iele...

Dacă eram un cântec,
As fi vrut sa fiu un cant de-alint, duios si bland, sunând cu gingasia lui in prag de seară-n sat, din buze delicate de mama tanara
si oarba la-ncrancenarea lumii de dincolo, din zarva..

Dacă eram un film,
Pai...as fi vrut sa fiu... ce as fi vrut eu oare?? Voi chiar nu stiti?! Au ati uitat deja acel tangou uluitor din ceea ce v-am dat mai intr-o seara??...
„Parfumul de femeie” ce-valuie bezmetic un orb bătrân - dar nu sălciu de viata...

Dacă eram un serial
As fi vrut sa fiu.. na!! Ati ghicit!! Un StarGate vijelios, mereu mai nou, mereu cu dor de viata,
purtand prin galaxii vitejii luminati ai lumilor păgâne, neiertatori, netemători
Desi zburand fara un Dumnezeu pus scut in faţă!!

Dacă eram o carte,
As fi vrut sa fiu o carte veche, pe care nimeni n-o mai cere-acum
Nici chiar printre povesti si glume
de oameni speriosi doar la ideea de-a ramane...
„Singur pe lume”!!!

Dacă eram un personaj de ficţiune,
As fi dorit sa fiu o Lady Galadriel... aceea care–n şoaptă
a spus un lucru chiar măreţ: „De am fi fost in locul oamenilor, prinsi in ale lor vâltori de viaţă,
am fi ajuns si noi (de elfi vorbind) popor de neciopliţi in greaua noapte fără de speranţă...”

Dacă eram un anumit fel de mâncare,
Tare-as fi vrut sa fiu mamaliguta! Pentru ca oricum nu sunt nici eu o prea draguţă!!
Nu prea sofisticată şi nici prea rafinată!!
Si pentru ca imi place foarte tare! desi nu pot s-o pun printre acele feluri de mancare
Ce-mi fac si bine... Sorry.. la mine... plăcerea asta, la vârsta mea, chiar nu mai ţine!!

Dacă eram eu un oraş,
Oraş străvechi, lemurian mi-aş fi dorit să fiu! in care casele erau perfect rotunde,
Iar oamenii cu corpuri albe argintii trăiau din briza lor fecundă.
Si peste lumea perfectă ce nastea la rându-i perfectiuni umane
Se ridicau, se impleteau, si despărţeau lungi arcuri alb-albastre, nedespartind in fapt pe oameni, desi-i faceau sa stea departe intre ei,
Să nu se deranjeze in mintea lor cu astre.

Dacă eram un gust,
As fi vrut sa fiu eu gustul dulce-amarui de ciocolata buna-buna
Dat in manuta unui copil, cu ochii pofticiosi, cu o gurita inca plina!!

Dacă eram o aromă,
As fi vrut sa fiu aromă de strugur negru cald in toamnă lină si străbună...

Dacă eram o culoare,
Cred c-as fi vrut sa fiu acea culoare ce nu mai gaseste pe Pamant,
caci ochii nostri is mânjiţi de colb, de frici de arătări din alte lumi,
de trândăvie şi de viclenie
De zarvă şi de zavistie...

Dacă eram un material,
Eu tare as fi vrut sa fiu cristal.
Un cristal bland, ca-n visul lui DaEl, si mătăsos pe dinauntru, si luminos, cu ganduri pure de-ajutor celest, cu ingeri translucizi, ca din povesti...
Acolo unde esti.. si nu prea eşti....

Dacă eram un cuvânt,
O! De-aş fi fost eu un cuvânt.. Frăţie as fi vrut să fiu...

Dacă eram o parte a corpului,
O inima curată să fiu eu aş fi vrut... căci Doamne!
Atâtea necurăţenii îmi umplu palmele de reci sudori,
de tâmpe, de stupide fiţe, şi gânduri, şi crezări...

Dacă eram eu o expresie a feţei,
O undă de mirare ce poate intr-o clipă să explodeze în miliarde de întrebări!
Să populeze lumea, să nască curiozitate, apoi avânt, şi zbor,
Si să culeagă rodul din ceruri, acas’ să-l poarte
Lasându-l să vegheze apoi, sămânţă vie
Si altor generaţii de oameni mirători!

Dacă eram o materie de şcoală,
Istorie-aş fi vrut să fiu eu... dar să le spun copiilor o altă şcoală...
De moşi deştepţi cu pregătiri stelare, cu buni învăţători de neam,
De măiestrii sihastre, dar totuşi... prea-lumeşti...
Mergând din poartă-n poartă...
O lume ca-n poveşti...

Dacă eram un personaj de desene animate,
Cu încântare aş fi vrut să fiu Ducesa... din Pisicile Aristocrate!!
Sa fi avut trei pisoiaşi şi un O’Maley... mmmm!!!... ce viaţă!!...
Ce viaţă de... aristocrat...

Dacă eram o formă,
Mi-as tare eu dorit să fiu un romb multiplicat de un Brâncuşi în fără-de-sfârşit...

Dacă eram un număr,
As fi vrut sa fiu un treisprezece. Punct.

Dacă eram o maşină,
Pai.. dacă eram eu o maşină... Un 4x4 mi-ar fi ţinut el loc de limuzină!!!

Dacă eram o haină
As fi vrut sa fiu... Ah! Ce prozaic! hăinuţă matlasată, călduroasă pe timp rece, meschin...
cu glugă, buzunare-adâci în care să domneasca mereu mănuşi şi-un măr divin!!


II. DACĂ ERAM...
Daca eram un mit, eu as fi fost....
Cred c-aş fi fost eu mitul lui Belerofon..
Să-nvăţ pe propria mea mamă să nu-şi adoarmă fiul pe veci
tăindu-i viaţa din forţa pe care doar natura vie i-o poate lui,
sau oricui, lua...

Daca eram un intelept, as fi fost....
Cred c-aş fi fost Orfeu. Şi cred că am spus tot.

Daca eram eu o credinta, as fi fost...
Propria mea credinţă, călită-n focul credinţei vechilor străbuni
Ce nu din peşteri sterpe s-au învăţat să cânte-o doină plină de-a lor jale,
În lungi acorduri blânde,
pe-nserat...

Daca eram eu un profet, cred c-as fi fost...
Depinde ce numiţi voi, azi, profet. Căci aş fi un profet în satul său,
De azi, căci în acel de ieri, fiece om avea o profeţie-n piept.
Şi chiar nu era rău!!...

Daca eram un filozof, eu as fi fost....
Un filozof de rând, fără pretenţii, dar mustind de bucurie,
de o viaţă explozivă, crescută-n
multidimensionalităţi de translucite încântări
de gnoz-explicative şoptite celor ce şi-ar dori să ştie
şi nu le este teamă că hâde arătări
le umple sufletul de ură şi mânie...

Daca eram un iluminat, eu as fi fost...
Când bec, când laser, cu cuvântul zis sau scris...
Şi ne-zâmbind asgard, făr’de tumult, din gene osebite şi străvechi...
In faţa altui trai... midgard, impur, lumesc...

Daca eram o teorie, as fi fost....
O teorie oricum creaţionistă, dar poate rafinată şi mai clară
Să ştie tot poporul de unde el se trage
Si unde, când îi va veni sorocul,
În pace el să se retragă...

Daca eram un link, as fi fost....
Lincul către un site
Ce-n viitor se va numi, cum aţi mai auzit:
BUCURIA CUNOASTERII!! Prosit!!

Daca eram un blog, as fi fost.....
Tot ceea ce sunt eu si azi...
Un om cuminte !!
Si nu prea !! ce va salută zilnic dintre brazi!!


21 de comentarii:

Sasha spunea...

Extraordinar!frumos:)

Cristiana spunea...

Multumesc, Sasha!
Cred ca am inteles de pe la cineva ca a pornit de la tine!!

Dan Ioanitescu spunea...

Sorooooo...!!!

Ori ei premiul Uniunii Scriitorilor ori te vei alege cu nenumarate cereri in casatorie.

Arta bate viata.... Rau de tot!

Dan Ioanitescu spunea...

N-am aer!

Dan Ioanitescu spunea...

Ti-am baut postarea si-acum ma rad ca prostu' de ce frumoasa poate sa fie. De ce frumoasa poti sa fii in cele dinlauntrul alor tale!

Dan Ioanitescu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cristiana spunea...

Toate ale voastre sunt frumoase!!

(Sii.. macar asa ceva sa-ti placa... nu mai am sperante la postarile grele!! :)) !!..)
Cred ca nu faceam asta daca nu aveam incredintarile celelalte...
Toate sunt frumoase!

De maine ne intoarcem, fara intarziere, la Luarea in stapanire a lumii!! La focusări, la mituri si realitate!!!

Cristiana spunea...

Aaaa... era sa uit!!
Pariem ca nu ma ia nimeni de nevasta??
Pretentiile mele suna cam asa: sa-si faca singur de mancare, curatenie daca vede ca nu fac eu 2 saptamani la rand, sa aiba grija de facturi, sa taca toata ziua si noaptea sa nu ma intrebe ce fac, nici cand dispar din casa si apar peste 2 3 zile de pe munti, sa se multumeasca cu un zambet fugar si sa zica bogdaprosti daca vede alt cuvant de la mine decat "Buna!!" cand vin acasa si urmatorul "Buna!!" a doua zi!!!!!!! :)) !!!
Ei!! Am castigat??!!

Mariana spunea...

Superb! Văd că e îmbogăţită faţă de cea pe care am completat-o eu cu vreo două săpt. în urmă.

Iată o altă întrebare care mă frământă: ,,Cât de importantă este privirea în relaţii?" Dacă ai un răspuns, te aştept aici cu mult dor în privire :)
http://psalmdedor.blogspot.com/2009/06/cat-de-importanta-este-privirea-in.html

Cristiana spunea...

Multumsc, Mariana!
Cum ajung acasa, cum iti raspund, foarte frumoasa intrebarea!!
Succes in toate!!

Brandusa spunea...

o luna singura pe lume, o calda mamaliguta draguta ...

Pe langa faptul ca sunt neispravita, ma vad in luna, vreau delfin si nu alt animal marin ... am scris succint, scurt si la obiect raspunsurile (cand am primit-o pe weblog), inciudata si nervoasa de a nu putea alege o singura carateristica, nici n-am gandit sa o transform in poezie.

Placuta, inteleapta fiinta ce te gasesc !

Cu drag,

Cristiana spunea...

Brandusa, scumpa mea, hai sa-ti spun o scurta povestioara!
Sunt nascuta intr-o zi de sambata, intr-o luna care se numeste ianuarie, intr-o viata anterioara am ingrijit delfini.. Ma plimb cu un 4x4 al prietenilor mei!! Ma revolt impotriva vanatorii de ciocarlii... Chiar a fost "Singur pe lume" de Hector Malot cartea preferata pana dupa revolutie!! Scriu despre mosii popoarelor si sunt fericita cand vad ca mosismul este chiar luat in serios de tot mai multi cercetatori... Mi-au placut Legendele Olimpului, desi am adolescentit cu vise din Rivendell... Si imi place mamaliguta, desi imi face rau.. Imi plac hainele cu buzunare incapatoare pentru marul sau sticluta cu apa!!
Si asa toate toate sunt adevarate!!
Iar versuri.. am facut 2 strofe pe la 17 ani, iar acum m-a inspirat intr-o buna zi Cosmin (Daquinus), cu niste versuri facute de el, iar cum invatasem de la Dan telenovelele pe bloguri, i-am cerut voie lui Cosmin sa continui! Voie avand, am facut in continuare acolo, si cu altii, versuri.. versuri.. versuri.. Apoi am vazut cu imensa bucurie ca si pe alte site uri oamenii au inceput sa scrie - mai timid la inceput, apoi, incurajati de admiratia tuturor, cu bucurie!!
Cand m-a atras Dan aici, nu m-am gandit la versuri, incepusem sa scriu proza dar asa, gingas si cu miez, dar pe urma pe undeva s-a brodit proza cu vers interior.. am luat-o de la capat si am stat pana la 12 noaptea sa le potrivesc.. uitasem sa si mananc!! M-a prins! A doua zi am mai slefuit, si tot incurajata de Messer DI a aparut postarea!!
Nu cred ca am sa uit prea curand duminica trecuta!!

Dar acum trebuie sa intre la rand si postarile grele!! Va mai destind eu, dar va pun si la munca!! Cel putin pentru cine doreste, normal!! :))
Tot cu drag! Cu mult drag!! Chris

corena spunea...

Mi-au trebuit multi ani sa pricep pe de-a-ntregul ca Dumnezeu actioneaza prin oameni, ca El ne trimite doar ingeri-invatatori...Sunt multi cei care asteapta CUMINTI chiar acum, chiar in aceasta clipa, in fata fiecarei usi...Draga mea, bine-ai venit!...Habar n-aveam cat de mult te-am asteptat...

* Am pasit, putin buimaca si cam neincrezatoare, doar de cateva zile in ceea ce se cheama blogosfera. Parafrazandu-l cumva pe deja bunul meu prieten Dan, am acum a va spune cu uimire: ce frumosi mai sunteti voi cu toate dinlauntrul alor voastre, cu toate darurile cu care cine stie de cand asteptati CUMINTI in fata usii mele...Sunt tare bucuroasa de asa oaspeti!...

Mariana spunea...

Te aşteaptă un dar aici http://psalmdedor.blogspot.com/2009/07/dor-de-priviredaruri-pentru-voi.html, pentru minunatul răspuns dat la întrebarea ,,Cât de importantă e ste privirea într-o relaţie?"
Iar mâine, o altă surpriză...,,diamante" :)

Şerban Tomşa spunea...

Splendid, uluitor poem ! Are dreptate dl Dan Ioanitescu în ceea ce va scrie. Aş zice chiar că arta umileşte viaţa... Îi fericesc pe cei care va stau în preajmă : sunt sigur că nu vor face niciodată depresie. O revărsare generoasă şi luminoasă de frumuseţe este o şansă dată existenţei noastre pământeşti...

Şerban Tomşa spunea...

Din motivele pe care le ştiţi, nu-mi dau seama când voi ajunge la editură să iau exemplarele care mi se cuvin din "Gheţarul". Oricât de târziu o voi face ( probabil că mai către toamnă), vă voi expedia volumul acasă, dacă îmi trimiteţi, prin mail, o adresă... (Încă nu am ţinut opul în mână, în timp ce unii prieteni din Bucureşti îl au deja...)

Cristiana spunea...

Multumesc frumos, dl. Serban!
Eeeeei, nu stiti ca nimeni nu e profet in satul lui?? Si daca nu vreau sa scot bani din astea... nu am facut nimic!!
Eu rad!! Fiecare face, zice si gandeste ce vrea!! ma incant cu vorbele voastre si ma odihnesc dupa zarva de la serviciu, din Obor, incrancenarile locatarilor..

Universul meu interior insa nu e imaginatie.. E bucuria cunoasterii, dar nu multa lume azi ma crede...
Dar maine.. cu siguranta!!!

Inca o data,multumesc asa cum stiu eu! Cuminte si frumos!!

Cristiana spunea...

Corena, nu te-am uitat, asa cum bine vezi!
Multumesc din tot sufletul meu bucuros pentru cuvintele tale. Promit sa scriu mai des si lucruri frumoase, chiar daca pe mine ma trage ata mai curand la studiile mele. Drumurile Spirituale au ramas fara stapan!! Site-ul sta si asteapta... Eu ma spiralez prin ceruri si ma joc cu ciocarliile si delfinii!!
Si mai scriu, fiţoasă, ca ma tem sa nu duc sarcina mea spirituala pana la capat!!
Am rasuflat adanc!! Le fac pe toate! Mamaliguţa explodeaza!!
Stai pe aproape!!

Cristiana spunea...

Mariana!! Pauza s-a terminat, scumpa mea! Dar daca sunt eu cuminte-cuminteeee cred ca am sa darui blogului tau o calda imbratisare o data pe saptamana, ca sa daruiesc un pic si altora, caci poate ai vazut si tu ca nu fac numai lucruri usurele!!
Este o munca titanica, pe langa cele de la serviciu si acasa. Ma scol la 5 dimineata pt corespondenta pe PC si ma culc la 12 1 noaptea, scriind permanent.
Asa ca... le fac eu pe toate, si va mai imbratisez si pe voi din cand in cand!!
Multumesc lui Dan pentru ca el m-a imprietenit cu cativa dintre voi!
Dar trebuie sa am grija si de cititorii mei cei grei!! Pentru ei trudesc din greu, sa nu-i las, sa-i relaxez un pic, dar sa revin solid cu treburi puternice!!
Iti promit ca in week end studiez activitatea de la tine (si de la altii) si va imbratisez cu parerile mele!
Cu drag, Chris

anonimul pamantean spunea...

cam tardiv, dar niciodata prea tarziu....:))
Ma iarta, ca am uitat de aceasta poarta.
Frumos e prea putin spus, poate fabulos s-ar potrivi, insa suna prea pompos.

Imi place la nebunie ce ai scris. Sa te felicit? sa te cuprind si sa nu-ti mai dau drumul?
ma mai gandesc.

Noapte precum gandurile tale frumoase
:)

Cristiana spunea...

Multumesc, Pamantene!!
Tu ai avut treburi importante, pentru care te respect si admir din tot sufletul. In timp ce eu cântam caii verzi de pe peretii camerei mele de studiu, tu te ridicai cu tarie in apararea demnitatii umane.
Asadar.. eu daca te-as imbratisa m-as trezi ca de fapt iti imbratisez glezna unui picior..

Dar poate ca asa te-am odihnit o clipa, iar tu mi-ai adus aminte de datoria mea de spirit...