18. ALTE CONFUZII LEGATE DE STRUCTURILE PERCEPUTE ÎN CĂLĂTORIILE ASTRALE ŞI FUNCŢIONAREA LOR

Vreau să atrag pe scurt atenţia asupra faptului că se pot face confuzii din multe puncte de vedere, nu numai privind cele legate de percepţii vizuale în peisajul cosmic. Dar pe urmă vom continua cu analiza acestora din urmă, cele vizuale, căci sunt foarte multe confuzii care creează frică cu privire la fenomenologia călătoriilor astrale, care se vor extinde mult în anii următori, în mod spontan, fiind ceva foarte natural să le conştientizăm chiar înafară de visurile pe care le avem în mod constant, pe timpul somnului. 

Pot fi confuzii privind interpretarea imaginilor pe care le avem în timpul meditaţiilor active, care creează confuzii, neîncrederi în propriile forţe şi percepţii. Pot fi confuzii cu privire la percepţii diferite decât cele vizuale, cum ar fi cele de sunet – confundate deseori cu registre de vibraţii: nu sunt încă mulţi oameni care pot percepe sunete, mirosuri, percepţii tactile, dar atunci când sunt, informaţiile primite anterior pot să ne determine neîncrederea în forţele spirituale proprii – ceea ce nu este de loc de dorit, mai ales într-o societate care filtrează în mod meschin informaţiile din alte registre de vibraţii decât cele fizice. 

După o călătorie astrală, reţinem diferite imagini când ne reintegrăm în sistemul nostru corporal, fleşuri (adică imagini scurte, fulgerătoare) privind structuri ale corpurilor noastre, mai ales ale celor învecinate cu corpul astral, cum ar fi corpul dublu eteric – mai apropiat de vibraţia conştienţei noastre fizice şi despre care ştim şi câteva lucruri mai importante (cum ar fi existenţa plexurilor). Iar atenţia noastră se concentrează asupra celor care sunt cele mai cunoscute – cele 7 plexuri de pe partea ventrală (din faţă) a corporalităţii noastre. Din structurile plexurilor (asupra cărora putem reveni, spre cercetare, în alte călătorii de-ale noastre viitoare, când în alte cercetări personale ne vom aminti de aceste plexuri) reţinem ca pe ceva deosebit faptul că din mijlocul unui plex “iese” (creşte) un “cordon” în evidenţă. Mai târziu, în alte călătorii viitoare, vom vedea că este, şi mai ales care este diferenţa dintre un cordon (sau coardă) şi un canal, şi vom înţelege că acela pe care l-am văzut în mijlocul vreunui plex nu este un cordon (sau coardă), ci este un canal amplasat în mijlocul plexului, între canalele care sunt alăturate. Imaginile fiind rapide, şi oricum multe fiind uitate din cauza diferenţei mari de vibraţie între corpul astral şi corpul fizic cu activităţile fiecăruia, reţinem doar ieşirea acelui canal în evidenţă, înafara corpului dublu eteric: mai ales la frunte (“şarpele” frunţii), sau la gât (dezvoltat cu cât este mai dezvoltată vorbirea, emiterea de sunete în viaţa omului) sau plexul central (deşi nu întotdeauna canalul central al manipurei este foarte dezvoltat, mai curând doar la oamenii care îşi dezvoltă în mod echilibrat toate activităţile de care pot fi capabili). Aşadar, conform exprimărilor din literatura ezoterică, omul (orientalul) vede acolo un “lotus” cu “petale” groase, cu un “pistil” în mijloc (deşi fără stamine!). Practicienii din vechime, care au lăsat moştenire cunoaşteri avansate despre corpurile fluidice şi plexurile lor, le-au asociat – spre o mai clară şi bună aducere aminte – unor elemente din viaţa curentă a locului (lotus la orientali, trandafir sau crin la europenii occidentali). S-a ştiut că o metaforă, o comparaţie cu ceva de o deosebită calitate va lăsa o amprentă profundă în conştienţa oamenilor de pretutindeni. Şi, mai departe, unii văd rapid acel “pistil”, de multe ori doar parţial, cât este în partea de câmp cu vibraţie mai joasă din jurul corpului şi astfel a apărut cu timpul încredinţarea că acolo are loc ieşirea corpului astral în călătoria sa. Ceea ce nu este adevărat. Tocmai de aceea facem asemenea precizări, cu detalii, tocmai de aceea am alocat un spaţiu atât de larg descrierii şi corecţiei acestor confuzii. 

Confuzii asemănătoare apar şi în alte situaţii, şi le vom studia în detaliu când vom discuta mai ales despre corpuri. 

Tot la capitolul corpuri, aşa cum am scris în deschiderea articolului prezent, percepţiile de sunet pot fi confundate cu efecte ale vibraţiilor, iar în viaţa curentă putem să folosim cunoaşterea unor asemenea confuzii, înţelegând fenomene mult mai complexe tocmai prin decelarea unor stări speciale, în situaţii speciale, chiar critice. 

Să luăm un exemplu în acest sens, deschizând astfel discuţiile despre corpurile fluidice ale sistemului nostru corporal, pe care îl vom studia în detaliu, prin vedere astrală, în viitor.

Toate corpurile sunt formate din canale – la fel cum ştim azi cum corpul fizic este format la fel din diferite feluri de vase destinate circulaţiilor din interiorul lui: fibre, vase pentru circulaţia lichidelor – sânge, plasmă – pe care le numim artere, vene, capilare. Fibrele sunt fire materiale compact distribuite în structuri de diferite feluri. Mulţi cred că energetica corpului fizic este creatoare de asemenea, la fel ca şi structurile pe care obişnuim să le numim “materiale” (organe), de elemente conductoare de energie: plexurile (subplexurile, canalele energetice), ca elemente singulare în plaja întreagă de structuri corporale. Ceea ce nu este adevărat, la fel cum dânşii nu cred că există corpuri materiale înafară de trupul fizic de care sunt perfect conştienţi. Dar ele fac parte dintr-o formă de corporalitate din materii cu vibraţii diferite: o corporalitate fundamentală, multistratificată, o numim fluidică întrucât circulaţiile sunt mult mai rapide decât în corpul fizic, care creează de fapt condiţii pentru constituirea corpului fizic (şi nu corpul fizic ar fi creator de structuri fluidice) şi, în continuare, această corporalitate hrăneşte corpul fizic, îl protejează şi supravieţuieşte, ca partea cea mai profundă a întegului sistem corporal, deteriorării sau distrugerii integrale a corpului fizic şi a dublului său eteric. 

Fiecare corp din materii cu vibraţii superioare celor a materiilor fizice, este constituit pe baza aceluiaşi principiu al canalelor de multe feluri. Plexurile nu sunt emanaţii ale corpului fizic, ci sunt structuri ale altui corp – corpul dublu eteric – care are o vibraţie generală superioară corpului fizic. Şi el este constituit din fibre = canale extrem de fine, puternic compactizate, necesare circulaţiei fluxurilor energo-materiale care susţin şi întreţin vitalitatea ambelor corpuri (corpul dublu eteric şi corpul fizic). Fiecare corp fluidic are plexuri – care sunt canale cu diametru mai mare, care au în structura lor alte canale (alăturate şi concentrice) care culeg, atrag fluxuri energo-materiale şi facilitează funcţionarea unor mecanisme pentru circulaţii ample de fluxuri energo-materiale hrănitoare pentru toate corpurile din sistem. O parte din fluxuri difuzează prin pereţii plexului în masa corporală către sistemele interioare de răspândire şi hrănire (energizare) a structurilor, unde îşi lasă o parte din energia lor masei corporale, de unde sunt atrase, în funcţie de energia lor remanentă, în sisteme de colectare şi evacuare către exterior. Partea din fluxuri care nu difuzează în masa corpului este eliberată în câmpul dintre corpuri, intrând în circulaţiile de fluxuri din exteriorul corpului. 

Aşadar, fiecare corp are astfel de canale diferit constituite pentru diferite funcţii, pe care la începutul studiilor noastre nu le cunoaştem bine, nu le ştim exact funcţiunile. Spre exemplu, în structura profundă a corpului cauzal, se pot observa canale mari, groase (formate şi ele, la rândul lor, din fibre subţiri, care hrănesc ţesuturile marilor canale). Observatorul este tentat (şi eu am fost, la rândul meu, la începutul studiilor mele) să creadă că numai corpul cauzal are asemenea canale, vizibile din primul moment: o împletire de canale mai groase sau ceva mai subţiri (dar nu atât de subţiri ca şi fibrele) care au rol de preluare şi gestionare a vibraţiilor provenite de la selectorul-amplificator de vibraţii şi transmise în continuare corpurilor mental şi astral, mai precis: subselectorilor de la corpul mental şi astral, care la rândul lor activează structurile interioare ale acestor corpuri (mental şi astral). Percepţia generală (ceea ce ne atrage atenţia în primul moment) este de sunet la corpul cauzal, aproape simultan cu imaginea care aproape nici nu ne mai interesează datorită noutăţii unor astfel de percepţii, o simfonie amplă de sunete, de aceea se şi spune că acest corp – corpul cauzal – procesează, guvernează sunetele: dar de fapt el procesează VIBRAŢIILE, iar observatorul, înainte de a percepe schimbările registrelor de vibraţie, percepe sunetele – ca o orgă de sunete suprapuse sau cu secvenţe diferite consecutive, unele în continuarea altora. Imaginea este aceea a unor canale cu diametrul foarte mare, asemănătoare plexurilor, dar care nu sunt plexuri, chiar dacă şi prin ele circulă fluxuri la fel ca prin orice altfel de structuri. Prin ele, datorită structurii lor speciale, credem la început că are loc propagarea sunetelor, dar de fapt astfel de canale conduc vibraţiile către corpurile în subordine, aproape nemodificate tocmai datorită structurii lor, într-un anume fel poroase, către corpurile următoare, către subselectorii de la corpul mental, apoi astral. Sunetele sunt doar efectele transmisiei vibraţiilor prin canale, atunci când căpătăm şi consolidăm capacitatea de clarauz. 

Acestea sunt confuzii legate de sunete, şi am mai discutat la începutul studiilor despre astfel de confuzii, de sunete ciudate, asociate unui dangăt lugubru de clopot funerar, la ieşirea dintâi în călătorie astrală conştientă. Sunt puţine astfel de confuzii legate de alte percepţii decât cele vizuale, de aceea m-am axat pe percepţii vizuale, care sunt mult mai concrete pentru om şi descrise cu mai mult lux de amănunte pe internet.

Sunt foarte multe aspecte interesante – şi mai mult decât atât, aspecte care ne ajută să înţelegem de ce unii oameni acceptă un anumit fel de muzică (spre exemplu: muzică de operă), în tonalităţi diferite, sau cu intensităţi diferite, sau în anumite momente şi nu în orice momente ale vieţii lor. Ne putem proteja astfel de ceea ce nu suportăm sau învăţăm să-i înţelegem şi să-i protejăm pe cei din jur care nu suportă ceea ce îndrăgim noi... 

17. ANALIZA UNOR IMAGINI DE PE INTERNET PRIVIND CĂLĂTORIILE ASTRALE

Vom analiza câteva fotografii privind călătoriile astrale, pe care le pot da drept exemplu de aspecte necesar a fi corectate, precum şi alte exemple de aspecte corect prezentate – atâta cât se pot găsi pe internet. Rugămintea mea este să prezentaţi şi voi ce întâlniţi pe net – eventual linkuri sau chiar poze pe pagina mea de facebook, pe care le vom analiza la vremea respectivă.

Este foarte drept că se pot efectua fotografii prelucrate în anume fel (căci nu se pot face fotografii în direct), dar imaginile pot arăta încredinţări privind confuzii sau aspecte corecte şi astfel le putem analiza. Totuşi să nu uităm că experienţa în aceste vremuri este foarte limitată, şi mulţi oameni se autolimitează din diverse frici – de natură religioasă: frică de Dumnezeu şi de pedepse date de reprezentanţii bisericilor, sau de natură ştiinţifică: nu există o direcţionare clară către un astfel de subiect; sau de natură socială: dispreţul şi chiar pierderea credibilităţii în societate. Din fericire, din ce în ce mai mulţi oameni scapă din asemenea curse, datorită încredinţărilor proprii născute din mentalizări şi călătorii astrale conştiente spontane, dar şi din intuiţii pe care nu ni le mai ocolim acum. 

De multe ori găsim cu bucurie poze pe internet cu asemenea aspecte pe care le-am trăit personal şi nu ne dăm seama că ele pot să cuprindă de la inexactităţi la greşeli grave care pot sădi apoi neîncrederea în prezentarea unor corecţii, a unor adevăruri care ar putea să ne conducă la noi cunoaşteri, în profunzimi nebănuite azi. 

Am ales să încep prin prezentarea unor imagini, dar viziunea, vederea (astrală) nu este singura percepţie pe care o avem: următorul pas în discuţii îl vom face pe tărâmul sunetelor – deosebit de importante pentru viaţa astrală. Însă suntem mai apropiaţi de imagine totuşi, şi prin imagini învăţăm să facem diferenţa între informările anterioare care ne-au format o anumită încredinţare şi viziunile proprii din ce în ce mai profunde, pe măsura creşterii vibraţiei planetare şi a corpurilor noastre, astfel încât putem să studiem spaţii sau structuri ale universului care sunt în memoriile noastre sau le putem regăsi în galaxia noastră: să ne amintim că nu putem depăşi cu corporalitatea noastră astrală spaţiul galaxiei în care ne-am născut, aici în această zonă a universului, dar ne putem aminti mai lesne multe structuri universice sau viaţa desfăşurată în alte galaxii sau alte zone din univers, cunoaşteri din alte universuri. 

Uneori influenţele din informări anterioare pot determina chiar îndoieli privind propriile viziuni, de aceea experienţa altora poate aduce sau nu adevărul şi atunci îndrum oamenii să caute din nou în călătoriile lor subiectul respectiv, pentru a studia cu mai multă atenţie ceea ce poate percepe personal, precum şi alte detalii care pot aduce clarificări. 

De multe ori, influenţaţi de informaţii anterioare, de la oameni şi dânşii influenţaţi astfel, nici nu ne străduim să vrem mai mult decât ceea ce vedem fugitiv într-o călătorie astrală. Neştiind cum se formează percepţiile şi ce forţe spirituale avem pentru percepţii şi studiu, nu ştim să aprofundăm cercetările noastre pe măsura obişnuirii cu călătoria în sine. 

Percepem lumea astrală cu senzorii corpului astral, care spre deosebire de senzorii corpului fizic, sunt cuprinşi în toată masa corpului astral – şi nu pe partea ventrală a corpului, la o înălţime optimă de cuprindere a unui spaţiului în care desfăşurăm activitatea: aşa cum se petrec lucrurile în corpul fizic.

Dar şi senzorii obişnuiţi ai corpului fizic cuprind în ei elemente constituite din materii cu nivele de vibraţie diferite:

– materii eterice, care fac legătura cu corpul dublu-eteric şi susţin prin vitalizare structuri ale corpului fizic: ÎN PLUS faţă de dublarea întregului corp fizic de către corpul dublu-eteric, ceea ce întăreşte vitalizarea şi oferă posibilitatea unor percepţii accentuate, precum şi posibilitatea funcţionării superioare ale unor structuri ale corpului astral. Corpul dublu-eteric nu are senzori de percepţie, dar prin astfel de intarsii de materii eterice în structurile fizice (deci în plus faţă de dublarea structurii fizice de către întregul corp eteric) se facilitează funcţionarea materiilor astrale, dar şi mentale tot din structurile fizice, şi astfel se întăresc percepţiile cu corpul astral, cu senzorii corpului astral. Acesta este fondul pe care e bine să ştim că viziunile spontane nu sunt false, nu sunt semne de boli, aşa cum cred mulţi oameni în zilele noastre; în plus imaginile sunt bune – doar interpretarea lor poate să fie influenţată de informaţii anterioare eronate;

– materii astrale, la fel şi materii mentale şi materii cauzale (le numim aşa datorită vibraţiei lor corespunzătoare corpurilor: astral, mental şi cauzal), care pe de o parte fixează vibraţia corpului fizic la un nivel stabil de vibraţie, ia rpe de altă parte facilitează circulaţiile energetice în toate corpurile în subordine, circulaţii care au în vedere sprijinul pe aceste structuri minuscule din corpul fizic, dar deosebit de importante: din materii cu vibraţii înalte şi foarte înalte.

Nu suntem conştienţi de aportul acestor mici structuri: astrale, mentale şi cauzale, care fac parte din corpul fizic, deşi dacă aflăm că privirea periferică a corpului fizic poate “prinde” entităţi astrale sau amprente astrale (pe care spunem că le percepem cu “coada ochiului” sau “sus” şi “jos”) şi am avut o astfel de experienţă în viaţă, acum ştim că sunt reale şi percepute cu senzorii corpului astral sau mental, percepţii care sunt întărite de asemenea mici structuri eterice, astrale şi mentale de pe marginile retinei ochilor. 

În continuare, ştim acum că prin fiecare corp se manifestă câte un set de raze din radiaţia totală a spiritului întrupat, astfel să înţelegem că acestea sunt structuri care determină manifestarea împletită a razelor generale ale corpului fizic cu razele cu vibraţie înaltă, ele permit razelor mai puţin dezvoltate să fie şi ele folosite: nu sunt foarte dezvoltate pentru a crea structuri complexe, dar sunt suficiente pentru a-şi aduce aportul la formarea sau întărirea unei plaje de percepţii ele înseşi complexe.

La fel se petrec lucrurile şi cu celelalte corpuri, nu numai cu corpul fizic. Fiecare corp este sprijinit astfel şi de celelalte corpuri, de similitudini ale micilor structuri cu cele ale marilor structuri corporale. 

Adică ceea ce schema generală, diagrama nivelelelor de vibraţie – pe care o ştim cu toţii bine sub numele de yin-yang – ne aduce aminte permanent. Toate cele ce ne înconjoară pot fi uşor reprezentate în generalitatea lor printr-o astfel de diagramă yin-yang. 

La nivel de radiaţie a spiritului, astfel de raze care se manifestă prin corpul fizic, cu vibraţie înaltă dar puţin dezvoltate, fac parte dintre cele care susţin întreg corpul astral (sau mental, sau cauzal). În mod obişnuit, în viaţa curentă, folosim astfel de împletiri din corpul fizic, unde percepţiile cu structurile fizice sunt majoritare, iar cele astrale se sprijină pe cele fizice, funcţionând împreună. De aceea, când se află în călătorie astrală, concentrarea obişnuită a spiritului se face în mod spontan pe nivelul de vibraţie al celor obişnuite cu activitatea fizică, şi astfel călătorul percepe în primul rând toate cele obişnuite din viaţa fizică, creierul decodificând cu mult mai multă uşurinţă ceea ce face obiectul obişnuinţei sale: lumea fizică. De aceea vedem în călătorie astrală lucrurile sub forma lor fizică, doar într-o lumină mai frumoasă, în culori mai vii, în mişcări mai deosebite decât cele pe care le urmărim cu ochii fizici. Treptat însă, călătorul bine informat se va obişnui să-şi extindă percepţiile cu toţi senzorii corpului astral, adică şi din nivele superioare de vibraţie ale lui, astfel încât nu ne vor mai atrage atenţia doar cele asemănătoare cu partea fizică a cunoaşterii noastre, ci treptat multe altele, cu formele proprii – spre exemplu: într-un corp fluidic, ceva asemănător cu o antenă parabolică (sau cu o pălărie cu boruri largi) – va apare sub forma sa concretă, de captator-amplificator de vibraţii, cu subansamblele sale specifice. Evoluţia, prin puterea spirituală şi experienţa de folosire a acestei puteri proprii energetice, radiante, îşi va spune cuvântul treptat, determinând căutări pentru lărgirea cunoaşterii.

Este drept că, în acelaşi timp, un rol important în studii îl va avea, pe lângă experienţa anterioară în funcţie de evoluţie spiritului, şi integritatea corporală moştenită de pe liniile genetice ale părinţilor. Tocmai de aceea omul va face efort, se va strădui să-şi echilibreze cât mai mult eforturile: emoţiile, comportamentul, muncile făcute în locul altora, pentru a ajunge să cunoască şi să înţeleagă cât mai multe “rotiţe” ale lumii în care trăim. 

Toate forţele pe care învăţăm să ni le dezvoltăm ne vor aduce o îmbogăţire a cunoaşterii, a cercetării de toate felurile, în cazul nostru: de tip astral întărită cu cercetare de tip mental. Dar în acelaşi timp, un cercetător conştient nu va renunţa la percepţiile cele mai apropiate de cele ale corpului fizic, cele cu care s-a confruntat la începutul călătoriilor sale astrale, pentru ca oricând să se străduiască să înţeleagă şi cele legate de viaţa curentă: pentru că mulţi cercetători se depărtează de viaţa fizică, iar aceasta îi depărtează de semeni şi de viaţa lor nu întotdeauna uşoară. Este bine, după ce ne obişnuim cu călătoriile astrale, să ne aducem imaginile din viaţa fizică şi apoi să le cercetăm având acest sistem de referinţă, apoi să lărgim aria de pătrundere şi de desfăşurare a obiectivului până la cele mai profunde elemente cu putinţă, care ne pot ajuta pe toţi. 

Percepţia entităţilor astrale ţine tot de acest domeniu, deşi totul nu se petrece doar din acest punct de vedere, ci în funcţie de necesităţile de destin ale călătorului astral. La început, cu percepţiile obişnuite, călătorul astral nu observă entităţile astrale – dar nu numai pentru că entităţile îl lasă să-şi desfăşoare singur, atent, cercetarea, cunoaşterea lumii, dar şi aşteptând ca el însuşi să-şi extindă aria percepţiilor către profunzimi din ce în ce mai mari. Dar despre cunoaşterea entităţilor astrale vom discuta foarte detaliat în curând. 

În acest fel este necesar să privim lumea în călătorie astrală: unii se vor limita la a privi lumea în libertate, în frumuseţea ei, în strălucirea ei, zburdând printre stele, alţii o vor privi cu curiozitatea copilului care îşi priveşte pe furiş părinţii care fac baie sau sex: internetul este plin de grupuri care se autolimitează în acest fel. Alţii, care nu mai au astfel de curiozităţi, merg mai departe, studiind profunzimile lumii: şi astfel, şi radiant, şi prin informare directă, îi vor atrage şi pe ceilalţi, stârnindu-le alte feluri de curiozităţi pe care nu le-au avut până în acel moment. 

CÂTEVA EXEMPLE DE CONFUZII PRIVIND LOCUL DE IEŞIRE AL CORPULUI ASTRAL

De multe ori se confundă corpul astral cu corpul dublu-eteric, prezentările arată ca şi cum s-ar desprinde corpul dublu-eteric de corpul fizic. Acest lucru este imposibil, căci dacă ar fi aşa, corpul fizic ar fi lipsit de principalul său suport de vitalizare, pierzându-şi funcţiile şi încheind viaţa în câteva minute. Dar corpul dublu eteric are baze solide de ancorare în întreg sistemul corporal, ceea ce face călătoria astrală mai sigură decât o excursie obişnuită prin locurile plăcute nouă. 

Acest fel de a prezenta călătorul astral este datorat confuziei între corpul astral şi corpul eteric. Este bine să reţinem că, pe lângă faptul că numai corpul dublu-eteric dublează corpul fizic, el nu are structuri interioare de forma organelor corpului fizic. Celelalte corpuri fluidice sunt ca foile de ceapă, unele peste altele, şi fiecare corp fluidic are forme ale structurilor interioare specifice fiecăruia în parte – chiar dacă unele sunt asemănătoare între ele: structurile interstiţiilor, ale plexurilor, subplexurilor şi canalelor, ale complexului reptilian, structurile captatorilor-amplificatori de vibraţie, etc. Aşadar nu vom avea un ficat eteric, sau astral, sau mental, sau cauzal, dar structurile lor au o puternică influenţă asupra celorlalte corpuri cu vibraţie mai joasă, până la corpul fizic, pe care îl ajută şi prin circulaţiile energetice, precum şi prin împletirea senzaţiilor, percepţiilor, alte emisii şi recepţii pe care le simţim, dar le asociem strict corpului fizic, ştiind cert că acesta există. 

În concluzie: 

1. Corpul astral nu se desprinde paralel cu corpul fizic şi nici nu este, la ieşirea în călătorie astrală, în formă de om; procesul respectiv l-am descris pe larg în studiul "9. DETAŞAREA CORPULUI ASTRAL PENTRU CĂLĂTORIE ASTRALĂ" (pentru cei care citesc blogul de curând recomand eticheta "Studii prin călătorii astrale")- el este sub formă restrânsă, sferică, chiar dacă în primele clipe forma interioară în canalul său protector este aproximativ umană, alungită prin restrângerea canalului său, datorită presiunii de mişcare în canalul corpului astral, se îngustează până când devine ca un canal. Aşa cum am specificat în articolele anterioare, cordonul astral nu este altceva decât canalul protector de destin al corpului astral, care are în funcţiunea lui puterea de a se alungi atât cât îi trebuie entităţii pentru deplasarea sa în mediul exterior, rămânând puternic ancorat în canalul general de destin al întregului sistem corporal, pe care nici o forţă din acest univers nu îl poate distruge. Doar la finalizarea destinului, mecanismul desprinderii – atenţie! deci nu distrugerii – se activează din corpul dublu-eteric, şi nu din inserţia corpului astral, când corpul astral devine corp de manifestare a entităţii care devine după desprinderea de corpul eteric.  

Este drept că o astfel de confuzie apare şi datorită faptului că entităţile astrale prin întrupare pot să-şi schimbe forma după necesităţile interlocutorului său (umană sau orice fel de altă vieţuitoare); sau după cum visăm pe cineva cu care dezvoltăm acţiuni în călătorie astrală (în stare de vis), dar de fapt tangenţele sunt tot sub formă sferică, doar creierul poate decodifica o percepţie drept imagine cunoscută în viaţa curentă sau într-una dintre vieţile anterioare comune. 

De remarcat în poza de mai sus faptul că se prefigurează undeva în zare o “fererastră” rotundă pe unde corpul astral ar ieşi din lumea noastră pentru a intra într-un alt univers, lucru care nu este adevărat; să ţinem minte această idee, o vom dezvolta la vremea cuvenită. 

2. În poza următoare apare aceeaşi confuzie – desprinderea corpului astral ca şi cum ar fi corp eteric, accentuând desprinderea pe faze, ca o “sculare” a “omului astral” care pleacă astfel din locul unde rămâne corpul fizic.

De reţinut: corpul astral (nici cel eteric, nici altul) nu prezintă toate aspectele anatomice ale corpului fizic (cum ar fi părul), nici configuraţia musculară; chiar corpul dublu-eteric are conformaţia capului omului, părul fiind vitalizat prin puterea energetică a epidermei capului şi razele corespunzătoare corpului fizic. Prima poză era mai realistă din acest punct de vedere. 

3. În poza următoare se arată desprinderea discutată anterior în josul corpului fizic, ceea ce nu este decât o derivaţie din cele discutate mai sus:

4. Am întâlnit şi reprezentări corecte, să fiu dreaptă din acest punct de vedere!... Astfel, următoarea poză arată foarte clar modul în care se prezintă corpul astral faţă de corpul dublu-eteric şi corpul fizic: în figura următoare se prezintă în mod corect corpul dublu-eteric după forma corpului fizic şi apoi a corpului astral care urmăreşte forma corpului dublu-eteric. 

 Dacă entitatea doreşte, poate lua formă umană după ieşirea sub formă sferică înafara sistemului corporal – poate lua orice fel de formă din galaxie: corpul astral are această abilitate, iar după dorinţă sau necesitate revine la forma sferică – formă care este mult mai comodă, restrânsă, pentru desfăşurarea deplasărilor oriunde în spaţiile galactice. 

Vom continua în articolul viitor cu alte câteva prezentări, pentru a corecta treptat cât mai multe confuzii în astfel de prezentări.

16. SĂ REFLECTĂM ASUPRA UNOR TERMENI FOLOSIŢI ÎN DESCRIERI: “MAI SUS” SAU “MAI JOS” ÎN UNIVERS

În momentul în care au loc călătorii astrale mai frecvent, observatorul începe să conştientizeze din ce în ce mai clar faptul că nu există “mai sus” sau “mai jos” în lumea noastră, întrucât:

1. Fiecare structură universică înconjoară o altă structură şi/sau este înconjurată de o altă structură. Toate coexistă în acelaşi plan, în aceeaşi dimensiune structurală, paralelă cu toate celelalte dimensiuni structurale ataşate Universului Fizic, în acelaşi univers. Toate la un loc dezvoltă viaţa sub toate formele ei existenţiale, conform evoluţiilor spiritelor întrupate în acest plan, urmărind numai împletirea necesităţilor acestor spirite întrupate. 

Dezvoltarea tuturor structurilor universice este în funcţie de desfăşurarea evoluţiilor, şi pe lângă faptul că susţin viaţa pe planete, asigură condiţii şi pentru circulaţiile cosmice:

– circulaţiile fluxurilor energo-materiale care ajută întrupările: circulaţii prin exteriorul macrostructurilor (stele, planete, planetoizi, corzi energetice, bariere energetice, etc.) prin atracţiile exercitate de ele asupra fluxurilor circulante prin fiecare subzonă, precum şi circulaţii interioare, prin interiorul corzilor galactice (între stelele, planetele şi planetoizii galaxiei);

– circulaţiile oricăror întrupaţi, individuale şi în grupuri, printre structurile universice, în funcţie de necesităţile evoluţiilor lor.

Aşadar nu putem numi “sus” sau “jos” – dar în orientările noastre, necesare şi studiilor, şi călătoriilor astrale, putem să discutăm despre evoluţii, despre structuri şi regiuni ale galaxiilor sau dintre galaxii în funcţie de vibraţii lor. 

Să reţinem: până când spiritele ajung să circule singure prin univers (individual sau în grup propriu de deplasare cosmică), conştient şi lucrativ, sunt coordonate şi orientate de entităţile ajutătoare ale grupului de deplasare prin univers, de la care învaţă să se orienteze singure, treptat, folosind mecanisme create de entităţile care au mult mai multă experienţă decât cele pe care le ajută: adică creatorii structurilor universice, care sunt în acelaşi timp şi ajutători, şi coordonatori de evoluţii; aşadar ele ne ajută, individual sau la nivel de grup, până când experienţa noastră se consolidează suficient de mult pentru a ne putea apoi singuri orienta în orice situaţie planetară sau cosmică. 

2. Pe de altă parte, unele structuri sunt în acelaşi plan cosmic, în acelaşi strat dimensional, cum le numim acum, dar majoritatea sunt unele în profunzimea altora: adică nici sus, nici jos, nici deasupra şi nici dedesubt. Obişnuim să spunem că o entitate dimensională a coborât în stratul nostru dimensional – dar de fapt a trecut de la un nivel de vibraţie foarte înalt  într-un strat cu vibraţie mai joasă. Din nefericire nici azi, nici de-a lungul vremurilor din urmă noi nu am înţeles sensul de PROFUNZIME al energiei fundamentale, sensul vibraţiei ei în compactizările ei naturale, precum şi al structurilor create din ea. Astfel, credem în mod eronat că diverse feluri de entităţi dimensionale ar locui chiar în interiorul planetei, unde ar exista un gol cu un Soare interior, dar lucrurile nu stau de loc aşa, deşi există un loc interior al Pământului dar GOL DE MATERIE FIZICĂ, DE NATURA SCOARŢEI AŞA CUM O ŞTIM CU SOLURI, APE, ŞI ATMOSFERĂ. Dar acolo nu este nici un gol, ci structuri de materii cu alte vibraţii – lucruri pe care le-am uitat din cauza vibraţiei joase pe care oamenii au creat un fond social puternic politizat, pentru însclavagire şi nu altceva benefic şi altruist. Entităţile cu corpuri materiale dar din materii cu vibraţie diferită, mult mai înaltă, trăiesc şi lucrează în felul lor în alt nivel vibraţional, care îl pătrunde şi pe al nostru şi este pătruns şi de altele cu vibraţii mult mai înalte: după normele unei ştiinţe fizice pe care noi nu le considerăm suficient de puternice pentru a influenţa materia fizică. Ceea ce însă nu este adevărat în sensul cunoscut după puterile actuale ale omului. 

Vom mai discuta despre acest subiect – dar va mai trece un timp, necesar creşterii mai mari a vibraţiei planetare pentru ca să ne reamintim cu toţii, şi să simţim efectiv aceste diferenţe, măcar în anumite momente, până să trăim constant cu astfel de simţiri, aşa cum simţim materiile fizice pe care le cunoaştem acum. 

Ceea ce este necesar să reţinem este faptul că în călătoriile astrale putem simţi chiar şi acum asemenea aspecte, căci este vorba despre simţirile cu senzorii corpului astral, care corp are vibraţie mult mai înaltă decât senzorii corpului fizic. Să ne străduim să înţelegem că nu sunt “fantezii” de vis, ci o lume a simţirilor reale, dar la alte nivele de vibraţie. 

Modul nostru de exprimare conduce la confuzii – chiar dacă cei care le folosesc şi ştiu bine despre ce vorbesc, cei ce preiau informaţiile le înţeleg după puterea fiecăruia de pătrundere a diferitelor aspecte, şi sunt multe astfel de confuzii, despre care vom discuta în articolele următoare şi ori de câte ori se ivesc ocazii. Acest aspect pe care îl dezbatem pe scurt acum rămâne deocamdată de expus în multe scrieri, dar de fapt sensul profund este cu totul altul. Şi astfel toate se întrepătrund şi la un nivel foarte profund se interinfluenţează: dar constant şi tocmai de aceea insesizabil: pentru noi azi, ca să fie sesizabil ar trebui să varieze scurt suficient pentru a crea forţe, oricât de fine, care să ofere impulsuri sau schimbări semnificative în timp, la rândul lor. Dar dacă ar fi aşa, pentru noi, oamenii, nu ar fi nici o nenorocire – însă pentru vieţuitoarele mici şi foarte mici, fizice sau astrale, asemenea variaţii subtile ar deveni grosiere, nefiind obişnuite cu ele încă, în evoluţiile lor începătoare. 

De fapt, chiar pot să vă povestesc ceva. Am observat acest fel de împletire la mânăstirea Suzana în zi de Sânziene; în plină lumină a Soarelui: se vedeau două coloane alb-lăptoase dar translucide prin care, şi între care erau în permanentă mişcare entităţi albe, luminoase, care treceau şi prin coloane, şi prin restul peisajului dublat de un spaţiu translucid dar bine determinat în peisajul grădinii mânăstirii... Pot spune că era ceva sublim, dar este extrem de puţin spus, alături de simţirea unei irealităţi, a unei emoţii care nu era puternică în sensul celor pe care le avem fizic, ci intensă şi echilibrată, cumva greu de descris şi ea, împletită cu o linişte şi sufletească, şi auditivă: totuşi într-un final am auzit toaca bătută de o măicuţă care, cu lemnul într-o mână şi ciocănelul în cealaltă mână, înconjura biserica; dar imaginea şi simţirea nu au dispărut imediat ce au apărut percepţiile fizice, însă s-au estompat treptat, iar eu m-am trezit abia atunci inundată de o stare de euforie ... fizică, deci! foarte bine cunoscută din simţirile lumeşti... dar total diferită de ceea ce simţisem înainte. 

Aşadar ceea ce numim “profunzimi” sunt nivele de vibraţie diferite, care se împletesc, se înconjoară, se susţin şi nu pot exista şi dezvolta decât în astfel de împletiri. Ştim acum că straturile acestea sunt de fapt bule de energie fundamentală cu densităţi diferite (mai corect: cu compactizări diferite) care, în împletirile lor pot lua forme diferite, pot fi întinse, aplatizate între ele pe distanţe foarte lungi (cu aspect de straturi) sau lăsate să se restrângă sub forma lor simplă de bule: şi lucrurile pot deveni încă şi mai complexe, căci fizica bulelor de acest fel nu este decât asemănătoare în anumite aspecte ale lor cu stratul nostru, cu bula noastră. De asemenea zonele universului sunt bule în bule, dar subzonele unei zone sunt delimitate în masa bulei prin pliuri ale ei, care nu sunt lineare, ci au forme după cum este necesară extinderea sau restrângerea: după cum este necesară întruparea sau ieşirea din întrupare a unor galaxii, astfel încât ceea ce numim bariere inter-subzonale sunt schimbate după necesităţi. 

Deocamdată numai din călătorii astrale putem percepe asemenea împletiri, dar – aşa cum a fost şi în trecutul omenirii – în viitor vom putea percepe toate aceste structuri indiferent de întrupare şi indiferent de vibraţia structurilor percepute. 

15. OMUL ADULT ŞI VIAŢA SA ASTRALĂ

Să continuăm ideea dezbătută în articolul anterior, conform căreia copiii percep mult mai uşor entităţile astrale decât adulţii. şi am arătat şi de ce, în linii mari:

– pe timpul copilăriei omul îşi fixează ultimele învăţături, întăriri şi pregătiri pentru destinul său curent;

– pe timpul vieţii de adult, el nu va mai fi atras, impulsionat să comunice cu ajutătorii săi astrali, dacă este în călătorie astrală (spontană sau în meditaţii active) pentru ca el însuşi să cerceteze singur cele potrivite cu necesităţile proprii, atât cât poate conştientiza în fiecare moment; dar este ajutat permanent, în mod discret, îndrumat, orientat spre realizarea sarcinilor sale de destin. 

Dar, din nefericire, mulţi dintre cei care au ajuns în stadiul de a se obişnui deja cu călătorii astrale conştiente, sunt convinşi că nu există nici un fel de entităţi astrale ci, conform teoriilor pur materialiste, sunt convinşi că universul s-ar fi autocreat conjunctural pe sine însuşi prin lupta întâmplătoare dintre ciocnirile sau atracţiile elementelor primare, formându-se astfel diferite particule subatomice, atomice, apoi structuri moleculare şi toate celelalte care ne sunt cunoscute din ştiinţele fizice: cunoştinţe extrem de limitate de altfel – dar foarte utile vieţii noastre de acum, pe Pământ. 

Asemenea călători astrali sunt în primele lor faze de cunoaştere la nivele joase de vibraţie ale universului: căci la nivele înalte de vibraţie au o cunoaştere şi practică avansată – motiv pentru care entităţile personale astrale îi lasă să se obişnuiască cu universul şi apoi să le descopere singuri. Astfel se derulează deocamdată obişnuirile lor cu spaţiile în care ajung să călătorească astral, iar pe parcursul vieţii, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare, vor constata că, dincolo de ceea ce s-au obişnuit să perceapă, este o infinitate – practic, de mişcări în câmpuri ce par a fi ele înseşi infinite. Dar şi din acest unghi de vedere vor descoperi totuşi că mai au de învăţat, că ele sunt finite, specializate în multe feluri, ajutând o multitudine de entităţi locale sau aflate în trecere prin locurile cunoscute; sunt entităţi care se manifestă prin corpuri spirituale: budhice, atmice şi cu vibraţii superioare: enesice, supraenesice, precum şi cu alte feluri de vibraţii şi structuri decât cele pământene. Pe unele doar le putem intui, a căror existenţă cu toţii nu le-o acceptăm la început dar, odată cu creşterea experienţei noastre şi la nivele joase de vibraţie universică, începem să ne familiarizăm cu toate şi începem să acceptăm complexitatea universului de dincolo de materia fizică, cu care suntem azi obişnuiţi. 

Alţi călători astrali percep marile întrupări sub formă decodificată de creier ca o mulţime de entităţi luminoase care conlucrează în centrul planetei (sau al stelei, sau al galaxiei). Ei cred că entităţile acestea, individuale, întrupate în corpuri cu vibraţie înaltă, au creat cu forţele lor, planeta, sau steaua, sau galaxia, dar de fapt acolo nu este vorba despre o creaţie exterioară creatorilor, ci este vorba despre o întrupare comună a unui popor de spirite (pentru planete), sau a unui grup de popoare de spirite (pentru stele). Întrupaţii în asemenea fel, cu corp comun reunind un grup mai mare de spirite (să adăugăm şi cazul planetoizilor: sateliţii naturali ai planetelor) – adică popoare şi grupuri de popoare de spirite, nu au posibilitatea de mişcare fizică, prin corpul fizic, de formă individuală sau chiar în grup. Dar aceasta nu înseamnă cu nu au o conştienţă de sine – chiar o au, mult mai dezvoltată decât majoritatea vieţuitoarelor care trăiesc pe planete sau în jurul stelelor, în galaxii. Evoluţiile lor comune sunt foarte lungi şi se bazează în principal pe o manifestare pur perceptivă, mentală, şi mai ales analitică, cu privire la orice se desfăşoară în raza lor de percepţie: macro- şi micro-structuri ale universului, entităţi, fluxuri energo-materiale în circulaţii prin spaţiile galaxiei, intrări/ieşiri din întrupări comune sau individuale deopotrivă. Este o activitate extrem de profundă, de natură pur intelectuală (da, da!!! să nu ne mirăm... să ne obişnuim cu multe aspecte necunoscute de noi până acum): prin analizele şi asocierile complexe pe care fiecare spirit în parte le poate face cu un astfel de prilej. În acelaşi timp este în felul ei o activitate rapidă, pe care călătorul astral o percepe codificat de creier sub forma unor oameni care muncesc febril, atenţi, concentraţi, coordonându-şi activităţile împreună şi obţinând rezultate clare, perfecte. 

Creierul uman nu are altă formă de decodificare decât folosind experienţa cea mai apropiată în planul fizic, de aceea omului îi va lua ceva timp pentru înţelegerea diferenţei între activitatea mentală, acel fel de activitate mentală care este dincolo de gândire – şi cea fizică. Şi numai pe măsura creşterii gradului de cunoaştere a realităţii în cele două planuri – mental şi fizic – creierul cercetătorului va decodifica modul în care spiritul “citeşte” universul (macro- şi micro-), mişcările şi structurile lui: pe măsura creşterii cunoaşterilor care vin cu amănunte din ce în ce mai bogate, cu experienţă chiar de căutare a înţelegerilor din ce în ce mai profunde, cu dorinţă de a se extinde pe cât mai multe planuri. 

Astfel de înţelegeri el le are însă vieţile anterioare desfăşurate în vibraţii înalte, iar acum omul se adaptează unei astfel de activităţi pe care în prezent o derulează în vibraţii joase, în condiţii de cunoaştere limitată de propria societate, în care trăieşte acum pe Pământ. De fapt, se adaptează experienţa spiritului la realităţile din alte vibraţii decât cele cu care este prea puţin obişnuit, dar el are şi experienţa de a se adapta, ceea ce îl ajută enorm. De aceea orice călător astral trebuie să se cunoască pe sine, să-şi cunoască şi recunoască asocierile cerebrale proprii în funcţiune, să-şi dezvolte cunoaşterea şi să fie foarte atent la ceea ce preia din mediul general de cunoaştere a societăţii sale: mai ales cât se potriveşte sau nu se potriveşte aceasta cu o realitate care, se ştie bine, omul nu a fost lăsat – laic şi religios deopotrivă – s-o cunoască, s-o aprofundeze. 

Aşadar iată că vedem, captăm bine informaţiile, dar fiecare dintre noi suntem în stadii diferite de experienţă a acceptării percepţiilor proprii, şi de înţelegere a celor percepute. 

Iată aşadar că avem percepţii diferite, dar şi înţelegeri diferite - şi astfel păreri diferite privind existenţa entităţilor astrale. 

Pe de altă parte sunt şi entităţi astrale care ne ajută pe noi, cei aflaţi în viaţa fizică, dar şi entităţi pe care le numim entităţi planetare: care lucrează efectiv în preajma planetei şi în partea eteric-astrală. Sunt în general acele entităţi planetare care ne apar tuturor – copii sau adulţi – în preajma masei pământoase, dar părând şi că “intră” în interiorul acesteia sau zboară prin aer – facem asocieri cu modul nostru de percepţie a realităţii aşa cum o cunoaştem din societate, acolo unde putem trăi şi ne putem manifesta fizic. Entităţile eterice ale planetei trăiesc sub forme de vieţuitoare de diferite mărimi şi forme (de multe ori jumătate cu aspect uman – jumătate cu aspect floral sau animal), dar şi sub forme umane pentru cercetătorul mental sau astral. Din nefericire, se cred a fi fiinţe lipsite de inteligenţă, nelucrative, fără a avea cunoaşterea unor activităţi complexe – ceea ce nu este de loc adevărat: în calitate de spirite planetare ele sunt mai elevate spiritual, cu o experienţă enormă în sarcini de natură galactică, şi desfăşoară sarcini mai complexe decât majoritatea oamenilor de pe Pământ. 

Vom mai discuta pe larg despre astfel de entităţi. Deocamdată să amintesc faptul că ele pot apare sub diferite forme, cu diferite vibraţii – dar vibraţii foarte înalte, pe care de asemenea creierul nostru le combină – în lipsa unor cunoaşteri mai profunde, şi până la obţinerea acestor cunoaşteri – cu elemente fizice: forme, culori, câmpuri, formând diverse imagini, tablouri complexe. Astfel de imagini pot oferi imediat celui obişnuit cu asemenea asocieri multe idei despre felul entităţilor şi activităţile lor: 

– entităţi cu sarcini de înălţare vibraţională a locurilor: delicate, care apar în culori eterice însoţite de fulgere fine şi valuri de aer sidefat care se schimbă val după val;

– entităţi care par asemănătoare unor bărbaţi musculoşi, puternici, ceea ce ne-ar conduce părerea unor vibraţii umane mai joase (de muncitori), mai ales dacă apar şi în culori închise: verde foarte închis, maron scoarţă-de-copac cu diverse nuanţe inserate: auriu, argintiu, opalescent – care sunt energii cu vibraţii foarte înalte, aratând de fapt că lucrează pentru partea pământoasă şi biologică, care chiar au sarcini de a susţine viaţa biologică (fizică) pe Pământ (toate vieţuitoarele terestre, marine şi aeriene – de la viruşi la oameni). 

Treptat, fiecare om îşi va da seama de realitate şi, mai mult, va înţelege că sunt cel puţin următoarele feluri de entităţi:

1. Cele ale poporului planetei, care fac parte din întruparea comună a unui întreg popor de spirite în corpul pe care noi îl numim “planetă”; care nu se manifestă individual aşa cum uneori îi arată viziunea, ca urmare a experienţei fizice, concret-fizice, oglindită cerebral – pentru că ei lucrează, nu stau; ci este o imagine în felul ei abstractă, sintetizând o mare bogăţie de informaţii care aşteaptă să fie conştientizate din postura omului în vibraţiile actuale ale planetei: în spatele acestei imagini este în derulare activitatea mentală permanentă a spiritelor, care procesează informaţii privind toate activităţile vieţuitoarelor de pe planetă: care se manifestă şi fizic, şi astral, şi spiritual. Şi trebuie spus că aceasta este mai curând o imagine abstractă, de sinteză, este un simbol acolo – decât o imagine virtuală, aşa cum se spune azi pe internet. Obişnuinţa cu ele şi claritatea informaţiilor, punctuală, la obiect, vine odată cu aflarea multor informaţii cu privire la întrupările spiritelor şi popoarelor de spirite, la activităţile specifice fiecărui fel de întrupare, vine odată cu cercetarea în profunzime, în fiecare plan, câmp planetar: eteric, astral, mental, cauzal şi diverse câmpuri spirituale. Sunt mai greu de accesat acum informaţii din alte planuri, câmpuri (nu e corect să le numim dimensiuni), dar este mai uşor de înţeles asociindu-le cu activităţi cu care deja ajutătorii noştri astrali ne obişnuiesc treptat, creând o punte între vremuri... 

Dacă nu există formată încă o înclinaţie naturală în direcţia cunoaşterii, nu se vor face paşi mulţi în asemenea direcţie, dar la sfârşitul vieţii fizice toate cele posibil de cunoscut acum pe Pământ vor fi analizate, se vor determina nu numai căi de adâncire a cunoaşterilor, ci şi modalităţi de percepţie directă a structurilor, nu prin metafore cerebrale: de la cele de întrupare care dau formă vieţuitoarelor – la uriaşele creaţii realizate de coordonatorii-lucrători ai evoluţiilor noastre (cum sunt corzile universice, sau barierele interzonale şi intersubzonale, etc.). 

Evoluţia este o cale lungă – dar avem eternitatea de partea noastră!...

2. Entităţi eterice planetare: care sunt, rând pe rând, spirite din poporul planetei, care fac întrupări limitate: şi ca timp de existenţă în acest plan, comparativ cu întreaga întrupare a planetei, şi în ce priveşte corporalitatea: este doar un sistem corporal eteric (adică cu straturi de materii eterice cu vibraţii diferite de la unul la altul, deci subnivele ale aceluiaşi nivel eteric): care în medie are o vibraţie eterică foarte înaltă şi doar uneori cu puţine intarsieri de materii astrale, în funcţie de sarcinile lor personale. Este o întrupare care, din perspectiva spiritelor planetei, este folosită pentru a nu pierde obişnuinţa de manifestare individuală pe lungul parcurs al unei întrupări de tip “planetă”. 

Toate cele discutate acum sunt valabile pentru toate întrupările de tip “planetă” şi “stea” din zonele I şi II ale universului (care formează galaxiile matriceale), precum şi întrupările unei mulţimi uriaşe de popoare de spirite într-un trup comun: o galaxie întreagă – evoluţii care se derulează în zona a III-a a universului nostru. Se subînţelege că vor fi mai mulţi astfel de întrupaţi prin rotaţie în preajma unei stele şi a unei galaxii prin întrupare comună, proporţional cu numărul de popoare de spirite care iau parte la întruparea comună. 

3. Entităţile astrale individuale, care nu fac parte din poporul planetei sau stelei, ci evoluează individual – doar făcând parte din grupuri mai largi sau mai restrânse de spirite ca vin din alte părţi ale universului; sunt astfel diferite de cele de mai sus, tocmai prin modul individual de întrupare: cu sistem complet de corpuri (de la corpul astral în sus: mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), diverse straturi de corpuri spirituale cu vibraţie mai înaltă: enesic şi supraenesic). 

Sunt ajutători care lucrează PENTRU planetă, sau stea, sau galaxie; sunt întrupaţi cu evoluţii înaintate: chiar din popoarele planetare, stelare şi galactice, dar care sunt în pauză de întrupare comună – tot pentru acelaşi fel de obişnuire cu evoluţii individuale. Pot fi şi spirite cu evoluţie mai puţină decât galacticii, aflate în curs de pregătire pentru evoluţiile prin întrupări comune. Chiar şi aşa întrupările lor sunt relativ scurte, mult mai scurte decât marii ajutători planetari: secundari şi centrali, coordonatori şi ajutători şi pentru biosistemul planetei, şi pentru celelalte entităţi. Nu le pun într-o categorie separată, pentru că şi marii ajutători planetari sunt entităţi individuale. Spre deosebire de celelalte entităţi, ele au cele mai lungi destine individuale, cu sarcini deosebit de complexe, ajutând toate evoluţiile de pe planetă, dar şi de pe toate planetele galaxiei, alături de ajutătorii planetari ai altor planete. 

4. Entităţi pe care le numim interdimensionale şi dimensionale, monade foarte evoluate care se întrupează şi trăiesc în dimensiunile structurale paralele cu dimensiunea noastră şi în spaţiile interdimensionale şi care circulă frecvent între dimensiunea noastră structurală (stratul nostru) şi celelalte dimensiuni structurale ale universului. Chiar dacă foarte rar se lasă percepute de către oameni sau alte vieţuitoare, este extrem de frumoasă intrarea şi ieşirea lor în/din mediul nostru dimensional: vom discuta mai pe larg despre “fleşul călătorului interdimensional” în studiile istorice.

14. ÎNCĂ CEVA DESPRE VIAŢA ASTRALĂ ÎN COPILĂRIE ŞI DE-A LUNGUL CELORLALTE FAZE DE CREŞTERE ALE CORPORALITĂŢII NOASTRE

În articolele anterioare „ DESPRE COPII ŞI VIAŢA LOR ASTRALĂ”   (şi cele specificate în articol) am scris pe larg despre faptul că copiii percep entităţile astrale mult mai uşor şi mai rapid decât adulţii. 

Dar să accentuăm că ei percep realitatea în aproape toată complexitatea ei, chiar dacă creierul lor nu poate decodifica toate percepţiile – el fiind în perioada de îmbogăţire cu legături neuronale stabile. Doar o parte a percepţiilor sunt treptat, dar foarte repede decodificate – dincolo de cele tactile, care devin repede prioritare; cele care se dezvoltă mai repede sunt de obicei cele vizuale şi auditive, apoi treptat şi altele, cu care se obişnuiesc datorită faptului că cei din jurul său reacţionează mult mai rapid la stimulii veniţi pe această cale. 

Până la o formatare bogată a creierului fiecare nou-născut trece prin această perioadă de care nu suntem conştienţi în plan fizic, dar care are un rol extrem de important pentru orice spirit întrupat: se formatează intuiţiile şi clar-intuiţiile spiritului din postura de întrupat cu corpuri care au, în mod natural, o vibraţie joasă în interiorul sistemului corporal: corpul dublu-eteric şi corpul fizic. Dar intuiţiile şi clar-intuiţiile nu sunt necesare numai vieţii fizice, ci şi manifestărilor prin celelalte corpuri, aşa cum ştim acum: prin corpurile spirituale şi prin corpul astral (ca entitate astrală).

Dacă spiritul face efortul de a se adapta şi fizic, şi intuitiv, la viaţa fizică în care a intrat, se va dezvolta extrem de mult intuiţia prin corpurile de manifestare cu vibraţie mai înaltă decât corpul fizic: prin corpul astral şi prin corpurile spirituale. Acest lucru îl va ajuta să-şi dezvolte exponenţial conştienţa în toate cele trei forme de manifestare care se petrec de-a lungul unui destin întreg uman: 

– şi în viaţa fizică, şi în activităţile astrale din timpul vieţii fizice, în activitatea de cercetare pe care fiecare întrupat o face pe timpul somnului: chiar dacă ea este limitată, este deosebit de importantă şi pentru activitatea din stare de trezie, şi pentru căutările pe care le face pentru înţelegerile pe care nu le-a găsit viaţa fizică, aceasta care este cea mai obositoare parte a destinului;

– şi în partea astrală destinului, care continuă după terminarea vieţii fizice, în calitate de entitate astrală, pentru care activităţile astrale din timpul vieţii fizice îi vor fi de un real folos: nu numai pentru a-şi analiza şi corecta propriile manifestări fizice, ci şi pentru a înţelege manifestările celor pe care are sarcina, în calitate de entitate astrală, să-i ajute: şi indivizi, şi grupuri de indivizi, care au legături complexe cu multe alte grupuri de spirite aflate la întrupare pe Pământ;

– şi pentru manifestările generale prin corpuri spirituale, care îi sunt de folos evoluantului şi în perioada prenatală, când se manifestă concret prin corpurile sale spirituale purtate de mama sa: o perioadă când studiază şi se manifestă la nivelul cel mai înalt al spiritului uman întrupat pe Pământ, dar şi pentru a se pregăti, intens, pentru plecarea de pe Pământ, în alte zone ale universului sau în alte universuri – se dezvoltă şi se consolidează chiar din timpul vieţilor pământene toate aspectele legate de intuitivul universal, adică de intuirea tuturor felurilor de evoluţii din univers, cu putere de pătrundere mereu mai mare şi întărirea intuiţiilor şi clar-intuiţiilor pretutindeni în univers. Deocamdată nu suntem conştienţi de activităţile noastre desfăşurate prin corpul spiritual (sau budhic) şi corpul dumnezeiesc (sau atmic), din cauza diferenţelor mari de vibraţie între corpul fizic şi oricare dintre corpurile spirituale, dar în viitorul apropiat vom ajunge din nou, datorită creşterii vibraţiei fizice, să le conştientizăm pe toate. 

Scriam cândva cât de importantă poate fi copilăria şi bătrâneţea umane pentru experienţa spiritului (Copilăria şi bătrâneţea omului – ajutor pentru o viaţă eternă), iată acum alte câteva idei care trebuiesc adăugate bogăţiei de aspecte ale importanţei vieţii umane – pe care din nefericire atât de puţini oameni o consideră valoroasă...

Unii copii – care pot vorbi şi gândi bine, discută cu părinţii lor cu mintea deschisă diverse aspecte ale vieţii lor astrale. Am considerat adorabilă discuţia pe care a deschis-o un copil cu tatăl său care practica călătoriile astrale - dar despre care nu vorbea prea multe în familia sa temătoare de “chestiuni” care nu sunt acceptate de biserică: “Tati, ne vedem dincolo, acolo putem să ne vedem de ale noastre!...” Omul povestea cu deosebită încântare: “Mi-a zis copilul aşaaa... bărbăteşte!”

Frumos...

Mulţi oameni povestesc cum în copilărie vedeau “zâne” şi “spiriduşi” – unele mari cât alţii copii, altele cât florile sau merele din pom! Azi s-au lămurit şi ei că intenţionat sunt descrişi în poveşti sau pictaţi în teme religioase:

– unii îngeri sub formă de copii, datorită purităţii sufletului lor (şi vom discuta despre acest aspect, deosebit de important pentru viaţa noastră curentă, ca să ştim mai multe lucruri în plus când vom studia mânăstirile din ţara noastră);

– alţi îngeri cu aspect de oameni maturi: care sunt îngeri protectori, îngeri învăţători (pe lângă picturile cu sfinţi şi evenimente religioase);

– alte entităţi, din poveşti, basme, cu aspect de vieţate măruntă, cu jumătate de corp uman, jumătate floare, sau fluture, etc: entităţi astrale planetare care fac legătura celorlalte vieţuitoare mărunte cu prezenţele – de fapt: vibraţiile umane. 

În copilărie, obişnuinţele de învăţătură merg azi pe linia basmelor doar ca o formă uşoară de memorare a unor forme morale de manifestare. Dar toate cele pe care omul le ştia din copilărie, ajuns la maturitate, le observă îndepărtate de semeni din viaţa sa, şi înlocuite cu forme agresive de manifestare pe care învăţase cândva să nu le aibă. Astfel păşeşte dincolo de poveşti, de basme, de legende şi de mituri ancestrale, zăvorându-le şi pierzându-le sensuri şi semnificaţii pe măsură ce este acoperit de cerinţele lumii. Reacţia agresivă, aproape inconştientă, a adolescentului se bazează pe respingerea părinţilor care l-au “minţit” începând cu cele mai simple şi continuând cu cele mai complexe aspecte de viaţă. Depinde de fiecare spirit în parte cum îşi gestionează acest aspect al vieţii şi cât de mult înţelege din necesitatea păstrării sufletului înţelegător într-o lume care ceea ce poartă el în suflet este rejectat aproape total. 

Azi însă tot mai mulţi părinţi sunt EI ÎNŞIŞI deschişi către univers şi viaţa astrală, mulţi (dar totuşi încă puţini) fiind în stare de mari sacrificii băneşti pentru a învăţa ei înşişi ceea ce au pierdut la trecerea dintre copilărie şi adolescenţă, apoi spre maturitate. Iar faptul că azi copiii nu mai sunt peste tot rupţi de universul astral al poveştilor este şi meritul părinţilor cu sufletul deschis: copiii indigo, curcubeu, violet, cristal etc. trezesc părinţilor lor sentimentul apartenenţei de grup spiritual cu dezvoltări ce dau aspecte asemănătoare. Discutăm azi despre OAMENI – nu numai copii – indigo, violet, curcubeu, cristal, care au venit să ajute lumea să se deschidă către reveniri la ceea ce omenirea a fost odată şi a uitat, şi nu mai ştie deocamdată: e datoria noastră să le vorbim, chiar din margine, despre sufletul curat al omului străvechi – şi nicidecum păcătos. 

Să ne întoarcem puţin asupra copilăriei. Ceea ce copii încă pot face – dar adulţii au pierdut de mult din obişnuinţă – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, mai ales când sunt foarte mici, până la 5-6 ani – maximum 7 ani, adică exact atunci când îşi recuperează corpurile spirituale aflate până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai o obişnuinţă, o îndemânare a spiritului să-şi recalibreze rapid vibraţia, ci şi puterea de a se manifesta prin corpuri cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor, până la închiderea plexurilor-malaxor (către maturitate). În toată această perioadă, copiii îşi pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului astral şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii azi nu o mai pot face: copiii o pot face, pentru că vibraţia corpului lor fizic este mai înaltă decât a adulţilor. Adulţii, care au foarte puţine plexuri-malaxor în funcţiune (numai la un singur corp, ultimul lor corp spiritual), percep entităţile astrale numai dacă ele îşi diminuează vibraţia către vibraţia adultului, dacă necesităţile de destin ale omului o cer. Ele îşi diminuează vibraţia până la nivelul de percepţie a omului care se află în călătorie astrală (pe timpul somnului sau pe timpul unei meditaţii active) şi numai atâta timp cât îi este călătorului astral necesar. 

Aşadar, conlucrând cu entităţile sale ajutătoare:

– pe timpul copilăriei, omul îşi fixează ultimele învăţături, întăriri şi pregătiri pentru destinul său curent;

– pe timpul vieţii de adult, el nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru ca el însuşi să cerceteze singur cele potrivite cu necesităţile proprii, atât cât poate conştientiza în fiecare moment; dar este ajutat permanent, îndrumat, orientat spre realizarea sarcinilor sale de destin. 

Este necesar astfel să se înţeleagă cum omul se foloseşte de corporalitatea sa pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. Pe măsura înaintării în cunoaşterile proprii, omul se învaţă să nu mai aibă frustrările de la început că nu percepe entităţile sale ajutătoare, şi astfel va începe să simtă într-un mod extrem de subtil prezenţa unei entităţi – dincolo de simţurile cunoscute din folosirea corpului fizic. Noi spunem: intuiţii sau clar-intuiţii – după gradul de siguranţă sau nesiguranţă, de claritate, de precizie – şi este necesar acum să înţelegem de unde apar aceste intuiţii şi de ce nu apar direct viziuni sau alte feluri de simţiri, asociate simţurilor prin corpul fizic (văz, auz, miros, gust şi tactil): cu atât mai mult că acum ştim cum în străvechimi omul le avea pe toate la parametri maximi sau cel puţin foarte avansaţi cumparativ cu ce avem azi. De fapt, nu le avea chiar pe toate, omul străvechi având şi el, oricât de dezvoltat putea fi atunci mentalul unui om, limitele sale:

– privind elemente care nu pot fi compatibile cu cele terestre, cu viaţa terestră, nefiind astfel necesare vieţii pământene; dar spiritul are memoriile sale în funcţiune, iar radiaţia fizică, razele pe care le foloseşte spiritul pentru a se manifesta prin corpuri fizice, corespunzătoare acelor aspecte depărtate de viaţa fizică, lucrează chiar dacă este în stare latentă: astfel apar intuiţii şi uneori clar-intuiţii asupra unor asemănări cu viaţa de pe alte planete, aspecte care pot fi adaptate vieţii pământene;

– corporalitatea are limitele ei, cu ea spiritul nu poate avea intuiţii legate de impulsuri care nu ating corporalitatea terestră: impulsurile, formate de fluxurile care circulă prin galaxie, nu influenţează spiritul pentru că nu are un corp corespunzător, deşi există mici raze în creştere, dar nu atât de bine dezvoltate ca să se manifeste. Dar cele slab dezvoltate le întăresc pe cele dezvoltate, care se manifestă prin corpuri, iar rezultatul este impulsionarea vagă a memoriilor formate prin alte părţi ale universului, care sunt de aceeaşi natură cu cele de pe Pământ. 

În perioada contemporană ne confruntăm în plus cu alte situaţii privind intuiţiile, despre care pe scurt putem discuta acum. 

În mod obişnuit, fiecare dintre corpurile: astral, mental şi cauzal au câte 4 sau 5 straturi (5 straturi la corpul mental, celelalte au 4 straturi), dintre care în toată perioada cu vibraţie planetară joasă se află în funcţiune doar două straturi: cel cu vibraţia cea mai înaltă şi cel cu vibraţia cea mai joasă din fiecare nivel în parte. Restul straturilor funcţionează doar în stare latentă, pentru a nu vehicula fluxuri energo-materiale cu vibraţie joasă în mod excesiv, care ar conduce la consolidarea unor manifestări cu vibraţie foarte joasă – mult mai joasă decât cele care s-au dezvoltat în istorie, după cum ştim. 

În străvechimi, omul avea o corporalitate complet deschisă, fără blocaje, fără variaţiuni puternice: chiar dacă existau variaţiuni, ele erau relativ mici şi existau în această formă pentru că omul îşi gestiona singur vibraţia tuturor corpurilor sale, în funcţie de activitatea sa, pentru perioade extrem de scurte de timp. Spre exemplu: în procesul de dematerializare a obiectivelor create, se folosesc vibraţii mai joase decât cele obişnuite în materializare, la creaţie în care se folosesc vibraţii foarte înalte pentru ca compactizările fluxurilor să fie puternice şi stabile. În asemenea perioade planetare cu vibraţia foarte înaltă, funcţionarea completă a corpurilor determină activităţile cele mai complexe ale oamenilor, ale tuturor oamenilor, fără excepţie. 

Dar nu şi a subspeciilor speciei umane, care au altă deschiere, cu alte particularităţi, în funcţie de evoluţiile spiritelor. De aceea atrag permanent atenţia că nu ne tragem din omul de Cro-Magnon, sau de Neanderthal, etc., care au fost subspecii umane, adăpostind spirite mai puţin evoluate decât spiritele umane, dar fiind ajutate de câmpurile umane pentru formarea impulsurilor interioare de creaţie, de comunicare prin grai articulat şi gândire prin sunete interioare articulate (vorbire interioară), apoi deplasare verticală, hrănire echilibrată. 

Dar să reţinem că, în vremurile noastre, straturile latente (deci nu închise, nu blocate, aşa cum cred unii) funcţionează cu o deschidere minimă, pentru a se permite vehicularea fluxurilor energo-materiale prin întreaga corporalitate. 

Aşadar, dacă discutăm acum asemenea lucruri este pentru că suntem deja în perioada de re-dezvoltare a tuturor straturilor corpurilor noastre: de aceea tot ceea ce până acum era intuiţii vagi – până la intuiţii totale, dar fără simţuri totuşi, sau început de clar-simţuri şi dezvoltări în continuare, se datorează acestor deschideri ale straturilor corpurilor noastre fluidice. Practic treptat adulţii ajung să se dezvolte spre percepţiile copiilor lor, astfel încât evoluează înţelegându-se reciproc, ceea ce cu greu se mai găseau în lume oameni asemănători până atunci, înafară de familiile ajutătorilor. 

Iar faptul că copiii au astfel de puteri pe care încă adulţii nu le au decât rar, în stadii începătoare diferite de la om la om, se datorează faptului că încă mai este necesar unor oameni să trăiască chiar toată viaţa cu straturile în stare latentă sau în diferite stadii incipiente de dezvoltare, pentru a se obişnui treptat cu suportarea unor asemenea procese fără teamă, frică, panică. De aceea sub nici o formă nu trebuie să ne agresăm semenii care nu ne înţeleg, ne agresează, ne dispreţuiesc, doar să ne depărtăm de agresiunile lor, fiind toleranţi chiar dacă severi când este cazul, când ne impun propriile lor dorinţe.

Să înţelegem că în copilărie toţi am avut deschiderea energizărilor puternice prin plexurile-malaxor, necesare dezvoltărilor corporale. Iar această deschidere a pornit – pe fondul creşterii permanente a vibraţiei Pământului – creşterea straturilor corpurilor fluidice pentru unii uşurel la început, pentru alţii o dezvoltare mai mare, continuând ceea ce au moştenit de la părinţii lor: o deschidere mai mică sau mai mare, pe care o ajută şi creşterea vibraţiei planetare, dar şi auto-educarea spre echilibru în toate, înţelegere, iubire universală. 

Toată lumea trece, mai devreme sau mai târziu, prin asemenea proces de dezvoltare lentă, necesar obişnuirii cu diferite tipuri de corporalitate pe diferite planete, în diferite locuri din galaxie şi din univers. Fiecare etapă de creştere de acest fel este în corespondenţă cu un anumit tip de corporalitate din alte locuri din univers, iar odată înţeles acest fel de necesitate – înţelegem ce înseamnă adevărata şi profunda noastră universalizare. 

LA MULŢI ŞI FRUMOŞI ANI !!!

DRAGII MEI,

CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE CRĂCIUN, SĂ NE DORIM SĂ FIM SĂNĂTOŞI, SĂ FIM BUNI, ALTRUIŞTI, OPTIMIŞTI, PROFUNZI!!! 

SĂ FIM BUCUROŞI DE VIAŢĂ ŞI DE NOI ÎNŞINE, DE CEI DIN JUR ŞI DE CEI DE PRETUTINDENI, PÂNĂ CÂND VREMURILE ŞI CERURILE NE VOR REUNI TUTUROR SUFLETELE DIN NOU!!!

SĂRBĂTORI FERICITE, DRAGII MEI DRAGI ŞI BUNI !!!

Şi un mic post-scriptum!...
O scurtă atenţionare pentru cei ce cred că Iisus nu s-a născut pe un 25 decembrie, ci undeva în primăvară (aprilie sau iunie, acum chiar nu prea contează).
Într-adevăr, această dată a fost stabilită de oameni ai unui timp în care ei aveau nevoie de tăierea tradiţiilor străvechi, ale popoarelor cunoscute de ei la acel moment. A fost politică, aşa este, şi înţelegem astfel că un asemenea aspect arată:
1. O parte pozitivă: stabilirea unui fel de nouă tradiţie comună pentru întreaga Europa la acele timpuri, având la bază un adevăr real – importanţa majoră a lui Iisus pentru toată umanitatea, dar de fapt pentru toată planeta; 
2. Dar da, şi o parte negativă – dar bună totuşi pentru vremurile schimbate de dânsul deja: aceea de a tăia cunoaşterea străveche a unei date cu valoare medie pentru largi teritorii (continentale) privind importanţa solstiţiului de iarnă pentru toate populaţiile, de pe toate continentele. Dar atunci ei nu ştiau ce este pe alte continente, ştiau doar de bazinul Mării Mediterane, şi de la Ocean la munţii Ural. 
Aşa încât SĂRBĂTORIND ACEASTĂ ZI, 25 DECEMBRIE, CEI CE CRED ÎN TRADIŢIILE DACILOR SĂ ŞTIE CĂ EI IUBEAU ACEASTĂ DATĂ, CHIAR DACĂ PENTRU EI CONTA CEL MAI MULT FIX DATA SOLSTIŢIULUI, PE CARE EI O SIMŢEAU ÎN FIECARE AN ÎNTRE 19-20 ŞI 27-28 DECEMBRIE. În toată această perioadă au fost stabilite noi date, de sărbători creştine. Şi voi mai ştiţi încă şi mai multe, acum să ne bucurăm de sărbători !!!

DAR IUBIREA PENTRU HRISTOS, ÎN ACELAŞI TIMP PENTRU STRĂMOŞII NOŞTRI SĂ NE SĂDEASCĂ ÎN SUFLET RESPECTUL PENTRU TOŢI ŞI TOATE, DORINŢELE ÎMPLETITE ALE TUTUROR PENTRU BINELE, BUCURIA, FRUMUSEŢEA ZILELOR NOASTRE, DE DRAGOSTE PENTRU DUMNEZEU ŞI SPERANŢĂ ÎN EL, ACUM ŞI ÎN VECI !!!

LA MULŢI ŞI FRUMOŞI ANI !!!

DESPRE COPII ŞI VIAŢA LOR ASTRALĂ

Într-o anumită conjunctură de discuţii pe facebook am scris articolul “Copiii şi viaţa astrală”, însă din comentariile care au urmat mi-am dat seama că este bine să dezvolt subiectul şi, în general, aspecte mai deosebite ale activităţii astrale a omului în diferite faze ale vieţii sale: pe timpul copilăriei şi adolescenţei (activităţile astrale fiind înrudite prin funcţionarea plexurilor corpurilor fluidice, o funcţionare specială comparativ cu aceea a corporalităţii omului matur) şi apoi pe timpul maturităţii:

– pe timpul copilăriei: pentru pregătiri în vederea adaptării la societatea natală şi derulării sarcinilor de destin, iar pe timpul adolescenţei: intrări lente în derularea sarcinilor;

– pe timpul maturităţii: ca pregătire permanentă a desfăşurării sarcinilor, chiar dacă azi omul nu înţelege cum ar trebui să folosească astfel de activităţi astrale în viaţa fizică; totuşi activitatea conştientă ajută mult nu numai prin înţelegerea unor aspecte nevăzute altfel ale spaţiului înconjurător şi prin întărirea încredinţărilor privind susţinerea altor activităţi umane, dar şi înţelegerea profundă a faptului că suntem ajutaţi permanent prin însăşi esenţa coordonării spirituale şi ajutării concrete a vieţii omeneşti: a derulării activităţilor noastre cu corpul fizic pe această planetă. 

Pentru cei ce caută să cunoască viaţa astrală condusă conştient – înafara celei spontane: adică prin vise pe timpul odihnirii corpului fizic în principal, chiar şi numai odihna, relaxarea după o parte a zilei de muncă, prin meditaţie, ajută omul în vâltorile vieţii pământene. 

Să continuăm aici discuţiile, întrucât avem de urmărit mult mai multe aspecte legate de viaţa astrală, şi vom discuta detaliat la fel, în continuare, ori de câte ori va fi cazul.

Spuneam în articolul “Copiii şi viaţa astrală” despre faptul că copiii visează mult mai mult decât adulţii, de multe ori cu ochii larg deschişi, ceea ce părinţii neobişnuiţi cu acest aspect consideră ceva cel puţin ciudat - defect din naştere, de exemplu, ori sunt încredinţaţi că ei sunt treji şi vorbesc cu ei incoerent, pentru că ar fi îngroziţi de ceva ce văd chiar în încăpere. 

Dar de fapt lucrurile stau cu totul altfel, viaţa lor astrală este mult mai bogată, profundă şi în acelaşi timp echilibrată, fiind depărtaţi cu mult mai mult decât oamenii maturi de aspectul fizic în camera lor, pe timpul somnului. 

De asemenea, este important de ştiut faptul că copiii percep mai repede entităţile astrale de pretutindeni, şi sunt astfel obişnuiţi cu ele, întrucât au vibraţia mult mai mare decât oamenii maturi şi, aşa cum scriam şi în articolul susmenţionat, sunt mult mai apropiaţi de viaţa în corpuri cu vibraţie mult mai mare, din perioada pre-natală (când ne manifestăm prin corpurile spirituale aflate deasupra mamei), astfel mult mai obişnuiţi cu percepţiile şi mai ales comunicările mentale cu entităţile astrale şi nu în ultimul rând cu entităţile spirituale aflate în trecere prin preajma sistemului nostru stelar, sau chiar venite în preajma Pământului pentru a se familiariza cu acest sistem stelar. Pentru copii nu este nimic neobişnuit că astfel de entităţi există, chiar dacă unele entităţi spirituale nu intră în viaţă pământeană astrală sau fizică, ci îşi continuă drumul în scurt timp, lăsând pentru alte călătorii trăirile în vieţi foarte complexe, pentru care acei călători nu sunt deocamdată pregătiţi, ci fac numai o tangenţă, o pregătire spirituală pentru viitor. 

Dar copiii sunt pregătiţi să le accepte, la fel ca şi entităţile astrale pe care le percep chiar cu ochii deschişi în stare de trezie, jucându-se în jurul lor sau cu ele. 

Copiii mai pot face ceva – dar în manifestare cu corp fizic rareori reuşesc să comunice cu familia lor cele pe care le văd şi aud. Totuşi ei reuşesc să-şi lase deoparte neputinţele şi, mai liberi în manifestare decât noi, adulţii prinşi în chingile tiparelor lumii, vorbesc oricum. Ceea ce ei încă pot face – dar adulţii au pierdut din “îndemânare” – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, când sunt foarte mici, până în 5-6 ani, maximum 7 ani: adică exact momentul în care îşi preiau corpurile spirituale care sunt până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai “îndemânarea” spiritului, ci şi puterea lui de a se manifesta prin corpurile cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor până la închiderea majorităţii plexurilor-malaxor. În toată această perioadă, copiii pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului lor astral, în timpul somnului, şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii nu o pot face: adulţii pot percepe entităţile astrale numai dacă entităţile înseşi îşi coboară vibraţia, urmând necesităţile de destin ale omului: ele îşi coboară vibraţia până la nivelul percepţiilor omului aflat în activitate astrală, în călătorie astrală, sau până la nivelul percepţiilor oricărei alte entităţi astrale. 

Prin activitatea astrală foarte bogată, copilul îşi fixează ultimele învăţături, pregătiri pentru destinul său curent. Dar mai târziu, în timpul vieţii de adult, în general omul nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru că are nevoie să cerceteze el însuşi cele potrivite cu necesităţile proprii de destin, atât cât le poate el conştientiza el în fiecare moment. 

Este necesar să se înţeleagă felul în care spiritul îşi foloseşte corporalitatea pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. La început, călătorul astral conştient se simte frustrat din cauza faptului că nu percepe nici un fel de entităţi astrale, deşi a aflat de ele, le respectă. Pe măsura obişnuirii cu meditaţiile active, cu călătoriile astrale, pe măsura înaintării în propriile lui studii astrale, când are aceste studii în destin, omul se învaţă să nu mai aibă frustrări legate de lipsa aceasta de percepere a însoţitorilor săi astrali şi, astfel eliberat de tensiuni diverse, va începe să simtă efectiv apropierea unei entităţi astrale şi să simtă protecţia şi ajutorul ei în studiile sale extinse. Acest lucru este extrem de important pentru toată evoluţia sa: percepţiile nu se reduc numai la văz, ci vizează o gamă foarte variată de alte simţiri, dintre care, ca om prin corpul fizic, el cunoaşte numai o mică parte.