DESPRE COPII ŞI VIAŢA LOR ASTRALĂ

Într-o anumită conjunctură de discuţii pe facebook am scris articolul “Copiii şi viaţa astrală”, însă din comentariile care au urmat mi-am dat seama că este bine să dezvolt subiectul şi, în general, aspecte mai deosebite ale activităţii astrale a omului în diferite faze ale vieţii sale: pe timpul copilăriei şi adolescenţei (activităţile astrale fiind înrudite prin funcţionarea plexurilor corpurilor fluidice, o funcţionare specială comparativ cu aceea a corporalităţii omului matur) şi apoi pe timpul maturităţii:

– pe timpul copilăriei: pentru pregătiri în vederea adaptării la societatea natală şi derulării sarcinilor de destin, iar pe timpul adolescenţei: intrări lente în derularea sarcinilor;

– pe timpul maturităţii: ca pregătire permanentă a desfăşurării sarcinilor, chiar dacă azi omul nu înţelege cum ar trebui să folosească astfel de activităţi astrale în viaţa fizică; totuşi activitatea conştientă ajută mult nu numai prin înţelegerea unor aspecte nevăzute altfel ale spaţiului înconjurător şi prin întărirea încredinţărilor privind susţinerea altor activităţi umane, dar şi înţelegerea profundă a faptului că suntem ajutaţi permanent prin însăşi esenţa coordonării spirituale şi ajutării concrete a vieţii omeneşti: a derulării activităţilor noastre cu corpul fizic pe această planetă. 

Pentru cei ce caută să cunoască viaţa astrală condusă conştient – înafara celei spontane: adică prin vise pe timpul odihnirii corpului fizic în principal, chiar şi numai odihna, relaxarea după o parte a zilei de muncă, prin meditaţie, ajută omul în vâltorile vieţii pământene. 

Să continuăm aici discuţiile, întrucât avem de urmărit mult mai multe aspecte legate de viaţa astrală, şi vom discuta detaliat la fel, în continuare, ori de câte ori va fi cazul.

Spuneam în articolul “Copiii şi viaţa astrală” despre faptul că copiii visează mult mai mult decât adulţii, de multe ori cu ochii larg deschişi, ceea ce părinţii neobişnuiţi cu acest aspect consideră ceva cel puţin ciudat - defect din naştere, de exemplu, ori sunt încredinţaţi că ei sunt treji şi vorbesc cu ei incoerent, pentru că ar fi îngroziţi de ceva ce văd chiar în încăpere. 

Dar de fapt lucrurile stau cu totul altfel, viaţa lor astrală este mult mai bogată, profundă şi în acelaşi timp echilibrată, fiind depărtaţi cu mult mai mult decât oamenii maturi de aspectul fizic în camera lor, pe timpul somnului. 

De asemenea, este important de ştiut faptul că copiii percep mai repede entităţile astrale de pretutindeni, şi sunt astfel obişnuiţi cu ele, întrucât au vibraţia mult mai mare decât oamenii maturi şi, aşa cum scriam şi în articolul susmenţionat, sunt mult mai apropiaţi de viaţa în corpuri cu vibraţie mult mai mare, din perioada pre-natală (când ne manifestăm prin corpurile spirituale aflate deasupra mamei), astfel mult mai obişnuiţi cu percepţiile şi mai ales comunicările mentale cu entităţile astrale şi nu în ultimul rând cu entităţile spirituale aflate în trecere prin preajma sistemului nostru stelar, sau chiar venite în preajma Pământului pentru a se familiariza cu acest sistem stelar. Pentru copii nu este nimic neobişnuit că astfel de entităţi există, chiar dacă unele entităţi spirituale nu intră în viaţă pământeană astrală sau fizică, ci îşi continuă drumul în scurt timp, lăsând pentru alte călătorii trăirile în vieţi foarte complexe, pentru care acei călători nu sunt deocamdată pregătiţi, ci fac numai o tangenţă, o pregătire spirituală pentru viitor. 

Dar copiii sunt pregătiţi să le accepte, la fel ca şi entităţile astrale pe care le percep chiar cu ochii deschişi în stare de trezie, jucându-se în jurul lor sau cu ele. 

Copiii mai pot face ceva – dar în manifestare cu corp fizic rareori reuşesc să comunice cu familia lor cele pe care le văd şi aud. Totuşi ei reuşesc să-şi lase deoparte neputinţele şi, mai liberi în manifestare decât noi, adulţii prinşi în chingile tiparelor lumii, vorbesc oricum. Ceea ce ei încă pot face – dar adulţii au pierdut din “îndemânare” – este să-şi recalibreze mereu vibraţia, când sunt foarte mici, până în 5-6 ani, maximum 7 ani: adică exact momentul în care îşi preiau corpurile spirituale care sunt până în acel moment deasupra mamei. De fapt nu este numai “îndemânarea” spiritului, ci şi puterea lui de a se manifesta prin corpurile cu vibraţie foarte înaltă – aşa cum sunt corpurile copiilor până la închiderea majorităţii plexurilor-malaxor. În toată această perioadă, copiii pot schimba rapid sau lent, cum au ei nevoie, vibraţia corpului lor astral, în timpul somnului, şi astfel ei pot percepe entităţile astrale într-un mod în care adulţii nu o pot face: adulţii pot percepe entităţile astrale numai dacă entităţile înseşi îşi coboară vibraţia, urmând necesităţile de destin ale omului: ele îşi coboară vibraţia până la nivelul percepţiilor omului aflat în activitate astrală, în călătorie astrală, sau până la nivelul percepţiilor oricărei alte entităţi astrale. 

Prin activitatea astrală foarte bogată, copilul îşi fixează ultimele învăţături, pregătiri pentru destinul său curent. Dar mai târziu, în timpul vieţii de adult, în general omul nu va mai fi atras să comunice cu ajutătorii săi astrali, pentru că are nevoie să cerceteze el însuşi cele potrivite cu necesităţile proprii de destin, atât cât le poate el conştientiza el în fiecare moment. 

Este necesar să se înţeleagă felul în care spiritul îşi foloseşte corporalitatea pentru a trăi diferite perioade din viaţă, din destin. La început, călătorul astral conştient se simte frustrat din cauza faptului că nu percepe nici un fel de entităţi astrale, deşi a aflat de ele, le respectă. Pe măsura obişnuirii cu meditaţiile active, cu călătoriile astrale, pe măsura înaintării în propriile lui studii astrale, când are aceste studii în destin, omul se învaţă să nu mai aibă frustrări legate de lipsa aceasta de percepere a însoţitorilor săi astrali şi, astfel eliberat de tensiuni diverse, va începe să simtă efectiv apropierea unei entităţi astrale şi să simtă protecţia şi ajutorul ei în studiile sale extinse. Acest lucru este extrem de important pentru toată evoluţia sa: percepţiile nu se reduc numai la văz, ci vizează o gamă foarte variată de alte simţiri, dintre care, ca om prin corpul fizic, el cunoaşte numai o mică parte.