Să ne lămurim pe scurt asupra noţiunilor de mântuire şi mântuitor, în sensul religios, creştin, al cuvântului.
(MÂNTUÍRE s. v. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, isprăvire, isprăvit, încheiere, liberare, salvare, scăpare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat. – conform https://dexonline.ro/definitie/mantuire )
În fond, Mântuitor în sensul religios cunoscut de noi este cel ce schimbă soarta lumii, asumându-şi răspunderea pentru inducerea schimbării în vederea unui anumit parcurs.
Concret, Iisus Hristos este Mântuitor în primul rând pentru păcatele nefăcute încă, lucrarea dânsului de schimbare a sensului de derulare a vibraţiei planetare: din diminuare, ca până atunci - în creştere, aşa cum este şi în prezent, schimbare care a indus terminarea parcursului destinelor omenirii întregi mult mai repede decât ar fi fost fără schimbarea adusă de El.
Greşelile făcute deja sunt iertate, căci nu există spirit care să nu-şi facă analiza faptelor, vorbelor şi gândurilor, cu asigurarea că nu va fi nici o pedeapsă (aşa cum spunea religia locului), ceea ce însă nu exclude învăţătura care trebuie trasă, iar oamenii din vremea Lui ştiau bine asta. Mântuirea, terminarea este a celor care s-ar fi putut petrece în continuare dacă nu aducea dânsul schimbarea.
Chiar dacă nu se cunoaşte lucrarea profundă, schimbarea era pentru oameni implementarea noilor norme de viaţă. Pentru oameni era vorba despre schimbarea Legii Talionului (a răzbunării) cu legea iubirii, toleranţei, înţelegerii între toţi.
Prin răzbunare, oamenii cred în mod greşit că ar îndrepta o nedreptate (fizic-material, mental sau emoţional), dar de fapt este o satisfacţie emoţională, care deja a produs negativitate – identică cu cea care a mobilizat la fapte ceea ce se cerea răzbunat. De fapt răzbunarea ramifică şi amplifică fapta rea a celuilalt, o întăreşte, îi întăreşte amprenta în lume şi astfel influenţa ei în câmpul planetar, stelar. Dezamprentarea celor petrecute o face în timp existenţa lucrării universale de susţinere a derulării evoluţiilor de către Dumnezeu, în acelaşi timp cu lucrarea locală, planetară, a Mântuitorului. Adică ridicarea frecvenţei vibraţiei locale conduce la estomparea amprentelor puternice şi eliminarea amprentelor uşoare, şi astfel are loc uşurarea destinelor prin faptul că ele nu mai au puterea de a impulsiona lumea, tăind astfel posibilitatea de a face alte fapte reprobabile. Vom înţelege în viitorul apropiat de câte nenorociri am fost astfel scutiţi: dar vom şti de asemenea şi că în alte cicluri de vieţi pe aceste meleaguri vom învăţa la fel ca şi acum, aici, tot ce ne trebuie pentru a recupera aceste tăieri. Dar acum oboseala nu se va mai instala şi vom putea merge mai departe ştiind că suntem exact pe punctul de a pleca definitiv de pe Pământ, cu sufletul împăcat că nimeni nu a rămas supărat pe noi: şi spiritele umane care sunt ajutate să analizeze şi să înţeleagă absolut tot ceea ce s-a petrecut pe Pământ, şi entităţile uriaşe coordonatoare ale tuturor evoluţiilor pământene, care ne ajută pe toţi, cu înţelegere, cu încredere şi iubire.
Iisus şi-a asumat răspunderea pentru această schimbare, iar acest fapt se bazează în primul rând pe faptul că Mântuitorul ştie bine toată durerea din sufletul tuturor spiritelor pentru toate cele trecute, făcute. Şi asta pentru că atunci când vom pleca vom face cea mai profundă spovedanie posibilă, şi vom şti că nu există nici un fir de supărare din partea tuturor spiritelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu