Spuneam că fiecare lucru, element, eveniment are o parte pozitivă şi o parte negativă: depinde de intenţia cu care este construit, utilizat, participat. Şi fiecare lucru în parte are, şi păstrează o încredinţare care se leagă de părticele din convolutul iniţial. Astfel, acelaşi element de studiu poate fi privit diferit, în totalitatea lui, de grupuri spirituale diferite, care îl folosesc independent unul de altul: spunem că este utilizat în funcţie de interesul personal sau comun, de grup. Dar funcţionalitatea lui intrinsecă, pentru care a fost creat, rămâne valabilă în orice situaţie.
Spre exemplu, un cuţit este creat pentru a tăia ceva: dacă un om taie pâine pentru a-şi hrăni tovarăşul de drum sau dacă îşi ucide tovarăşul de drum, el face cu cuţitul acelaşi lucru, dar experienţa sa umană l-a determinat să acţioneze într-un fel sau altul. Nu cuţitul este de vină pentru o crimă, nu cel care l-a creat, ci acela care l-a folosit, prin intenţia sa.
Tot în acest fel, un om se poate speria de altul care are un cuţit în mână, poate acţiona pripit şi în virtutea fricii, şi prin puterea de a se apăra, el poate ucide nevinovatul care se pregătea pentru a face cu totul altceva. Dintr-o asemenea situaţie, alţii pot să profite, dând conotaţii diferite evenimentului, speculând situaţii conexe prin care îşi realizează interese personale sau de grup.
Azi ştim bine asemenea situaţii. Şi încă infinit de multe exemple.
Interesele pot fi diferite - dar pozitive, diferite - dar negative. Când interesele sunt toate îndreptate către un scop pozitiv, ele formează un adevărat "munte" - cu participări mai mult sau mai puţin evidente, aflate în dezvoltare şi în diminuare. Într-un asemenea caz, "vârful" muntelui sau versanţii săi nu sunt negativi, oamenii tind către ceva bun, corect, calitativ superior unei situaţii anterioare, iar coborârile sunt concluzii şi consolidări după atingerea "vârfului". Sau pot fi folosite pentru a-şi lua avânt către alte scopuri, pentru un acces cu avânt, cu viteză - pentru că intuiţiile, alături de "gândirea-înainte" de fapt îi dau viteză - spre o culme superioară.
Chiar din vârful muntelui, omul ştie că sunt încă mulţi munţi de cunoscut, de străbătut; fiecare pas îi este şi nou, şi vechi deopotrivă. De sus se văd munţii, dar şi văile: mintea aduce, cu memoriile ei, experienţa mersului, inima aduce drag de drum, de bine, de frumos, de util, drag de vieţuitoarele care trebuiesc protejate. Dar nu numai: drag de orice palmă de pământ, de orice firicel de apă, toate trebuind să fie păstrate curate; florile trebuiesc lăsate să trăiască, gângăniile trebuiesc ocolite, animalele nu trebuiesc stârnite, iar cele rănite - oblojite. Drumurile să fie bine întreţinute, cu refugii curăţite şi reparate, podeţele de peste ape să fie refăcute.
Aşa sunt lucrurile şi în viaţă.
Facem comparaţii, paralele, gândim cum să ridicăm nivelul calitativ şi de trăinicie al tuturor celor realizate. Mintea luminată nu mai face "prostii". Iubirea nu ne mai este "oarbă". Omul nu mai spune: "Nu plec de acasă pe timp îndelungat - dacă mă înşeală nevasta??".
Înţelegem că toată lumea din jurul nostru are nevoie de noi, de mintea noastră ordonată, ştiutoare, de toată dragostea noastră, de îngrijirea noastră. Totul devine altruist: minte, sentiment şi faptă.
Şi putem să o facem, pentru că avem o experienţă pe undeva "ascunsă". Dacă le-am avea pe toate (şi este bine să ştim că este de necuprins numărul celor ştiute de noi, în calitate de oameni, creatori conştienţi universali) nu am putea decât să le ştim de-a valma şi tot aşa le-am face pe toate: fără obişnuinţa de a selecta exact ceea ce trebuie pentru fiecare moment, pentru fiecare conjunctură în parte.
Experienţa anterioară şi vibraţia planetară în permanentă creştere ne ajută să facem efortul de încununare cu succes a fiecărei acţiuni pe care o derulăm. Numai să vrem acum, dacă nu - măcar ştim că un astfel de efort există, mulţi oameni îl fac, dacă avem nevoie de sprijin ştim cui să ne adresăm. Dacă azi am privi cu invidie un om care poate, şi face mai multe decât noi, până data viitoare (următoarea venire în acest punct al universului) vom lucra cu noi înşine mult şi vom cizela, vom dezvolta şi aprofunda multe elemente care ne vor conduce la estomparea invidiei şi dezvoltarea dorinţei de a realiza ceva - orice - de calitate. Pentru că învăţăturile noastre nu se limitează nicidecum la viaţa trăită pe Pământ, sau pe oricare altă planetă. Pentru că viaţa spiritului este eternă şi noi nu învăţăm numai în timpul întrupărilor cu corp fizic, aşa cum ni s-ar părea acum firesc să facem. Dincolo de corpul fizic, învăţăturile sunt foarte multe şi mai ales foarte profunde. Astfel încât între vieţile cu corp fizic se desfăşoară vieţi cu alte feluri de corpuri şi astfel ne obişnuim să facem şi noi aceleaşi lucrări ca şi cele pe care le invidiem azi: ele vor fi învăţate bine la nivele de vibraţie medii şi înalte, iar în vieţile viitoare cu corp fizic vor fi consolidate şi nivele de vibraţie joasă.
Tocmai de aceea este necesar să facem acest efort de cunoaştere şi de lucrare în prezent, chiar dacă ştim că suntem destul de stăpâni peste astfel de lucrări la nivele înalte de vibraţie planetară.
Nu este de ajuns să ne răspundem numai la întrebarea dacă ne mai trebuie cunoaştere modernă, tehnologică, într-un viitor al mentalului concentrat, al unei creaţii mentale care nu se va mai folosi de combustibili, linii tehnologice fie ele şi de mare performanţă. Mereu se ivesc alte întrebări pe aceeaşi temă.
Spre exemplu: de ce unora dintre noi ne-a trebuit să cunoaştem mai multe în această epocă, şi doar mai puţin sau chiar de loc nu le-a trebuit altora, mai ales acum, mai ales în epoca tehnologică??
În primul rând, în societatea astfel moştenită azi de către fiecare om în parte, suntem mai întâi utilizatori, apoi creatori. În multe locuri din univers va trebui să fim utilizatori şi frânturi de creatori - aşa cum suntem acum în condiţii pământene: apoi ajungem să fim creatori pătrunzători, apoi extinşi în tainele tuturor celor din univers. Ne vom obişnui să folosim cele create de alţii cutreierând galaxiile, cunoscând viaţa care se derulează de-a lungul şi de-a latul lor. Apoi vom fi treptat şi creatori înaintaţi - pe spaţii mai restrânse sau mai largi din univers:
- creatori oricum, de dragul creaţiei, frenetici (aşa cum sunt majoritatea dintre noi azi, pe Pământ) fără să ne gândim la consecinţe: aşa cum spuneam - în locuri restrânse, ca şi pe arii foarte întinse ale galaxiilor;
- creatori care în condiţii grele vor ceda presiunilor altora şi vor crea în mod egal pentru distrugerea unor aspecte ale vieţii, şi nu pentru ridicarea nivelului material al populaţiilor zonal-universice; o vom face pentru a ne salva viaţa proprie şi viaţa celor foarte apropiaţi (familie, alte feluri de grupuri restrânse);
- creatori care vor avea drag de orice, de oricine, care vor prefera să moară altruişti - decât să trăiască cu conştiinţa încărcată.
Vom înţelege că Pământul a fost reprezentativ în anumite atitudini ale noastre faţă de semeni şi creaţia lor - pentru trecerea la o scară uriaşă, pe care nu am putut să o cuprindem cândva şi numai conjunctura pământeană ne-a relevat, în mic, din ce cauză: pentru că aveam nevoie de conştientizarea puţinei cunoaşteri pe care o aveam la bază, pentru a o extinde, aprofunda şi apoi a o trăi la scara largă a galaxiilor din întreaga lume. Vom conştientiza că ceea ce am făcut rău, distrugător, în mic pe Pământ - nu trebuie repetat în lumea largă; că orice creăm - trebuie să fie o creaţie conştientă, realizată cu iubire de viaţă, şi nicidecum aşa ca pe Pământ: mai întâi frenetic - fără să ne pese de cineva, de oricine altcineva: semeni, vieţuitoare mărunte, constituirile material-structurale ale planetei de reşedinţă, lăsând în urma noastră mizerie, durere, distrugere.
Fiecare etapă în parte presupune multe aspecte de cizelat, pe lângă chiar cunoaşterea etapelor - fără a se sări cu inconştienţă peste ele. Pământul este locul în care folosim media cunoaşterilor de acelaşi fel (experienţa medie) din nenumărate alte locuri din univers, din care venim cu acumulări de experienţă. Şi pentru ele Pământul este reprezentativ, de asemenea. De oriunde căpătăm experienţă şi oriunde ne ducem o folosim - direct sau indirect. Suntem, şi devenim mereu, creatori de sine şi creatori de experienţă pentru alţii. Împletim fără să vrem, fără să cunoaştem bine de la început, experienţa noastră personală, cu experienţa culeasă din informaţii (am aflat că…). Dar asta nu este de ajuns în nici un caz. Conştientizăm trăind pe Pământ că nu avem experienţă multă, sau dacă avem experienţă - ea nu este consolidată prea mult - aşa cum am mai discutat. Iar mulţimea informaţiilor, exemplelor, înţelegerilor sunt mai mult sau mai puţin complete - aşa cum vedem la tot pasul şi în interiorul nostru, şi în exteriorizările noastre şi ale lumii din jur. Înţelegem acest lucru din tot ceea ce trăim, permanent.
Fără toată experienţa, din toate locurile, nu am putea fi nici măcar utilizatori - dară-mi-te creatori înaintaţi... Nu conştientizăm asta. Copilul, puiul de om, imediat se orientează în mediul, în lumea în care se naşte. Nici un alt pui nu se poate orienta într-o aşa de mare complexitate. De fapt nici nu conştientizăm complexitatea lumii în care trăim. Încă. Şi nu pentru că suntem animale în evoluţie pe treapta lor, ci pentru că nu manifestăm decât ceea ce este propriu omului, la nivelul de vibraţie pământeană dintr-o perioadă şi alta. Adică: nu suntem certăreţi, dar dacă cineva chiar ne calcă pe bătături - ţipăm. Cei care nu ţipă sunt educaţi prin obligativitate într-un anumit sens - dar mai devreme sau mai târziu ori fug în lume (în sihăstrie, ashramuri, etc.), ori ţipă. Într-un fel sau în altul tot se vor manifesta, iar dacă îi întrebi - mulţi vor spune că îi dispreţuiesc pe cei care ţipă sau, în egalăm măsură, pe cei care ţin foarte mult la masca lor, la imaginea lor în lume.
Complexitatea interiorului nostru ne provoacă - nicidecum un singur om, şi nicidecum o singură clipă. Ci tot ceea ce este în noi şi tot ceea ce nu am reuşit încă să consolidăm din împletirile cu exteriorul nostru: în primul rând felul de a folosi energia pe care o avem pentru a înţelege momentul - şi pentru a ne exterioriza în faţa altcuiva. Dar învăţăm…
Înţelegerea presupune un drum, o cercetare de moment care va conduce la ceva: la cunoaşterea lumii, în speţă. La cunoaşterea noastră personală, la cunoaşterea modului în care ne orientăm în diverse tangenţe. Ştim asta - dar aflăm că mai avem încă multe de învăţat. Şi mergem mai departe.
Şi de ce tehnologia de azi ne ajută, atât de mult încât să o dezvoltăm pe toate cărările… mai ales dacă creaţia materială mentală o va înlocui de tot?
Pentru că elementul tehnologic de azi reprezintă o mare parte din complexitatea lumii energetice în care trăim, care ne defineşte ca şi creatori universali, şi în egală măsură ca şi utilizatori universali.
Să detaliem un pic.
Diversitatea tehnologică în care trăim azi nu este chiar pentru toată lumea de studiat acum, în această viaţă, la întreaga complexitate a activităţilor umane corespondente. Unii oameni sunt creatori acum - şi au nevoie de studii şi aplicaţii complexe; alţii sunt doar utilizatori şi îşi formează puterea de înţelegere a unor derulări - funcţiuni - materiale în aceste condiţii pământene. Alţii - nici una şi nici alta, ci făcându-şi o viaţă întreagă cu mîna, în mod direct şi simplu, tot ceea ce necesită, chiar dacă rudimentar, neavând acces la lumea tehnologică. Aceasta nu este de loc o pedeapsă, ci o formă de creştere a abilităţii folosirii membrelor - adică unor părţi corporal-fizice, de cea mai joasă vibraţie a sistemului nostru corporal. Adică o vibraţie în care nu au consolidat munca fizică. În loc să credem că este o pedeapsă karmică, este bine să înţelegem neobişnuinţa unor activităţi ale astfel de spirite, chiar dacă ele vin din locuri foarte dezvoltate ale universului. Au nevoie în primul rând de creşterea abilităţii folosirii diferitelor membre, părţi corporale, prin care evoluţii proprii contribuie însă la evidenţierea unor activităţi la rândul lor ieşite la un moment dat şi din atenţia, din concentrarea celor care creează şi folosesc activitatea bazată pe tehnologie. Spre exemplu, africanii care se deplasează cu viteze sporite, fără dificultate, pe distanţe foarte mari, folosindu-se de cunoaşterea pământurilor, curenţilor aerieni, dezvoltării energiilor corporale şi susţinerii diferitelor grupări de muşchi. Dezvoltă astfel deplasarea pe picioare, prin forţe proprii, demnă de invidiat când cuceresc primele locuri la olimpiade, arătând lumii că se poate să se dezvolte ea însăşi şi aşa: o lume care se obişnuise la sfârşitul anilor '70 să se mândrească cu puterea tehnologiilor din ce în ce mai dezvoltate, o lume plină de beţia vitezei maşinilor sale, dar o lume în care sănătatea omului nu avea decât de pierdut fără mişcarea obişnuită a omului în mediul său de trai. Şi vom vedea într-una din postările viitoare cât de importantă este această mişcare pe pământ, pe sol, pentru om. Vestul supertehnologizat a descoperit prin intermediul triburilor maasai din Kenia mişcarea în aer liber.
În paranteză fie spus, iată aşadar un exemplu de împletire a necesităţilor umane din care fiecare secvenţă spirituală învaţă, aplică şi se exteriorizează de la un teritoriu la altul, de la o perioadă de timp la alta: nimic nu trebuie uitat, pierdut din vedere, niciodată.
Să rămânem în domeniul tehnologiilor. Să vedem avantajele ei, din punct de vedere al spiritului creator universalizat:
- cunoaşterea tehnologiilor înseamnă cunoaşterea tuturor fazelor, etapelor ca atare, în derularea lor, în cursul cărora se realizează lucrări şi obiecte cu ajutorul corpului fizic, al materiilor şi energiilor specifice - resurse fizice structurate ale planetei locale: pământuri, minereuri, cristale, corpuri ale altor vieţuitoare (plante, animale) sau părţi ale corpurilor lor, în vederea realizării unor elemente necesare vieţii umane;
- legat de cunoaşterea directă a folosirii resurselor planetare pe faze, etape, importantă este chiar înţelegerea curgerii fazelor, decurgând una din alta, derularea lor de la prima - până la ultima fază, conducând de la materialul amorf la realizarea unor utilaje, aparate, instalaţii cu funcţionare automată: funcţionare care se derulează independent de mâna şi voinţa de acţiune a omului, chiar dacă omul doreşte rezultatele unor astfel de activităţi.
Ceea ce poate fi privit ca o realizare deosebită a mentalului uman, ca gândire - nu ca şi creaţie prin compactizarea şi structurarea materiilor planetare, adică creaţie materială mentală. Mintea este forţa inteligentă a spiritului care înţelege proprietăţile şi aplicaţiile consecutive pentru a ajunge la realizarea dorită. Prin intermediul ei, spiritul întrupat planifică - după înţelegerea proprietăţilor acumulărilor materiale planetare (exprimate mai sus), apoi pune în practică cu corpul fizic, apoi creează aparatura care înlocuieşte fazele manuale, dezvoltate şi derulate astfel mult mai rapid, şi simultan, creând astfel loc pentru diversificarea altor acţiuni umane.
Instalaţiile, roboţii industriali, ajung astfel să facă ceea ce pot face multe grupuri umane simultan sau secvenţial. Şi astfel spiritul conştientizează treptat şi la vibraţii planetare scăzute, ca şi la nivele vibraţionale înalte, elemente de formare a timpului simultan şi al timpului consecutiv: baza înţelegerii timpului secvenţial, cu proprietăţi ale secvenţelor de spaţiu activ galactic şi intergalactic - adică grupări de subfaze consecutive şi simultane, care se înfăşoară în volume la rândul lor simultane cu altele sau desfăşurându-se consecutiv. Începem să înţelegem astfel complexitatea lumii în care trăim, să o pătrundem apoi din ce în ce mai mult, aducându-ne noi înşine aportul creativ pe absolut toate coordonatele universurilor - nu numai la nivelele lor cele mai înaintate;
- astfel spiritele ajung să înţeleagă mecanismele ascunse ale acumulărilor şi compactizărilor materiale - apoi energetice ale universurilor. Ajung să înţeleagă derulările vieţii şi activităţii directe a spiritelor, după cum este însuşi spiritul, după cum este structurarea sa interioară, apoi curgerea radiaţiilor sale multiple şi modul în care puterile radiante ajung să se înfăşoare şi să desfăşoare rapid, eficient, calitativ tot felul de creaţii, de activităţi conexe creaţiei, în lumea pe care astfel o dezvoltă mereu;
- creaţia materială mentală, cu care spiritele se obişnuiesc mai uşor, este într-adevăr rapidă şi comodă, dar spiritul a învăţat să o deruleze prin activitatea fizică la început, pe care are însă tendinţa să o piardă din vedere. Adică exact aşa cum are aceeaşi tendinţă să evite mândru mişcarea fizică în natură, atunci când are bogăţia de mijloace automate, comode, de mişcare în spaţiile planetare. Dar iată că sănătatea sa are mult de suferit şi revenirea parţială la mişcarea în aer liber îi creează echilibrul de forţe în lumea în care se naşte şi trăieşte.
De asemenea, evoluţia sa de ajutător , care îi va menţine starea, cursul de evoluţie mai departe, îi este imperios necesară pentru a oferi acelaşi sprijin ca şi acela pe care l-a primit şi el, cândva, de la ajutătorii săi. Fără de care ajutor nici cei mai mici nu pot evolua, nici ajutătorii înşişi mai mult nu pot transcede lumea în care trăisc şi lucrează mereu, strângând din ce în ce mai multă experienţă.
Aşadar creaţia tehnologică este de fapt o adaptare a lucrării mentale la o lucrare manuală, şi astfel totul devine un fel de bandă a lui Moebius, în care toate merg şi revin lin,decurgând una din alta, se ajută, se întăresc şi revin fortificate, se ajută reciproc, se dezvoltă una pe alta, se sprijină la trecerile către nivele superioare, fără să-şi uite astfel nicidecum rădăcinile.
- studiul relaţiilor dintre oameni, ca spirite întrupate, în curgerea manifestărilor lor conduce la înţelegerea şi adaptarea în toate situaţiile posibile a celor învăţate din aprofundările tuturor ştiinţelor fizice la situaţia momentului. Ajutorul pe care învăţăm să-l oferim şi să-l primim creşte şi diversifică experienţa noastră totală. Numai în acest fel înţelegem că rostul nostru este să mergem pe firul dezvoltărilor mereu mai înaintate, ajungând pe această cale la ceea ce numim în mod curent: Homo Pantocrator - omul-creator înălţat, universalizat, care creează şi cu mentalul său,dar şi cu mâna sa şi dă viaţă tuturor celor din jurul său. O viaţă la care el însuşi participă, susţinându-o, protejând-o, ajutând-o să se dezvolte singură la rândul ei, tot aşa cum şi el a fost - la începuturile sale - tot aşa, ajutat la rândul său.
Sunt numai câteva elemente creionate aici, timpul şi puterea înţelegerilor vor aduce încă şi mai multe lucruri noi în cunoaşterea lumii noastre.
Spre exemplu, un cuţit este creat pentru a tăia ceva: dacă un om taie pâine pentru a-şi hrăni tovarăşul de drum sau dacă îşi ucide tovarăşul de drum, el face cu cuţitul acelaşi lucru, dar experienţa sa umană l-a determinat să acţioneze într-un fel sau altul. Nu cuţitul este de vină pentru o crimă, nu cel care l-a creat, ci acela care l-a folosit, prin intenţia sa.
Tot în acest fel, un om se poate speria de altul care are un cuţit în mână, poate acţiona pripit şi în virtutea fricii, şi prin puterea de a se apăra, el poate ucide nevinovatul care se pregătea pentru a face cu totul altceva. Dintr-o asemenea situaţie, alţii pot să profite, dând conotaţii diferite evenimentului, speculând situaţii conexe prin care îşi realizează interese personale sau de grup.
Azi ştim bine asemenea situaţii. Şi încă infinit de multe exemple.
Interesele pot fi diferite - dar pozitive, diferite - dar negative. Când interesele sunt toate îndreptate către un scop pozitiv, ele formează un adevărat "munte" - cu participări mai mult sau mai puţin evidente, aflate în dezvoltare şi în diminuare. Într-un asemenea caz, "vârful" muntelui sau versanţii săi nu sunt negativi, oamenii tind către ceva bun, corect, calitativ superior unei situaţii anterioare, iar coborârile sunt concluzii şi consolidări după atingerea "vârfului". Sau pot fi folosite pentru a-şi lua avânt către alte scopuri, pentru un acces cu avânt, cu viteză - pentru că intuiţiile, alături de "gândirea-înainte" de fapt îi dau viteză - spre o culme superioară.
Chiar din vârful muntelui, omul ştie că sunt încă mulţi munţi de cunoscut, de străbătut; fiecare pas îi este şi nou, şi vechi deopotrivă. De sus se văd munţii, dar şi văile: mintea aduce, cu memoriile ei, experienţa mersului, inima aduce drag de drum, de bine, de frumos, de util, drag de vieţuitoarele care trebuiesc protejate. Dar nu numai: drag de orice palmă de pământ, de orice firicel de apă, toate trebuind să fie păstrate curate; florile trebuiesc lăsate să trăiască, gângăniile trebuiesc ocolite, animalele nu trebuiesc stârnite, iar cele rănite - oblojite. Drumurile să fie bine întreţinute, cu refugii curăţite şi reparate, podeţele de peste ape să fie refăcute.
Aşa sunt lucrurile şi în viaţă.
Facem comparaţii, paralele, gândim cum să ridicăm nivelul calitativ şi de trăinicie al tuturor celor realizate. Mintea luminată nu mai face "prostii". Iubirea nu ne mai este "oarbă". Omul nu mai spune: "Nu plec de acasă pe timp îndelungat - dacă mă înşeală nevasta??".
Înţelegem că toată lumea din jurul nostru are nevoie de noi, de mintea noastră ordonată, ştiutoare, de toată dragostea noastră, de îngrijirea noastră. Totul devine altruist: minte, sentiment şi faptă.
Şi putem să o facem, pentru că avem o experienţă pe undeva "ascunsă". Dacă le-am avea pe toate (şi este bine să ştim că este de necuprins numărul celor ştiute de noi, în calitate de oameni, creatori conştienţi universali) nu am putea decât să le ştim de-a valma şi tot aşa le-am face pe toate: fără obişnuinţa de a selecta exact ceea ce trebuie pentru fiecare moment, pentru fiecare conjunctură în parte.
Experienţa anterioară şi vibraţia planetară în permanentă creştere ne ajută să facem efortul de încununare cu succes a fiecărei acţiuni pe care o derulăm. Numai să vrem acum, dacă nu - măcar ştim că un astfel de efort există, mulţi oameni îl fac, dacă avem nevoie de sprijin ştim cui să ne adresăm. Dacă azi am privi cu invidie un om care poate, şi face mai multe decât noi, până data viitoare (următoarea venire în acest punct al universului) vom lucra cu noi înşine mult şi vom cizela, vom dezvolta şi aprofunda multe elemente care ne vor conduce la estomparea invidiei şi dezvoltarea dorinţei de a realiza ceva - orice - de calitate. Pentru că învăţăturile noastre nu se limitează nicidecum la viaţa trăită pe Pământ, sau pe oricare altă planetă. Pentru că viaţa spiritului este eternă şi noi nu învăţăm numai în timpul întrupărilor cu corp fizic, aşa cum ni s-ar părea acum firesc să facem. Dincolo de corpul fizic, învăţăturile sunt foarte multe şi mai ales foarte profunde. Astfel încât între vieţile cu corp fizic se desfăşoară vieţi cu alte feluri de corpuri şi astfel ne obişnuim să facem şi noi aceleaşi lucrări ca şi cele pe care le invidiem azi: ele vor fi învăţate bine la nivele de vibraţie medii şi înalte, iar în vieţile viitoare cu corp fizic vor fi consolidate şi nivele de vibraţie joasă.
Tocmai de aceea este necesar să facem acest efort de cunoaştere şi de lucrare în prezent, chiar dacă ştim că suntem destul de stăpâni peste astfel de lucrări la nivele înalte de vibraţie planetară.
Nu este de ajuns să ne răspundem numai la întrebarea dacă ne mai trebuie cunoaştere modernă, tehnologică, într-un viitor al mentalului concentrat, al unei creaţii mentale care nu se va mai folosi de combustibili, linii tehnologice fie ele şi de mare performanţă. Mereu se ivesc alte întrebări pe aceeaşi temă.
Spre exemplu: de ce unora dintre noi ne-a trebuit să cunoaştem mai multe în această epocă, şi doar mai puţin sau chiar de loc nu le-a trebuit altora, mai ales acum, mai ales în epoca tehnologică??
În primul rând, în societatea astfel moştenită azi de către fiecare om în parte, suntem mai întâi utilizatori, apoi creatori. În multe locuri din univers va trebui să fim utilizatori şi frânturi de creatori - aşa cum suntem acum în condiţii pământene: apoi ajungem să fim creatori pătrunzători, apoi extinşi în tainele tuturor celor din univers. Ne vom obişnui să folosim cele create de alţii cutreierând galaxiile, cunoscând viaţa care se derulează de-a lungul şi de-a latul lor. Apoi vom fi treptat şi creatori înaintaţi - pe spaţii mai restrânse sau mai largi din univers:
- creatori oricum, de dragul creaţiei, frenetici (aşa cum sunt majoritatea dintre noi azi, pe Pământ) fără să ne gândim la consecinţe: aşa cum spuneam - în locuri restrânse, ca şi pe arii foarte întinse ale galaxiilor;
- creatori care în condiţii grele vor ceda presiunilor altora şi vor crea în mod egal pentru distrugerea unor aspecte ale vieţii, şi nu pentru ridicarea nivelului material al populaţiilor zonal-universice; o vom face pentru a ne salva viaţa proprie şi viaţa celor foarte apropiaţi (familie, alte feluri de grupuri restrânse);
- creatori care vor avea drag de orice, de oricine, care vor prefera să moară altruişti - decât să trăiască cu conştiinţa încărcată.
Vom înţelege că Pământul a fost reprezentativ în anumite atitudini ale noastre faţă de semeni şi creaţia lor - pentru trecerea la o scară uriaşă, pe care nu am putut să o cuprindem cândva şi numai conjunctura pământeană ne-a relevat, în mic, din ce cauză: pentru că aveam nevoie de conştientizarea puţinei cunoaşteri pe care o aveam la bază, pentru a o extinde, aprofunda şi apoi a o trăi la scara largă a galaxiilor din întreaga lume. Vom conştientiza că ceea ce am făcut rău, distrugător, în mic pe Pământ - nu trebuie repetat în lumea largă; că orice creăm - trebuie să fie o creaţie conştientă, realizată cu iubire de viaţă, şi nicidecum aşa ca pe Pământ: mai întâi frenetic - fără să ne pese de cineva, de oricine altcineva: semeni, vieţuitoare mărunte, constituirile material-structurale ale planetei de reşedinţă, lăsând în urma noastră mizerie, durere, distrugere.
Fiecare etapă în parte presupune multe aspecte de cizelat, pe lângă chiar cunoaşterea etapelor - fără a se sări cu inconştienţă peste ele. Pământul este locul în care folosim media cunoaşterilor de acelaşi fel (experienţa medie) din nenumărate alte locuri din univers, din care venim cu acumulări de experienţă. Şi pentru ele Pământul este reprezentativ, de asemenea. De oriunde căpătăm experienţă şi oriunde ne ducem o folosim - direct sau indirect. Suntem, şi devenim mereu, creatori de sine şi creatori de experienţă pentru alţii. Împletim fără să vrem, fără să cunoaştem bine de la început, experienţa noastră personală, cu experienţa culeasă din informaţii (am aflat că…). Dar asta nu este de ajuns în nici un caz. Conştientizăm trăind pe Pământ că nu avem experienţă multă, sau dacă avem experienţă - ea nu este consolidată prea mult - aşa cum am mai discutat. Iar mulţimea informaţiilor, exemplelor, înţelegerilor sunt mai mult sau mai puţin complete - aşa cum vedem la tot pasul şi în interiorul nostru, şi în exteriorizările noastre şi ale lumii din jur. Înţelegem acest lucru din tot ceea ce trăim, permanent.
Fără toată experienţa, din toate locurile, nu am putea fi nici măcar utilizatori - dară-mi-te creatori înaintaţi... Nu conştientizăm asta. Copilul, puiul de om, imediat se orientează în mediul, în lumea în care se naşte. Nici un alt pui nu se poate orienta într-o aşa de mare complexitate. De fapt nici nu conştientizăm complexitatea lumii în care trăim. Încă. Şi nu pentru că suntem animale în evoluţie pe treapta lor, ci pentru că nu manifestăm decât ceea ce este propriu omului, la nivelul de vibraţie pământeană dintr-o perioadă şi alta. Adică: nu suntem certăreţi, dar dacă cineva chiar ne calcă pe bătături - ţipăm. Cei care nu ţipă sunt educaţi prin obligativitate într-un anumit sens - dar mai devreme sau mai târziu ori fug în lume (în sihăstrie, ashramuri, etc.), ori ţipă. Într-un fel sau în altul tot se vor manifesta, iar dacă îi întrebi - mulţi vor spune că îi dispreţuiesc pe cei care ţipă sau, în egalăm măsură, pe cei care ţin foarte mult la masca lor, la imaginea lor în lume.
Complexitatea interiorului nostru ne provoacă - nicidecum un singur om, şi nicidecum o singură clipă. Ci tot ceea ce este în noi şi tot ceea ce nu am reuşit încă să consolidăm din împletirile cu exteriorul nostru: în primul rând felul de a folosi energia pe care o avem pentru a înţelege momentul - şi pentru a ne exterioriza în faţa altcuiva. Dar învăţăm…
Înţelegerea presupune un drum, o cercetare de moment care va conduce la ceva: la cunoaşterea lumii, în speţă. La cunoaşterea noastră personală, la cunoaşterea modului în care ne orientăm în diverse tangenţe. Ştim asta - dar aflăm că mai avem încă multe de învăţat. Şi mergem mai departe.
Şi de ce tehnologia de azi ne ajută, atât de mult încât să o dezvoltăm pe toate cărările… mai ales dacă creaţia materială mentală o va înlocui de tot?
Pentru că elementul tehnologic de azi reprezintă o mare parte din complexitatea lumii energetice în care trăim, care ne defineşte ca şi creatori universali, şi în egală măsură ca şi utilizatori universali.
Să detaliem un pic.
Diversitatea tehnologică în care trăim azi nu este chiar pentru toată lumea de studiat acum, în această viaţă, la întreaga complexitate a activităţilor umane corespondente. Unii oameni sunt creatori acum - şi au nevoie de studii şi aplicaţii complexe; alţii sunt doar utilizatori şi îşi formează puterea de înţelegere a unor derulări - funcţiuni - materiale în aceste condiţii pământene. Alţii - nici una şi nici alta, ci făcându-şi o viaţă întreagă cu mîna, în mod direct şi simplu, tot ceea ce necesită, chiar dacă rudimentar, neavând acces la lumea tehnologică. Aceasta nu este de loc o pedeapsă, ci o formă de creştere a abilităţii folosirii membrelor - adică unor părţi corporal-fizice, de cea mai joasă vibraţie a sistemului nostru corporal. Adică o vibraţie în care nu au consolidat munca fizică. În loc să credem că este o pedeapsă karmică, este bine să înţelegem neobişnuinţa unor activităţi ale astfel de spirite, chiar dacă ele vin din locuri foarte dezvoltate ale universului. Au nevoie în primul rând de creşterea abilităţii folosirii diferitelor membre, părţi corporale, prin care evoluţii proprii contribuie însă la evidenţierea unor activităţi la rândul lor ieşite la un moment dat şi din atenţia, din concentrarea celor care creează şi folosesc activitatea bazată pe tehnologie. Spre exemplu, africanii care se deplasează cu viteze sporite, fără dificultate, pe distanţe foarte mari, folosindu-se de cunoaşterea pământurilor, curenţilor aerieni, dezvoltării energiilor corporale şi susţinerii diferitelor grupări de muşchi. Dezvoltă astfel deplasarea pe picioare, prin forţe proprii, demnă de invidiat când cuceresc primele locuri la olimpiade, arătând lumii că se poate să se dezvolte ea însăşi şi aşa: o lume care se obişnuise la sfârşitul anilor '70 să se mândrească cu puterea tehnologiilor din ce în ce mai dezvoltate, o lume plină de beţia vitezei maşinilor sale, dar o lume în care sănătatea omului nu avea decât de pierdut fără mişcarea obişnuită a omului în mediul său de trai. Şi vom vedea într-una din postările viitoare cât de importantă este această mişcare pe pământ, pe sol, pentru om. Vestul supertehnologizat a descoperit prin intermediul triburilor maasai din Kenia mişcarea în aer liber.
În paranteză fie spus, iată aşadar un exemplu de împletire a necesităţilor umane din care fiecare secvenţă spirituală învaţă, aplică şi se exteriorizează de la un teritoriu la altul, de la o perioadă de timp la alta: nimic nu trebuie uitat, pierdut din vedere, niciodată.
Să rămânem în domeniul tehnologiilor. Să vedem avantajele ei, din punct de vedere al spiritului creator universalizat:
- cunoaşterea tehnologiilor înseamnă cunoaşterea tuturor fazelor, etapelor ca atare, în derularea lor, în cursul cărora se realizează lucrări şi obiecte cu ajutorul corpului fizic, al materiilor şi energiilor specifice - resurse fizice structurate ale planetei locale: pământuri, minereuri, cristale, corpuri ale altor vieţuitoare (plante, animale) sau părţi ale corpurilor lor, în vederea realizării unor elemente necesare vieţii umane;
- legat de cunoaşterea directă a folosirii resurselor planetare pe faze, etape, importantă este chiar înţelegerea curgerii fazelor, decurgând una din alta, derularea lor de la prima - până la ultima fază, conducând de la materialul amorf la realizarea unor utilaje, aparate, instalaţii cu funcţionare automată: funcţionare care se derulează independent de mâna şi voinţa de acţiune a omului, chiar dacă omul doreşte rezultatele unor astfel de activităţi.
Ceea ce poate fi privit ca o realizare deosebită a mentalului uman, ca gândire - nu ca şi creaţie prin compactizarea şi structurarea materiilor planetare, adică creaţie materială mentală. Mintea este forţa inteligentă a spiritului care înţelege proprietăţile şi aplicaţiile consecutive pentru a ajunge la realizarea dorită. Prin intermediul ei, spiritul întrupat planifică - după înţelegerea proprietăţilor acumulărilor materiale planetare (exprimate mai sus), apoi pune în practică cu corpul fizic, apoi creează aparatura care înlocuieşte fazele manuale, dezvoltate şi derulate astfel mult mai rapid, şi simultan, creând astfel loc pentru diversificarea altor acţiuni umane.
Instalaţiile, roboţii industriali, ajung astfel să facă ceea ce pot face multe grupuri umane simultan sau secvenţial. Şi astfel spiritul conştientizează treptat şi la vibraţii planetare scăzute, ca şi la nivele vibraţionale înalte, elemente de formare a timpului simultan şi al timpului consecutiv: baza înţelegerii timpului secvenţial, cu proprietăţi ale secvenţelor de spaţiu activ galactic şi intergalactic - adică grupări de subfaze consecutive şi simultane, care se înfăşoară în volume la rândul lor simultane cu altele sau desfăşurându-se consecutiv. Începem să înţelegem astfel complexitatea lumii în care trăim, să o pătrundem apoi din ce în ce mai mult, aducându-ne noi înşine aportul creativ pe absolut toate coordonatele universurilor - nu numai la nivelele lor cele mai înaintate;
- astfel spiritele ajung să înţeleagă mecanismele ascunse ale acumulărilor şi compactizărilor materiale - apoi energetice ale universurilor. Ajung să înţeleagă derulările vieţii şi activităţii directe a spiritelor, după cum este însuşi spiritul, după cum este structurarea sa interioară, apoi curgerea radiaţiilor sale multiple şi modul în care puterile radiante ajung să se înfăşoare şi să desfăşoare rapid, eficient, calitativ tot felul de creaţii, de activităţi conexe creaţiei, în lumea pe care astfel o dezvoltă mereu;
- creaţia materială mentală, cu care spiritele se obişnuiesc mai uşor, este într-adevăr rapidă şi comodă, dar spiritul a învăţat să o deruleze prin activitatea fizică la început, pe care are însă tendinţa să o piardă din vedere. Adică exact aşa cum are aceeaşi tendinţă să evite mândru mişcarea fizică în natură, atunci când are bogăţia de mijloace automate, comode, de mişcare în spaţiile planetare. Dar iată că sănătatea sa are mult de suferit şi revenirea parţială la mişcarea în aer liber îi creează echilibrul de forţe în lumea în care se naşte şi trăieşte.
De asemenea, evoluţia sa de ajutător , care îi va menţine starea, cursul de evoluţie mai departe, îi este imperios necesară pentru a oferi acelaşi sprijin ca şi acela pe care l-a primit şi el, cândva, de la ajutătorii săi. Fără de care ajutor nici cei mai mici nu pot evolua, nici ajutătorii înşişi mai mult nu pot transcede lumea în care trăisc şi lucrează mereu, strângând din ce în ce mai multă experienţă.
Aşadar creaţia tehnologică este de fapt o adaptare a lucrării mentale la o lucrare manuală, şi astfel totul devine un fel de bandă a lui Moebius, în care toate merg şi revin lin,decurgând una din alta, se ajută, se întăresc şi revin fortificate, se ajută reciproc, se dezvoltă una pe alta, se sprijină la trecerile către nivele superioare, fără să-şi uite astfel nicidecum rădăcinile.
- studiul relaţiilor dintre oameni, ca spirite întrupate, în curgerea manifestărilor lor conduce la înţelegerea şi adaptarea în toate situaţiile posibile a celor învăţate din aprofundările tuturor ştiinţelor fizice la situaţia momentului. Ajutorul pe care învăţăm să-l oferim şi să-l primim creşte şi diversifică experienţa noastră totală. Numai în acest fel înţelegem că rostul nostru este să mergem pe firul dezvoltărilor mereu mai înaintate, ajungând pe această cale la ceea ce numim în mod curent: Homo Pantocrator - omul-creator înălţat, universalizat, care creează şi cu mentalul său,dar şi cu mâna sa şi dă viaţă tuturor celor din jurul său. O viaţă la care el însuşi participă, susţinându-o, protejând-o, ajutând-o să se dezvolte singură la rândul ei, tot aşa cum şi el a fost - la începuturile sale - tot aşa, ajutat la rândul său.
Sunt numai câteva elemente creionate aici, timpul şi puterea înţelegerilor vor aduce încă şi mai multe lucruri noi în cunoaşterea lumii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu