Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Să nu ne imaginăm că misiunea sfinţilor se termină odată cu trecerea lor dincolo de fiinţă. Munca lor merge mai departe, într-o deschidere uriaşă în volum, calitate şi profunzime...
LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTĂ ÎNDRUMĂRILE DE NUME ALE SFINŢILOR PETRU ŞI PAVEL !!!

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


vineri, 17 iunie 2011

DRUMUL DE LA INTUIŢIE LA MULTI(SAU PLURI)SENZORIAL (1)

Toţi oamenii se nasc cu capacităţi lărgite de percepţie multi(sau pluri)senzorială. Pentru că este obişnuinţa spiritului de a se baza, în filele eternităţii vieţii sale, pe mult mai mult decât pe capacităţile unui corp fizic, aşa cum îi este corpul de manifestare actual, pe Pământ.
Ceea ce înseamnă că spiritul care se întrupează pe Pământ ca om este deja creator conştient avansat, înaintat, cunoscând multiple feluri de creaţie materială, corespondent multor locuri din univers, cu ajutorul multor feluri de sisteme corporale. De altfel, acesta este şi motivul principal pentru care omul agreează basmele, legendele, minunile; le acceptă, şi se încântă, fără să se poată oferi deocamdată, oficial, o explicaţie anume, într-o epocă în care s-ar crede că nu îşi mai au rostul nici un fel de astfel de manifestări. Azi numim aşa ceva: miracol, creaţie miraculoasă. În străvechimi, dacă ar fi fost vorbire, omul ar fi numit-o simplu creaţie mentală. Creaţie cu alt fel de corp, aşa cum numim azi creaţia cu corpul fizic: creaţie manuală.
Purtăm cu noi, în orice loc, intuiţia unor „alt fel de lucruri”, aparent fără corespondent în viaţa reală, cotidiană. Şi totuşi ele au corespondent, în realitate: amintirile au fost cândva realitate, dar mai ales în cea mai mare parte a universului creaţie şi creatori „de alt fel” există, trăind şi realizând ceea ce pentru noi, azi, pare a fi irealizabil.
Şi totuşi nu este chiar aşa. Peste tot în univers se întâlnesc tot felul de sisteme corporale, adaptate condiţiilor locale, care avantajează diverse forţe spirituale radiante, consolidând celor cunoscători ceea ce au conştientizat şi au folosit anterior. Spiritele umane au un astfel de fundament de cunoaştere şi aplicare perceptiv-creativă, indiferent de treapta de evoluţie proprie fiecăruia în parte.
A crede că există aşa ceva nu este prostie. Este intuiţie.
A crede că putem percepe şi altceva decât cele perceptibile prin simţurile general-umane, nu este nebunie. Este percepţie cu ajutorul mai multor simţuri decât cele oficial recunoscute.
Universul este mult mai mult decât ceea ce percepem cu simţurile corpului fizic. Infinit mai mult şi mai complex decât cele percepute prin intermediul aparatelor obţinute prin tehnologii înaintate, care nu sunt decât o extensie a simţurilor fizice, omeneşti. De foarte mare utilitate, dar există întotdeauna ceva în plus dincolo de limitele momentane.

SCURTĂ LECŢIE DE ISTORIE
Şi tocmai în acest punct este cazul să înţelegem ceva deosebit de important – şi în acest domeniu, ca şi în toate cele umane: extremele se ating, au multe lucruri în comun, deşi nu totul. Spiritele cu experienţă mai puţină vădesc repede astfel de capacităţi perceptive, aparţinând unui domeniu multisenzorial concret, pe care şi le conştientizează bine şi de timpuriu. Le expun cu siguranţă multă, cu nerăbdare aş spune, chiar cu agresivitate de multe ori, pentru că nu au putere, experienţă de autocontrol. Ei se pun repede în slujba acelor structuri sociale care obstrucţionează cunoaşterea populară, pentru ca numai ele, în calitate de conducători (de administratori, de organizatori de fapt, ai vieţii sociale) să le folosească pentru a specula apoi tocmai obscurantismul în care obligă astfel să trăiască, popor după popor, în aceste vremuri pământene.
O asemenea putere, a celor care se reped să se expună cu cel dintâi prilej în lume, denotă însă – şi nu este nici confuzie, nici aparenţă – o puţină experienţă în domeniul flexibilităţii, abilităţii de a se echilibra între diferite structuri sociale pământene. Istoria i-a pedepsit pe cei mai repeziţi, mai rebeli, în special în timpul acelei epoci pe care o numim Evul Mediu, tocmai pentru că nu au putut avea încă acea putere spirituală de a controla şi de a se menţine în formele neagresive ale societăţii: de unde să caute să sprijine acea parte a adevărului care clădeşte – şi nu cealaltă parte care – deşi tot adevăr – este folosit cu cruzime împotriva semenilor proprii, împotriva vieţii ca atare.
Pe de altă parte, cei care au experienţă multă, ştiu să rabde în tăcere – o tăcere relativă de altfel, căci folosesc efectele percepţiilor lor pentru a răspândi înţelegere între oameni, toleranţă, bunătate, pentru a ajuta la îndulcirea vieţii semenilor-sclavi şi, în anumite situaţii clar delimitate în sarcinile lor, de a ajuta la echilibrarea societăţii, în perioadele de tălăzuire a revoltelor populare.
În ultimele milenii s-au întrupat mereu spirite aparţinând unor grupuri spirituale aflate la extreme. Alte grupuri, aflate între cele două extreme spirituale, au avut ca sarcină modelarea atitudinilor lor faţă de grupurile spirituale situate la extremele segmentului uman de întrupare. De aceea se poate acum aminti, şi ori de câte ori poate veni vorba, faptul că cei care au făcut rele omenirii, cu cei care au făcut bine omenirii, nu se întrupează decât extrem de rar în această perioadă de joasă vibraţie, în mijlocul societăţii umane voluminoase: şi, de regulă, cei care au experienţă mai multă se întrupează mai des decât cei fără experienţă. Este necesar să se înţeleagă astfel de ce nu putem vorbi despre adevărate păcate criminale când tratăm trecutul unor semeni. Criminali, odioşi, neiubitori de oameni şi de Dumnezeu… nu prea sunt – sau chiar de loc – la întrupare, căci şi-au făcut cunoaşterea proprie de mult. Nu au avut ca sarcină mai mult decât cunoaşterea celor posibile să le manifeste în condiţiile pământene actuale (adică din vremurile de după ultima glaciaţiune).
Cei care sunt azi pe Pământ sunt valuri noi de spirite care au dreptul să-şi cunoască şi ei neputinţele. Val după val. Ele se întrupează în această perioadă de joasă vibraţie cam o dată sau de două ori în mijlocul omenirii, la intervale mari de timp, având de regulă un destin fără impuls pentru formarea agresivităţii (dacă este cazul) şi unul cu impuls. Astfel, neputinţele lor sunt vechi de o eternitate, formate din combinaţii posibile de manifestări la acest nivel de vibraţie.
Iată de ce biserica creştină foloseşte păcatul ancestral, general, şi nu acceptă reîntruparea. A avut cercetători destul de puternici şi de buni înţelegători, în felul lor, chiar dacă ceea ce au aflat au folosit pentru subjugarea credincioşilor.
Multe sunt încă de analizat, de înţeles, de spălat, de curăţat...

Cei lipsiţi de experienţă, după terminarea destinului lor, nu se retrag din acest univers, ci rămân în preajma Pământului; ei asistă, cu conştiinţă avansată şi complet manifestă din corpul lor de entităţi astrale, la derularea evenimentelor umane. O asistenţă care se manifestă şi ea, în felul ei deosebit de puternic: radiind, din starea de conştiinţă completă, toleranţă, respect, demnitate – adică exact manifestările pe care nu le-au putut conştientiza şi controla, utiliza, în timpul vieţii omeneşti, fizice. Pentru ei este o întărire a laturii lor iubitoare de oameni, de orice vietate de pretutindeni. Dacă s-ar întrupa fizic mai des în aceste condiţii actuale, şi-ar consolida acum latura neputinţelor lor. Abia după parcurgerea multor trepte de evoluţie înafara Pământului, în alte părţi ale universului, în alte universuri, când se va fi consolidat astfel progresul evident pentru respectarea vieţii şi pentru progres spiritual, evident cu desfăşurare de creaţie materială fizică, abia atunci vor reveni în aceste locuri universice: de vibraţie joasă. Vor reveni pe postul pe care se află azi cei cu experienţă medie, pentru a-şi înţelege atitudinea faţă de extremele pe care el vor întâlni atunci, pentru a şi-o modela în părţile ei fine, de subtilitate din ce în ce mai profundă.

Să nu uităm că este vorba aici despre o stare secundară în această perioadă de vibraţie planetară, având în vedere că etapa este specifică folosirii corpului fizic şi consolidării creaţiei structurale. Adică acea creaţie realizată cu ajutorul structurilor corpului fizic, folosind structuri fizice ale mediului înconjurător: părţi ale corpului planetar (pământuri, metale, cristale şi orice fel de materie de mare densitate fizic-materială); ale corpurilor de întrupare vegetale (trunchiurile copacilor, rădăcini, fibre vegetale) şi animale (piele, blană, oase, fluide şi alte secreţii). Este o perioadă în care spiritele se manifestă prin corpuri care nu facilitează creaţia mentală şi majoritatea altor activităţi realizate prin structurile corpului mental. Ceea ce se facilitează în continuare prin structurile obişnuite ale corpului mental sunt planificările derulării evenimentelor spaţio-temporale, adică ceea ce denumim în mod curent gânduri. Este în acelaşi timp o protecţie pentru conservarea puterilor spirituale, la nivele de vibraţie joasă, dar şi o formă de protecţie pentru biosistemul planetar, cel mai afectat în cazul susţinerii în continuare a activităţilor mental-astrale.
De-a lungul întregii perioade s-au întrupat totuşi spirite cu foarte mare putere spirituală (căci puterile mentale sunt parte integrantă a puterilor spirituale totale), care au dus permanent flacăra cunoaşterii şi aplicării multor feluri de activităţi care folosesc multisenzorialul. Au menţinut astfel în subconştientul uman, radiant, ideea de mentalizare, de activitate mental-astrală înaintată. Au trăit într-un echilibru perfect al întrupărilor, şi fără să se dezvolte o activitate curentă de mare amploare. Astfel de ajutători au creat condiţiile cele mai bune pentru a pregăti din nou omenirea cu revenirea forţelor spirituale complexe, începând cu momentul atingerii unei vibraţii medii planetare suficient de înaltă pentru a facilita întărirea vieţii vegetale şi animale pe întreaga planetă.

CONDIŢII DE APARIŢIE ÎN MANIFESTAREA CURENTĂ ŞI DE MENŢINERE ÎN FUNCŢIUNE A CAPACITĂŢILOR MULTISENZORIALE
În acestă perioadă de trăire pământeană, astfel de capacităţi se pot dezvolta sau estompa în parcursul unei vieţi în funcţie de:
– experienţa totală a spiritului, la nivelul de vibraţie al locului de naştere în acest univers;
– puterea spiritului de a se menţine în percepţii lărgite (comparativ cu ceea ce cunoaştem acum la modul general);
– puterea de a menţine amintirile spontane din vieţi anterioare pe aceeaşi planetă sau din locuri de vibraţie asemănătoare.
Este important de acceptat faptul că ele se pot menţine indiferent de condiţiile de trai şi de cunoaşterea generală a societăţii de naştere.

Expresiile de tipul: supra-senzorial, suprasensibil nu cred că sunt potrivite în condiţiile în care cunoaşterea noastră – chiar dacă deocamdată nu este câtuşi de puţin oficială – ne aduce la înţelegerea faptului că avem un sistem corporal cu structuri stabile. Componentele unui astfel de sistem corporal sunt dotate cu senzori asemănători celor ai corpului fizic, pe care îl cunoaştem mai bine din trăirile curente. De aceea am propus una dintre exprimările: multisenzorial sau plurisenzorial, mai ales că am în vedere şi următoarele precizări: nimic din ceea ce numim simţuri fizice nu sunt exclusiv fizice – mă refer la văz, auz, miros, gust şi tuşeu sau pipăit. Fiecare în parte este o împletire a simţului fizic cu elemente de simţ, de percepţie prin senzorii corpurilor: dublu-eteric (sau vital), astral (sau emoţional), mental şi cauzal. De precizat faptul că ceea ce numim corp emoţional nu gestionează exclusiv emoţiile: activitatea sa se „traduce” în trăirile noastre actuale prin emoţii – speciale pentru a ne echilibra manifestările în planul de manifestare curentă.
În plus, senzorii corpurilor fluidice sunt repartizaţi în mod aproape uniform pe toată suprafaţa corpurilor – şi nu localizaţi undeva anume (aşa cum este cazul celor ai corpurilor fizice), astfel încât percepţia la nivelul lor este întotdeauna sferică. Însă în raza de acţiune a senzorilor corpului fizic ei îşi împletesc activităţile şi se întăresc astfel reciproc, de unde şi impresia eronată că şi senzorii corpurilor fluidice sunt concentraţi în locurile de concentrare a senzorilor corpului fizic: majoritatea în regiunea capului. Percepţia este de fapt sferică.
La sistemele corporale din trecutul omenirii, majoritare erau simţurile corpurilor mental şi astral – şi nu cele ale corpului fizic. Într-o astfel de situaţie, corpul fizic avea rol de echilibrare a omului în raport cu mediul înconjurător în poziţionare, deplasare, sensibilizare faţă de biosistemul planetar.

Am amintit la început fugitiv condiţiile de menţinere în conştienţa existenţei capacităţilor multisenzoriale, în condiţiile în care societatea noastră le desconsideră momentan, calată pe fizic din considerente care favorizează menţinerea celei mai mari părţi a populaţiilor umane în necunoaştere. Este o politică bine gândită, prin care poporul ţinut în obscurantism poate deveni judecătorul comun şi acuzator al semenilor care au curajul să-şi menţină singuri starea de percepţie înaintată, prin puterea multisenzorialului aflat azi în plină dezvoltare. În aceste vremuri pe care le trăim azi va exista un Pilat, adică o sinteză a conducătorilor din toate timpurile, care va cere poporului să judece, pentru ca cel care se spală pe mâini să rămână spălat şi pe suflet...

După câte ştiu în prezent, condiţiile care favorizează apariţia şi dezvoltarea percepiilor multisenzoriale ar fi:
1. Sarcini speciale de destin, legate de orientarea, stabilizarea şi echilibrarea personală prin folosirea domeniului perceptiv multisenzorial, concomitent sau defazat cu realizarea ultimelor sarcini de societate intuitiv-manual-tehnologică. Ceea ce ar însemna că:
– există sarcini exprese pe care un asemenea întrupat le are, în condiţii care se desfăşoară şi se amplifică în continuare pentru a desfăşura activităţi coerente care folosesc multisenzorialul în dezvoltare;
– ori de la începutul vieţii, ori de la o anumită vârstă, apar condiţii de pregătire a activităţii de acest fel: ori pregătitoare, ori dezvoltatoare a capacităţilor necesare coerenţei unor asemenea folosiri pentru perioada următoare. În funcţie de încredinţările momentului, de dezvoltarea intuiţiilor şi clar-intuiţiilor, drumul ales în deplină conştienţă – indiferent dacă o asemenea conştienţă este numită sau nu curiozitate – este o cale de consolidare a conştienţei folosirii depline a simţurilor fizice, care nu împiedică dezvoltarea simţurilor celorlalte corpuri, aşa cum se crede de multe ori – tocmai datorită împletirilor de care discutam la început. De aceea calea concentrării pe simţurile conştientizate la un moment dat este o cale naturală şi profundă de înaintare conştientă pe acest drum;
2. O altă condiţie este aceea a existenţei unui sistem corporal nedeteriorat de condiţii exterioare de trai, care să fi limitat, generaţie după generaţie, manifestarea spiritelor întrupate pe liniile de evoluţie care se reunesc, formând propriul bagaj genetic: frig, foame, privarea de libertate de mişcare, de expresie, de creaţie, de socializare; mizeria, sărăcia – dincolo de limitele echilibrate ale austerităţii în condiţiile planetare specifice acestei epoci; şi nu în ultimul rând: imposibilitatea de a beneficia cu bucurie de rezultatele propriei creaţii. Nu insist, am discutat acest aspect de multe ori;
3. Deocamdată mai punem în discuţie o a treia condiţie, urmând ca, pe parcursul timpului, atunci când se vor cristaliza şi altele, să le expun în acelaşi mod.
Aşadar: experienţa totală a spiritului este însă aceea care conservă mai mult sau mai puţin intuiţia experienţei spirituale şi poate să susţină mai mult sau mai puţin utilizarea unor capacităţi secundare pentru această etapă de joasă vibraţie planetară.
Să ţinem bine minte că discutăm doar despre această etapă planetară, pământeană, care a început cu ultima glaciaţiune şi se va încheia total în cca. 150 – 175 ani. O astfel de perioadă oferă, aşadar, puterea de a se menţine – dacă nu în lucrare, măcar în percepţii lărgite în perioadele de vârfuri vibraţionale ale variaţiilor ciclice cu tendinţe de creştere fundamentală. Precum şi, de menţionat de asemenea, puterea de a menţine de-a lungul vieţii intuiţiile şi percepţiile din copilărie – din prima parte de întrupare, când de regulă funcţionează o sferă largă de percepţii, chiar dacă amestecate, fără a le conştientiza distinct. O astfel de perioadă este favorizată de intrarea în destin (naşterea) cu majoritatea plexurilor corpurilor fluidice cu funţionare de plax malaxor (se va studia acest element la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/03/cateva-file-din-cunoasterea-aprofundata.html )
care îşi reduc volumul de activitate în funcţie de activităţile curente, conştiente, ale omului: în funcţie de activitatea derulată în propria sa societate.
De asemenea, tot de forţele şi experienţa spiritului ţine şi puterea de a distinge, din noianul amintirilor care se îmbogăţesc mereu, cu fiecare clipă care trece, acele amintiri pe care impulsurile vibraţionale le aduc mereu din memoriile străvechi ale spiritului: din memoriile vieţilor anterioare recente, pământene sau din locuri asemănătoare privind nivelul vibraţional local – din cicluri de vieţi anterioare celui în derulare.
Să avem în vedere şi faptul că cei care merg cu siguranţă pe acest drum, folosind toată sfera multisenzorialului cu moderaţie, echilibraţi în demersul lor, lucrând atunci când este cazul, fără să se descurajeze şi fără să se lase conduşi de efemerităţi normale acestui punct universic, sunt cei care au sarcini complexe în acest domeniu – şi nu numai simple curiozităţi. Cei care au curiozităţi sunt pe calea consolidărilor la acest nivel de vibraţie joasă, pe calea obişnuirii cu menţinerea în starea de intuiţie, de clar-intuiţie, descoperirea clar-simţurilor (să folosesc şi eu o expresie uzuală, la care nu prea ader… iarăşi! şi îmi cer scuze, cu tot respectul…).
Vom mai discuta în partea a doua a acestui articol, atunci când vom detalia etapele: intuiţiile, clar-intuiţiile şi clar-simţurile.

8 comentarii:

Flipi spunea...

ok. ştiu că parţial îmi răspund singur, dar simt că trebuie să împart cumva treaba asta cu cinevaq şi probabil că o să fie, ca de obicei nişte completări mai puţin aşteptate, dar re-cunoscute, la ceva timp după integrarea lor.
1. amintiri blocate din copilărie, stive, şi nu din probleme, şoc sau mai ştiu eu ce experienţe neorite. pur şi simplu, barieră de netrecut.
2. fără vise
3. intuiţia lucrează extraordinar şi din ce în ce mai puternică, dezleg puzzle-uri pentru oameni din jurul meu, aparent de nerezolvat, la mine linişte
4. senzaţia pregnantă, şi asta probabil dintr-o amintire din copilărie a unei misii importante, coroborat cu întâmplările din ce în mai în plex malaxor :) din ultima perioadă (exemplu: am încercat să obţin o astrogramă, de fiecare dată a fost iniţiativa altcuiva... în momentul în care am devenit interesat, cumva, comunicarea s-a oprit :D)

ştiu că întrebând şi încercând nu fac decât să îndepărtez subiectul, dar mai ştiu că am găsit aici printre rânduri unele lucruri pe care nu le-am identificat în alte părţi. şi aşa cum am descoperit, pregnant în ultima perioadă, tot mai multe legături, parcă de o eternitate, cu mai multe persoane pe care fizic nu le cunoscusem, iar acum e plin de ele în jurul meu, mi se pare că am şi aici o poartă, poate mai legată de misune, dacă e ok să îi spun aşa. pentru că ştiu că e şi nişlte ego în treba asta, şi speranţă, dar şi o tristeţe imaterială pe care eu nu mi-am putut-o explica decât prin conştientizarea legăturii întrerupte pe care nu reuşesc să deschid cum trebuie.

cred că stau în prag de 10 ani, poate şi nu ştiu cum să păşesc... şi mai ştiu că fiecare trebuie să accepte şi să îşi conştientizeze poziţia şi statusul şi că nimeni altcineva nu o poate face pentru ei.

un weekend minunat!

Cristiana spunea...

Buna, Flipi!!
Să ştii că ne ajutăm permanent, reciproc, asta spun tuturor, intotdeauna, nu există un ajutor unilateral, ci întotdeauna reciprocitate. Astfel, acest subiect mi s-a cristalizat de la câteva cuvinte venite din partea ta, iar acum voi creiona în plus, la etapele acestui drum, ceva foarte important: aparentul blocaj al unor linii de amintire, de intuiţie, pe lângă subiectul discutat cu prietenii mei ref. la neîmplinirea dorinţelor care ar însemna ...lipsa de intuiţie.. Ceea ce nu este câtuşi de puţin adevărat...
Aşadar, amintirile nu sunt blocate propriu zis la nivelul copilăriei, ele pot lua o formă de distanţare prin selecţia naturală a selectorului-amplificator de vibraţii - aparat deosebit de complex aflat în strcuturile dintre corpul spiritual (budhic) şi corpul cauzal. Care lucrează ca formă de ajutor pentru canalizarea spiritului pe traseul destinului său. Altfel, prin bâjbâieli, totul ar conduce la oboseală şi deviere. Prin coordonarea serioasă către elemente clare de destin se evită un anumit tip de oboseală spirituală care poate duce la dezolare şi ieşire automată din întrupare. Ceea ce nu este de loc cazul pe Pământ.
Se va dezvolta această idee.
Mai voiam să-ţi spun ceva... Când fac comentarii pe alte siteuri, pe Facebook mai ales, doar scriind, concentrându-mă la exprimarea clară a celor pe care le simt, îmi clarific eu inămi foarte multe probleme, care apoi se dezvoltă şi se transformă în postări voluminoase, legând multe probleme între ele. Scriind şi răspunzând apoi comentariilor la cele scrise de mine cu tema respectivă, alte clarificări vin să se adauge... o spirală întreagă de o deosebită complexitate.
Aşadar, nu cred sub nici o formă în depărtarea de subiect, chiar dacă omul scrie ceva pentru că i-a venit în minte pe când citea tema propusă de mine. Se spune că orice impuls "aprinde" in creier cel puţin 6 conexiuni simultane, aşa încât, chiar dacă nu conştientizăm pe dată noi conexiunea, o înţelegem prin îmbogăţire mai târziu: de fapt pe toate, dar conştientizarea se face (chiar în mai multe conexiuni, de fapt) când se atinge o masă critică. De aceea e bine să aşteptăm să se matureze orice idee, "să se aşeze" spune românul !!
La fel ca şi condiţiile de desfăşurare a unei sarcini de destin... Părerea mea este că tu nu stai "în prag", ci eşti acolo unde trebuie şi faci exact ceea ce trebuie, doar că nu-ţi trebuie să te compari cu alţii, care fac altceva, şi comparativ cu ei, te crezi tot pe prag... Ceea ce nu este de loc adevărat. Ştii câtă greutate are cuvântul tău? Câtă complexitate, bogăţie? Asta înseamnă profunzime de om care este pe treabă, nu dă târcoale treburilor... Unora le trebuie să scoată la iveală interiorul (cazul meu vs. Lemuria & Atlantida), altora să cunoască gândirea semenilor cu care va conlucra de acum încolo o eternitate. Alţii să le îmbine pe toate şi să facă ceva în plus, mai multe în plus. Eu am inceput la 4 ani, alţii au început la 60 de ani...Mai devreme sau mai târziu sarcina presupune pregătire. Eu simt că merg pe etape, acumulez, lucrez, iar acumulez, iar lucrez... Dar lucrez efectiv doar de 15 ani. Şi încă nu a venit ce este mai important. Aşa simt.
Tema misiune şi ego... nu ştiu ce să fac... să râd, să plâng?? Misiunea o fac şi gata. Dacă nu oblig pe nimeni să facă ce vreau eu, nu numesc nimic altceva ego, e o găselniţă ca la biserică, dacă nu-mi pun barişul în cap sunt o păcătoasă... şi bărbatul cu capul descoperit coace gândul adulterine în voie... Asta era valabilă acum 1000 de ani, azi poţi pune şi centură de castitate la creier că tot vor zbura gândurile în toate părţile !!
Mai discutăm !!!

Flipi spunea...

:))
mulţumesc pentru imbold. cumva ştiam ce spui acolo dar natura mea acvatică îmi înceţoşează cumva privirea înspre mine.
e bine să fie complexitatea asta în lume care naşte atâtea ipostaze în care te poţi vedea şi pe tine acolo, chiar şi în cel mai neînsmenat loc posibil.
ştiam cumva şi că "discuţiile" noastre au născut ceva din articolul acesta, dar şi pe cel de la mine de pe blog. am cumva capacitatea de a citi, şi văd că intuieşti bine acest lucru, în cuvinte. şi mai ales în ale altora...
da - accept poziţia, oricum o acceptam şi odată cu acest lucru a venit o deschidere interesantă către ceea ce, aşa cum şi tu spui că aştepţi, stau să cadă :))

umorul e câteodată sabia cea mai frumoasă dar şi roua de pe flori.
sigur că discutăm!

Cristiana spunea...

... am citit poemul de pe blogul tău, în linistea serii şi sub parfumul teilor de la ferestre...
e un poem, Flipi... nu altceva...
Ferice de copilul pe care il ţii în braţe !!!

Flipi spunea...

încerc de ieri să las un comentariu pe bucuria cunoaşterii la ultimul articol dar nu se lasă botezat :))

suna cam aşa: "Rudolf Steiner prezintă destul de obiectiv şi el, într-una din cărţile lui aceste etape, plasându-le cumva sub austerităţi planetare: etapa solară, lunară, marţiana... etc
e într-un fel împletirea logică şi normală a unui drum pe care îl parcurgem în spirale, înapoi, integrând cunoştinţe, obiceiuri, trăiri în ceva nou şi complex, rezultat din dezvoltarea ce a avut loc.

ce frumos ar fi ca oamenii să conştientizeze (un număr mai mare - rezultând într-o reacţie în lanţ) acest fapt şi să îl accepte ca fiind natural şi inevitabil...

zile frumoase, încărcate de magia unor străvechi lumini!"

îmi dă o eroare foarte interesantă: Error: you are not robot,are you?do the math,fill the blank :))))))

Cristiana spunea...

Imi cer iertare, Flipi, că îţi răspund cu oarecare întârziere, am avut mai multe de făcut, dar până luni nu pot face nimic. Şi sunt foarte necăjită de faptul că nu pot comunica cu firma.
In fine...
Da, am citit si eu Steiner, mai mult, mi-am dat seama ca el porneşte de la Cosmogonia Rozicruciană (mi-am luat la vremea respectivă liber de la serv. ca să am o zi întreagă să descifrez fondul prezentării evoluţiilor din C.R.) Scrierile din acele vremuri erau mult ocultate, de multe ori nu mai stii ce este ocultat (explicatii de rădăcină prezentate într-o formă metaforică)şi ce este explicat direct (de obicei trimiterile la cultura universală).
Am in planul lucrărilor o paralelă între scrierile lui R. Steiner şi ceea ce putem detalia cu cunoaşterile de azi, folosind un limbaj direct, pe înţelesul tuturor. Dar înainte de asta trebuie să termin Studiile Istorice, ca să am o bază de explicaţie. Trag tare să modelez ceea ce am scris până acum, căci în ultimii 3 ani am ajuns să înţeleg că explicaţiile trebuiesc mult detaliate, faţă de ceea ce am scris până acum 3 ani... De aceea am început pe blog cu studii generale. Treptat le fac pe toate.
Voi face o prezentare a Sânzienelor maine sau poimâine... am găsit pe Wikipedia o prezentare foarte frumoasă, cu multe lucruri de discutat !!

Străvechile - şi mereu noile - Lumini să îţi slujească Calea !!!
Tuturor !!!

Anonim spunea...

Buna Cristina,

Imi plac cuvintele tale dar am unele nelamuriri si unele aspecte personale. Daca nu te deranjeaza imi poti spune cum as putea sa intru in contact cu tine?

Cu drag,
Catalina.

Cristiana spunea...

Cu plăcere, Catalina, e scris si pe partea dreapta:
a.amenti@yahoo.com
Cu specificarea (titlul mesajului) Re: Blogul unui om cuminte
Poţi intra si pe Facebook, unde putem discuta si prin chat.