35. PIATRA (sau STÂNCA) OMULUI: VÂRF DE MUNTE ŞI MEGALIT

I. IDEI PRINCIPALE

1. Mesajul megalitului: omul a cunoscut în vechime cele mai subtile, profunde părți ale lumii, folosindu-le în timpul vieții sale, iar după trecerea timpurilor grele, omul să-și amintească cunoașterea sa veche despre care vorbesc pietrele din vechime, să-și amintească purtarea sa înălțătoare față de semenii săi și toate viețuitoarele pământului. 

2. Caracteristicile speciale, eterice și astrale ale locului: locul este străbătut de grupări compacte de canale eterice matriceale, care străbat vârful muntelui și megalitul său, în fuiorul cărora se împletesc 7 microstructuri de natură astrală pentru captarea, fixarea și direcționarea razelor planetei cu vibrații din nivelele astrale; aceste microstructuri astrale fac canale și structuri de canale de natură astrală, necesare autostabilizării vibraționale a viețuitoarelor planetei, în manșonul următor al planetei, deasupra manșonului în care se află partea fizică a planetei, unde trăim noi. Ele susțin totodată fondul emoțional al oamenilor și întreg biosistemul: din care mai ales mamiferele. 

II. DETALII, DISCUŢII

Amorphisman - Operă proprie

Mesajul subtil, discret, al Pietrei Omului de pe vârful Omul este: omul a cunoscut în vechime cele mai subtile, profunde părți ale lumii, a trăit folosindu-le concret în timpul vieții sale, iar după trecerea timpurilor grele, ceea ce are el de făcut imediat după schimbarea vremurilor (azi spunem: după schimbarea sensului vibrației medii planetare – de la diminuare la creștere) este să se străduiască să ajungă cât mai repede la:

– căutarea revenirii la cunoașterile despre care vorbesc pietrele modelate din vechime;

– un comportament înălțător, pe care memoriile sale îl va aduce odată cu această schimbare, dând exemplu și celor din jur. 

Azi oamenii, oriunde ar fi, au intuiții legate de mesajele lăsate în piatră și, indiferent de motiv (locul de naștere, serviciu, turism, etc.) se lasă conduși de intuițiile lor (chiar având fleșuri din alte locuri și din alte vieți anterioare) și vizitează din ce în ce mai multe locuri de pe planetă. Intuițiile le spun încotro să meargă – deci dincolo de plăcere sau curiozitate – pentru a descoperi noi locuri care îi vor ajuta la reactivarea memoriilor lor spirituale, la reamintirea vieților anterioare, la revenirea capacităților multisenzoriale – pierdute cândva din cauza agresivității societății umane, pe fondul de greutate a derulărilor condițiilor grele de trai planetar (condiții atmosferice agresive, cutremure, etc.)

Să dezvăluim elemente de cunoaștere și trăire umană la care mesajul îndeamnă să ne canalizăm cunoașterea imediat ce condițiile planetare și sociale ne vor permite. 

În primul rând este necesar să precizăm faptul că au existat în vechime două drumuri pe platoul munților Bucegi, drumuri pe care le-am descris, la modul general, pe parcursul acestor studii:

– un drum care urca din Țara Bârsei spre Piatra Omului (vârful Omul, așa cum îl numim azi) și care continua spre Cerdac, Sfinx, Babele și cobora prin Piatra Arsă spre Valea Largă;

– un drum care urca invers din Valea Largă spre Vârful Omul pe același traseu până la Piatra Omului, apoi cobora pe vale în scurt, urmând un traseu de trecere a munților spre Transilvania.

Azi am spune că este același drum cu dus-întors între Valea Largă și Transilvania, dar în vechime oamenii considerau drumurile după vibrația din care porneau și, privind lucrurile în acest fel, drumurile erau pentru oricine foarte diferite. 

Nici un drum nu ducea spre Padina și Peștera Ialomicioarei în acele timpuri, căci atunci se întâlneau în Peștera Ialomicioarei Moșii cu Călătorii lor (care erau și călăuzele oamenilor din așezări în drumețiile lor spirituale). 

De asemenea, drumeții nu se intersectau, nu se întâlneau niciodată, pentru a nu se influența reciproc, fiecare om călătorind cu sarcinile personale de destin – având destine diferite – doar în compania călăuzei sale, singura ființă umană care îl însoțea, îl îndruma și îl ajuta să-și folosească manifestările mentale cu mult peste folosirile curente, căci în așezare fiecare om se străduia să urmeze programul comun de manifestare fizică. Călăuza mai avea ca sarcină în plus, pe lângă ajutorul oferit drumețului, și ștergerea amprentelor amândorura de pe drumul astfel parcurs. În acest fel oamenii își urmau întotdeauna toate manifestările lor și aveau să o facă astfel cât se poate de mult comparativ cu epoca pentru care se pregăteau să o trăiască – epoca manifestărilor fizice. Planificarea drumurilor se realiza astfel încât să se țină cont și de această cerință, printre toate celelalte sarcini de destin. 

În trecut locul mai era cunoscut sub denumirile: La Capul Omului, apoi Piatra (sau Stânca) Capului. Era considerat granița dintre Transilvania și Țara Românească în această porțiune, iar Piatra era considerată cel mai important punct al platoului montan, locul unde se împleteau drumurile dinspre Ardeal, Țara Bârsei și dinspre Țara Lungă (Valea Prahovei de azi)

Toate cele care se împleteau aici schimbau totul, căci acest punct marchează schimbarea vibrației între munte pe de o parte și porțiunile mai joase: podișul dintre munți în nord (Podișul Transilvaniei) și dealurile din sud (Subcarpații Meridionali). Pe linia Subcarpaților Meridionali, sub dealuri, se află cea mai puternică linie vibrațională între nord și sud, cea mai lungă și groasă structură canaliformă din țară, arătată într-un mod deosebit de clar în Peștera Ialomicioarei, Sala Hărților: intră în țară pe la Cazanele Dunării (actualmente hidrocentrala Porțile de Fier), urmează linia Subcarpaților și iese din țară în regiunea brațelor și Deltei Dunării. 

Piatra sau Stânca Omului a fost prelucrată inițial odată cu primii megaliți de pe platou, pregătind astfel susținerea oamenilor din toate timpurile, împreună cu ceilalți megaliți de pe platou. Așa cum pe versantul munților dinspre platou au fost statui, și pe versantul opus al muntelui, și pe văi mai departe spre Țara Bârsei, au existat statui care au menținut vibrația locurilor ceva mai mult timp la cote înalte, comparativ cu schimbarea vibrației câmpurilor: cu vibrație din ce în ce mai joasă, cu variații când mai dese, când mai rare, care puteau lua pe nepregătite orice viețuitoare locală, obosind biosistemul înainte de cea mai grea epocă a planetei: când ea și biosistemul ei vor trece prin vibrațiile cele mai joase pe care le pot suporta. Un asemenea moment cu vibrația cea mai joasă este foarte rar (o dată la 5-600 milioane de ani), de scurtă durată, dar numai trecerea lină prin evoluțiile prin acest moment poate obișnui, învăța și consolida învățăturile spiritelor – umane sau cu evoluții mai puțin înaintate, să trăiască lin până ce pot acumula o puetre energetică proprie suficientă pentru o trecere rapidă și fără oboseli de la o etapă de evoluție la alta. 

Piatra Omului se află într-o conjunctură eteric-astrală a locului care cuprinde o serie de structuri de mare complexitate eterică: canale eterice matriceale cu mai multe subnivele de vibrație eterică, care însă au poziții ghemuite din toate direcțiile, cu puține canale drepte în această regiune. Printre ele se află mici structuri care captează și îndreaptă razele astrale venite de la nucleu și manșoanele interioare ale Pământului – care străbat manșonul dar nu fac canale astrale în acest manșon cu parte fizică incorporată (cunoscute de noi: pământuri, ape, atmosferă și evoluanți cu corporalitate complexă, cu corp fizic de manifestare). 

Aceste microstructuri de captare și orientare a razelor astrale nu sunt formate de înseși razele astrale. Pentru a ajuta evoluțiile spiritelor întrupate cu corp fizic și chiar derularea activităților mentale ale spiritelor planetei ca atare, mai ales în perioada cu vibrația cea mai joasă, Moșii, entitățile dimensionale și interdimensionale creează din timp – din perioada dintre ultimele două galaciațiuni – microstructuri din materii astrale care captează, fixează și direcționează spre manșoanele superioare acele raze astrale. După ce creșterea vibrației medii planetare va ajunge la valori mai înalte și populațiile umane pe planetă se vor reduce considerabil, tot dânșii, creatorii acestor microstructuri astrale, le vor dematerializa, ele nemaifiind necesare în contextul liniștirii emoționale a tuturor oamneilor (în primul rând) și a mamiferelor: deci spirite care au avut impactul cel mai puternic asupra câmpurilor planetei. Să nu uităm că plecarea lor (a majorității spiritelor umane care fac evoluții pe Pământ acum) este necesară pentru continuarea evoluțiilor lor acasă, în locul de unde au venit. Tot dânșii vor echilibra câmpurile planetei după plecarea piramidalilor, ajutând astfel la regenerarea planetei, în condițiile în care amprentele din câmpuri ale celor plecați nu vor mai atrage fluxuri energo-materiale cu vibrație joasă. 

Acesta este motivul pentru care am mai discutat despre necesitatea ștergerii amprentelor celor care pleacă definitiv de pe o planetă, și vom mai discuta mult în viitor despre asemenea lucrări pe care cu toții învățăm treptat să le facem. 

Să reținem și faptul că nu creatorii hotărăsc locul unde se creează aceste microstructuri din materii astrale, printre care și locul despre care discutăm: locul – în general locurile de acest fel – se alege în funcție de desimea razelor astrale ale planetei (care vin de la nucleul ei, așadar să reținem) și de necesitățile folosirii lor. Asemenea folosiri se referă la crearea structurilor de autostabilizare vibrațională, create odată cu planeta pentru majoritatea viețuitoarelor planetare (biosistemul mărunt al planetei, până la mamifere); pentru oameni (mamifere în general, care evoluează relativ puțin pe planetă, comparativ cu celelalte viețuitoare) se creează structuri speciale de către entitățile ajutătoare (Moși, entități dimensionale, interdimensionale), prin materializare (creație mentală) înaintea venirii pe planetă a grupurilor lor spirituale, și apoi se dematerializează după plecarea lor de pe planetă. O parte dintre microstructuri sunt păstrate în continuare, căci alte spirite vor veni în locul celor care pleacă, iar biosistemul are nevoie de o trecere lină de la o vibrație generală a planetei – la alta. O parte din amprentele emoționale din câmpurile planetei – cele cu vibrație foarte înaltă – sunt de asemenea păstrate până când biosistemul se va adapta la noua situație planetară, degajată de spiritele care pleacă, și la noile grupuri spirituale care vin la întrupare pe planetă. 

Moșii, reîntorși în viitor în mijlocul populațiilor planetare, țin socoteala vibrațională a tuturor acestor modificări, ajutați de entitățile dimensionale și cele interdimensionale. 

Revenind la locurile pe care le studiem, să reținem faptul că pe lângă drumețiile spirituale ale oamenilor din așezări, permanent aceste locuri erau străbătute de Moși și de Călătorii Moșilor. Înafara tangențelor lor bianuale ale Călătorilor cu Învățătorii din așezări, Învățătorii și Măiaștrii mergeau și ei peste tot, dar singuri – nu aveau nevoie de însoțitori/îndrumători, căci ei aveau școala Moșilor încă din copilărie până la momentul în care își luau în primire locul de sarcină de destin: ori locul de naștere, ori altele asemănătoare, în funcție de pregătirea lor și de necesitățile așezărilor. 

Astfel drumurile munților erau tot timpul străbătute de drumeți, mai ales aici, în Bucegi; vom vedea că munții Făgărași au fost folosiți doar de Călătorii Moșilor către așezările din Transilvania până spre mileniul I î.H. În schimb, munții Bucegi au fost folosiți intens:

– în vechime, pentru drumețiile spirituale ale oamenilor din așezări, despre care am discutat pe parcursul acestor studii;

– mai târziu, pentru retragerea oamenilor din așezările învecinate de la poale, pentru a lăsa drum liber migratorilor. Chiar dacă după trecerea migratorilor oamenii s-au reîntors la vatra așezărilor lor, parte din generațiile noi au rămas în mici așezări răspândite pe munți, care au crescut cu timpul, ajungând așa cum le știm azi. 

Dar munții Făgărași nu au fost niciodată atât de mult străbătuți, asemenea Bucegilor, iar așezările au rămas întotdeauna de jur împrejurul munților, așa cum de asemenea le știm azi. 

Însăși megalitul – ca și ceilalți de altfel – este purtătorul mesajului pentru perioade specifice de timp ale societății umane. Pentru populațiile din vechime nu era greu de înțeles, într-o lume în care omul se năștea și creștea încurajat să-și descopere și să-și folosească intuițiile, clarintuițiile și clarsimțurile, să-și pătrundă și înțeleagă, apoi să trăiască conform sarcinilor proprii de destin. Pentru populațiile viitorului – din perspectiva acelor vremuri – mesajul, dacă nu ajungea pe cale orală cât mai departe în viitor, putea fi descifrat, înțeles și preluat+aplicat în viața curentă, în vremurile târzii, atunci când toate cele ale multisenzorialului aveau să apară din nou și să se generalizeze în viața omenirii. Tocmai de aceea toate spiritele umane au efectuat aproximativ 3 întrupări – dar oricum nu mai mult de 4 – în perioada de după ultima glaciațiune, căci mai multe decât atât conduc la oboseala spiritului, mai ales pentru blocurile spirituale piramidale care au de făcut la plecarea de pe Pământ un drum lung de întoarcere acasă, de unde au venit aici pentru un ciclu scurt de vieți: au în fața lor o călătorie cu multe opriri cu întrupări, în vederea conștientizării tuturor implicațiilor celor trăite în manifestările pământene, implicații la nivelele superioare de vibrații, treptat, din drumul până ”acasă”. Așadar au în față multe alte trăiri care fac parte din sarcinile de destin, așa cum au făcut și cele de pe Pământ. De aceea e bine să știm că unele spirite au nevoie de trăirile din perioade de revenire la capacitățile multisenzoriale – altele nu, căci au nevoie de trăiri pur fizice, cu care nu se vor întâlni mult timp în continuare, deci nu trebuiesc învinuiți că nu au ”deschidere”. Dar și aceasta este o învățătură foarte profundă: nici cei ce au – nici cei ce nu au, nu trebuie să tragă unii de ceilalți, adică exact ceea ce suntem cu toții tentați azi să facem: și vom învăța astfel să nu mai facem așa ceva, să fim toleranți, înțelegători și ajutători doar pentru cei care se simt doritori de aprofundări sau chiar și numai de cunoașteri expuse de alții. 

Când vibrația planetei devine din ce în ce mai înaltă, această creștere ajută corporalitatea omului să se dezvolte și astfel să intre treptat în funcțiune senzorii de percepție de la toate straturile corpurilor aflate în dezvoltare. Astfel omul descoperă toate structurile eterice și astrale ale planetei, înțelegând și amplasarea megaliților și mesajele pe care ei le poartă. În acest fel vor accepta tot ceea ce altfel nu au acceptat din diverse teorii – de cele mai multe ori doar de natură fizică – și recuperând înțelegerile necesare se vor corecta din ce în ce mai profund, acoperind o plajă din ce în ce mai largă de cunoașteri și ajutând și pe alții să se corecteze dacă au început să le funcționeze intuițiile, clarintuițiile și fleșuri de clarsimțuri. 

Revenind puțin la structurile eterice și microstructurile astrale ale locului, legătura acestor structuri cu denumirea vârfului este însă alta: numărul microstructurilor astrale este şapte, adică exact câte plexuri unul deasupra altuia are în cea mai mare parte omenirea; foarte puţini oameni, cca. 8% din populaţia umană, au mai mult de şapte: adică numai ajutătorii planetari care au 8 sau 9 corpuri şi astfel au mai multe plexuri pe verticala capului (deasupra capului), unul peste altul. 

Megalit pe vârful Omul, creat pe un cumul de canale eterice matriceale cu microstructuri astrale, ceea ce relevă cunoașterea înaltă a oamenilor din perioada creării lui

Legendă:

(1) = grup de canale eterice matriceale aproape paralele, din care o parte traversează megalitul și formează un sistem asemănător sahasrarei din corporalitatea umană (plexul coroanei); altele asemănătoare trec prin partea inferioară, determinând stabilitatea solului de sub megalit;

(2) = Piatra Omului: megalit care reprezintă un cap uman, mai precis: cap cu alură atlantă (cu maxilarele mai proeminente decât azi, datorită conformaţiei creierului cu corpul calos mult mai dezvoltat decât ne este el acum), arătând cunoașterea omului din vechime privind, printre multe altele, istoria străveche a speciei umane, un tip de cap special pentru folosirea capacităților multisenzoriale, a celor creativ-mentale și pentru deplasare mental-astrală: la care va reveni omenirea după o scurtă perioadă de timp planetar – cât ține perioada cu vibrația cea mai joasă a planetei;

(3) = microstructuri din materii cu vibrație astrală pentru captarea, fixarea și direcționarea razelor planetei cu vibrații din nivelele astrale: care nu fac canale în acest manșon care cuprinde partea fizică (pământuri, ape, atmosferă), ci în manșonul următor, acolo unde formează structuri astrale destinate autostabilizării vibraționale a viețuitoarelor pământene

Să reținem că aceste microstructuri și razele astrale fixate de ele ajută și aici, în manșonul nostru, toate viețuitoarele pământene (nu numai oamenii) pentru menținerea unui standard emoțional acceptabil pentru acest loc din univers, pentru ca viețuitoarele să nu fie antrenate în emoții negative încă și mai joase decât cele pe care le suportă planeta. Ele sunt create și întreținute de către toți întrupații care pot schimba nivelele de vibrație personală cu ușurință, chiar dacă diferențele sunt foarte mari și cu variații mari: adică așa cum sunt Moșii, entitățile dimensionale și interdimensionale.

Capul de om cu alură atlantă îl vom reîntâlni și în Peștera Ialomicioarei, pe lespedea aflată deasupra scării care coboară spre cascade – locul însă este numit și ”La Vrăjitoare” (Babe, Sfătuitoare) întrucât pe peretele din dreapta se văd clar profile de femei bătrâne care privesc spre capul de atlant, dar și sus, spre harta locurilor hăruite geților, şi spre drumul în pantă spre cascade în jos. 

Capul Omului, megalitul de pe platou, este orientat să privească tot spre drumul care coboară, pe Obârşie, spre Valea Horoabei şi Peştera Ialomicioarei, aceasta din urmă fiind o adevărată bijuterie istorică a locului (atât cât a mai rămas în interiorul ei, cu majoritatea vestigiilor care au fost distruse sistematic). 

Toate aceste structuri care dau specificitate locului, adunate cu altele asemenea individuale şi cu alte grupări de structuri destul de rare, care se înşiră de-a lungul munţilor către Padina, formează esenţa locului pe care localnicii îl numesc “Gura de rai”: locul unde corpurile noastre, sub influenţa vibraţiilor înalte naturale, a energizării bogate și line, dar permanente, conduce într-un mod de loc miraculos (deși spectaculos), la acest fenomen.