(se face referire la studiile anterioare despre elementul arhetipal:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/01/sistemul-nostru-corporal.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/01/sistemul-nostru-corporal-pasul-catre_24.html )
Studiul elementelor arhetipale este necesar din multe puncte de vedere. Studiem elementele arhetipale implicate în:
– constituirea macro-sistemelor corporale: galaxiile matriceale – cu stelele şi cu planetele lor; în acest caz, elementul arhetipal este un factor determinant în constiturea reţelelor stelare ale galaxiilor matriceale (galaxiile pe care le putem percepe, conştientiza de pe Pământ)
(http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/1-energetica-stelar-planetara/ );
– şi, mai aproape de viaţa noastră curentă: propriile noastre sisteme corporale; elementul arhetipal este factor de constituire a corpurilor fluidice, care susţin generarea şi regenerarea corpului fizic de manifestare curentă.
Înţelegem astfel din ce în ce mai bine modul în care viaţa noastră este cu adevărat legată de universul înconjurător, cât de mult ne influenţează acesta: viaţa, trăirile, evoluţiile. Se dovedeşte eronată concepţia conform căreia spunem că tot ceea ce trăim se datorează exclusiv manifestărilor noastre şi ale strămoşilor noştri, indiferent dacă faptele sunt măreţ-spirituale sau în mod interesat – egoiste, agresive. Având parte de fondul de experienţă personală şi anterioară a grupului spiritual de întrupare, avem posibilitatea de A ALEGE manifestarea optimă în cadrul fiecărui set de condiţii de trai local. Ceea ce schimbă fundamental termenii ecuaţiilor de evoluţie.
Când vorbim despre evoluţie, să avem în vedere simbolul crucii: linia verticală simbolizează legătura noastră cu universul (cu cerurile); linia orizontală simbolizează fluxul temporal trecut-prezent-viitor. Elementul arhetipal al sistemului nostru corporal, urmărit în cursul acestui flux, dezvăluie – studiat după cum am început (căci da! aceste studii sunt doar un palid început) anumite lucruri care nu au fost înţelese de la bun început. Fără să acuzăm şi fără să dispreţuim, se poate atrage atenţia cu respect asupra unor concepte destul de putenic înrădăcinate în conştiinţa celor interesaţi de astfel de cunoaşteri.
Concret, legat de studiul elementelor arhetipale ale sistemelor corporale: studiile mentale care au privit cunoaşterea străvechimilor, realizate în mileniul trecut sau preluate din perioadele chiar mai vechi, au fost tributare de regulă interpretării conform atitudinii generale actuale a multor oameni: mulţi fiind consumatori dezechilibraţi ai resurselor materiale pământene, egoişti, răuvoitori, lucrători leneşi şi neiubitori de muncă, căutând subterfugii, eschivări în faţa asumării unor responsabilităţi. Încercând să supună planeta şi lumea semenilor săi, încercând să transforme totul după interese înguste, meschine: simţindu-se în felul lor limitaţi (de altfel, cât se poate de normal, după limitările impuse chiar de ei – întregii lor societăţi) şi încercând din răsputeri să limiteze trăirile semenilor lor.
După părerea mea, nu s-au înţeles însă cel puţin două lucruri fundamentale:
– evoluţia generală a spiritelor umane este mult mai înaintată decât ceea ce pot ele să manifeste în acest moment planetar, conform vibraţiei locale. Spiritele umane au venit cu o experienţă uriaşă de creatori universali, însă experienţa lor, şi gradul lor înaintat de conştiinţă planetară se poate manifesta în mod optim numai la nivele foarte înalte de vibraţie planetară, precum şi în condiţiile în care corpurile de manifestare sunt adaptate folosirii optime a capacităţii de creator universal: adică de lucru cu materiile fundamentale ale lumii, ale universului, de formă filamentară de vibraţie ridicată. O astfel de creaţie, de lucrare creativă, întreţine la rândul ei vibraţia foarte înaltă a corpurilor, creând astfel o spirală vibraţională de care omul astfel creator este cât se poate de conştient.
În acest sens, evoluţia omului pe Pământ nu este o evoluţie trupească din latura patrupedă a biosistemului planetar, având doar un singur corp (corpul fizic – numit în general solid), al cărui electromagnetism ar crea o aură, o liminiscenţă proprie puţin înţeleasă: înţeleasă doar sub aspectul manifestării influenţelor genetice ale generaţiilor anterioare, care ar crea în mod unic, fără alte influenţe, şi ar remodela corpul urmaşului, doar în limitele liniilor genetice. Linii genetice care au fost, şi sunt şi ele destul de puţin înţelese momentan – chiar dacă structurile genetice au fost studiate intens in chimismul lor intim;
– în al doilea rând, nu s-a înţeles bine, şi în mod complex, influenţa variaţiei vibraţiei medii zonale asupra sistemului nostru corporal complet. Avem un sistem a cărei formă, prin structurile sale interioare, variază în ritmuri susţinute tocmai de această variaţie a vibraţiei zonei, cosmosului: adică a exteriorului său. O astfel de variaţie structurală a corpurilor presupune dezvoltări/retrageri ale unor structuri, după cum dictează elementele matriceale, elementele cu caracter arhetipal din cadrul sistemului matriceal propriu. Astfel de structuri matriceale formează un adevărat procesor, de mare complexitate, facilitând manifestări deosebite ale forţelor spirituale radiante prin sistemul corporal astfel constituit. Constituenţii săi facilitează variaţii până la mlădieri subtile de manifestare, de comportament al spiritului, de atitudini adaptate oricăror situaţii cu care acesta se confruntă în mediul de trai.
Aceste aspecte au fost deja – cred ! – înţelese în acest moment – sub aspectul particularităţilor lor reale: şi evoluţiile, şi sistemele corporale, şi influenţa vibraţiei medii planetare asupra lor.
Ceea ce ar fi de adăugat de fiecare dată când discutăm despre asemenea lucruri este faptul că vibraţia mediului înconjurător creează tipul de manifestare specific momentului vibraţional planetar: influenţează, scoate o parte la suprafaţă, din cumulul de manfestări care formează experienţa totală a monadelor întrupate. Oriunde, în orice situaţii, apare acel set particular, bagaj, volum de manifestări specifice nivelului propriu de experienţă – dar raportat la vibraţia mediului: nu este un automatism care scoate ceva dintr-o experienţă totală, a celui mai evoluat spirit din biosistemul planetar – ci ceea ce este specific fiecărui spirit în parte, conform propriei sale evoluţii.
Adică: nu putem manifesta, fiecare dintre noi, nici ceea ce este ideal pentru întreaga societate, nici ce este maxim pentru fiecare spirit în parte. De aceea nu trebuie să ne cerem imposibilul unii altora. Dar nici să cedăm tentaţiei de a urma ceea ce nu se potriveşte cu propriile noastre încredinţări.
Ştim, putem să ne manifestăm cu seturi de atitudini specifice vibraţiilor înalte, medii şi joase – variaţii cărora sunt supuse permanent stelele, planetele din mediul nostru de trai, dar avem şi posibilitatea, experienţa de a alege din setul particular vibraţiei momentului ceea ce ni se pare cel mai adecvat situaţiei din toate punctele de vedere pe care le putem conştientiza în fiecare moment. În acest fel, experienţa noastră se îmbogăţeşte la nivelul fiecărui punct al vibraţiei noastre, personale, dar şi la nivelele vibraţionale ale mediului de trai. Îmbogăţirea presupune ceea ce oferim (căci ni se întoarce tot nouă, la un moment dat, şi o primim îmbogăţită) şi ceea ce primim. Este o îmbogăţire cu noi termeni, care impulsionează adaptarea experienţei la condiţiile mereu noi de trai. Chiar dacă acest lucru presupune sacrificii oferite societăţii de întrupare. Un sacrificiu asumat, prin care se oferă astfel ajutor întregii societăţi, exemplu de atitudine superioară.
Se ajunge astfel, în timp, să se poată folosi nuanţe, subtilităţi ale aceluiaşi fel înălţat de atitudine în faţa vieţii, în orice condiţii de vibraţie, fie ea înaltă sau joasă, dar întotdeauna având în vedere modul specific de trăire al societăţii în momentul său propriu: este un nivel mediu care presupune particularul treptelor de evoluanţi care participă la formarea societăţii, fie în calitate de rezidenţi, fie în calitate de ajutători.
Lumea dinainte de ultima glaciaţiune nu se putea manifesta asemănător lumii post-glaciaţiune. Numai pornind de la o asemenea înţelegere se poate privi corect trecutul, străvechimile omenirii.
Lumea care se manifestă printr-un singur corp nu are ce căuta în acest univers: indiferent dacă evoluantul este primar, secundar sau central. Nici un întrupat în Universul Fizic nu va avea un singur corp în constituirea sa universică locală. La fel cum sunt, de altfel, şi entităţile astrale – dar nu discutăm despre ele acum, amintim în treacăt, la fel ca şi despre entităţile dimensionale. Dar pentru ajutătorii cu multă experienţă, acest lucru devine un adevăr sacru, sfânt. Se vor întrupa după cum se întrupează spiritele aflate deja la întrupare, pe care îşi asumă să le ajute, şi vor ajuta în mijlocul lumii universice locale, din modul de fiinţare şi de manifestare acceptat.
Studiile din perioadele anterioare – ca şi cele din prezent, chiar dacă acum sunt destul de rare, încă – au mers pe două căi: studii personale mental astrale şi comunicări de tip mental-astral. Studiile, cercetările mental-astrale personale constituie o activitate care ar fi trebuit să se desfăşoare întotdeauna liberă, mai mult sau mai puţin de către fiecare om în parte: direct sau intuitiv, intuiţia fiind susţinută de cei cu abilităţi mai înaintate, susţinând la rândul lor pe cei pe cei cu abilităţi, dar fără experienţă prea multă în lucrul mental la vibraţie joasă şi în condiţii de variaţii rapide ale vibraţiei, chiar şi în creştere. S-ar crea astfel o spirală a susţinerii la care ar trebui să participe fiecare om în parte, indiferent dacă au experienţă multă sau puţină.
Dacă oamenii s-ar încuraja unii pe alţii, ei ar putea intui mult mai multe lucruri şi astfel i-ar putea susţine pe lucrătorii direcţi, susţinându-se pe ei înşişi pe drumul dezvoltării cunoaşterilor şi aplicaţiilor: pe drumul folosirii tuturor forţelor spirituale pe care fiecare om, şi societatea întreaga le beneficiază în fiecare moment al evoluţiilor.
Nu au fost condiţii prea extinse până acum; cine beneficiază de ele azi poate contribui la cunoaşterea umană, prin corecţiile care pot fi realizate pe măsura creşterii vibraţiei planetare, a orientării tuturor în folosirea forţelor radiante ale tuturor spiritelor, pentru întărirea încredinţărilor proprii şi extinderea lor în direcţiile cunoaşterilor, conlucrând pentru înţelegeri detaliate, aprofundate.
Treptat vom înţelege multe lucruri, din multe domenii:
– de pe axa legăturilor noastre cu universurile şi cu coordonatorii evoluţiilor noastre – marii Creatori, Făuritorii permanenţi ai universurilor: permanenţi prin remodelările speciale pe care ei le fac pentru evoluanţii de pretutindeni (normal: nu numai pentru noi);
– de pe axa timpului: a trecut-prezent-viitorului evoluţiilor noastre, indiferent dacă este sau nu vorba despre evoluţiile noastre pe Pământ. Vom ajunge să înţelegem, în toate detalii care ne sunt posibile de pe Pământ: ce forţe am folosit, folosim şi vom folosi în continuare – indiferent dacă vom rămâne pe Pământ sau dacă vom pleca de aici. Vom înţelege că nu cei mai răi dintre oameni vor rămâne – ca la pedeapsă – aici, pe Pământ (căci Pământul nu este o închisoare pentru pedepsiţii universului). Vor rămâne aici dintre cei care sunt foarte pricepuţi şi mai mult: dintre aceştia din urmă, cei care vor coordona aplicaţiile rezidenţilor sunt cei care îşi vor continua întrupările pe Pământ, după plecarea blocurilor piramidale: cu toţii, împreună, vor face faţa cea nouă a Pământului celui nou, renăscut, reîntinerit, îmbogăţit aşa cum ne-am dori acum să fie el... şi încă mult mai mult!
Vom discuta despre multe elemente care se pot cerceta încă de pe acum, după părerea mea: „cristalele” din centrul oraşelor atlante – care nu erau chiar „cristale”, deşi imaginea generală oferă această confuzie cercetătorului mental al acelor timpuri. Sau adevăratul sens al folosirii „aurului” şi „argintului” în societatea atlantă – care nu era nici aur şi nici argint – aşa cum cunoaştem azi aceste metale. Sunt multe lucruri care ţin de o altă realitate a vieţii aceleia, ale unor lucruri pe care azi nu suntem obişnuiţi să le luăm în considerare şi ne conduc la multe confuzii.
Deocamdată, am început să scriu despre elementul arhetipal având de mult intenţia să deschid şi unele discuţii despre unele încredințări actuale privind folosirea „ingineriei genetice” în străvechimi – adică de către atlanţi: în direcţia modificării propriilor lor corpuri, ale lor sau ale semenilor lor de pe alte meleaguri pământene. Sau alte încredințări de tipul: extratereştrii au venit aici şi au făcut inginerie genetică asupra animalelor celor mai evoluate în acel moment pe Pământ: primatele. Încă suntem în „patria” necunoaşterii, neacceptării altor elemente de care ştim la modul general – dar nu le luăm în considerare, nu facem legături: rădăcinile lor însă se află în cunoaşterea noastră de azi, aşteptând să ne folosim toate forţele spirituale pentru a o aprofunda.
Comunicările astrale pe care le primim ne îndrumă pornind de la lucrurile ştiute de noi, pe diverse căi, virând treptat, pe măsura dezvoltării impulsurilor noastre de a căuta cunoaşterea. Nimeni nu ne dă nimic integral, aşteptând ca noi doar să le luăm şi să le ducem mai departe. Dimpotrivă, suntem aşteptaţi să ne punem întrebări, să căutăm răspunsuri, să punem întrebări entităţilor astrale (ghizilor spirituali) care sunt în jurul nostru pentru a ne ajuta, pentru a ne orienta, pentru a ne forma dorinţa de a cerceta noi înşine: nu de a lua de-a gata permanent.
Asta trebuie să înţelegem noi: că nu suntem doar un instrument simplu de channeling, ci suntem spirite căutătoare, în orice vremuri, în orice situaţii, ajutaţi – dar nu ca nişte neajutoraţi, ci ca nişte înaintaţi.
Elementul arhetipal ne ajută să înţelegem mare parte a proceselor de dezvoltare ale unor structuri din acest univers: de la formarea stelelor şi planetelor pe care ele le guvernează – până la creşterea, dezvoltarea corpurilor vieţuitoarelor planetare, printre care şi ale noastre, ale oamenilor. Vom înţelege numai studiind acest aspect al corpurilor universice – elementul arhetipal. Este o părticică din cunoaşterea care ne va ajuta să ne înţelegem istoria, vom înţelege mult mai bine cum evoluăm şi cum suntem ajutaţi permanent să folosim tot ceea ce se află în jurul nostru: tot ceea ce a fost, este şi va fi creat în mod special pentru viaţa şi învăţăturile noastre. De fapt, ale tuturor vieţuitoarelor, care învaţă la fel ca şi omul: dar fiecare în felul său.
Corpurile omeneşti, la fel ca şi corpurile tuturor întrupaţilor din acest univers, au din crearea lor – în mod special pentru fiecare treaptă de evoluţie, şi tot în mod special pentru fiecare mod de trăire-împreună a unui grup de spirite sau mai multor grupuri de spirite – tot ceea ce le trebuie acestora pentru a străbate timpurile unei planete sau a unui grup de planete, după cum este cazul.
Fiecare tip de sistem corporal are – sau nu are, după necesităţi – elemente arhetipale inserate în sistemul corporal-fluidic: în corpurile-matrice pentru alte structuri sau chiar pentru corpuri întregi ale aceluiaşi sistem.
În cazul sistemului corporal uman, corpul spiritual (sau budhic) este corp matriceal pentru corpul dublu-eteric (sau vital), care la rândul său este corp matriceal pentru corpul fizic. Fiecare dintre aceste corpuri are în structurile sale elemente arhetipale.
Şi aici aş mai discuta şi o altă problemă, despre care am citit în unele scrieri, de-a lungul ultimilor ani. Unii clarvăzători au vizualizat, în trecutul foarte depărtat al planetei noastre, ceea ce au crezut a fi veriga de legătură între două populaţii majoritar răspândite pe Pământ: saurienii şi oamenii, în fiinţa unui „om-morsă”. Era vorba despre un tip de uriaş cu caractere umane (aspect general uman: mers biped, membre superioare special dotate pentru apucat şi abilitate pentru creaţie manuală simplă, membre inferioare pentru mers pe sol, abilitatea răsucirii trunchiului sau aşezării pe fund, etc.), dar şi cu aspectul constituţiei asemănătoare unei morse: corp masiv, piele groasă, elefantiformă. În capitolul 2 – Madrit al Studiilor Istorice (adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-istorice/madrit/1-madrit/ ) am arătat că şi eu, personal, am crezut acest lucru la început: dar la un moment dat, când am studiat sistemul fluidic al acelor „oameni”, am sesizat diferenţele fundamentale privind ceea ce ajută dezvoltarea omului-spirit şi ce putea ajuta dezvoltarea saurianului. A fost începutul unor cunoaşteri detaliate (expuse) privind fiinţarea şi importanţa grupurilor de înaintaşi ai fiecărui popor spiritual aflat la întrupare pe o planetă. Acel fel de evoluanţi nu erau nicidecum strămoşii oamenilor. Strămoşii oamenilor trebuiau căutaţi în cu totul altă parte. Şi i-am „descoperit” în locuri speciale, consacrate deja acelor „începuturi omeneşti” (capitolul 3 – Yuka, adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-istorice/yuka/1-yuka/ )
: erau entităţile dimensionale care pregăteau deja întreg procesul de creare a omului, din propriile lor corpuri, cu tot ceea ce era necesar spiritelor umane să evolueze multe zeci de milioane de ani din acel moment – înainte.
Studiul sistemelor corporale umane determină imediat cunoaşterea elementelor specifice lor, căci:
1. omul are sistemul corporal cel mai complex al întregului biosistem actual pământean;
2. nu există două civilizaţii de tip creativ-universal una după alta, iar saurienii şi-au împletit viaţa, trăirile, pe ultima porţiune de evoluţie pământeană, cu oamenii – creatori conştienţi înaintaţi, universali;
3. din populaţiile sauriene ale înaintaşilor nu au existat urmaşi spirituali care să le ducă mai departe caracterele. Nici pentru oameni, nici pentru alte vieţuitoare. Astfel, între saurieni şi reptilele contemporane cu ei şi contemporane acum cu noi, oamenii de azi, sunt diferenţe mari privind sistemele corporale, astfel încât corpurile înaintaşilor lor, pe lângă faptul că nu aveau elemente arhetipale, nu pot fi corpurile moştenite de reptile, căci:
– saurienii au fost vieţuitoare cu spirite mai înaintate în evoluţie, corpurile lor având o structură matriceală spirituală proprie pentru celelalte corpuri fluidice din sistem şi pentru corpul fizic din sistemul propriu;
– reptilele au fost, şi sunt vieţuitoare cu spirite intra-planetare: vieţuitoare care nu au structură spiritual-corporală, corpurile lor fiind realizate din structura fluidică a planetei: căci numai prin forţele spirituale proprii aceste spirite nu au puterea de a constitui sisteme corporale de întrupare, care să fie susţinute în continuare de forţele spiritului şi să mai şi aibă puteri în plus pentru a se manifesta într-un mediu biologic de o asemenea complexitate – cum este mediul pământean.
Iată aşadar cum, din asemenea studii, ale căror concluzii le-am prezentat aici, rezultă adevăratele diferenţe între vieţuitoarele planetare. Vom vedea tot în acest fel, sprijinindu-ne pe elementul arhetipal, ce înseamnă adevăratul element reptilian, cum a apărut el în viaţa şi corpurile omului şi care a fost, este, şi va fi semnificaţia lui pentru viitor.
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/dictionar/arhetipal/
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/01/sistemul-nostru-corporal.html
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2011/01/sistemul-nostru-corporal-pasul-catre_24.html )
Studiul elementelor arhetipale este necesar din multe puncte de vedere. Studiem elementele arhetipale implicate în:
– constituirea macro-sistemelor corporale: galaxiile matriceale – cu stelele şi cu planetele lor; în acest caz, elementul arhetipal este un factor determinant în constiturea reţelelor stelare ale galaxiilor matriceale (galaxiile pe care le putem percepe, conştientiza de pe Pământ)
(http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-generale/capitolul2-energetica-stelar-planetara/1-energetica-stelar-planetara/ );
– şi, mai aproape de viaţa noastră curentă: propriile noastre sisteme corporale; elementul arhetipal este factor de constituire a corpurilor fluidice, care susţin generarea şi regenerarea corpului fizic de manifestare curentă.
Înţelegem astfel din ce în ce mai bine modul în care viaţa noastră este cu adevărat legată de universul înconjurător, cât de mult ne influenţează acesta: viaţa, trăirile, evoluţiile. Se dovedeşte eronată concepţia conform căreia spunem că tot ceea ce trăim se datorează exclusiv manifestărilor noastre şi ale strămoşilor noştri, indiferent dacă faptele sunt măreţ-spirituale sau în mod interesat – egoiste, agresive. Având parte de fondul de experienţă personală şi anterioară a grupului spiritual de întrupare, avem posibilitatea de A ALEGE manifestarea optimă în cadrul fiecărui set de condiţii de trai local. Ceea ce schimbă fundamental termenii ecuaţiilor de evoluţie.
Când vorbim despre evoluţie, să avem în vedere simbolul crucii: linia verticală simbolizează legătura noastră cu universul (cu cerurile); linia orizontală simbolizează fluxul temporal trecut-prezent-viitor. Elementul arhetipal al sistemului nostru corporal, urmărit în cursul acestui flux, dezvăluie – studiat după cum am început (căci da! aceste studii sunt doar un palid început) anumite lucruri care nu au fost înţelese de la bun început. Fără să acuzăm şi fără să dispreţuim, se poate atrage atenţia cu respect asupra unor concepte destul de putenic înrădăcinate în conştiinţa celor interesaţi de astfel de cunoaşteri.
Concret, legat de studiul elementelor arhetipale ale sistemelor corporale: studiile mentale care au privit cunoaşterea străvechimilor, realizate în mileniul trecut sau preluate din perioadele chiar mai vechi, au fost tributare de regulă interpretării conform atitudinii generale actuale a multor oameni: mulţi fiind consumatori dezechilibraţi ai resurselor materiale pământene, egoişti, răuvoitori, lucrători leneşi şi neiubitori de muncă, căutând subterfugii, eschivări în faţa asumării unor responsabilităţi. Încercând să supună planeta şi lumea semenilor săi, încercând să transforme totul după interese înguste, meschine: simţindu-se în felul lor limitaţi (de altfel, cât se poate de normal, după limitările impuse chiar de ei – întregii lor societăţi) şi încercând din răsputeri să limiteze trăirile semenilor lor.
După părerea mea, nu s-au înţeles însă cel puţin două lucruri fundamentale:
– evoluţia generală a spiritelor umane este mult mai înaintată decât ceea ce pot ele să manifeste în acest moment planetar, conform vibraţiei locale. Spiritele umane au venit cu o experienţă uriaşă de creatori universali, însă experienţa lor, şi gradul lor înaintat de conştiinţă planetară se poate manifesta în mod optim numai la nivele foarte înalte de vibraţie planetară, precum şi în condiţiile în care corpurile de manifestare sunt adaptate folosirii optime a capacităţii de creator universal: adică de lucru cu materiile fundamentale ale lumii, ale universului, de formă filamentară de vibraţie ridicată. O astfel de creaţie, de lucrare creativă, întreţine la rândul ei vibraţia foarte înaltă a corpurilor, creând astfel o spirală vibraţională de care omul astfel creator este cât se poate de conştient.
În acest sens, evoluţia omului pe Pământ nu este o evoluţie trupească din latura patrupedă a biosistemului planetar, având doar un singur corp (corpul fizic – numit în general solid), al cărui electromagnetism ar crea o aură, o liminiscenţă proprie puţin înţeleasă: înţeleasă doar sub aspectul manifestării influenţelor genetice ale generaţiilor anterioare, care ar crea în mod unic, fără alte influenţe, şi ar remodela corpul urmaşului, doar în limitele liniilor genetice. Linii genetice care au fost, şi sunt şi ele destul de puţin înţelese momentan – chiar dacă structurile genetice au fost studiate intens in chimismul lor intim;
– în al doilea rând, nu s-a înţeles bine, şi în mod complex, influenţa variaţiei vibraţiei medii zonale asupra sistemului nostru corporal complet. Avem un sistem a cărei formă, prin structurile sale interioare, variază în ritmuri susţinute tocmai de această variaţie a vibraţiei zonei, cosmosului: adică a exteriorului său. O astfel de variaţie structurală a corpurilor presupune dezvoltări/retrageri ale unor structuri, după cum dictează elementele matriceale, elementele cu caracter arhetipal din cadrul sistemului matriceal propriu. Astfel de structuri matriceale formează un adevărat procesor, de mare complexitate, facilitând manifestări deosebite ale forţelor spirituale radiante prin sistemul corporal astfel constituit. Constituenţii săi facilitează variaţii până la mlădieri subtile de manifestare, de comportament al spiritului, de atitudini adaptate oricăror situaţii cu care acesta se confruntă în mediul de trai.
Aceste aspecte au fost deja – cred ! – înţelese în acest moment – sub aspectul particularităţilor lor reale: şi evoluţiile, şi sistemele corporale, şi influenţa vibraţiei medii planetare asupra lor.
Ceea ce ar fi de adăugat de fiecare dată când discutăm despre asemenea lucruri este faptul că vibraţia mediului înconjurător creează tipul de manifestare specific momentului vibraţional planetar: influenţează, scoate o parte la suprafaţă, din cumulul de manfestări care formează experienţa totală a monadelor întrupate. Oriunde, în orice situaţii, apare acel set particular, bagaj, volum de manifestări specifice nivelului propriu de experienţă – dar raportat la vibraţia mediului: nu este un automatism care scoate ceva dintr-o experienţă totală, a celui mai evoluat spirit din biosistemul planetar – ci ceea ce este specific fiecărui spirit în parte, conform propriei sale evoluţii.
Adică: nu putem manifesta, fiecare dintre noi, nici ceea ce este ideal pentru întreaga societate, nici ce este maxim pentru fiecare spirit în parte. De aceea nu trebuie să ne cerem imposibilul unii altora. Dar nici să cedăm tentaţiei de a urma ceea ce nu se potriveşte cu propriile noastre încredinţări.
Ştim, putem să ne manifestăm cu seturi de atitudini specifice vibraţiilor înalte, medii şi joase – variaţii cărora sunt supuse permanent stelele, planetele din mediul nostru de trai, dar avem şi posibilitatea, experienţa de a alege din setul particular vibraţiei momentului ceea ce ni se pare cel mai adecvat situaţiei din toate punctele de vedere pe care le putem conştientiza în fiecare moment. În acest fel, experienţa noastră se îmbogăţeşte la nivelul fiecărui punct al vibraţiei noastre, personale, dar şi la nivelele vibraţionale ale mediului de trai. Îmbogăţirea presupune ceea ce oferim (căci ni se întoarce tot nouă, la un moment dat, şi o primim îmbogăţită) şi ceea ce primim. Este o îmbogăţire cu noi termeni, care impulsionează adaptarea experienţei la condiţiile mereu noi de trai. Chiar dacă acest lucru presupune sacrificii oferite societăţii de întrupare. Un sacrificiu asumat, prin care se oferă astfel ajutor întregii societăţi, exemplu de atitudine superioară.
Se ajunge astfel, în timp, să se poată folosi nuanţe, subtilităţi ale aceluiaşi fel înălţat de atitudine în faţa vieţii, în orice condiţii de vibraţie, fie ea înaltă sau joasă, dar întotdeauna având în vedere modul specific de trăire al societăţii în momentul său propriu: este un nivel mediu care presupune particularul treptelor de evoluanţi care participă la formarea societăţii, fie în calitate de rezidenţi, fie în calitate de ajutători.
Lumea dinainte de ultima glaciaţiune nu se putea manifesta asemănător lumii post-glaciaţiune. Numai pornind de la o asemenea înţelegere se poate privi corect trecutul, străvechimile omenirii.
Lumea care se manifestă printr-un singur corp nu are ce căuta în acest univers: indiferent dacă evoluantul este primar, secundar sau central. Nici un întrupat în Universul Fizic nu va avea un singur corp în constituirea sa universică locală. La fel cum sunt, de altfel, şi entităţile astrale – dar nu discutăm despre ele acum, amintim în treacăt, la fel ca şi despre entităţile dimensionale. Dar pentru ajutătorii cu multă experienţă, acest lucru devine un adevăr sacru, sfânt. Se vor întrupa după cum se întrupează spiritele aflate deja la întrupare, pe care îşi asumă să le ajute, şi vor ajuta în mijlocul lumii universice locale, din modul de fiinţare şi de manifestare acceptat.
Studiile din perioadele anterioare – ca şi cele din prezent, chiar dacă acum sunt destul de rare, încă – au mers pe două căi: studii personale mental astrale şi comunicări de tip mental-astral. Studiile, cercetările mental-astrale personale constituie o activitate care ar fi trebuit să se desfăşoare întotdeauna liberă, mai mult sau mai puţin de către fiecare om în parte: direct sau intuitiv, intuiţia fiind susţinută de cei cu abilităţi mai înaintate, susţinând la rândul lor pe cei pe cei cu abilităţi, dar fără experienţă prea multă în lucrul mental la vibraţie joasă şi în condiţii de variaţii rapide ale vibraţiei, chiar şi în creştere. S-ar crea astfel o spirală a susţinerii la care ar trebui să participe fiecare om în parte, indiferent dacă au experienţă multă sau puţină.
Dacă oamenii s-ar încuraja unii pe alţii, ei ar putea intui mult mai multe lucruri şi astfel i-ar putea susţine pe lucrătorii direcţi, susţinându-se pe ei înşişi pe drumul dezvoltării cunoaşterilor şi aplicaţiilor: pe drumul folosirii tuturor forţelor spirituale pe care fiecare om, şi societatea întreaga le beneficiază în fiecare moment al evoluţiilor.
Nu au fost condiţii prea extinse până acum; cine beneficiază de ele azi poate contribui la cunoaşterea umană, prin corecţiile care pot fi realizate pe măsura creşterii vibraţiei planetare, a orientării tuturor în folosirea forţelor radiante ale tuturor spiritelor, pentru întărirea încredinţărilor proprii şi extinderea lor în direcţiile cunoaşterilor, conlucrând pentru înţelegeri detaliate, aprofundate.
Treptat vom înţelege multe lucruri, din multe domenii:
– de pe axa legăturilor noastre cu universurile şi cu coordonatorii evoluţiilor noastre – marii Creatori, Făuritorii permanenţi ai universurilor: permanenţi prin remodelările speciale pe care ei le fac pentru evoluanţii de pretutindeni (normal: nu numai pentru noi);
– de pe axa timpului: a trecut-prezent-viitorului evoluţiilor noastre, indiferent dacă este sau nu vorba despre evoluţiile noastre pe Pământ. Vom ajunge să înţelegem, în toate detalii care ne sunt posibile de pe Pământ: ce forţe am folosit, folosim şi vom folosi în continuare – indiferent dacă vom rămâne pe Pământ sau dacă vom pleca de aici. Vom înţelege că nu cei mai răi dintre oameni vor rămâne – ca la pedeapsă – aici, pe Pământ (căci Pământul nu este o închisoare pentru pedepsiţii universului). Vor rămâne aici dintre cei care sunt foarte pricepuţi şi mai mult: dintre aceştia din urmă, cei care vor coordona aplicaţiile rezidenţilor sunt cei care îşi vor continua întrupările pe Pământ, după plecarea blocurilor piramidale: cu toţii, împreună, vor face faţa cea nouă a Pământului celui nou, renăscut, reîntinerit, îmbogăţit aşa cum ne-am dori acum să fie el... şi încă mult mai mult!
Vom discuta despre multe elemente care se pot cerceta încă de pe acum, după părerea mea: „cristalele” din centrul oraşelor atlante – care nu erau chiar „cristale”, deşi imaginea generală oferă această confuzie cercetătorului mental al acelor timpuri. Sau adevăratul sens al folosirii „aurului” şi „argintului” în societatea atlantă – care nu era nici aur şi nici argint – aşa cum cunoaştem azi aceste metale. Sunt multe lucruri care ţin de o altă realitate a vieţii aceleia, ale unor lucruri pe care azi nu suntem obişnuiţi să le luăm în considerare şi ne conduc la multe confuzii.
Deocamdată, am început să scriu despre elementul arhetipal având de mult intenţia să deschid şi unele discuţii despre unele încredințări actuale privind folosirea „ingineriei genetice” în străvechimi – adică de către atlanţi: în direcţia modificării propriilor lor corpuri, ale lor sau ale semenilor lor de pe alte meleaguri pământene. Sau alte încredințări de tipul: extratereştrii au venit aici şi au făcut inginerie genetică asupra animalelor celor mai evoluate în acel moment pe Pământ: primatele. Încă suntem în „patria” necunoaşterii, neacceptării altor elemente de care ştim la modul general – dar nu le luăm în considerare, nu facem legături: rădăcinile lor însă se află în cunoaşterea noastră de azi, aşteptând să ne folosim toate forţele spirituale pentru a o aprofunda.
Comunicările astrale pe care le primim ne îndrumă pornind de la lucrurile ştiute de noi, pe diverse căi, virând treptat, pe măsura dezvoltării impulsurilor noastre de a căuta cunoaşterea. Nimeni nu ne dă nimic integral, aşteptând ca noi doar să le luăm şi să le ducem mai departe. Dimpotrivă, suntem aşteptaţi să ne punem întrebări, să căutăm răspunsuri, să punem întrebări entităţilor astrale (ghizilor spirituali) care sunt în jurul nostru pentru a ne ajuta, pentru a ne orienta, pentru a ne forma dorinţa de a cerceta noi înşine: nu de a lua de-a gata permanent.
Asta trebuie să înţelegem noi: că nu suntem doar un instrument simplu de channeling, ci suntem spirite căutătoare, în orice vremuri, în orice situaţii, ajutaţi – dar nu ca nişte neajutoraţi, ci ca nişte înaintaţi.
Elementul arhetipal ne ajută să înţelegem mare parte a proceselor de dezvoltare ale unor structuri din acest univers: de la formarea stelelor şi planetelor pe care ele le guvernează – până la creşterea, dezvoltarea corpurilor vieţuitoarelor planetare, printre care şi ale noastre, ale oamenilor. Vom înţelege numai studiind acest aspect al corpurilor universice – elementul arhetipal. Este o părticică din cunoaşterea care ne va ajuta să ne înţelegem istoria, vom înţelege mult mai bine cum evoluăm şi cum suntem ajutaţi permanent să folosim tot ceea ce se află în jurul nostru: tot ceea ce a fost, este şi va fi creat în mod special pentru viaţa şi învăţăturile noastre. De fapt, ale tuturor vieţuitoarelor, care învaţă la fel ca şi omul: dar fiecare în felul său.
Corpurile omeneşti, la fel ca şi corpurile tuturor întrupaţilor din acest univers, au din crearea lor – în mod special pentru fiecare treaptă de evoluţie, şi tot în mod special pentru fiecare mod de trăire-împreună a unui grup de spirite sau mai multor grupuri de spirite – tot ceea ce le trebuie acestora pentru a străbate timpurile unei planete sau a unui grup de planete, după cum este cazul.
Fiecare tip de sistem corporal are – sau nu are, după necesităţi – elemente arhetipale inserate în sistemul corporal-fluidic: în corpurile-matrice pentru alte structuri sau chiar pentru corpuri întregi ale aceluiaşi sistem.
În cazul sistemului corporal uman, corpul spiritual (sau budhic) este corp matriceal pentru corpul dublu-eteric (sau vital), care la rândul său este corp matriceal pentru corpul fizic. Fiecare dintre aceste corpuri are în structurile sale elemente arhetipale.
Şi aici aş mai discuta şi o altă problemă, despre care am citit în unele scrieri, de-a lungul ultimilor ani. Unii clarvăzători au vizualizat, în trecutul foarte depărtat al planetei noastre, ceea ce au crezut a fi veriga de legătură între două populaţii majoritar răspândite pe Pământ: saurienii şi oamenii, în fiinţa unui „om-morsă”. Era vorba despre un tip de uriaş cu caractere umane (aspect general uman: mers biped, membre superioare special dotate pentru apucat şi abilitate pentru creaţie manuală simplă, membre inferioare pentru mers pe sol, abilitatea răsucirii trunchiului sau aşezării pe fund, etc.), dar şi cu aspectul constituţiei asemănătoare unei morse: corp masiv, piele groasă, elefantiformă. În capitolul 2 – Madrit al Studiilor Istorice (adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-istorice/madrit/1-madrit/ ) am arătat că şi eu, personal, am crezut acest lucru la început: dar la un moment dat, când am studiat sistemul fluidic al acelor „oameni”, am sesizat diferenţele fundamentale privind ceea ce ajută dezvoltarea omului-spirit şi ce putea ajuta dezvoltarea saurianului. A fost începutul unor cunoaşteri detaliate (expuse) privind fiinţarea şi importanţa grupurilor de înaintaşi ai fiecărui popor spiritual aflat la întrupare pe o planetă. Acel fel de evoluanţi nu erau nicidecum strămoşii oamenilor. Strămoşii oamenilor trebuiau căutaţi în cu totul altă parte. Şi i-am „descoperit” în locuri speciale, consacrate deja acelor „începuturi omeneşti” (capitolul 3 – Yuka, adresa:
http://www.bucuria-cunoasterii.ro/category/studii-istorice/yuka/1-yuka/ )
: erau entităţile dimensionale care pregăteau deja întreg procesul de creare a omului, din propriile lor corpuri, cu tot ceea ce era necesar spiritelor umane să evolueze multe zeci de milioane de ani din acel moment – înainte.
Studiul sistemelor corporale umane determină imediat cunoaşterea elementelor specifice lor, căci:
1. omul are sistemul corporal cel mai complex al întregului biosistem actual pământean;
2. nu există două civilizaţii de tip creativ-universal una după alta, iar saurienii şi-au împletit viaţa, trăirile, pe ultima porţiune de evoluţie pământeană, cu oamenii – creatori conştienţi înaintaţi, universali;
3. din populaţiile sauriene ale înaintaşilor nu au existat urmaşi spirituali care să le ducă mai departe caracterele. Nici pentru oameni, nici pentru alte vieţuitoare. Astfel, între saurieni şi reptilele contemporane cu ei şi contemporane acum cu noi, oamenii de azi, sunt diferenţe mari privind sistemele corporale, astfel încât corpurile înaintaşilor lor, pe lângă faptul că nu aveau elemente arhetipale, nu pot fi corpurile moştenite de reptile, căci:
– saurienii au fost vieţuitoare cu spirite mai înaintate în evoluţie, corpurile lor având o structură matriceală spirituală proprie pentru celelalte corpuri fluidice din sistem şi pentru corpul fizic din sistemul propriu;
– reptilele au fost, şi sunt vieţuitoare cu spirite intra-planetare: vieţuitoare care nu au structură spiritual-corporală, corpurile lor fiind realizate din structura fluidică a planetei: căci numai prin forţele spirituale proprii aceste spirite nu au puterea de a constitui sisteme corporale de întrupare, care să fie susţinute în continuare de forţele spiritului şi să mai şi aibă puteri în plus pentru a se manifesta într-un mediu biologic de o asemenea complexitate – cum este mediul pământean.
Iată aşadar cum, din asemenea studii, ale căror concluzii le-am prezentat aici, rezultă adevăratele diferenţe între vieţuitoarele planetare. Vom vedea tot în acest fel, sprijinindu-ne pe elementul arhetipal, ce înseamnă adevăratul element reptilian, cum a apărut el în viaţa şi corpurile omului şi care a fost, este, şi va fi semnificaţia lui pentru viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu