FILELE ETERNITĂŢII: DIN NOU DESPRE CĂLĂTORIILE NOASTRE SPIRITUALE

Să reţinem aceste aspecte esenţiale:

În primul rând:

– elementul matriceal determină creşterea unor structuri corporale, în ORICE condiţii planetare;

– elementul arhetipal determină constituirea unor structuri corporale NUMAI în anumite condiţii planetare – dintre care, în condiţiile noastre de azi, putem înţelege complex influenţa marilor variaţii ale vibraţiei planetare.

În al doilea rând:

Elementele arhetipale ale corpurilor noastre nu prezintă variaţii de funcţionare în ritmul variaţiilor zilnice de vibraţie, nici lunare şi nici anuale, căci ceea ce constituie urcare acum poate fi coborâre de vibraţie mâine Compensarea scurt-periodică determină doar o respiraţie liniştită a corpurilor, care întreţine şi impulsionează creşterea lor. Ele variază după tendinţa generală de nivel stelar-planetar local, şi proporţional cu viteza de progresie a modificării vibraţiei zonale în perioade mari de timp. Ceea ce înseamnă că toate se armonizează între ele, chiar dacă aspectul general este deosebit la fiecare tip de corpuri în parte (stea, planetă, specii ale biositemului local).

IMPORTANŢA ELEMENTULUI ARHETIPAL ÎN CĂLĂTORIILE SPIRITUALE INTERZONALE

Călătoriile spirituale se derulează în spaţii foarte largi, cu viteze foarte mari: viteze care depăşesc viteza luminii în mediile cunoscute, simţite de noi, din condiţiile pământene (bine cunoscute şi în cercetările oficiale). Acest lucru este normal, căci ceea ce numim lumină pe Pământ este doar una dintre formele nenumăratelor elemente ale circulaţiei universice în planul local. Forma de lumină pe care o cunoaştem noi este aceea propoţională cu materiile obişnuite ale corpului nostru fizic şi eteric (amândouă aceste corpuri fiind de aceeaşi natură, chiar dacă vibraţia corpului eteric (dublu-eteric sau vital) este mult mai înaltă decât aceea a corpului fizic). Alte forme de lumină, aşa cum vom vedea de-a lungul altor studii, circulă cu alte viteze prin univers, contopindu-se sau împletindu-se cu aceleaşi feluri de luminiscenţă din parcursul de la sursă la receptor.

Astfel încât, dacă discutăm despre alte forme de materii, vom discuta despre alte forme de lumină şi de sunet, proporţionale cu natura şi substanţa fiecăreia în parte. Toate coexistă în câmpul universal, dar fiecare formă în parte dă naştere şi/sau întreţine câmpul de vibraţie apropiată (format din fluxuri energo-materiale circulante, structuri universice create conştient, sisteme corporale de întrupare a spiritelor în mediul universic local). În acest câmp propriu, fiecare formă existentă se naşte/emite, se dezvoltă, ajută la evoluţiile spiritelor, sunt modelate şi remodelate, retrase şi readuse: aşa se desfăşoară viaţa în universul nostru, la fel cum, pe principii asemănătoare – deşi cu particularităţi proprii – se desfăşoară viaţa în oricare alt univers.

Când discutăm despre corpurile de călătorie, avem în vedere faptul că ele sunt corpuri de natură spirituală întotdeauna, adică: corpul/grupul de corpuri dintr-un sistem corporal mai complex, unitar în mod obişnuit, însă putând să permită constituiri directe (întrupări directe), fără obligativitatea desprinderii de sistemul obişnuit local (prin deces, desprindere, finalizare de destin), în vedere desfăşurării unor sarcini – printre care şi călătorii spirituale regresive, interzonale. Din întreg sistemul corporal, corpurile de acest fel au vibraţia cea mai mare şi au structurile cele mai subtile + complexe din ceea ce poate fi util spiritelor care se pregătesc pentru astfel de călătorii. Pe timpul călătoriei, orice schimbare a acestora – în fiecare treaptă bine stabilită în parcursul călătoriilor de acest fel, se face cu înlocuirea corpurilor de la ultima treaptă cu altele de acelaşi tip – dar de vibraţie modificată, specifică locului de oprire următor: în diminuare de vibraţie (dus) şi creştere de vibraţie (întors).

Totodată astfel de corpuri sunt numite “spirituale” întrucât preiau, şi menţin de la o treaptă de regresie la alta, seturi de manifestări memorate în evoluţiile progresive anterioare: de către întreg spiritul – nu numai de către monada întrupată astfel. Şi, ceea ce este de asemenea foarte important: indiferent dacă ele au fost trăite efectiv de către fiecare monadă din spirit sau au fost preluate de la fraţii din acelaşi spirit, spre aplicare. În acest fel, chiar dacă elementul de trăire este nou pentru o monadă, există o obişnuire mai mult sau mai puţin conştientizată din preluarea de la fraţii de spirit. Este ca şi cum am vedea ceva manifestat în familie, înafara familiei în conjuncturi asemănătoare, şi aplicăm personal, atunci când condiţiile de trai efectiv permit.

Corpurile spirituale – în acest fel le numim pe Pământ – preiau din radiaţia spirituală aceste informaţii, în funcţie de cea mai înaltă vibraţie pe care ele o pot descripta la nivelul local: proporţională cu seturile existente în memoriile spiritului. Pentru că totul se sprijină pe memorarea unor elemente de manifestare, spiritele nu fac călătorii spirituale în circuit popriu în locuri de vibraţie mai mare decât aceea la care au ajuns în evoluţiile lor progresive. Oriunde ar fi, oriunde şi-ar constitui monada corpurile, ele au puterea de a reţine toate aspectele seturilor de manifestări: ceea ce înseamnă că, la nivelul celorlalte corpuri, informaţia se diminuează, pe măsura diminuării vibraţiei corporale de la nivelul fiecărui corp în parte. Astfel fiecare corp primeşte informaţiile pe măsura vibraţiei sale – cuprinsă în limitele câmpului specific local. Aşadar: NU în segmentul universic total – ceea ce înseamnă că, de pe Pământ (spre exemplu) nu se poate percepe decât acea parte a universului care are vibraţia medie în limite apropiate. Astfel:

– percepţia noastră pământeană NU este cuprinzătoare pentru întreg universul;

Fig. nr. 1: SENSUL CORECT al percepţiei dintr-un punct al universului: percepţia (privirea, în mare – dar orice alt simţ) merge în banda (subzona) universică cuprinsă în limitele sale de vibrație.

Fig. nr. 2: Acest sens NU este corect: percepţii în spaţiul total al universului.

Elementele arhetipale ale sistemelor noastre corporale sunt elemente de legătură ale acestora cu universul: ele ajută la integrarea fluidă a noastră – a evoluanţilor pământeni, în circuitul total, universal, al întrupărilor noastre. Totul face în aşa fel încât vieţile noastre pământene să fie verigi într-un lanţ neîntrerupt, care curge fluid, nesincopat, de la o treaptă la alta a evoluţiilor noastre. Prin variaţiile optime ale structurilor arhetipale din corpurilor noastre s-au desfăşurat cândva toate adaptările noastre: de la trăirile înalte, din locul (locurile) de unde am venit fiecare dintre noi, cu grupul său mai mare sau mai mic de călătorie universică – pe Pământ.

Călătoriile universice regresive se realizează întotdeauna în corpuri fluidice, spirituale (budhice), pentru ca fiecare spirit să perceapă universul în inima lui, prin toate – şi cele mai profunde – părţi ale intimităţii sale monadice: numai cu astfel de corpuri este posibilă o astfel de cunoaştere.

Cu ele se porneşte la drum; să precizăm însă că aceste corpuri sunt de fapt corespondente înălţimii de vibraţie faţă de corpurile fizice locale, de manifestare concretă şi curent la locul de pornire al călătoriilor. Pentru că astfel de corpuri nu rămân neschimbate pe tot timpul călătoriei, ci se schimbă de la o oprire la alta a călătoriei, până în punctul terminus al acesteia. Să reamintim că punctul terminus al unei călătorii regresive este punctul cosmic care are frecvenţa vibraţiei cu valoarea cea mai joasă care poate corespunde sarcinilor de învăţătură necesare în acel moment al evoluţiei călătorilor. Sunt sarcinile necesare remodelărilor periodice spirituale, conform forţelor interioare energetice ale spiritelor, căpătate în derularea ultimelor evoluţii progresive, individuale.

Astfel de corpuri de călătorie au elemente arhetipale complexe, care modifică gradul de percepţie a spiritelor, după cum se derulează parcurgerea distanţelor de la o treaptă a călătoriei – la alta. Distanţele sunt foarte lungi, modificările vibraţionale foarte mari de la o staţionare la alta, astfel încât elementele arhetipale ale corpurilor de călătorie reduc simţitor necesitatea opririlor numeroase, ceea ce conduce la limitarea oboselilor de călătorie.

Doar atunci când diferenţele de vibraţie devin foarte mari, depăşind astfel posibilităţile de modificare a corpurilor de călătorie, are loc oprirea grupului spiritual şi schimbarea corpurilor – cu altele noi, care au inserate la rândul lor, în structurile proprii, alte seturi de elemente arhetipale, pentru următoarea fază a derulării călătoriei.

Aşadar, spiritele nu călătoresc în astfel de deplasări cu roiuri de nave cosmice de la un punct universic la altul: de aceea le şi numim călătorii spirituale. Nu spun că întrupaţii din diferite locuri universice nu ar călători cu nave cosmice de la un punct universic la altul, de la o stea la alta, de la o galaxie la alta. Aici este vorba despre călătorii speciale, de foarte mare amploare, parcurgând cu foarte mare rapiditate spaţii universice uriaşe.

Sunt multe puncte de vedere pentru care se procedează la călătorii de acest fel, dintre care cele mai util de înţeles pentru noi, acum, se referă pe scurt la:

1. obişnuirea parcurgerii spaţiului cosmic prin forţe proprii, treptat, în funcţie de treptele de evoluţie proprie. Să le amintim pe scurt, căci avem suficientă cunoaştere acum pentru a înţelege sintetic desfăşurările:

– obişnuiri de călătorie prin cosmos (prin spaţiul universic) în grup protejat de către secundarii coordonatori de grup propriu de călătorie interzonală: care sunt ajutători avansaţi, de la care se preiau învăţături pe întreg parcursul călătoriei şi se efectuează consolidări în domeniile pe care le pot decela numai astfel de ajutători-coordonatori, cu experienţa lor bogată (dar şi ea aflată în permanentă îmbogăţire în astfel de călătorii). Evoluanţii aflaţi la începutul evoluţiilor lor au nevoie de protecţii complexe. Protecţia lor nu se referă la cine-ştie-ce pericole monstruoase aflate în calea de parcurs, ci se referă la echilibrarea variaţiilor de vibraţie, în preajma structurilor universice uriaşe (macro-structurile universului): vibraţia spiritelor călătoare este protejată de variaţiile mari ale câmpurilor din preajma stelelor, de influenţele barierelor inter-subzonale (prin structurile cărora permanent au loc schimburi de fluxuri energo-materiale între diverse subzone şi, în anumite locuri, între zona locală şi Universul Central unde filamentele sunt remodelate energetic), în preajma altor lucrări materiale, realizate pentru susţinerea universului şi a evoluţiilor spiritelor. În lipsa unor echilibrări de acest fel, realizate de secundarii însoţitori, grupurile de călători pot suferi influenţe obositoare în călătoriile lor, care pot conduce la prelungiri ale timpului de călătorie pentru echilibrări proprii sau dimpotrivă, la scurtări cu efecte aflate în spaţiul de remodelare şi de consolidare a celor mai noi manifestări posibile.

La fel, şi populaţiile locale sunt protejate de influenţele care vin de la grupurile mari de spirite aflate în astfel de călătorii, regresive, căci călătorii sunt pregătiţi şi impulsionaţi/auto-impulsionaţi de elemente specifice regresiei proprii, prin necesităţile care au creat cursul călătoriei. Adică călătorii pot purta în sinea lor tendinţe de trăire, de conştientizare, aflate pe curs de diminuare rapidă de vibraţie personală. Sau, dimpotrivă, pe curs de creştere de vibraţie – la întoarcere: când populaţiile locale sunt şi ele pe curs de creştere de vibraţie, dar pot avea nevoie, în momentul acela, de cu totul alte feluri de impulsuri vibraţionale: determinate de o viteză mult mai redusă, mult moderată, de creştere de vibraţie planetară, căci întrupaţii locali au mult mai mult timp pentru manifestări, ei nu se grăbesc, nu au obiective în desfăşurare rapidă. Şi tocmai de aceea pot fi deranjaţi.

Secundarii însoţitori au puterea şi cunoaşterea modului de moderare a vibraţiei proprii şi de grup de călătorie, menţinând permanent un echilibru între interiorul grupului de călătorie şi exteriorul lui.

Un astfel de echilibru înseamnă preluarea conştientă de fluxuri din mediu, dezvoltarea rapidă, tocmai prin intermediul elementelor arhetipale ale corpurilor lor de călătorie, dezvoltarea cu precădere a structurilor care vor vehicula fluxuri moderatoare pentru grup (nu fluxurile care le-au dezvoltat lor, secundarilor, elementele arhetipale: uneltele cu care vor desfăşura lucrarea lor de ajutor; ajutorul în sine este diferit);

– treptat, spiritele se obişnuiesc cu drumurile regresive, radiaţia lor fiind în creştere, căci evoluţiile le ajută la creşterea forţelor lor interioare, radiante. Astfel, pot călători treptat în grup propriu mai restrâns (nu numai în bloc de grupuri – cum sunt la începuturi blocurile spirituale piramidale de călătorie regresivă), după care adaptările, obişnuinţele de autoreglare rapidă a vibraţiei medii personale, după necesităţile parcursului, vor conduce la efectuarea de călătorii în astfel de grupuri şi mai restrânse, grupuri spirituale proprii (doar monadele dintr-un spirit);

– ca entitate individuală aflată în călătorie de lucru de la o structură a universului la alta. Este specifică treptelor superioare de evoluţie ale secundarilor (numiţi de noi îngeri şi arhangheli) sau a monadleor centrale, coordonatoare ale evoluţiilor, efectuate în zonele II şi III ale universului sau de la o dimensiune structurală paralelă în dimensiunea noastră de evoluţie (a spiritelor primare şi ajutătorilor întrupaţi în mijlocul lor); dar şi în interiorul dimensiunii noastre, în diverse locuri care necesită ajutorul lor direct.

2. Altă necesitate de parcurgere în corpuri spirituale a spaţiilor universice este aceea a cunoaşterii schimbărilor care s-au produs în universul permanent remodelat de marii Creatori, de la o perioadă la alta: în speţă – de la ultima lor călătorie la călătoria aflată în curs de derulare;

3. Adaptarea, şi obişnuirea cu percepţiile, cu seturile de percepţii a corpurilor de călătorie personală, în funcţie de dezvoltarea forţelor proprii de la o călătorie la alta. Intervalul de timp între astfel de călătorii este foarte mare, timp în care evoluţiile conduc la creşterea forţelor interioare proprii. Spiritele pot folosi chiar acelaşi tip de corpuri de călătorie, dar vor observa cum alte elemente arhetipale funcţionează, fără să fi perceput ele, personal, unele lucruri în călătoriile anterioare. Sau să fi perceput ceva, dar fără să dea importanţă, fără să profundeze aspecte care au rămas astfel puţin înţelese atunci: existente doar pentru obişnuirea spiritelor cu existenţa lor, după care abia la călătoriile ulterioare au loc şi aprofundări, treptat;

4. Cunoaşteri de la diferite distanţe: din depărtări mai mari sau mai mici, din apropiere, din staţionare (1-2 întrupări) în mijlocul unor populaţii stelare cu care vor colabora ulterior, în diferite faze: la a II-a întrupare, la întoarcere, în cicluri ulterioare călătoriilor în derulare. Rostul unor asemenea diferenţieri este acela al unor deschideri treptate în relaţiile dintre popoare spirituale cu modalităţi de evoluţie foarte diferite, în care astfel de deschideri, chiar şi consolidările lor, au loc treptat, la venire şi la întoarcere, pentru ajutor oferit în acelaşi timp cu cunoaşterea particularităţilor de evoluţie. Întotdeauna astfel de tangenţe sunt asemănătoare altora, din alte locuri din univers, de aceeaşi natură, astfel încât fiecare tangenţă în parte deschide drum altor tangenţe, pentru alte călătorii viitoare.

În orice oprire, se vor oferi diverse tipuri de ajutor: şi cu corpurile cu care au sosit călătorii în punctul intermediar, şi cu corpurile pe care le vor schimba:

– un ajutor de tip superior la drumul către punctul terminus al călătoriei (căci la dus punctele intermediare sunt în scădere de vibraţie până în punctul terminus al călătoriei regresive: Pământul în situaţia noastră). De aceea, perceptiv, călătorii sunt în acest caz, la nivele mult mai înalte decât majoritatea rezidenţilor locali, util pentru ajutători (îmbogăţirea experienţei), ca şi pentru rezidenţi (crearea experienţei);

m– acelaşi ajutor de tip superior – dar de altă natură, pe drumul de întoarcere (de plecare din punctul terminus: cum va fi plecarea noastră de pe Pământ, după terminarea ciclului de vieţi pe care ni l-am propus). Călătoria de întoarcere va fi tot în trepte, asemănătoare celei de la venire, însă pe sens de creştere a vibraţiei, până acasă. Venind cu corpuri de vibraţie mai mică (în călătorie cu trepte de vibraţie, de data aceasta, din ce în ce mai mare) corpurile de călătorie au (invers decât la venire) o vibraţie mai mică decât media întrupaţilor rezidenţi. Astfel, călătorii au o înţelegere mult mai mare decât şi-o pot acorda ei, între ei, localnicii, privitor la greşeli, neînţelegeri. Având un grad de permisivitate mare, întrucât călătorii vin din vieţi cu greşeli proprii mult mai grave decât pot avea loc la un nivel superior Pământului, în acest fel, ei pot oferi învăţături rezidenţilor, cu înţelegere, toleranţă, răbdare. Chiar dacă au făcut parte din acele blocuri spirituale piramidale care azi, acum, pe Pământ, fac ravagii – când ies din destin ei conştientizează toate nedreptăţile făcute, le înţeleg şi imediat intră în ajutor radiant pentru cei care sunt la întrupare, în continuare. Cu atât mai mult când vor pleca de pe Pământ, vor conştientiza încă şi mai profund, în medii de vibraţii mai mari, elemente de contrast faţă de neputinţa de acceptare a realităţii din timpul vieţii pământene. Îşi vor face reparaţiile personale prin manifestări de înaltă moralitate, spiritualitate, oferind astfel exemplu, ajutor, populaţiilor locale.

5. Efectuarea de lucrări universice în drumul de la o subzonă la alta a zonelor parcurse, în cazul grupurilor înaintate în evoluţie. Pentru ele drumurile, chiar cele regresive, nu sunt nicidecum o plimbare, o croazieră – ci drumuri lucrative, alături de însoţitorii-învăţători ai popoarelor spirituale sau grupurilor spirituale care circulă pe cont propriu.

Fig.nr.3 : Imaginea generală a parcursului unei călătorii spirituale:

 a) de la punctul de pornire, numit de noi “acasă” (în partea de sus a imaginii), adică: locul de desfăşurare a ultimei trepte de evoluţie progresivă, mergând pe sensul de diminuare în trepte a vibraţiei locale, cu schimbarea progresivă a corpurilor, de la un nivel de vibraţie la altul inferior, pentru obişnuirea treptată cu schimbarea vibraţiei; până în punctul terminus al călătoriei – punctul de vibraţia cea mai joasă a parcursului, stabilit în funcţie de puterile de regresie vibraţională conştientizate de spirite în ultima treaptă de evoluţie progresivă, personală;

b) Staţionarea în punctul terminus al călătoriei regresive (în cazul nostru: Pământul) pe parcursul unui ciclu de vieţi care să cuprindă marile variaţii de vibraţie planetară locală;

c) Şi retur, pe alt drum, pentru cuprinderea multor puncte diferite din cuprinsul universului: drumul creşterii în trepte a vibraţiei locale, cu schimbarea progresivă a corpurilor, de la un nivel de vibraţie locală – la altul superior.

________________________

Să reţinem:
Sistemele corporale locale – în cazul nostru: pământene, au două elemente particulare deosebite:

– elemente corporale care fac ele înseşi legătura cu evoluţiile desfăşurate în condiţii de manifestare înaintată a spiritelor decât în mediul actual-local: adică desfăşurate înainte de venirea spiritelor în mediul local (pământean). De exemplu, structuri ale corpului mental adaptate creaţiei prin materializare/dematerializare/remodelare, ori corpului astral pentru cercetare complexă a mediului de trai curent, comunicare mentală prin translaţie de percepţie de la emitent la receptor, deplasare mental-astrală pentru reducerea efortului prin corpul fizic. Aceste elemente nu sunt elemente arhetipale, nici matriceale, ci elemente constitutive speciale ale corpurilor noastre în prima parte a evoluţiilor noastre pământene (înainte de ultima glaciaţiune). Şi au fost special date pentru ca spiritele să poată face o trecere lină de la o formă – ultima formă – de manifestare dinaintea Pământului, la formele de manifestare pământeană. De fapt astfel de elemente constitutive sunt valabile în cazurile oricărui grup de călătorie regresivă, pe orice planetă de oprire şi orice punct-terminus al călătoriilor lor prin univers. La finalul ciclului de vieţi în punctul terminus al călătoriei, dacă au existat diferenţe mari de-a lungul ciclului de vieţi, spiritele vor avea parte de reveniri la tipuri de corpuri care să le facă trecerea mai uşoară la cele particulare drumului de întoarcere. Căci treptele de oprire ale acestui drum de întoarcere vor fi planete cu vibraţiile mult mai înalte şi cu localnici mult mai elevaţi decât pe Pământ;

– elemente arhetipale: care fac punţi de legătură între perioade mari de vibraţie planetară, pentru ca spiritele să se poată adapta din timp, treptat, lin, la condiţiile aflate în schimbare.

Există perioade în care spiritele sunt conştiente de schimbările corpurilor lor – şi mă refer la creatorii conştienţi, cu stare înaintată de conştientizare a condiţiilor lor de mediu, cu cunoaştere înaintată a modurilor de folosire a condiţiilor momentului şi de adaptare din timp la condiţiile viitoare de trai. Este cazul oamenilor în trecutul îndepărtat al evoluţiei pământene, în etapa mentală de trăire umană, când condiţiile de trai se schimbau mereu, treptat dar lin, ei le simţeau de timpuriu şi îşi adaptau activităţile la schimbările planetare. Având în vedere şi propriile lor trăiri în mediul local, dar şi desfăşurările proprii de activitate, care puteau afecta întreg biosistemul planetar, căutau cele mai elevate metode de a preîntâmpina asemenea efecte asupra biosistemului planetar. Cunoaşterea elementelor arhetipale ale propriului lor sistem corporal îi determinau pe oameni să le studieze şi pe cele ale altor vieţuitoare planetare, coordonându-şi activităţile sub îndrumările ajutătorilor comuni: planetari, dimensionali şi, în general, din întreaga verticală spirituală coordonatoare locală.

Când vibraţia medie planetară a ajuns la o valoare joasă, elementele arhetipale au pornit modificările speciale ale structurilor fluidice, cu rolul de a vehicula volume mari de fluxuri energo-materiale cu vibraţie corespunzătoare, joasă, şi aflată mereu în diminuare. Astfel de vehiculări au contribuit în primul rând la schimbarea rapidă a fondului material al fiecărui corp fluidic în parte, iar acesta a dezvoltat un sistem de canale menit vehiculării fluxurilor de energii din mediul mult schimbat.

În prezent trăim fenomenul invers: corpurile noastre dezvoltă sisteme de vehiculare a fluxurilor energetice şi materiale de înaltă şi foarte înaltă frecvenţă, cu rol de reînnoire rapidă a structurilor materiale: pentru a face faţă în continuare schimbărilor de amploare şi mai mare, aflate în curs de derulare. În asemenea condiţii se dezvoltă senzaţii noi, percepţii lărgite pe care încă nu suntem obişnuiţi să le evaluăm corect, de unde şi multe confuzii, nesiguranţe, neînţelegeri care se generalizează cu multă uşurinţă.

Aş fi dorit să dezvolt puţin fenomenul deosebit de complex al vampirismului energetic, dar având în vedere complexitatea celor deja discutate, las acest subiect pentru postarea viitoare.