AŞTEPTĂRILE MELE.........

Îmi permit să aştept cu răbdare ca acei clarvăzători români care deocamdată se ocupă cu alte activităţi, de orice fel să îşi folosească cu mai multă curiozitate, dar şi seriozitate darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu, prin intermediul părinţilor (de la strămoşi pornire) şi să înceapă să cerceteze cele din jurul nostru cu hotărâre, cu răbdare şi cu înţelepciune.
Să nu mai vehiculăm - decât ca punct de pornire acceptat cu respect - teorii deja învechite, care la vremea lor au fost bune, foarte bune deschizătoare de drumuri ale celor mai-puţin-văzute şi ne-văzute.
Să ne ajutăm după experienţa şi puterea fiecăruia de a pătrunde, şi nu să ne desfiinţam reciproc după încăpăţânări pornite din lipsă de cercetare după puterile cele noi pe care le avem. Puteri care se schimbă permanent, ajutându-ne să ne ridicăm mereu calitatea şi să înaintăm permanent spre profunzimi care nu neagă - ci completează mereu cunoaşterile. Care ne ajută să înţelegem în fiecare moment cele cele ce sunt ale începătorilor pe acest drum, să ne orientăm după ceea ce pot ei - şi nu să-i obligăm să ne accepte cunoaşterea proprie. Să ajutăm şi să orientăm cu răbdare pe fiecare om în parte care se izbeşte de lipsă de experienţă. Căci deocamdată şcolile oficiale nu vor învăţa oamenii să-şi cunoască astfel de puteri, din nefolosirea cărora mulţi au de profitat.

Recomand să se cerceteze modul în care sunt sau nu sunt folosite toate forţele interioare ale omului şi să ajutăm astfel la redarea încrederii omului în forţele proprii, departe de încredinţarea că păcate închipuite sau orgolii nesăbuite ar conduce la deteriorarea sănătăţii umane. Astăzi, majoritatea bolilor noastre se datorează deteriorării corpurilor noastre moştenite din vremuri în care majoritatea oamenilor erau în robie fizică, psihică, mentală şi cauzală. Azi, chiar dacă robia fizică este depăşită în majoritatea ţărilor europene, ne-au rămas: robia eteric-vitală (înrobirea după simţurile fizice, datorate nedezvoltării în mileniile anterioare a orientării după simţuri: văz, auz, gust, miros, auz şi pipăit), robia emoţională (după frică sau plăcere), mentală (după gânduri neechilibrate: ori volum exacerbat, ori auto-obligări - după influenţe străine - la trăirea fără gânduri sau în puţine şi dogmatice gânduri); şi - nu în ultimul rând - robia cauzală: lipsa înţelegerilor profunde şi corecte ale realităţii înconjurătoare.
Folosirea mentalităţilor vechi ar trebui să fie numai punct de pornire în cunoaşterea mult mai profundă a realităţii noastre, în care dezvoltarea sau renunţarea să nu se folosească în proporţii diametral opuse: ori 100% ceva - ori100% altceva. Dimpotrivă, să studiem fiecare caz în parte unde se poate opera sau cerceta conform înţelegerilor momentului, care să ne poarte către deschideri echilibrate şi înaintări în momentele în care suntem pregătiţi, fiecare dintre noi în parte: să primim, dar nu numai: să şi folosim ceea ce primim.

Să întărim astfel cunoaşterile care să conducă la imaginea unor clarvăzători de bună şi profundă calitate, spiritualitate, să ajutăm la trecerea dincolo de dispreţul cu care suntem azi înconjuraţi. Să nu ne mai fie teamă să ne spunem părerea sub acelaşi soare sub care alţii nu se reţin din apostrofări, injurii - neînţelegeri umane în ultimă instanţă. Pe care însă noi să le înţelegem şi să ajutăm la depăşirea lor.
Acestea sunt aşteptările mele....
Cu drag,
Cristiana