Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


marți, 10 august 2010

CĂLĂTORIA ASTRALĂ: Răspunsuri la întrebările dvs. (2)

2/
"...9 corpuri principale – cel mult. Fiecare corp în parte poate să aibă până la 3 sau 4 straturi interioare, constituind adevărate corpuri funcţionale în funcţie de necesităţile de evoluţie ale spiritului şi ale evoluanţilor din jurul său."

Toate aceste corpuri se intelege ca apartin aceluiasi spirit. Schimbul de materie(energie) cu mediul in care evolueaza primul corp al spiritului - corpul de reprezentare fizic cum il numesti tu, asigura suficienta energie si pentru intretinerea celorlalte corpuri?
Daca da, inseamna ca la nivelul celulei umane, se proceseaza energia primara absorbita din mediul terestru prin hrana, care apoi este transmisa celor noua corpuri in mod diferentiat, dupa nevoia specifica a fiecaruia pentru intretinerea functiilor lor care, ar trebui sa fie specifice fiecarui corp din cele noua in parte. Sau nu? Daca nu este asa inseamna ca fiecare corp dintre cele 9 ale omului isi atrage din mediul specific in care evolueaza hrana sub forma de energie specifica locului(mediului) in care se manifesta, pentru a supravietui. Acest lucru ar presupune ca fiecare corp specific dintre cele 9 din care este alcatuit omul ca entitate energetica complexa are o anumita autonomie si o structura interioara de metabolizare a energiilor pe care le absoarbe din mediul sau specific... Este asa sau cum este?

Despre corpuri am mai scris şi voi mai scrie multe în viitorul apropiat.
Celor care doresc să aprofundeze acest subiect din punctul meu de vedere le recomand eticheta cu adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/search/label/Sisteme%20corporale

SISTEMUL CORPORAL: ELEMENTE DE CORP ŞI CÂMP
Întreg sistemul corporal de întrupare este un sistem, aşadar de reprezentare a modului de structurare interioară şi de trăire a spiritului. Corpul pe care îl numesc fizic este corpul de manifestare actual al sistemului corporal specific spiritelor umane: corpul cu care derulăm activităţi în mediul de trai curent.
Modul în care straturile de energii se compactizează în interiorul monadei este prezentat prin radiaţia spirituală în structurile sistemului corporal. Acest lucru înseamnă că toate corpurile se înfăşoară unele peste altele, în acelaşi mod ca şi structurile şi straturile interioare de energie ale monadei.
Trăim într-o lume 3D (tridimensională) şi atâta vreme cât suntem aici, avem sarcina de a privi lumea în principal din perspectiva acestei desfăşurări dimensionale. Suntem obişnuiţi cu acest mod de a percepe realitatea, prin corpul nostru cu senzori special construiţi şi distribuiţi în corpul nostru fizic de manifestare. Odată ce consolidarea acestui mod de a percepe lumea noastră se întăreşte şi îşi dezvoltă plaja de cunoaştere în acest fel, începem să percepem secvenţe ale realităţii înconjurătoare prin intermediul acestei distribuţii, dar şi prin elemente pe care nu le-am luat în considerare, acoperite de percepţiile pe care le-am considerat până acum obişnuite, chiar unice în lumea în care trăim. Ajungem treptat la înţelegerea şi dezvoltarea unor alte percepţii, mai întâi superficial – dar general, intuind particularităţi şi funcţionări generale, şi ale întregului, şi ale părţilor care reprezintă holografic întregul. Vechile obişnuinţe de a folosi senzori corporali fizici ne ajută să înţelegem că percepţia noastră totală se compune de fapt din gruparea fizică + alte grupe, cu alte structuri, având cam aceeaşi gamă de senzori, doar distribuţiile lor pot fi altele. Structurile sunt sau nu asemănătoare cu ceea ce cunoaştem, şi învăţăm să le deosebim între ele, să înţelegem la ce folosesc şi să discernem cum trebuie noi să le folosim, chiar dacă ele au funcţiuni automate. Să învăţăm să le folosim conştient, utilizându-le în sensul pe care chiar ele ni-l oferă prin funcţionările lor implicite. Da, cred că este mai corect să folosim expresia „implicit”, deşi „automat” nu cred că este nici ea o expresie chiar de neutilizat.
În acest fel, coroborând permanent tot ceea ce ţine de nou cu tot ceea ce ţine de cunoaşterea veche, fără să dispreţuim nici pe una, nici pe alta, ajungem să ne împletim percepţiile, să le conştientizăm global şi separat, să înţelegem necesităţile pentru care ele există în lume. Înţelegem astfel modul în care trăirile noastre le pot folosi pe toate pentru formarea unei imagini concrete mult mai realiste a lumii în care trăim. Înţelegem că tot ceea ce numim azi „real”, „realitate” este ceva mult mai amplu, iar cunoaşterea treptată a acestei complexităţi ne oferă dezvoltarea şi întărirea unor forţe spirituale speciale, de folosit pentru înaintări mereu mai profunde. Este o pătrundere şi o înţelegere treptată – nu totală şi simultană în complexitate+profunzime, pentru ca fiecare dintre noi să consolidăm fiecare pas, înainte de a-l face pe următorul.
Astfel, printre multe altele, ajungem să înţelegem mult mai multe lucruri referitoare la sistemul nostru corporal, să le diferenţiem de câmpurile care le ajută la energizare, hrănire. Să le diferenţiem chiar de propria lor activitate pe care o confundăm de multe ori chiar cu efectele lor şi forţele spirituale care le folosesc spre manifestare. Să le diferenţiem de sentimente, gânduri, înţelegeri, vorbe, fapte – dar să înţelegem că tot ceea ce este emoţie, gând, vorbă şi faptă sunt manifestări ale forţelor spirituale prin intermediul tuturor corpurilor şi încă a altor structuri incorporate, care le ajută să creeze condiţii de manifestare spiritului.
Să diferenţiem corpurile de foarte înaltă vibraţie – de spiritul însuşi, apoi spiritul de fiecare monadă în parte, chiar dacă mai multe la un loc îi formează esenţa în manifestare.
Să privim cât de multe lucruri putem, încercând să înţelegem pe măsură ce chiar înţelegerea noastră se dezvoltă. Să acceptăm că mereu ar trebui să căutăm să ne dezvoltăm înţelegerile şi astfel cunoaşterile, dincolo de orice am putea percepe drept limitări momentane.
Să mergem mai departe. Pentru că, dacă înţelegem aceste lucruri, vom înţelege că ceea ce numim corp fizic are importanţă în dezvoltarea activităţilor celorlalte corpuri fluidice, dar numai din anumite puncte de vedere: corpul fizic nu „hrăneşte” celelalte corpuri, ci le influenţează vibraţia, influenţând astfel radiaţia spiritului care constituie şi întreţine vitalitatea lor, formând astfel condiţii de reacţie a spiritului: adică de continuare a manifestării sale în lumea în care trăieşte.
Toate corpurile pe care le avem fac parte din structurile acestui univers – Universul Fizic. Toate sunt, aşadar, corpuri fizice, dar pentru simplificarea explicaţiilor numesc corp fizic acel corp care poate fi perceput cu ajutorul structurilor oculare. Denumirea de corp solid este necesar să fie folosită în contextul acestor studii din ce în ce mai puţin, căci ea se potriveşte doar acolo unde discutăm despre stările de agregare a materiilor fizice. Nu se potriveşte atunci când discutăm despre materii din alte câmpuri, din alte segmente de vibraţie decât cele fizice: ele sunt tot solide pe segmentul lor de vibraţie, cu structuri fixe în perioade mari de timp, vehiculând fluxuri de energii şi materii care nu se păstrează în structuri fixe. Percepţia mai uşoară a câmpului de fluxuri filamntare şi vehicularea lor prin corpuri a condus la această confuzie până în zilele noastre. Puterile noastre spirituale aflate mereu în creştere ne dovedesc că trebuie să mergem cu cercetările dincolo de energiile vehiculate şi de emisiile de vibraţie, de sunet şi de lumină ale structurilor materiale fixe.
De asemenea, să avem mereu în vedere faptul că acest sistem corporal material este format din corpuri cu funcţionalităţi diferite, deosebite astfel unul de altul prin vibraţia individuală, trăgându-şi fluxurile de materii şi energii care le hrănesc şi le întreţin funcţiunile din câmpul universal care ne înconjoară. Acest câmp este format din totalitatea elementelor de vibraţii diferite, în care filamentele se atrag prin vibraţiile lor şi circulă în fluxuri formate din elemente de vibraţie din ce în ce mai mică pornind de la centrul fluxului (de vibraţia cea mai mică) şi crescând în exterior până la vibraţia cea mai mare. Fluxurile sunt atrase în continuare de corpul cu vibraţia cea mai mare, după cum cea mai mare vibraţie din flux se află la exterior. Circulaţia interioară a corpurilor desface fluxul atât de bogat reprezentat în elementele componente, lăsându-le treptat la nivelul fiecărui corp în parte.
În acelaşi timp, structurile corporale ale sistemului oricărei vieţuitoare cuprind:
– structuri care conduc fluxurile direct până la ultima secvenţă de vibraţie, fără să le desfacă pe nivele de vibraţie: corpul fizic în cazul vieţuitoatelor care îl au pentru manifestare obişnuită, corpul astral pentru vieţuitoarele pe care le numim astrale. Sunt ceea ce numim în mod curent plexurile (chakrele) care vehiculează astfel de fluxuri de energii şi materii necesare întreţinerii corpurilor;
– structuri care trimit fluxuri de la un corp la altul, dezgolind fluxul de componentele sale corespunzătoare corpului traversat, de la cel dintâi către ultimul corp, cel de manifestare. De asemenea, fiecare corp în parte atrage, preia din mediul, câmpul universal, alte fluxuri de filamente de vibraţie proprie, care au mai trecut prin asimilările altor corpuri, altor vieţuitoare (spirite întrupate). În acest fel fiecare vieţuitoare se obişnuieşte cu amprentările altora din mediul propriu de trai, se obişnuieşte subconştient cu existenţa altora, mai mult sau mai puţin apropiate de propria lor evoluţie. Astfel de amprentări pasagere îi formează treptat o formă de acceptare, de obişnuire cu alţi întrupaţi, care îi permite să trăiască împreună în acelaşi mediu de trai. Este vorba despre acelaşi principiu de atragere ca şi la filamente – la fel cum şi filamentele se atrag şi circulă grupat în mediile planetare, la fel şi vieţuitoarele se atrag şi trăiesc împreună: tot prin circulaţie, chiar dacă mai mult sau mai puţin sesizată de restul biosistemului.
Extinderea discuţiilor poate să se orienteze către asemănările şi deosebirile corpurilor din alte universuri materiale, care există simultan cu cele din Universul Fizic, se influenţează reciproc şi îşi sprijină funcţiile în cel mai subtil mod posibil de înţeles pentru noi, acum, din postura omului pe Pământ. Deocamdată să ne familiarizăm cu corpurile din acest univers, după care vom discuta şi despre altele.
Şi toate aparţin aceluiaşi spirit. În ceea ce priveşte omul, el este întruparea unei singure monade dintr-un spirit format din multe monade. Dar toate monadele care fac parte din acelaşi spirit, şi toate spiritele care fac parte din acelaşi grup spiritual se susţin, se ajută, sinergic sau complementar, pe parcursul tuturor etapelor de evoluţie personală.
Având în vedere faptul că toate corpurile fluidice (de la corpul eteric (vital) până la cel supraenesic) sunt corpuri ajutătoare şi matriceale pentru corpul fizic, să reţinem că ELE sunt cele care asigură principalul aport energo-material corpului fizic. Ceea ce aducem noi, prin hrană şi aer este un surplus necesar cointeresării în înţelegerea aportului fiecărei vieţuitoare la desfăşurarea vieţii universice înconjurătoare, din care face parte integrantă, folositoare cu moderaţie, în echilibru permanent, şi astfel creatoare, formatoare în acelaşi timp. Suntem cointeresaţi prin găsirea şi folosirea resurselor de hrană (solidă şi lichidă) şi aer pentru respiraţie, să contribuim la echilibrul natural al locurilor noastre de trăire şi să echilibrăm în continuare acolo unde vieţuitoarele – şi chiar semenii cu mai puţină experienţă – nu sunt conştienţi: dar sunt pe cale a deveni conştienţi de importanţa creării şi menţinerii unor astfel de echilibre planetare.
Concret, pentru oameni, ceea ce aducem în plus prin hrană şi aer este un surplus legat de efortul pentru propria noastră creaţie materială. În aceste vremuri ea este o creaţie care foloseşte ca resurse structuri corporale ale biosistemului înconjurător: planetare (minereuri, cristale, pământuri), vegetale (lemn, ierburi), animale (os, blană, piele). Învăţăm să ne folosim de ele, dar în echilibru şi pentru viaţa ca atare, şi pentru conservarea lor, ca vieţuitoare, ca specii planetare. Toate acestea, în condiţiile în care deocamdată nu ne orientăm cu atenţie, concentraţi:
– nici în dozarea normală a efortului pe care îl facem, obişnuiţi cu a răspunde la impunerile agresive ale celor din jur sau la poftele pe care ni le stârnesc dezechilibrele altor semeni;
– nici în dozarea normală a hranei care ne trebuie personal – un minimum necesar pentru întreţinerea corpurilor în condiţii de lucru normale. Însă ne hrănim în condiţii de lucru fără măsură, care ne creează poftele pe care le marcam la punctul anterior. Nu ţinem seama nici de cantitatea pe care o folosim, nici ca structură materială necesară stadiului curent al derulării vieţii contemporane.
Efectele sunt de natura oboselii până la distrugeri ale corpului fizic: un corp cu legături multiple, puternice în felul lor – mai mult sau mai puţin subtile, chiar dacă sunt legate de corpuri pe care chiar le numim “subtile”. Şi cunoaştem bine cele petrecute în ultimele milenii, aşa cum atrag atenţia ori de câte ori pot, asupra acestor aspecte – mult mai mult decât cele superflue ale unui păcat primordial al unei căderi care nici măcar nu a avut loc. Când s-a făcut atenţionarea asupra unei asemenea “căderi” a unor înaintaşi necunoscuţi, s-a urmărit minimalizarea celor pe care popoarele oprimate ar fi avut îndrăzneala să le considere “păcate” curente: cele provocate de conducătorii mari şi mici ai societăţilor umane – foamete, frig prelungit, frică până la teroare, nesomn, slăbirea sistemului imunitar al oamenilor de rând lăsând drum deschis bolilor (epidemii conjuncturale şi boli profesionale), precum şi – deosebit de agresiv aspect, deşi neluat în seamă câtuşi de puţin: interzicerea folosirii rezultatelor propriilor efortul de creaţie (cu atât mai mult cu cât condiţiile de muncă erau atât de agresive, mergând până la ucigătoare). Nu aveau voie să se bucure de rezultatele muncii lor, atât creatorii cât şi urmaşii lor, lucru care a afectat emoţional întreaga omenire. La care este neapărat necesar să adăugăm lipsa prelungită a tangenţelor între oameni, a comunicării echilibrate, a relaţiilor prieteneşti şi de conlucrare cu semenii – lucruri absolut necesare spiritelor creatoare conştiente. Să adăugăm şi simţirea puternică şi persistentă a răutăţii prin faptă şi prin gând a conducătorilor-stăpâni, a dispreţului lor profund pentru adevăraţii creatori ai tuturor celor care ne mai încântă şi azi când le vizităm: ca moştenire pe care nu o gândim ca venind din partea poporului creator, sărman, chinuit, ci din partea celor care au dus opresiunea, crima şi pedeapsa nedreaptă la rang de mândrie de clasă…
Să-i iertăm. Şi să mergem mai departe!!
Toate au importanţă când discutăm despre sistemele noastre corporale, cărora nu le mai trebuie decât un strop de revoltă şi frică – într-o societate care cultivă frică şi provoacă revoltă – parcă tocmai pentru a se distruge total…
Iată dar că avem de-a face, când vorbim despre corpurile noastre, cu un subiect mult mai vast, cu implicaţii mult mai ramificate decât credem la prima vedere. Un subiect foarte amplu este astfel modul în care ne resimţim fizic, emoţional şi cauzal în situaţia unor astfel de moşteniri corporale.
Dacă tot am ajuns aici, să discutăm un pic şi despre importanţa altor aspecte. Nu strică!!
Aşadar, să recapitulăm:
– fiecare corp în parte se hrăneşte, se întreţine direct din câmpul universal (din mediul de trai, în care se manifestă) şi din fluxurile de energii şi materii transmise de corpurile superioare din sistem;
– fiecare corp are autonomie existenţială, dar şi o structură interioară materială care îi permite să se afle permanent în legătură strânsă cu celelalte corpuri din sistem.
Fiecare corp fluidic în parte – înafara corpului eteric (sau vital) care de regulă poartă denumirea de corp dublu eteric (tocmai pentru că dublează în întregime corpul fizic, vitalizându-l la nivelul fiecărei structuri în parte) are o autonomie de existenţă şi de funcţionare. Adică structurile unui corp nu sunt legate de structurile corpului următor, dar marginea interioară a unui corp se află pe un segment comun de vibraţie cu marginea superioară a corpului următor. Forţe create din structurile interioare creează un magnetism care determină menţinerea la o relativă distanţă a unui corp de cel următor, în interiorul sistemului, astfel încât fiecare corp în parte staţionează fix, indestructibil în felul lui, între celelalte corpuri, care îi oferă astfel stabilitate.
Însă nu este numai stabilitate ceea ce îi oferă sistemul în ansamblul lui, ci şi posibilitatea de a se aproviziona cu fluxuri diferite, variate, de energii şi materii: şi din cele expulzate de corpul de vibraţie mai mare, şi cu fluxuri din mediul de trai, astfel încât permanent fiecare corp în parte se influenţează şi cu activitatea corpului superior, şi cu activitatea semenilor din mediul de trai.
De asemenea, fiecare corp expulzează prin partea inferioară fluxurile care l-au traversat, dar corpul următor nu preia în întregime toate fluxurile de la corpul superior, ci o parte din fluxuri se împrăştie în mediul de trai, ducând cu sine amprentele spiritului şi activităţii sale.
Este un sistem care oferă spiritelor obişnuirea permanentă, chiar dacă inconştientă, cu mediul de trai, cu complexitatea lui. Obişnuieşte cu primirea de energii din orice medii de trai, care vor oferi, prin complexitatea obişnuinţelor de acest fel, putere de trăire fluidă în orice timpuri, pe diminuare sau pe ridicare de vibraţie planetară.
Este necesară puţină atenţie când cercetăm corpurile, când exprimăm ceea ce vedem (sunt convinsă că nu am fost foarte clară din acest punct de vedere): câmpurile corpurilor din sistemul corporal sunt formate din totalitatea elementelor din acelaşi segment de vibraţie cu corpul la care facem referire: fluxuri de energii şi materii, corpuri de acelaşi fel al altor spirite întrupate, structuri create din aceleaşi materii, de către creatorii conştienţi universali (acolo unde este cazul). Însă astfel de ”câmpuri” nu sunt distincte – paralele şi simultane în acelaşi timp. Toate elementele care aparţin tuturor acestor câmpuri se află în mediul total al acestui univers: nu sunt, nu formează universuri separate, nu sunt şi nu formează dimensiuni structurale separate. Ele însă pot fi percepute de omul cercetător prin intermediul senzorilor fiecărui corp în parte: fiecare imagine arată astfel toate elemente de aceeaşi vibraţie (deşi mai corect este să spunem: din segmentul de vibraţie al corpului prin care are loc percepţia, cred că se înţelege acest lucru).
Şi astfel vom vedea un câmp al structurilor eterice, în care se pot percepe corpurile eterice (vitale) cu structurilor lor şi cu circulaţia fluxurilor de vibraţie corespunzătoare etericului. Un câmp al structurilor astral-mentale (pentru că segmentul mental este de aceeaşi natură cu segmentul astral, căruia îi este superior ca vibraţie) va fi studiat cu senzorii corpurilor astral şi mental şi va urmări circulaţia fluxurilor astrale şi mentale (de vibraţie corespunzătoare) între structurile de aceeaşi vibraţie.
Însă, spre deosebire de câmpurile şi corpurile superioare corpului mental, toate elementele de vibraţii din segmentul fizic – până la mental inclusiv, pot fi percepute clar în acelaşi câmp: adică le putem vedea şi separat, şi în viziune totală, de la fizic la mental, în acelaşi plan: le diferenţiază numai luminozitatea şi, atunci când pot fi percepute, prin experienţă proprie – sunetul, mirosul, vibraţia.
Câmpul cauzal şi câmpurile superioare lui (spiritual (budhic), dumnezeiesc (atmic), enesic şi supraenesic) au particularităţi speciale de percepţie. În câmpul cauzal, percepţia este de câmp de nuanţe de galben, în care se împrăştie vibraţii cu viteze diferite – ca şi undele unui lac în care aruncăm pietre în direcţii diferite. Mai sus, în câmpurile sprituale, imaginile se formează în funcţie de destinul de ajutător al fiecărui om în parte, de aceea protecțiile formează fulgere curcubeice (care reprezintă elemente de destin de mare varietate, complexitate, subtilitate) între diferite regiuni ale unui spaţiu infinit: căci numai fiecare om în parte are voie să perceapă doar ceea ce îi este dat să realizeze în destinul în curs.
Să ne întoarcem la discuţiile noastre.
Tema trebuie astfel privită într-un anume fel: fiecare dintre corpurile de vibraţie superioară celui fizic se constituie direct sau indirect matrice pentru corpurile în subordine. Toate corpurile fluidice la un loc devin BLOC MATRICEAL pentru corpul fizic, pe care îl hrănesc, îl susţin, de la care însă adună şi duc mai departe vibraţiile rezultate din răspunsul spiritual de la fiecare palier corporal în parte. Pentru întărirea întregului flux al radiaţiei spirituale este necesară folosirea echilibrată a fiecărui corp în parte, adică a fiecărei forţe spirituale care se manifestă în acest univers.
Toate se influenţează reciproc şi toate influenţează radiaţia spirituală, care se încarcă cu amprentele vibraţionale ale propriilor comportamente şi ale derulărilor de evenimente din planurile existenţiale în care trăieşte spiritul ca întrupat manifest, prin voinţa proprie.
În acest fel, funcţionarea corpului fizic este dependentă de funcţionarea corpurilor superioare, care îi modelează forma şi fiinţarea: în primul rând conform experienţei spiritului în folosirea forţelor sale radiante în mediile de trăire, pe care el învaţă să şi-o modeleze permanent, în funcţie de condiţiile de întrupare şi de desfăşurare în jurul său a întrupărilor celorlalte grupuri spirituale. Se formează astfel nu numai hrănirea şi respiraţia – foarte importantă respiraţia, deşi nimeni nu-i prea dă mare atenţie!! adică supravieţuirea: primul fel de învăţătură al spiritelor de pretutindeni, dar se mai formează şi schimburi de experienţă în manifestări: comunicarea din ce în ce mai fluidă, prin emisie şi recepţie de sunete, de lumină şi vibraţie. Toate, la rândul lor, abilitează spiritul în procesele din ce în ce mai ample, mai complexe, ale creării şi întreţinerii de relaţii între sine şi semenii săi: apropiaţi la început, apoi din ce în ce mai diferiţi după evoluţie şi experienţă în planuri asemănătoare.

CÂTEVA DETALIERI PRIVIND “METABOLISMUL” UNUI CORP FLUIDIC
Un alt aspect pe care nu îl vom dezvolta acum, aici, căci este foarte delicat şi tocmai de aceea destul de puţin înţeles, este legat de procesul de evacuare în mediu, după procesul de hrănire. Circulaţia materiilor şi energiilor de la suprafaţa corpului de vibraţia cea mai mare către suprafata interioară de vibraţia cea mai mică (căci corpurile sunt interioare unul altuia) determină influenţarea în cascadă până în corpul fizic. Viteza lor de circulaţie este proporţională cu vibraţia corpurilor, dar şi în funcţie de necesitatea de pătrundere până în “măduva oaselor” – cum spune omul, puternic intuitiv. Este necesar să se înţeleagă faptul că fiecare om are parte de o circulaţie hrănitoare în funcţie de puterea spiritului de a se adapta la schimbările din mediul de trai şi o astfel de circulaţie îi oferă o vibraţie generală medie, sau mai mică (aşadar nu diminuată prin comportament), sau mai mare – aşadar fără să fie meritul său, printr-un comportament elevat. Sistemul său corporal funcţionează bine la nivelul propriu de vibraţie, în condiţiile în care viteza de circulaţie energo-materială este moderată, oferind o vibraţie medie pe care spiritul o poate procesa. El poate să fie astfel perfect pentru destinul său, în care consolidează ceva ce nu a avut posibilitatea anterior, pe momentul în curs fiind vremea cea mai bună să facă ceva: şi pentru sine, şi pentru grupul său spiritual. Chiar dacă nu se ridică la nivelul celui care se consideră “trezit”, el este perfect pentru ceea ce poate face în momentul destinului său, chiar dacă comparativ cu alţi semeni pare a nu avea particularităţile de înălţare dorite de alţii.
Astfel, a spune că unui om i se “ridică” energia kundalini de la bază către cap şi numai atunci ajunge “superior”, “înălţat”, este doar o metaforă. Tot aşa cum „petalele de lotus” sunt de fapt turbioane interioare ale plexurilor corpurilor. Canalele interioare nu sunt “goale”: este o impresie vizuală comparativ cu vibraţia mediului şi a altor percepţii ale cercetătorului. Vibraţia energiilor interioare aflată în permanentă creştere când există preocupare intensă, a unor energii mereu aflate în circulaţie între corpurile superioare şi corpul eteric aflat în observare, determină schimbarea imaginii şi astfel apare înţelegerea procesului de creştere vibraţională, nicidecum de “umplere” a canalului, a canalelor.
Vom relua discuţiile atunci când vom discuta despre structurile materiale interioare ale corpurilor fluidice.

Da, este vorba şi aici despre un anumit fel de metabolism, diferit însă întrucâtva de acela al corpului fizic – în forma pe care îl cunoaştem bine acum, în zilele noastre. Căci a avut şi altfel de funcţionări în trecutul mai îndepărtat, despre care putem să legăm acum câteva idei.
Trebuie să rămânem în domeniul vibraţional ca să înţelegem un astfel de metabolism.
Şi pentru asta trebuie să reţinem faptul că toate corpurile fluidice au o vibraţie naturală diminuată în trepte, de la un corp la altul în sistem, pornind de la corpul de vibraţia posibilă cea mai mare pentru oameni, pe Pământ – corpul supraenesic, urmând astfel: enesic, dumnezeiesc (atmic), spiritual (budhic), cauzal, mental, astral, eteric (sau dublu eteric, sau vital) – corpul fizic fiind corpul de vibraţie naturală cea mai mică.
De asemenea, să ne amintim că fiecare corp fluidic înfăşoară (ca un înveliş gros bogat structurat) restul sistemului interior, iar energiile circulă prin plexuri (chakre) care străbat toată grosimea corpului, de la suprafaţa exterioară (de cea mai mare vibraţie a segmentului) către suprafaţa interioară (de cea mai mică vibraţie naturală).
Circulaţiile se cunosc azi mai curând în planul efectelor lor, decât ca desfăşurare a proceselor în intimitatea corpului fluidic (de orice fel, funcţionarea merge pe acelaşi principiu la fiecare dintre cele aflate în sistem, pentru om şi pentru orice altă vieţuitoare terestră). Vibraţia este aceea care face ca cercetătorul mental-astral să perceapă pe rând vehiculările fluxurilor cu vitezele, şi în densitatea lor particulară fiecărui corp în parte, unul după altul. Cu cât vibraţia creşte în interiorul sistemului corporal, cu atât se intensifică (prin fluidizare) circulaţia la nivelul fiecărui plex (chakra) în parte, creind condiţii ca această circulaţie să se deruleze fluid şi în celelalte corpuri din sistem. Aprovizionările devin astfel mai fluide pe verticală, dar şi în interiorul fiecărui corp, căci prin pereţii plexului energiile şi materiile difuzează către masa interioară a corpului. Aprovizionări fluide înseamnă astfel preluări şi circulaţii mai rapide, uşoare, fără blocaje ale plexurilor, subplexurilor, canalelor interioare, altor structuri interioare, prin care circulă fluxurile, din care are loc difuzarea în structurile corporale, prin pereţii lor permeabili.
Pe scurt: fluxurile hrănesc, lăsând în structurile corporale o parte superficială din energia fiecărui filament în parte, infimă – dar reală. O parte din ele sunt eliberate chiar la partea superioară a corpului, prin canale care conduc către o membrană exterioară: membrană-pungă numită interstiţiu, cu pori exteriori care facilitează evacuarea energiilor în mediul exterior. Restul fluxurilor migrează către partea inferioară până la eliberarea lor prin structurile asemănătoare celor de la exteriorul de vibraţie înaltă a corpului.
Canalele şi intertiţiul de evacuare pot să fie mai mult sau mai puţin elastice, în funcţie de variaţia vibraţiei corporale: o vibraţie joasă conduce la întărirea fluxurilor evacuate şi rigidizarea structurilor corporale. Este ca un fel de constipare a porilor, canalelor şi pungilor interstiţiale. Creşterea vibraţiei locale conduce la recăpătarea elasticităţii ţesuturilor corporale, fluidizarea circulaţiei materiilor şi energiilor: deversarea bogată a enegiilor şi materiilor în cascadă, până la corpul fizic.
Diferenţa dintre corpul fizic şi corpul fluidic este aceea că, datorită vibraţiei mult mai mari a fluxurilor de enrgii şi materii din segmentele fluidice, elementele evacuate sunt refolosite în cascadă, de la un corp la altul, apoi preluate de la om la alte vieţuitoare cu vibraţie naturală mai mică. Apoi de la o planetă la alta, de la o stea la alta, de la o subzona la alta a zonei universice locale.
Să reţinem că vibraţia joasă rigidizează corpul întreg, ceea ce numim de regulă blocaj, căci fluxurile îşi încetinesc mult cursul: dar nu se întrerup de fapt niciodată. Decesul nu este un blocaj total, ci o segmentare a fluxului radiaţiei sprituale pentru ca spiritul să nu obosească mai mult decât îşi are înscrierea prin destin. Este un subiect vast, pe care nu-l abordăm în acest moment.
Deblocarea corpurilor fluidice se poate face din mediul de trai pe două căi:
– prin comportament, manifestare de vibraţie rdicată, din aplicarea cunoaşterilor celor mai recente, adică prin folosirea tuturor forţelor spiritului în planul lui de existenţă. Se întăreşte astfel spotul radiaţiei spirituale, prin folosirea constantă a tuturor forţelor pentru care spiritul s-a întrupat chiar în locul şi timpul local, şi astfel spotul spiritual creşte prin îmbogăţire cu noi fluxuri întărite de radiaţie folosită din plin;
– prin creşterea vibraţiei galactice, implicit a celei stelare şi planetare, element care este condus de coordonatorii de evoluţii pentru întreaga zonă în care ne aflăm în acest moment. Chiar în timpurile pe care le trăim, multe blocaje sunt estompate în acest fel: este un ajutor pe care îl avem astfel în mod natural şi este bine să ţinem cont întotdeauna de el.

Mecanismul de blocare a corpurilor fluidice este accentuat în vremuri de vibraţie joasă şi este practic neinfluenţat în perioada de vibraţie înaltă. În astfel de perioade planetare, accentul nu este pus pe comportament, care oricum la vibraţii foarte înalte este la un nivel necrezut a fi posibil să fie atât de înalt, de către majoritatea oamenilor, azi. În asemenea perioade străvechi, creaţia materială mentală şi protecţia mediului planetar erau accentele specifice etapei noastre de evoluţie. La vibraţie foarte înaltă spiritele se manifestă la întreaga lor capacitate de manifestare conştientă, în tot spectrul comportamental pe care azi îl numim: frumos, bun, lucrativ, altruist, ajutător, iubitor. În astfel de timpuri, hrănirea şi evacuarea se fac în modul cel mai fluid la toate nivelele de vibraţii – inclusiv cel fizic, prin ceea ce numim azi procesul de osmoză. Aceasta înseamnă trecerea prin membrane, prin tegumente (prin piele) a aerului încărcat cu elemente nutritive: gaze, vapori de apă, substanţe minerale, fluxuri de materii şi energii de vibraţii înalte, existente toate în câmpul universal care scaldă întreg biosistemul local.
Asemenea etape planetare se constituie în condiţii universale pentru spiritele creatoare conştiente să cunoască, să folosească şi să-şi consolideze învăţăturile primite în diferite forme de aşezare şi dezvoltare planetară din zona de unde vin, din evoluţiile de unde vin, pentru adaptarea lor creativă la condiţiile locale. Vom discuta detaliat în viitor despre asemenea lucruri, în diferite etape de existenţă a omenirii pe Pământ.

Niciun comentariu: