ILUMINAREA (4)

Am amintit în secţiunea anterioară a acestui studiu despre faptul că este impropriu să numim iluminaţi anumite categorii de oameni – adevăraţi cunoscători ai multor lucruri, mai mult sau mai puţin pământene, mai mult sau mai puţin cunoscute de noi, acum, în toată complexitatea lor: prin cunoaştere nemijlocită sau prin amintire, dar întotdeauna prin înţelegerea armoniilor universale, la care unii participă direct. Cunoscuţi sau nu, înţeleşi mai mult sau mai puţin, cunoaşterea lor nu a venit oferită de divinităţi neînţelese, care ar acţiona după bunul lor plac, ori după reguli pe care noi, oamenii, doar încercăm să le facem tipare, pentru lucruri pe care astfel am dori să le înţelegem. Sau măcar să ne orientăm până când vom avea o înţelegere cât de cât reală a structurilor universice în mijlocul cărora trăim.
Printre asemenea categorii am numit şi acei oameni (căci oameni sunt, până la urmă, şi asta trebuie noi să înţelegem bine) pe care i-am numit moşii popoarelor. Am discutat în detaliu despre moşii care au călăuzit populaţiile de pe teritoriul pe care azi îl numim ţara noastră – România. Am arătat că nu au fost unici în lume, aşa cum ar dori mulţi să acreditez prin aceste studii. Au fost şi sunt peste tot, şi vom mai discuta pe larg despre activităţile lor în vremurile care vor veni.
Chiar dacă unii dintre ei s-au născut în lumea noastră (puţini, de altfel) sau dacă s-au născut ca urmaşi ai cuplurilor de moşi (de oameni străvechi, acesta este sensul de moş) activitatea lor s-a orientat din propria lor copilărie către ajutor de tip strămoşesc. Îi numim moşi pentru a-i delimita de oamenii obişnuiţi, dar să înţelegem că toţi, ieşind din întrupările de tip moşesc, după o perioadă de odihnă activă în alte lumi, în alte dimensiuni structurale ale Pământului (rar) sau alte universuri materiale (Universul Cauzal întotdeauna) se întorc în întrupări de oameni, în mijlocul societăţii noastre obişnuite, amintindu-şi sau nu – în funcţie de necesităţi, de vieţile lor anterioare. Căci lucrarea lor moşească, de tip străvechi – de aceea este corect numită strămoşească – este o lucrare normală, obişnuită, asemenea oricăror alte lucrări care se desfăşoară concret pe Pământ. Corpurile lor permit un anumit tip de lucrări, despre care vom discuta pe scurt acum, detaliind treptat în studiile viitoare. Să fim convinşi că particularităţile spirituale speciale ale societăţii umane determină condiţiile în care s-au format necesităţile de ajutor pe care dânşii îl oferă permanent. Lucrările lor, care ajută la stingerea acestor necesităţi, necesită corpuri cu totul speciale, dar şi ceea ce constituie aportul nostru, modul în care fiecare dintre noi contribuie mai mult sau mai puţin conştient la asemenea lucrări, se desfăşoară şi ele cu ajutorul unor corpuri deosebit de complexe. Sunt corpuri puternice în felul lor, capabile să servească spiritele dornice de a fi părtaşi, chiar şi fără să ştie bine, la tot felul de lucrări de aceeaşi natură, chiar dacă de o anvergură mult mai redusă. În acest fel, corpurile noastre sunt croite pentru a realiza în acelaşi timp şi sarcinile proprii de învăţătură, de echilibrare, de socializare: deosebit de complexe. O complexitate pe care numai moşii o pot pătrunde bine din orice puncte de vedere, căci ei simt absolut tot ceea ce simţim şi noi, pe lângă cele pe care le simt pentru lucrările pe care le desfăşoară pentru întreaga lume planetară: de la toate bacteriile pământene – până la fiecare om de pe Pământ. Fără nici o deosebire, indiferent dacă este bogat sau sărac, inocent sau criminal.
În linii mari, lucrarea lor este legată de echilibrarea mediilor energetice pământene, prin sunet şi lumină emise prin permisiunea corpurilor lor. Nu-i puteam numi iluminaţi, chiar dacă înţelegerea rolului lor în această lume, complet, şi complex – o complexitate pe care o vom înţelege curând, cu toate valenţele sale – apare la un moment dat al vieţii, al începutului maturităţii lor. Comparativ cu noi, ei sunt oamenii luminoşi în lumea, în locul lor de trai. Dar dacă circulă în lumea noastră, ei sunt exact ca şi noi. Legende conform cărora apar şi dispar, apar ca oameni de lumină, ca sfinţi şi mari eroi ai neamurilor planetare, este de fapt confundarea lor cu entităţile astrale ajutătoare ale oamenilor, ale unor grupuri de întrupaţi sau popoarelor. Numai în desfăşurarea lucrărilor lor de echilibrare vibraţională au puterea să schimbe dinamica energo-materială a corpurilor lor, efectuând astfel de lucrări în deplină linişte, devenind apoi oameni retraşi, asemănători oricăror alţi oameni din lume. Nu-şi fac lucrările în văzul lumii, căci lumea i-ar constrânge să o ajute, să o scape de greutăţile pentru care de fapt spiritele au venit pe Pământ – în loc să şi le înţeleagă. Sau li s-ar cere să împiedice desfăşurarea unor evenimente sociale, sau natural-planetare, în care nu au dreptul niciodată să se amestece.
Nu au o sarcină uşoară şi nici nu o îndeplinesc uşor din punct de vedere emoţional. Nu-i putem numi în nici un caz nesimţitori, căci ei simt acut durerile lumii. Nu au asemenea simţăminte degeaba, căci din mareea simţirilor lor generale, ei înţeleg bine momentul în care trebuie să-şi realizeze lucrarea, precum şi modul în care trebuie să opereze în diverse teritorii, în anumite momente ale ritmurilor planetare, având în vedere că astfel de ritmuri planetare se modifică mereu, iar lucrarea lor trebuie să se remodeleze corespunzător, permanent.
Trebuie mereu avut în vedere faptul că lumea este ajutată, şi nu sunt numai moşii în lucrările de ajutor pe care societatea umană actuală le necesită permanent. Entităţile astrale care ne ajută nu au numai această sarcină, de a ne canaliza permanent spre cele pe care le avem de făcut pe liniile noastre de destin, păstrând mereu respectul pentru liberul nostru arbitru. Mai devreme sau mai târziu toată lumea ajunge să înţeleagă acest lucru: că ele mai au încă multe altele de făcut pentru noi, pentru întreaga planetă, pentru galaxie, pentru un grup întreg de galaxii cu care venim în contact, conştient sau nu.
Asemenea lor, entităţile dimensionale au un rol extrem de important pentru păstrarea derulării ritmurilor biologice ale fiecărui grup spiritual, de vieţuitoare planetare, pentru păstrarea circulaţiei energetice şi materiale în sistemul galactic în care ne aflăm acum. Influenţele întregului biosistem, nu numai al oamenilor, se pot răsfrânge puternic asupra celorlalte vieţuitoare, unele influenţându-se pe altele, toate influenţând sistemul matriceal galactic. Iată de ce discutăm mereu despre aceste stabilizări vibraţionale, căci în această perioadă nu numai circulaţia energetică şi materială este de vibraţie joasă, dar totalitatea trăirilor, simţirilor tuturor vieţuitoarelor pot adânci procese de destructurare a mediului biologic şi chiar a planetei. Este foarte adevărat că omul poate contribui inconştient la distrugeri prin vibraţiile sale joase, deşi în aceste din urmă timpuri vibraţiile nu mai sunt chiar atât de joase. Dar puterea oamenilor devine din ce în ce mai mare. Nivelele de vibraţie au crescut foarte mult, sunt în creştere, dar noi le sisizăm mai greu datorită faptului că se menţin proporţiile între diverse grupuri spirituale; astfel încât, în continuare, se manifestă aceleaşi deosebiri între grupuri, iar la nivele foarte subtile, continuăm să ne influenţăm distructiv unii pe alţii.
Entităţi din alte universuri ajută şi coordonează activitatea tuturor celorlalţi. Vom vedea că, în condiţiile în care lumi planetare de tip uman (creator conştient de nivel uman) nu sunt formate din grupuri spirituale aflate la începutul seturilor de călătorii regresive prin univers, o astfel de mulţime de ajutători are o serie de lucrări de aceeaşi natură şi anvergură!! Dar nu pentru că oamenii ar fi agresivi unii cu alţii, ci pentru că trăiesc foarte mult, şi cu toţii creează cu capacitatea lor şi concentrarea lor maximă. Am putea spune acum, comparativ cu ceea ce cunoaştem din propria noastră evoluţie: manifestarea lor se află la cele mai înalte forme de calitate şi rafinament pe care fiecare societate omenească pe Pământ le-a avut cândva şi le are în prezent.

Toate aceste discuţii au rolul de a oferi înţelegere asupra faptului că există termeni care sunt folosiţi în sensul temei noastre, dar ele nu fac decât un bloc de înţelegeri pentru diferite grupuri spirituale, în funcţie de cuprinderea spirituală pe care o are fiecare grup în parte. Ceea ce este iluminare nu este ceva care să ofere celui aflat într-o asemenea poziţie o cunoaștere bruscă a unor lucruri pe care nu le-au aprofundat anterior. Nici nu ar înţelege ceva, nici măcar folosindu-se de cuvinte şi imagini cunoscute societăţii. Dacă nu am fi ştiut dinainte majoritatea lucrurilor pe care le ştim şi le folosim acum, cu utilitatea, cu rostul lor general în această lume, nimic nu s-ar fi putut face în societatea pe care o dezvoltăm, ca oameni. Animalele terestre, care trăiesc în acelaşi cadru planetar cu noi, acum, nu le pot face, căci nu au nici un fel de astfel de experienţă. Ele pot dezvolta un fel de mimetism momentan, dar nu vor ajunge în evoluţia lor din acest moment la creaţie materială şi la manifestări, la comportamente dincolo de ceea ce fac acum. Unele mamifere, care ne însoţesc şi acum. au putut avea momente de un astfel de mimetism, la vibraţii mult mai înalte, simţind că ceea ce făceau oamenii le este de folos; şi astfel au putut să-şi potrivească simţirea, plus comunicarea prin sunete, proprie lor, în preajma oamenilor, astfel încât să-şi ajute semenii lor, de aceeaşi specie, mai mult sau mai puţin conştient. Nu să-i ajute conştient pe oameni, nu să ajute planeta, sau alte specii de vieţuitoare – aşa cum făceau oamenii în preajma cărora se aflau. Conjuncturile nu formează decât puncte de a face cunoştinţă cu anumite manifestări, care se vor desfăşura în viitorul evoluţiilor lor. După astfel de momente se revine întotdeauna la manifestarea curentă, de largă obişnuinţă pentru ele.
Iar acest lucru este valabil şi pentru spiritele umane, şi pentru celelalte spirite întrupate pe Pământ, şi nu numai pe Pământ, ci peste tot în universuri. Au loc momente pregătitoare, prin care se creează terenul pe care vor veni treptat învăţăturile. Iar cei care oferă învăţăturile se bazează pe acceptarea lor, căci ele – învăţăturile – vin numai atunci când se creează o masă destul de voluminoasă de informaţii, aplicări, tangenţe cu fenomenologia temelor abordate, pentru ca totul să fie înţeles şi folosit. Şi, în continuare să se pornească în paralel alte obişnuinţe asemănătoare, care vor forma mai departe o întărire pentru cele deja aflate în curs de învăţătură.
Condiţiile de apariţie a înţelegerilor la oamenii care nu au o bază de cunoaştere foarte amplă, din informaţiile curente, se formează şi prin masa celor care află de o asemenea „iluminare” şi o acceptă. Căci putem numi oamenii care au ajuns la înţelegeri profunde, chiar dacă simple: iluminaţi, ca să ne încadrăm în folosirile generale. Astfel se formează o masă a celor care oferă altora din înţelegerile şi cunoaşterile lor, şi o masă a susţinătorilor lor, fără de care fenomenul s-ar pierde. Oamenii care au experienţă mai multă, ca spirite întrupate de multe ori în condiţiile locale, vor fi primii care vor înţelege ce se petrece cu ei. Iar cei care vor deveni susţinătorii lor vor fi spirite cu experienţă doar mai puţină – însă suficientă pentru a accepta cele oferite de cunoscător, de cel numit iluminat. Necunoaşterea procesului şi chiar împiedicarea derulării lui de către oameni care au alte interese personale sau de grup spiritual propriu, conduc la neînţelegerea faptului că amintirea – căci este o amintire – este un proces normal, aflat în derulare cu viteze diferite pentru grupuri diferite de oameni. Pe măsura înţelegerii condiţiilor care creează fenomenele şi, în continuare, pe măsura creşterii grupurilor care acceptă, înţeleg, intuind adevărul, înţelegerile se dezvoltă şi se reunesc cu cele din alte domenii, fiind de multe ori bază pentru dezvoltări colaterale. Acest lucru este important de înţeles: lărgirea petelor de cunoaştere care apar simultan aproape, pe întreaga planetă şi unirea lor treptată, până la acceptarea tuturor populaţiilor de acelaşi fel: oamenii care suntem, pe Pământ, în speţă. Lărgirea orizontului tuturor oamenilor şi lărgirea treptată (dar rapidă) a spectrului de vibraţie în întreaga lume, conduce la pierderea imaginii de iluminat. Scânteia iniţială se pierde în focul care izbucneşte şi cuprinde totul, treptat. Chiar dacă cei dintâi au continuat să aducă idei noi, ei nu mai sunt consideraţi în acest fel, ci se consideră că doar primul moment a fost de iluminare, momentele ulterioare fiind consecinţe ale celor dintâi, prin gândirea şi regândirea elementelor de cunoaştere prin prisma noutăţilor. Nu mai este un nou absolut. Toată lumea se serveşte din noutăţi, dezvoltă, foloseşte, aprofundează. Toate se înlănţuie astfel. Ceea ce este însă domeniul inerţiilor, când se pare că inerţial lucrurile nu mai capătă noi făgaşuri – sunt de fapt aplicaţii normale, în condiţiile în care toate se schimbă pe planetă: alte spirite la întrupare (care au nevoie să treacă prin folosiri, la rândul lor); alte vibraţii planetar-stelare, căci ritmurile vibraţiilor planetare aduc mereu alte condiţii, mereu schimbate, alte forme de încadrare a manifestărilor, în diverse forme: căci sunt mereu grupuri noi, pe lângă cele care experimentează un set de aplicaţii, apar noi împletiri ale grupurilor vechi (bătrânii) cu cele noi la întrupare (tinerii); apar alte forme de creaţie, alte forme de relaţii între grupurile aflate la întrupare în procesele noi de creaţie. Şi altele, asemănătoare, cu multe alte subtilităţi care apar în planul trăirilor populaţiilor, care schimbă totul în funcţie de influenţele care vin de la un biosistem aflat şi el într-o continuă modificare.
În asemenea situaţii, unii doresc ca timpurile să se schimbe rapid, alţii nu pot să se schimbe pentru că au şi ei cele proprii de făcut, venind în urma celor dintâi. Dar când toate grupurile planetare vor trece prin toate manifestările pe care punctul universic local le poate oferi, atunci cu adevărat totul se poate schimba; chiar dacă puncte, pete de schimbare au pornit deja în lume, ele nu pot avea putere de generalizare până când „vechiul” nu şi-a trecut toate întrupările în revistă.
Dar toate noutăţile sunt bune pentru cei care au trăit deja ceea ce au avut de trăit din cele vechi şi, pentru că întotdeauna la final de etapă veche vin cei mai puţin flexibili la întrupare, care au nevoie imperioasă de ajutor, ajutătorii lor au nevoie de experienţa lor pe care o oferă acestor ultimi experimentatori. Dar ei au nevoie şi de susţinerea cea mai nouă pe care o pot oferi ajutătorii încă şi mai puternici decât ei.
Deocamdată acesta poate fi un tablou aproximativ al elementelor de înţelegere a celor mai simple lucruri pentru care noţiunea de iluminare nu prea are sens în lumea noastră. Dacă dorim să îl oferim, avem toată libertatea. Dar adevărata înţelegere este departe de imaginea de mister pe care o oferă diferite grupuri de oameni. De multe ori explicaţiile sunt vagi pentru că nici cei care trăiesc diferite fenomene necunoascute nu le pot încă descrie (pentru că societatea nu le oferă loc de dezvoltare încă), făcând de multe ori confuzie între exerciţiu de activitate mentală, dezvoltarea conştiinţei extinse, înţelegerea deosebirilor fundamentale între spirit şi corpul de manifestare al spiritului – şi iluminare. Sigur că fiecare înţelegere în parte este o unealtă de luminare pentru tot ceea ce omul a trăit şi o cale de mers mai departe pentru ceea ce are de trăit în continuare. Din acest punct de vedere, momentul de răscruce poate fi numit iluminare. O iluminare personală, mai departe un exemplu personal de desfăşurare pentru alţii.
Cu toate acestea, întreaga literatură care se referă la oamenii care urmăresc cu toată sinceritatea lor înălţarea spirituală, cunoaşterea desfăşurărilor, ajutor oferit celorlalţi semeni, apoi filmele pe care le putem urmări despre iluminare – toate constituie un bagaj care aduce în prim plan o parte din ce în ce mai mare a omenirii, care contribuie la echilibrarea lumii în care trăim. Nu ne referim la cei care îşi doresc puterea cu orice preţ. Cei care nu o doresc au puterea să-şi aducă un aport deosebit la stabilizarea vibraţională a lumii în care trăim. Este bine să înţelegem că oamenii trăiesc descoperind diverse lucruri care le îmbunătăţesc calitatea vieţii lor interioare, într-o lume în care războiul, crima, promiscuitatea sunt încă înaintate şi volumnoase. De aceea efortul lor de a-şi depăşi propriile limite formează un câmp spiritual deosebit de bogat, care îi ajută şi pe alţii în ceea ce numesc ei “iluminare”.
Acest lucru, de asemenea, trebuie înţeles corect: ajutorul pe care majoritatea celor care se consideră iluminaţi prin puterea lor proprie, sau chiar prin putere divină, îl primesc, cu care sunt datori – cu mult !! – celor pe care îi dispreţuiesc pentru că nu încearcă acelaşi lucru. Totuşi ei nu-şi propun în mod special acest lucru: să dispreţuiască, pot ignora cu intenţie sau fără intenţie, pur şi simplu trec nepăsători prin viaţa pe care şi-o consideră înălţată, fără să se gândească nici o clipă la derularea vieţilor altora. Ar trebui să-şi remodeleze gândirea, simţirea, să nu caute o liniştire care nu este decât un exerciţiu sau o condiţie mental-emoţională: datorită unor conjuncturi sociale sau unor condiţii planetare în permanentă schimbare, înălţare, prin care devin compatibili cu mediul lor de trai şi cu cei din jurul lor.
Schimbarea mentalităţii proprii cu o asemenea gândire, simţire corectă şi profundă, poate aduce mult confort propriei persoane şi o putere din ce în ce mai mare de aprofundare a tuturor celor care stau la rând, în continuare, să fie descoperite, înţelese: mereu mai înalt, mai profund, de calitate superioară.
Mai sunt multe de discutat privitor la aceste aspecte. Treptat, pe măsura altor înţelegeri, vom mai discuta cu privire la această temă. O închidem deocamdată, abordând în continuare şi alte aspecte ale evoluţiei noastre.