Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

luni, 19 august 2019

ALTE DETALII PRIVIND FENOMENOLOGIA NDE (experiențe în apropierea morții)

I. IDEI PRINCIPALE
1. Fenomenologia legată de intrarea/ieșirea din destin (din viața fizică) este legată de mecanisme care funcționează într-o armonie perfectă între ele și toate la un loc cu necesitățile de evoluție ale spiritelor.
2. Necesitățile de cunoaștere a tuturor fenomenelor legate de intrarea/ieșirea (parțială sau totală) din întrupări: 
– experiența acumulată ajută la suportarea/evitarea efectelor grele ale fenomenelor legate de aspectele morții;
– participarea la funcționările propriilor corpuri, prin cunoașterea structurilor care permit asemenea fenomene;
– în viitorul evoluțiilor noastre: participarea, în totală conștiență și totală cunoaștere, la crearea corporalității de întrupare a spiritelor aflate în evoluții începătoare. 
3. Lipsa de cunoaștere și confuziile conduc la frică în fața fenomenelor crezute a fi legate de o moarte totală: adică călătorii astrale, activități mentale intense, etc., dar numai necunoașterea mecanismelor naturale contribuie la confuzie și frică, fără ca aceste fenomene să fie ele în sine aducătoare de moarte; decesul este un proces natural, alături de accidente sau acte agresive premeditate din mediul de trai. 
4. Mecanismul desprinderii parțiale a corpului astral și efectuarea de călătorii astrale în mediul înconjurător (planetar sau cosmic) este un proces natural și periodic (legat de intrarea în starea de somn profund); el se derulează prin deplasarea corpului astral cu canalul său energetic protector și revenirea (automată sau conștientă, dorită) când vibrația personală este recuperată prin puterea funcționării selectorilor de vibrație și a canalului de destin. 
5. Mecanismul decesului pentru spiritele aflate la începutul evoluțiilor care nu au încă corpuri spirituale, este dictat de întreruperi prin jocul lanțurilor trofice ale biosistemului; pentru spiritele mai avansate în evoluții care au corpuri spirituale, aceste corpuri impulsionează selectorul amplificator de vibrații și subselectorii de la corpul astral și mental pe parcursul vieții, iar când se instalează o oboseală care nu mai permite funcționarea corectă, corpurile spirituale întrerup puterea de implicare în funcționarea selectorilor, iar aceste lipsuri de implicări întrerup curgerea radiației cu vibrațiile cele mai joase – corespunzătoare corpului dublu eteric și corpului fizic (care obosesc cel mai repede); are loc desprinderea canalelor eterice de destin ale acestor două corpuri, iar canalul energetic total de destin se închide sub corpul astral, cuprinzând în el numai corpul astral cu toate corpurile cu vibrație mai înaltă, formându-se astfel entitatea astrală care își va continua manifestările. 

II. DETALII, DISCUȚII
Să revedem câteva idei principale din cele discutate în articolul anterior:
1. Mulți consideră că experiențele în apropierea morții ar fi unice, drept pentru care religiile consideră că sunt ”în grădina lui Dumnezeu” și nu avem permisiune să ne ocupăm de ele, înfierând astfel călătoriile astrale pe care unii dintre noi le căutăm, determinând frică și încredințări negative. Este necesar să spunem cu orice prilej că nu este de loc adevărat, că sunt fenomene absolut normale, naturale, care se diminuează în mod natural în perioada în care Pământul a suportat o vibrație zonală joasă, la minimul său cosmic; iar acum, pe măsura creșterii vibrației planetare, asemenea puteri spirituale și multe altele vor reveni în modul cel mai normal în viața oamenilor – cele mai avansate spirite de pe Pământ. Și pe care le vom folosi în viitor pentru a cunoaște absolut tot ceea ce poate fi cunoscut pentru derulările viitoare ale destinelor omenirii și pentru a relua treptat, în proporție de mase, relațiile conștiente ale fiecărui om cu entitățile sale ajutătoare de destin. 
2. Asemenea fenomene de natura: clarviziunii, clarauzului, clarmirosului, precum și comunicări interpersonale cu entitățile astrale, sunt comune și evenimentelor care se petrec în zilele dinaintea decesului, și sunt de natura celor care nu au nici o legătură cu decesul; dar în stare de trăire normală are loc o conștientizare mult mai rapidă a fenomenelor de intrare/ieșire din starea astrală. În stare de meditație activă, cu scop de căutare a fenomenelor de acest fel, totul se petrece conștient, contribuind astfel la completarea unor cunoașteri complexe a lumii în care trăim. 
3. Așadar discutăm despre:
– percepții mentale, cu senzorii corpului mental care formează percepții vizuale, auditive și altele asemănătoare percepțiilor fizice, în stare de trezie, care dublează percepțiile prin corpul fizic; primite în liniște sufletească, fără teamă, pot fi specifice vizionării vieților anterioare, vizionării unor evenimente care se petrec la distanță de observator, pot fi studiate structurile universice (din galaxie și din amintiri de dincolo de galaxie);
– călătorii astrale: prin desprinderea parțială a corpului astral de restul sistemului corporal, în scopul recuperării vibrației pierdute prin activitatea fizică și emoțională, precum și călătorii astrale în continuare, în prezența ajutătorilor astrali de destin dintre care multe entități sunt foste rude, cunoștințe, care au finalizat programul lor fizic și evoluează în continuare ca entități astrale. 
Fenomenologia care a fost legată de apropierea morții nu este de fapt specifică morții, ci situațiilor în care corpul fizic este în liniștire înaintată (numim această stare cerebrală ”alfa”), spontană sau indusă, urmărită conștient sau sub influența unor substanțe anestezice sau psihedelice. Dar și starea de vlăguire dinaintea decesului conduce la aceleași efecte, la fel ca și stările aflate sub influența anestezicelor care în anii ’80 au fost studiate de medicii care au primit informații de la cei care au trăit asemenea experiențe. 
De asemenea am discutat despre faptul că toate felurile de corporalități au mecanisme de declanșare și trecere de la o formă de întrupare sau de manifestare la alta – deci de desprindere a unui corp de altele. Pe Pământ aceste mecanisme în principal se leagă de corpul astral, care are posibilitatea de:
– desprindere parțială și de corpul aflat deasupra lui (corpul mental) și de corpul aflat dedesubt (corpul dublu eteric), dar rămâne indestructibil legat de sistemul corporal prin canalul său energetic – parte integrantă a structurilor complexe ale canalului energetic total de destin. Acest proces este reversibil: corpul astral iese și apoi revine, se recuplează cu restul sistemului corporal, după necesități;
– desprinderea totală de corpul dublu eteric care cuprinde și corpul fizic: aceasta este ireversibilă și se petrece prin intermedierea unor alte mecanisme, legate și de decuplare, dar și de funcționarea selectorului amplificator de vibrații (și a subselectorilor corpului astral și mental), precum și de întărirea suplimentară a corpului astral care devine imediat corp de manifestare curentă a spiritului care rămâne în continuare în întrupare, ca entitate astrală, manifestare ajutată de totalitatea corpurilor cu vibrație superioară care rămân în continuare deasupra corpului astral, în același sistem corporal. 
Pe de altă parte funcționarea unor asemenea mecanisme care lucrează într-o armonie perfectă, nu permite sub nici o formă vreo pauză de întrupare vreodată, indiferent dacă este vorba de a conștientiza sau nu procesul de trecere de la o formă de manifestare sau alta, de la o formă de întrupare la alta. 
Chiar dacă ele nu sunt conştientizate de la începutul evoluţiilor, pe măsura avansării în evoluţii absolut toate spiritele învaţă treptat să şi le conştientizeze şi să ajute la:
– suportarea cu uşurinţă a celor necunoscute, la început, cunoscând bine simţirile de toate felurile, oriunde şi în orice situţie posibilă;
– participarea la propria fenomenologie, în mod conştient şi urmărindu-şi propriile simţiri, ori în condiţii optime, ori în condiţii grele, agresive, din care vor curge învăţături de evitare a provocărilor sau de evitare a folosirii perverse a efectelor;
– participarea – în totală cunoaştere a tuturor felurilor de fenomene, de stări, de simţiri, directe şi conexe, precum şi a tuturor structurilor corporale care sunt implicate – la crearea corporalităţii de întrupare a spiritelor aflate la începutul evoluţiilor lor, indiferent de felul întrupărilor (cu corpuri care au vibraţie joasă sau înaltă, fizice, sau fluidice, sau spirituale, etc.) şi de existența altor specii locale.
Iată aşadar cum se derulează cursul învăţăturilor noastre pe treptele evoluţiilor: în acest caz – legate de intrările/ieşirile din întrupare. De aceea întoarcerea ca evoluat superior, şi ca ajutători pe locurile, şi în situaţiile pe care le-am trăit la începutul evoluţiilor noastre primare – aşa cum sunt majoritatea spiritelor umane de azi, are o extrem de mare importanţă pentru toate activităţile noastre viitoare. 
Spiritele aflate pe primele trepte de evoluţie nu percep altceva decât un val de energie în momentul trecerii, decesului; iar în cazul trecerii de la corpul fizic de manifestare la corpul astral – ca o uşurare, indiferent dacă condiţiile trecerii sunt normale (deces normal, natural) sau agresive – datorită deteriorării agresive a corpului fizic care se desprinde împreună cu corpul dublu eteric de corpul astral cu restul corporalității; în acel moment, spiritul se “zgribuleşte” de durere, se chirceşte şi radiaţia sa părăseşte corporalitatea cu vibraţie foarte joasă (corpul fizic şi corpul dublu eteric); în acel moment are loc deschiderea canalului energetic de destin care nu mai este sprijinit de radiaţia spiritului, eliberarea corpurilor golite de radiație și imediat închiderea canalului total în jurul corpului astral, întărindu-i, dublându-i puterea și protecția. 
Pentru spiritele umane condiţiile de trai nu sunt decât extrem de rar de o asemenea duritate pe care o cunoaştem azi (cu agresiuni, boli, bătrâneţe cu deteriorarea avansată a corpurilor cu vibraţie joasă (corpul fizic şi corpul dublu eteric). Vedem şi credem că permanent vieţile noastre se zbat în condiţii grele/rele de trai, dar asemenea condiţii sunt extrem de rare (raportat la anii pământeni – cel puţin 2-3 miliarde de ani), dar asemenea condiţii devin învăţături avansate pentru orice spirit, pentru orientare, adaptare și corectarea manifestărilor în asemenea condiții: sunt corecţii şi consolidări pentru manifestările superioare acelora care au condus la greutăţile de trăire pentru ei înşişi şi pentru semenii din jur, pentru toate vieţuitoarele planetei. Tocmai de aceea ele sunt rare pentru că, pe lângă trăirile progresive curente, învăţăm să analizăm şi să ne corectăm în condiţii neobositoare pentru orice spirit, conform experienței sale corespunzătoare treptei de evoluţie în curs. 
Trecerea de la viaţa fizică la viaţa astrală păstrând parţial acelaşi sistem corporal constituie, la începutul evoluţiilor, un motiv greu de neînţelegere a întregii fenomenologii. 
Mari confuzii se formează atunci când există informaţii extinse, şi chiar conştientizarea unei părţi a fenomenelor, dar nu există o cunoaştere suficientă a acestora, chiar şi generală, a etapelor şi trăirilor aferente, cu atât mai mult în condițiile necunoașterii structurilor noastre corporale cu vibrație înaltă. 
Tocmai de aceea se confundă fenomenologia generală a unor treceri de la viaţa fizică, de om, la viaţa de entitate astrală, cu ceea ce este concret activitate mentală – cu structurile corpului mental (mai ales acum, când activitatea mentală este în curs de dezvoltare) şi cu activitatea astrală realizată din întrupare cu corp fizic: adică din starea de somn cu amintiri din timpul acesteia, pe care azi omul le numeşte vise. Starea de somn nu este o stare de amorţeală, ci o stare latentă de funcţionare a corpului fizic în timp ce corpul astral se desprinde parţial de restul sistemului corporal, rămânând totuși legat de acesta prin partea de canal energetic de destin corespunzătoare corpului astral: este o legătură puternică, indestructibilă, tocmai pentru că acest canal al corpului (canalul energetic al fiecărui corp în parte) este parte a canalului energetic total de destin realizat numai de entităţile coordonatoare ale destinului întrupatului, dintr-o singură şi permanentă bucată, astfel încât nicio forţă materială (deci niciun alt întrupat) nu o poate distruge. 
Este drept că există confuzia cazurilor de deces în somn, dar tocmai lipsa de cunoaştere care este instituită de societatea condusă de oameni necunoscători în profunzime ai vieţii universale, ajunşi prin abuz de putere în funcţii de conducere, conduce la asemenea confuzii. Decesul poate avea loc în orice moment al vieţii din multe motive, indiferent dacă întrupatul se află în stare de conştienţă fizică sau în stare latentă: mai clar – în stare de trezie sau în stare de somn. Motivul tebuie căutat în funcţionarea corpului fizic, pe care întrupatul nu-l îngrijeşte în mod optim, şi nicidecum în starea de funcţionare a corpului astral sau a canalului energetic de destin. Canalul corpului astral nu are în acest caz legătură cu funcţionarea corpului astral sau a oricăror altor corpuri, dar dacă destinul, adică forma de transmitere a radiaţiei totale o cere prin funcţiunile întregii radiaţii (nu numai a celei fizice sau astrale), atunci prin corpurile spirituale (care sunt corpuri matriceale pentru toate celelalte corpuri: de la fizic la cauzal) se determină desprinderea corpului dublu eteric (care dublează corpul fizic) de corpul astral prin funcţiunile întregului canal de destin şi astfel se instalează decesul. Singur canalul energetic al corpului – care este doar o parte a canalului total de destin – nu se poate sub nicio formă desprinde singur sau prin orice influenţă exterioară. 
Nu există aşadar deces care să nu fie supus funcţiunilor corpurilor spirituale, care activează o serie întreagă de alte funcţiuni: de la selectorii de vibraţii până la desprinderea corpului astral de corpul dublu eteric. Nu va exista niodată, nicăieri, un corp astral în stare liberă, plutind în derivă prin cosmos. Trecerea se face în momentul în care efortul de menţinere a vieţii – corpul fizic în cazul nostru, cu radiaţia corespunzătoare, devine prea mare şi spiritul nu mai poate menţine legătura cu organele vitale. Acelaşi lucru se petrece în cazul oricărui corp de manifestare, pe Pământ sau oriunde în altă parte din univers: şi în cazul entităţilor astrale, şi în orice fel de alte entităţi, în orice parte a universului.
Dar ceea ce simte omul – să rămânem în această situaţie a noastră – este de multe ori asemănător cu tot felul de alte simţiri cu care deocamdată, la acest nivel de vibraţie a planetei şi în această conjunctură de necunoaştere generalizată, nu suntem obişnuiţi şi le confundăm mereu pe unele cu altele. O serie de fenomene au fost crezute a fi specifice apropierii morţii – dar cel ce a povestit nu s-a aflat totuşi într-o asemenea situaţie, care a putut fi evitată sau amânată. În situaţii mai grele, corpul fizic intră în stare de latenţă, de funcţionare la limita conştienţei, dar corpul mental, puţin cunoscut azi în activităţile sale multiple, transmite ceea ce el are în funcționările sale tot timpul de fapt, însă percepţiile prin intermediul său sunt acoperite de percepţiile corpului fizic, iar ceea ce vine în continuare de la corpul mental (şi astral, şi cauzal) apar ca intuiţii de care majoritatea oamenilor nu ţin cont. 
Tocmai de aceea în asemenea situaţii (răniri, boli, etc.) omul simte ceea ce în mod obişnuit simte mai rar, când vibraţia planetei este mai înaltă în ritmurile ei proprii şi corporalitatea sa lucrează la parametrii ei optimi – ceea ce se petrece rar în vremurile de acum. Este ceea ce se numeşte impropriu că “cerurile sunt deschise” – dar de fapt percepţiile noastre cu toate corpurile sunt în funcţiune optimă: de la corpul fizic (ne confruntăm cu lipsă de somn, pentru că senzorii sunt în deplină acţiune) la corpul astral şi corpul mental, care redau elemente în mod obişnuit nepercepute, ci doar intuite a exista în lume. 
Aşadar, chiar şi cele intuite sunt procese cu care omul poate fi întrucâtva obişnuit în momentele sale de conştienţă, dacă este obişnuit să-şi creadă intuiţiile, să creadă în “premoniţii”. Sau cu “ghicirea” unor părţi care revin insistent uneori în coştienţă – cum sunt legăturile cu sufletele celor morţi, aşa cum se spune în popor. În plus, cele simţite pot ajunge frecvent la nivel de clarviziune – ceea ce este o activitate de urmărire a percepţiilor vizuale normale, cu senzorii corpului mental, sau de clarauz, tot cu senzorii corpului mental + astral împreună. 
Toate la un loc sunt obişnuite celor care au avut, şi au beneficiile acestor percepţii, urmărirea şi analiza personală, precum şi înţelegerea avansată a celor percepute. Aşadar, ceea ce ar fi necesar de acceptat este faptul că asemenea percepţii sunt specifice clarvăzătorilor, cum îi numim în mod normal azi, şi nu neapărat celor bolnavi sau care îşi intuiesc sfârşitul vieţii fizice. Entităţile astrale de natura cunoscuţilor sau rudelor, decedaţi în timp, apar oricum, oricând în cunoştinţa omului, la fel ca şi ajutătorii + coordonatorii de destin, dar mintea omului îi poate conduce către ceea ce cunoaşte prin destin: sfinţi, alte personae de renume religios sau istoric – totul depinde de încredinţările curente ale fiecărui om în parte. 
Din nefericire, legăturile de acest fel, din momentul de liniştire forţată de împrejurări, au condus la instalarea unei frici generalizate faţă de călătorii astrale curente, de activitate mentală de asemenea, care sunt asociate morţii sau pedepselor dumnezeieşti. Valurile noi actuale de întrupaţi pământeni au în ele multe spirite care au depăşit această frică în evoluţiile lor personale şi devin acum căutătoare de activitate mentală şi astrală, iar dacă sarcinile de destin nu cuprind folosirea lor încă la nivele extinse, totuși ei sunt și rămân foarte intuitivi şi deschişi tuturor informaţiilor cu privire la asemenea activităţi. 
Aşadar, să reţinem două lucruri importante:
1. Activităţile astrale şi mentale sunt activităţi obişnuite în evoluţiile spirituale: cele astrale, despre care am discutat pe larg în aceste studii, sunt obişnuite ale tuturor spiritelor aflate în evoluţii, mai devreme sau mai târziu, indiferent dacă sunt conştientizate sau nu ca atare; iar pe Pământ ele sunt obişnuite spiritelor umane, avansate în evoluţii, creatoare conştiente aflate în curs de universalizare. 
2. Faptul că nu sunt multe semne acum privind asemenea obişnuinţe se datorează unei reduceri naturale ale activităţii unor corpuri fluidice – mai ales de natura percepţiilor, dar şi ale altor activităţi care au fost desfăşurate de oameni în străvechimi: deplasare cu ajutorul corpului mental pe orizontală şi pe verticală, comunicare prin transfer de peisaj de la un om la altul și mai ales creație materială mentală. Aşadar ceea ce a rămas şi în perioada cu vibraţie planetară foarte joasă au fost – şi sunt, şi mai ales sunt în dezvoltare permanentă – percepţiile: în special cele vizuale şi auditive. Toate sunt în creştere acum, datorită creşterii vibraţiei planetare sub influenţa căreia cresc straturile interioare ale corpurilor astral, mental şi cauzal, antrenând toate valorile vechi în revenirea lor: chiar dacă deocamdată creşterea este mică, dar şi dorinţele oamenilor cresc din acest punct de vedere, şi posibilităţile de dezvoltare cresc şi ele în aceeaşi măsură. De asemenea, dacă doar foarte puţine persoane până acum au putut, prin dezvoltări succesive, să atingă starea de levitaţie – plutire la suprafaţa pământurilor şi apelor, în viitorul apropiat se va extinde mult (la noi numit mersul solomonar). 
Toate sunt programate astfel încât astfel de extinderi să crească treptat, neobositor, împreună cu comunicări mentale: nu numai ceea ce azi numim telepatie, transmitere de idei, ci şi transferul de peisaj – imagine cu mişcarea vieţuitoarelor, sunete naturale sau artificiale, stare vibraţională; toate vor redeveni în foarte scurt timp (cca. 100-150 de ani) la proporţii de mase. 

Niciun comentariu: