Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 24 aprilie 2010

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE DVS. : Câteva lămuriri despre moşi, şi nu numai


Răspund pe scurt comentariului primit la tema „Iluminarea (4)” adresa
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2010/04/iluminarea-4.html

„Exista ceva care mi-a scăpat atenției. In accepţiunea ta, "moşii" se reîntrupează numai in bărbaţi sau si in femei?
Spiritele ar trebui in accepția mea sa fie asexuate. Si atunci, noţiunea de "moş" nu ar trebui sa isi mai găsească justificarea utilizării. Conotaţia derivata din utilizarea cuvântului "moş" mă duce cu gândul ca acest gen de spirite evoluate ar trebui sa fi fost exclusiv bărbaţi.”


Se va urmări şi răspunsul la comentariul de mai sus, direct pe rubrica de comentarii la postare.

Ideea de moş, de strămoş, de străvechi face legătura cu cele cunoscute din literatura tradiţională. Este necesar ca în acest moment să cuprindem treptat toate învăţăturile, dar şi elemente ale istoriei învăţăturilor. Introducerea explicită a unei astfel de învăţături care a fost expusă în latura ei generală de prezentare pe blogul Drumuri Spirituale, este şi necesară, şi posibilă acum, în pragul unui nou început în activitatea mea. Dacă până acum nu am prezentat decât generalităţi, fără să intru în profunzimea unor noţiuni, a venit timpul să o pot face: nu m-am lansat în prezentări diverse – rezistând tentaţiei de a răspunde acuzaţiilor de îngustime de idei – pentru că nu aveam perspectiva realizării siteului. Acum, în acest moment al activităţii mele, el există şi am început deja umplerea cu câteva capitole, pe fiecare element al structurii sale. Aşadar, veţi avea în curând unde să citiţi cursiv, etapă cu etapă, istoria străveche a ajutătorilor noştri, de care leg formarea scrierilor mele despre moşi. De aceea accentuez în acest moment câteva idei carora nu le-am putut dezvolta explicarea până acum, fără să pară drept idei de mister, de extratereştri, de rău şi de bine universal, imuabil, inflexibil.
Moşii sunt de fapt aşa cum am spune „oameni”, iar în acest cuvânt nu deosebeşti femeia de bărbat. Asemenea oameni sunt exact aşa cum ar fi fost posibil să fie orice om pe Pământ, dacă nu am fi fost acum în mijlocul unor blocuri spirituale piramidale în călătorii regresive – în evoluţii care formează o etapă rară, dar absolut necesară pentru evoluţiile noastre. Adică, dacă s-ar fi desfăşurat o continuare a evoluţiilor străvechi, cu puteri doar parţial păstrate datorită timpurilor planetare schimbate, aşa cum ştim acum: de tipul pe care azi îl putem numi lemurian, sau atlant, sau toltec (la origine: toltlec – sesizaţi ultimul „l”). Au fost populaţii umane care aveau doar o energetică (de fapt o structură material-energetică) a corpurilor lor mai densă în substructura fluidică: adică în acele corpuri ajutătoare ale corpului fizic, pe care ni-l recunoaştem azi. Ceea ce ar fi trebuit să facem, în astfel de condiţii – adică fără blocurile spirituale piramidale – ar fi fost trecerea – după ultima glaciaţiune – de la creaţia materială mentală la creaţia materială structurală: adică cu structurile corpului fizic (mâini pentru creaţie, picioare pentru deplasare, aparatul vorbirii pentru comunicare, gândirea secvenţială pentru planificarea activităţilor). Iar pentru creaţia materială să folosim structurile corporale ale altor întrupaţi (plante, animale), elemente de întrupare a planetei (pământuri, metale, cristale, apă, gaze). Ca şi acum, în condiţiile pe care le trăim cu toţii, chiar dacă social-spiritualul este mult mai complex în condiţiile multitudinii grupurilor spirituale întrupate pe planetă, ar fi existat o greutate inerentă a desfăşurării creaţiei materiale. Dar nu şi greutăţile deosebite, cunoscute de noi, în relaţiile dintre oameni. O greutate pentru care ajutătorii care sunt azi printre noi, şi la marginea societăţii noastre, ar fi trăit, ar fi lucrat cunoscuţi fiind de toată lumea, chiar dacă ajutorul direct primit de la ei ar fi fost cerut rar, existând conştiinţa că mai întâi omul trebuie să facă toate încercările posibile pentru a ajunge la un rezultat propriu, din care, pentru o calitate superioară, ar fi întrebat un ajutător cunoscut: oameni asemenea lor, care au însă în plus o experiență mult mai mare în toate domeniile manifestărilor umane (ca întrupaţi pe Pământ, în acest punct al Universului Fizic).
Oameni care, la fel ca şi oricare alţii, se organizează în familii, dar numai atunci când este cazul să facă o lucrare de mare complexitate împreună, cu necesitatea antrenării simultane de energii pe care deocamdată le vom numi şi noi: Yin şi Yang. Energii care sunt vehiculate în proporţii mai mari – nu totale, exclusive – de către femei sau de către bărbaţi. Vom găsi moşi bărbaţi şi moşi femei (babe, ursitoare), cu o densitate de o parte şi de cealaltă în funcţie de necesităţile spirituale ale societăţilor umane sau de cerinţele unor timpuri planetare. În timpurile pe care le trăim azi, la sfârşitul etapei intuitive, foarte rar apar acum familii de moşi, cupluri pentru perpetuarea formei lor corporale.
Aşadar este bună intuiţia conform căreia s-ar afla pe Pământ mai mulţi „moşi” decât „babe” şi de asemenea, că ei nu au copii. Chiar dacă cunoaştem noţiunea de supranatural (nu aş numi-o chiar superficială, căci oamenii vor să fie serioşi şi profunzi, dacă li se oferă prilejul) din ne-cunoaşterile noastre, să reţinem că întrupările în speciile planetare nu se fac în mod normal decât pe căile cunoscut azi de noi. Excepţii au făcut, la începutul întrupărilor spiritelor umane pe Pământ, entităţile dimensionale care au pornit crearea tipului, speciei, neamului omenesc (ca şi orice altă specie planetară, aici sau în alte părţi ale universului nostru). Astfel de entităţi nu le putem numi direct, de la bun început „oameni”, ci abia după ce toate structurile corpurilor lor s-au închegat în mod pământean, prin materiile şi energiile specifice acestei planete, în această dimensiune structurală şi au funcţionat la toţi parametrii lor de înaltă calitate.
De asemenea, atunci când au loc modificări corporale majore în structurile fluidice, în special, ale corpurilor unor specii, entităţile superioare testează ele înseşi trecerea, folosirea, maturizarea în etapele principale şi decesul, decorporalizarea totală la finalul destinului lor în această dimensiune (de evoluţie a spiritelor primare). Pentru că ei coordonează – ei simt totul pe propria lor „piele”, adică cu propriile lor simţuri, şi vor coordona astfel din perspectiva în care ştiu bine, direct, nemijlocit, cum trebuie să ajute, să protejeze şi să îndrume pe toţi ajutătorii întrupaţi în mijlocul lor – dimensionali sau umani – în viitoarele etape.
Trimiterea poate să fie la Iisus, şi nu numai, căci şi alte entităţi au realizat recalibrări ale tipurilor de ajutor de-a lungul vremurilor, cu referire directă la oameni – aşa cum suntem noi, nu la moşi, care sunt, şi funcţionează în corpuri cu energetica diferită de a noastră, a celor care ne diferenţiem de ei cu numele de oameni. Uneori de muritori, dar este de adăugat faptul că tot atât de natural se pot retrage şi ei din întrupări, deşi unii dintre ei pot trece, pentru derularea altor sarcini, în dimensiunea superioară a planetei.
Acum pot discuta mai mult despre entităţi dimensionale implicate în crearea speciilor, căci am perspectiva apropiată a explicării întregului proces de formare dimensional-transcedentală a omenirii. La fel ca şi procesele care au cerut rămânerea unor atlanţi în lumea contemporană, adică a acestor străvechi despre care am discutat pe scurt acum.

10 comentarii:

tasha spunea...

Sa-ti fac o marturisire draga mea Cristiana,chiar daca unele lucruri le stiam dinainte nu stiu cum faci ca prin felul tau de-a expune punctul tau de vedere ma faci de fiecare data sa simt ca am aflat un lucru nou si sa ma simt mai bogata din punct de vedere spiritual...multumesc draga mea draga!
Sa ai o duminica de vis!

Cristiana spunea...

Buna Tasha!! Ma bucur ca ai trecut pe aici, caci stiu bine ca ai un program foarte incarcat. Felicitari pentru proiectele tale!!
Cat despre ceea ce mi-ai scris... poate ca exista o compatibilitate intre laturile echilibrate ale incredintarilor noastre!! Daca am reusit ceva-ceva... inseamna chiar ca nu am trait degeaba!! Ce imi pare rau este faptul ca nu am prea mult timp sa va "colind" si eu pe voi mai des!! Daaa... las'ca ies eu la pensie!!
Week end placut in continuare!!

Dan Ioanitescu spunea...

Am priceput.

Dan Ioanitescu spunea...

Na, ca uitai esentialul: Multumesc frumos, Cristiana. :)

hera mariana spunea...

Am venit în vizită!
Da îmi place, doar că tabloul este f. puţin mai deschis în realitate!
Mulţumesc pentru faptul că l-ai pus la loc de cinste, chiar prea de cinste!
Te îmbrăţişez şi scuză-mă că nu pot acum să afectez timp pentru lecturi de specialitate cum postezi tu.
O să mă ocup de asta după licenţa Mariei.:)

hera mariana spunea...

Încă ceva, "pete în soare", se potriveşte cu vibraţiile pe care le studiezi tu, am citit acele articole.:)

Anonim spunea...

Cristiana, mi-am amintit acum de primul tau mesaj de intampinare pe care l-ai avut initial... acela in care spuneai ca iti place mai degraba sa asculti pasarile cantand, sa privesti florile.... stii... Nu stiu de ce, dar mi-e dor de mesajul acela... il mai ai salvat pe undeva prin notitele tale? Era un mesaj optimist, de primavara! Simt ca am nevoie de el! Il am in minte integral, il am in suflet total, dar nu-l stiu in cuvinte. Il mai ai? Vrei sa ni-l mai reproduci odata, undeva?... Te rog!!..

Cristiana spunea...

M-ai impresionat teribil!!! Sa traiesti!!
Chiar voiam sa schimb, tot cu proza din aceasta in versuri, ideea initiala a fost sa pun cate un paragraf din Leapsa de la Dan din timp in timp.. dar am uitat, cu toate cele pe cap..
Bineinteles ca o am si ma duc acum sa o pun !!!

Anonim spunea...

Daaaaa...vai, cat de repede l-ai pus! Nu stiu de ce, dar aveam nevoie de cuvintele astea! Ceva ESTE in ele pentru mine! Multumesc! Multumesc mult!

Cristiana spunea...

Sa stii ca si pe mine ma impresioneaza ori de cate ori le citesc, caci ele sunt intr-adevar rupte din viata mea, din simtirile mele, din bucuria mea cea mai intensa... Poate de aceea ele spun si altora despre ceva venit din toata inima, care chiar vrea sa mearga catre inimile tuturor!!
Toate cele bune!