PĂREREA MEA DESPRE PLEXURILE CORPURILOR FLUIDICE ŞI DESPRE MANTRE

1. DESPRE FUNCŢIONAREA ENERGIILOR CORPURILOR NOASTRE

Am reconfigurat un pic schema de răspunsuri, în urma celui de-al doilea comentariu în care se discută despre plexuri.
Părerea mea despre plexuri este deja prezentată în aceste studii. Sunt structuri materiale, ale unor corpuri materiale, dintr-un sistem corporalcomplex, format din componente (sau structuri, sau secţiuni) de vibraţii diferite, oglindind manifestări diferite ale spiritului întrupat astfel. Toate la un loc formează o ţesătură armonioasă, complexă, ale cărei secrete nu suntem nici pe departe în momentul în care să le fi pătruns complet.
După 10 ani studiu de corpuri fluidice, ceea ce eu pot spune azi este ca nu poti influenta sau macar constientiza functionarea lor, caci ele se armonizeaza intre ele.. Sunt nu numai cele 7 plexuri pe care le socoteste medicina orientala ca fiind principale, perceptibile sub forma luminiscentei lor... Acestea sunt 7 plexuri doar ale corpului vital (numit şi dublu eteric), cele care în prezent sunt mai dezvoltate decât corespondentul lor de pe spate – dezvoltate în egală măsură în vechimi, când omul avea percepţiile egale şi în faţă, şi în spate. Astfel de percepţii erau uniform dezvoltate, mereu susţinute prin activitatea creativă în primul rând, căci creaţia materială umană se îndrepta în principal către lucruri construibile de jur împrejurul omului, înconjurându-l din toate părţile. Casa, în principal, nava cu care se putea deplasa oriunde în spaţiul terestru, se creau ca o celulă de protecţie, cuprinzându-i omului toate corpurile sale, oferindu-i confort în timpul cercetărilor, învăţăturilor sale şi aplicării acestor cercetări şi învăţături.
Trecerea la creaţia materială “în faţă” a schimbat raportul de forţe energetice, treptat, conducând la dezvoltarea preponderentă a plexurilor de pe partea din faţă şi diminuarea funcţionărilor pe partea din spate a sistemului corporal.
Dezvoltarea, susţinerea şi diversificarea diverselor modalităţi de manifestare conduce la funcţionarea echilibrată plexurilor. Activităţi vechi de forţare a unor astfel de funcţionări a condus nu de puţine ori la stricarea echilibrului energetic normal. Efortul de deschidere a plexurilor care să ofere alte puteri decât cele normale poate să fie dezechilibrant, dacă nu este însoţit de o activitate curentă care să susţină moment de moment creşterea volumului energetic total.
Chiar şi în viaţa curentă, efectele unor dezechilibre în planul activităţilor se văd din ce în ce mai concret: celebrele – din nefericire! – migrene, insomnii, nervozităţi fără un evident motiv şi fără întrerupere, creind atitudini mereu agresive, sunt numai câteva dintre astfel de efecte. Viaţa ni s-a modificat sunt aspectul material, dar nu înţelegem încă necesitatea folosirii energiilor rămase nefolosite. Ne întrebăm de ce lumea deceniilor trecute era plină de tot felul de acţiuni pe care azi nu le mai considerăm normale: un singur exemplu pentru mine este concludent – folosirea milieurilor pentru tot felul de bibelouri… Cei în vârstă comparativ cu mine sunt furioşi când le iei, dar nici ei nu mai au puterea şi răbdarea să le pigulească, să le îngrijească; cu atât mai puţin noi, copiii, nepoţii nu mai găsim rostul lor în lumea atât de complexă care ne găzduieşte… Ca şi multe altele, de altfel, ceea ce conduce la o ceartă infinită între generaţii…
Dar, chiar dacă nu mai stăm să spălăm şi să călcăm milieuri, să ştergem bibelouri de praf, avem nevoie de consumarea echilibrată a energiilor corpului fizic, în egală măsură ca şi pe cele ale corpului emoţional, mental, cauzal. Activitatea spirituală este legată de corpurile spirituale, dar ele îşi trag echilibrul din realizarea tuturor activităţilor legate de celelalte corpuri. Echilibrarea atitudinilor interioare şi exterioare se leagă în primul rând de activităţile curente îndreptate spre întreţinerea vitalităţii corpului pe care îl ştim, folosirea echilibrării emoţiilor care ne oferă volum şi culoare vieţii: emoţiile negative vin, impulsionate cum ştim de fluxurile exterioare, dar este necesar să facem efortul de înţelegere a lucrurilor desfăşurate şi să ne înlocuim sentimentele agresive cu sentimente liniştite, cu acea cuminţenie a emoţiilor care oferă găsirea păcii interioare, de care ducem lipsă atât de mult… Efortul de înţelegere duce la folosirea planului cauzal, şi astfel activităţile se susţin reciproc şi echilibrează energiile în cascadă din nou până la corpul fizic.
În planul cunoaşterii profunde, sunt sute de plexuri, subplexuri, canale care functioneaza simultan, cu puteri in funcţie de necesitatea de destin, de la o perioada a vietii la alta. Echilibrarea plexurilor are o funcţionalitate specială, particulară fiecărui om în parte. Există o propoţionalitate în care fiecare corp funcţionează în funcţie de sarcinile de destin. Nu simţim funcţionarea plexurilor decât atunci când ceva nu merge bine. La fel cum nu simţim organele interne decât atunci când ne doare ceva, când se produce o tulburare majoră. Efectele se pot percepe încă din fazele iniţiale, dacă suntem obişnuiţi să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne simţim bine organismul.
Dacă plexurile ar ieşi din aceasta proportionalitate, ar insemna ca nu functioneaza ceva normal, am simti tulburari si dureri, nu am simti de fapt ceva care să semene cu funcţionarea unui plex... Ar apare dureri de cap, răceli fără motiv, spasme musculare, senzaţia de nod în gât şi multe altele.
Dacă funcţionarea lor intră în echilibru, efectul este o stare de liniştire, de pace interioară, un fel de plutire sufletească, de cunoaştere a răbdării cu care privim, şi primim fenomele şi evenimentele vieţii. De înţelegere a multor lucruri pe care nici nu le-am acceptat ca fiind posibile şi necesare vieţii de pretutindeni, pentru tot felul de alte înţelegeri – nu numai ale noastre, ci şi ale altora, ale tuturor oamenilor de pe Pământ. La care suntem spectatori sau participanţi, în măsura în care propriul nostru destin o cere. Fără invidii, fără gelozii, fără spaime şi temeri fără rost (…o să vină taifunul de nu ştiu unde şi la noi!!.. Nu ştii, soro, că aşa am citit undeva că numai dacă un fluture dă din aripi la ecuador, se face la noi furtună????..)
Alte aspecte ale celor înţelese parţial. Functionarea plexurilor cu 100% (pe care o contesta unii radiestezisti) exprimă de fapt acest grad de functionare in destin, proportiile dupa care ar trebui sa functioneze pentru a oferi exact conditiile necesare desfasurarii sarcinilor personale. Comparativ cu alt om, aspectul general poate sa fie mai puternic sau mai plăpând, unora le pot apare probleme de sanatate de la un moment la altul, dar asta inseamna ca se poate ajunge la dezechilibru mai repede sau in timp mai indelungat, in functie de ceea ce trebuie sa invete sau sa consolideze fiecare persoana in parte. De regula cei care au de consolidat ceva au acest echilibru foarte fragil, ceea ce nu inseamna ca el sau parintii lui etc., au fost/sunt niste pacatosi… Asa cum am spus si voi spune mereu, destinele noastre de aici se impletesc puternic cu sarcinile pe care le avem de realizat şi in alte parti ale universului, pentru care exista necesitatea consolidarii unor elemente speciale la nivele destul de grele de aplicatie acum, aici, pe Pământ.
Alte aspecte se referă la aplicaţiile, tratamentele bioterapeutilor care nu lucreaza decat maximum 10 - 15 minute pentru un pacient. Părerea mea este că astfel de tratamente sunt cele mai sigure. Am auzit multi oameni care se plang că “Bioterapeutii te "mângâie" un sfert de ora si iti iau milioanele degeba… cat de usor castiga ei ceea ce este rezultatul muncii indelungate a altora!!.. “
Este de comentat faptul ca nici multi terapeuti nu au invatatura spirituala necesara pentru a oferi sfaturi adecvate pentru ca omul sa-si pastreze si sa-si optimizeze permanent raportul consum energetic – recuperare energetica. Si atunci cand o fac, o fac fara sa atraga prea mult atentia, raspunzand la cate o intrebare a pacietului – daca pacietul are curajul sa o pună...
Dupa parerea mea, ar trebui ca inafara sedintelor de terapie sa mai existe o sedinta de sfaturi, sau sa ofere material xerografiat (o pagina..) cu sfaturi generale – daca nu este clarvazator răbdător sa stie ce trebuie fiecarui om in parte. Indiferent ce ar spune unii, şi fara neaparat sa vreau sa fac reclama, o cunosc bine pe dna Maria Kant, care mi-a pus si prima carte de metafizica in mana, in 1992 (si o face constant, dupa cate stiu eu, de 17-18 ani) dar mi-a si dat sfaturi datorita carora traiesc bine si in ziua de azi…
Aşadar… daca stim ca:
– nu avem numai aceste plexuri, ci sute de plexuri, subplexuri, canale, care isi modifica capacitatea de la o perioada la alta, in functie de mediul inconjurator, si trebuie sa le lasam sa functioneze asa cum sunt ele, pentru a nu le strica ritmurile;
– mai avem inca 4 corpuri care ne ajuta manifestarea cotidiana: vital (sau dublu eteric), astral (emotional), mental si cauzal - si mai ales daca am sti macar functiunile generale ale fiecaruia in parte;
– celelalte corpuri, pe care le numim spirituale, sunt corpuri purtătoare de sarcină de destin, care functioneaza exact asa cum trebuie, create deosebit de corect de ingerii nostri, neinfluentate de mostenirea parentală. Tocmai de aceea trebuie sa ne descurcam exact cu ceea ce ne ofera ele, pastrand doar echilibrul nostru cotidian, din care îşi trag ele funcţionarea echilibrată. Multi oameni se straduiesc sa aiba un comportament frumos, sa aiba un regim de viata echilibrat, dar nu reusesc sa-si pastreze sanatatea, caci au nevoie alte lucruri, pe care nici nu incearca sa la faca, crezand ca le pot periclita santatea. Este si cazul meu, scutita de sport din clasa a V/a, desi de fapt nu ar fi trebuit sa fac sport de performanta (orele de educatie fizica era practic sport de performanta..), ci sa fac sport usor si permanent, caci energiile fizice au fost intotdeauna uriase.. De aceea eram mereu ori obosita, ori irascibila, efortul permanent pe linie de invatatura nu făcea decât sa ma epuizeze constant.

Tinand cont de desfasurarea echilibrata a actiunilor noastre, a vietii noastre din toate punctele de vedere, vom ajunge sa avem exact ceea ce trebuie, conform cu sarcinile pe care le avem in programul vietii. Este mult mai usor sa ne dam seama, pornind de la o valoare medie, unde ar trebui sa plusăm sau sa diminuăm. Dacă trăim în general la valori medii, intuitiile functioneaza corect in viata majoritatii dintre noi, de la acestea trebuie să pornim către simţirea particularităţilor vieţii noastre. Suntem oameni constienti de viata noastra si trebuie sa avem incredere ca intuiţiile ne conduc EXACT ACOLO UNDE NE CERE VIATA NOASTRA… INDIFERENT DACA ESTE PLACUT SAU NU… DE OBICEI ALEGEM USORUL SI PLACUTUL, COMODUL – DAR VIATA NE OFERA DE MULTE ORI GREU SI NEPLACUT: este numai un aspect al celor cu care ne confruntăm (altora nu le este nici greu, nici neplăcut) pentru ca nu suntem obisnuiţi ele… Sunt exact cele la care trebuie sa ajungem să le trăim: ca si cum ar fi ceva placut si usor…
Legăm totul de comportament. Este corect, dar nu si complet.
Ne trebuie viata in care, in ritm sustinut, cotidian, sa facem câte putin din toate. Daca vorbim despre cei care locuiesc la bloc, sa facem miscare, chiar daca avem masina: inainte de a pleca in week end inafara orasului, o “incalzire”este tocmai buna, mergand repejor 2 alei/strazi de jur imprejurul casei. Cumparaturile marunte sa le lasam sa le facem mergand pe jos. Procedand in acest fel, mai facem ceva util: intram rapid in lumea care ne ofera ENERGIILE SOCIALE DE CARE AVEM IN MOD DEOSEBIT NEVOIE. De aceea e lasata aglomeratia pe Pământ: daca avem tendinta de a ne eschiva de la “iesirea in lume”, zilnic!! Atentie!! Nu vom face altceva decat sa ne privam de aceste energii, care ne ajuta enorm de mult la gasirea personalitatii noastre in fata lumii, la intelegerea comportamentelor si reactiilor umane, etc.
Este mult de detaliat la acest capitol. Câteva idei cred că ar utile:
– hrana echilibrata, cu legume si fructe in fiecare zi, nu mult – dar fara sa lipseasca;
– hidratarea corecta (maxim 1 1/2 l apa inafara de lichidele normale ale zilei, vara mai mult daca este nevoie, bauta pe indelete, nu dat de dusca o cana intreaga deodata, caci apa trece ca o vijelie prin tractul digestiv, lasad prea putin sa difuzeze in organism); eliminarea lichidelor acidulate (aici se cunosc multe privind toxicitatea consumului lor regulat) – dar nu de tot, din cand in cand un pahar de coca cola nu strica decat celor cu afectiuni inaintate. Avem nevoie de toate pentru a face faţă vietii noastre. O folosire stricta a unui regim riguros fara probleme evidente de sanate mai mult strica decat sa faca bine… ne dezobisnuieste de lume si nu avem nevoie de asa ceva;
– zilnic… partida de muzica: cantam cu muzica, facem exercitiu chiar daca stim ca nu avem “voce”; şi… vocea vine cântând!! Căci tocmai plexurile noastre ne face uneori afoni, zicem noi, depărtându-ne de cântec, ascultând, fără să producem. Nimic nu vine de pe o zi pe alta, aşa că este necesar să fecem fără ruşine exerciţiu zilnic!!
– zilnic discutii in care oferim sentimentele pe faţă, adaptand intreaga figura la sentimentele care ne anima. Avem nevoie enorma de expresia feţei, de aceea faţa noastra este atat de puternic dotata cu muschi… cei mai fini muschi pana la urma!! Discutăm pe toate temele, nu numai cele care ne avantajeaza cultura, imaginatia …imaginea noastra in lume! Varietatea sentimentelor umane este necesar a fi updatată(!) permanent.
– să gândim prin intelegere, prin observare: “Femeia aceea face cutare lucru… nu am mai vazut/sa nu fac si eu/sa fac si eu asa ceva”!! Nicidecum “Idioata! Uite ce a facu!!” să folosim cuvintele clare în gând pentru a reseta comportamentul: “Mi-a ieist din gura “Idioata! Uite ce a facut!!” dar “Idioata” nu trebuie sa mai folosesc eu personal, si sa dau si exemplu: “Eu nu mai folosesc cuvantul “Idioata!” sau “Nu cred ca este idioata, poate ca nu se pricepe la asa ceva, nu are cultura, nu a invatat-o nimeni” si trebuie sa dam exemplu bun mai departe”…
– acţiunea zilnică “Treabă în casă!!” Spalam un ciorap, o carpa de bucatarie, facem ceva chiar daca nu avem familie sau avem pe cineva care se ocupa de gospodarie: sotie, menajera, etc. Crestem şi îngrijim o floare, un animal, din ceea ce ne ofera orice vietuitoare este mult de invatat, de facut, de inteles;
– citim ceva, scriem ceva zilnic. Citim cu sentiment, cu pătrundere, cu înţelegere, nu in diagonala. Cititul in diagonala este numai pentru alegere. Citim cuvant cu cuvant, patrundem ceea ce citim, chiar si o lista de preturi. Sa nu uitam ca este ultima noastra viata in care mai putem face aceste lucruri, dupa care va veni o eternitate pana ce vom ajunge din nou pe aici, până ce prindem putere şi experienţă să o facem. Si fiecare lucru conteaza, fiecare clipa, traita asa cum putem fiecare dintre noi sa constientizăm.
Toate acestea folosesc TOATE ENERGIILE TUTUROR PLEXURILOR NOASTRE. Insomniile, nervozităţile, lacrimile (dar şi durerile noastre “reumatice”!!) merg mana in mana cu nefolosirile noastre energetice.
Dar… un lucru deosebit de important… sa nu ne luam dupa cei care vor sa ne impuna ceva. Forta de reactie sa fie de la inceput canalizată către “Lasa-ma te rog sa fac ceea ce simt eu!!” – si nu ajungând la răscrucea dintre putin “bine” care a mai rămas in puterea noastra de rabdare si “rau” – acolo unde am ajuns luandu-ne dupa altul….

2. DIN NOU DESPRE MANTRE…

Primul lucru pe care trebuie să-l evidenţiez aici este legat de faptul că nu am experienţă în folosirea lor, decât atât cât am studiat elementele esenţiale pentru a înţelege istoria şi folosirea lor în cazuri separate. Am şi eu istoria, experienţa mea legată de mantre...
La inceputul drumului meu constient spre pătrunderea spiritualitatii, citisem undeva ca trebuie sa ne ridicam de-asupra celor rele, care nu ne ofera starea de confort emotional...
Asa am facut, dar in asemenea situatie, m-am simtit ne-la-locul-meu privind de sus cele pe care nu le puteam patrunde. Şi unul dintre subiecte, draga Anonim, era exact simtamantul pe care ni l-ai descris la adresa mantrelor, in conditiile in care in jurul meu multi oameni le foloseau si asteptau efectele ca si cum ar fi stat la coada, asteptând sa le vina randul. Ma trageau si pe mine, dar eu spuneam ca inca nu mi-a venit randul... sa stau la rand... Si atunci m-am gandit ca pot sa stau turceste undeva si sa ma uit ca pe cer la cele care imi creau acea senzatie de disconfort.
Si m-am simtit mult mai confortabil...
Si am gandit ca fiecare om are felul lui de a fi si de a simti cele care il inconjoara. M-am imprietenit cu mantrele, dar nu le-am folosit. Am cautat sa inteleg...
...Am inteles ca sarcina de destin, conform caruia un om trebuie sa mearga prin viata sa, dar să şi participe la viata altora, poate sa se deruleze prin forte proprii sau ajutat de diverse artificii, pe care trebuie sa caute, sa si le aleaga din oceanul existent. Calea de cautare este de fapt o cale de extindere a cunoasterilor prin care cunosc oamenii, gandurile, vorbele, infaptuirile si incredintarile lor; ceea ce este un lucru cu adevarat deosebit!! Pe undeva mi-as fi dorit sa am o asemenea cale. E mai comoda, zic eu – deşi tangenţele cu oamenii sunt pentru unii deosebit de dificile. Tocmai de aceea destinul lor atinge asemenea aspecte, asemenea necesităţi. Sunt si in ziua de azi oameni care cred ca o astfel de cale ar fi trebuit sa aleg, sa fac cursuri, sa ma las antrenata in viata "normala", chiar daca incredintarile ma duc catre acceptarea celor nevazute. Si daca nu fac asta, ei cred ca ii trag spre mine. De fapt curiozitatea ii atrage si se considera pacatosi ca o fac, si pe mine pacatoasa ca ii atrag...
...Am inteles ca mantrele sunt bune la nivel mediu, caci ele au fost facute pentru perioada in care puterile omului erau extrem de mici, comparativ chiar si cu ceea ce avem acum, nu mai vorbesc de stravechimi sau de viitorul care se configureaza chiar în zilele pe care le trăim acum. Chiar dacă începem să le folosim şi simţim nevoia să le lăsăm, este foarte bine să facem după cum ne spune interiorul nostru şi să trăim în mod complex, conform normalităţii zilelor noastre. Energiile sunt din ce in ce mai puternice si pot dăuna, primite mai mult decât suntem obişnuiţi să consumăm. Mai ales pentru cei care nu au o activitate complexă pe parcursul unei zile, energiile nu se descarcă si provoacă stari neplăcute – până la pierderea sănătăţii.
Nu energiile dăunează, trebuie foarte bine înţeles acest lucru, efectele nefolosirii lor în mod constant pot conduce la stări neplăcute, soldate nu de puţine ori cu slăbirea sănătăţii. Blocajele enegetice – şi când discutăm despre energii discutăm şi despre materii, căci este necesar să cunoaştem diferenţele dintre materii şi energii (de aceea tot insist eu asupra acestor diferenţe) vor face obiectul unor expuneri separate.
...Am inteles şi din diverse proceduri de acest fel, şi din alimentaţie că toate sunt bune pentru ceva, dar trebuie sa fie intotdeauna un set complex de informaţii, care nu ajung, de regulă, la cel care doreste sa se dezvolte pe liniile pentru care sunt facute. In general, asemenea proceduri sunt azi de provenienta orientala, si nu au efectele scontate, în masă, asupra altor rase. Eu numesc rase umane cele deosebite dupa corpurile fluidice: grupuri mari de oameni cu sisteme corporale de forme diferite, cu unele structuri interioare diferite, care dau efecte diferite în timp. Rasele sunt mai mult sau mai putin amestecate, metizate, dar nu in masura in care sa fie tolerate perfect de toti oamenii. Ma indoiesc ca africanilor le-ar face bine. Dintre europeni (in general rasa atlanta, ariana, in timp ce asiaticii sunt rasa lemuriana, iar populatiile traditionale din America de sud – rasa toltecă: o rasă metisă între arieni şi lemurieni) deci dintre europeni multi nu suporta sunetele si chiar mâncarea orientala (soia, susan mai ales). Sunt numai cateva exemple, se poate discuta mult pe teme de acest fel.
Ideea este că pentru tine, personal, ca şi pentru toţi cei care sunt în aceeaşi situaţie, totul este un semnal interior conform caruia trebuie sa mergi prin forte proprii sau prin terţe metode, pe care trebuie să le cauţi. De obicei astfel de "alte metode" apar in viata, sau exista impulsul foarte puternic de cautare pentru a gasi calea proprie, folosind diverse elemente ajutatoare.