Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degrabă de păsările care i-au cântat la ferestre... de florile care i-au crescut în fața ochilor, dimineață după dimineață, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsă, de îngerii care i-au vorbit întotdeauna despre Moșii pământurilor străvechi și despre tainele ascunse ale omului mereu căutător în trecuturile sale, în prezentul său și în viitorul către care se îndreaptă cu încredere, străbătând valurile eternităților...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

joi, 13 august 2009

EVOLUŢII

Pentru înţelegerea acestui subiect este necesar să se studieze materialul prezentat în articolul „Zonele Universului Fizic” cu adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html

Se cunosc azi diferite forme prin care ne putem reprezenta evoluţiile spiritelor – după cum ne reprezentăm mental: în funcţie de cultură şi informaţia pe care o putem accesa, apoi treptat, prin forţe proprii, după cum creierul nostru decodifică informaţiile provenite de la senzorii corpurilor noastre fluidice: cu fiecare set de senzori – ai fiecărui corp fluidic pe care îl avem – putem percepe universul în care trăim.
De cele mai multe ori, evoluţia spirituală este imaginată ca o piramidă – dar ea nu este, de fapt, doar o schemă unidirecţională, pornind de la o bază (reprezentată ca fiind baza de pornire în cunoaştere) – ajungând la un punct, vârf, unde puţini ajung. Pentru fiecare spirit în parte, evoluţia poate fi imaginată ca pornind însă de la un punct – o singură formă de trăire, de manifestare (hrănirea pentru supravieţuire) şi dezvoltându-se până la un volum impresionant de cunoaştere.
Putem să reprezentăm aceste lucruri conform schemei de mai jos:


Fig. nr. 1 (a,b): Dezvoltări cantitative în evoluţii primare (1)


Fiecare linie de cunoaştere în parte este de fapt un volum dezvoltat treptat. Căci sunt direcţii care pot fi înţelese, la rândul lor, ca puncte de sprijin pentru înţelegeri în fiecare moment al trăirilor noastre curente, în fiecare loc din universul în care suntem ajutaţi să ajungem, să trăim, să învăţăm şi apoi să-i ajutăm şi pe alţii să trăiască ceea ce am trăit şi noi. Ne îmbogăţim treptat astfel experienţa chiar cu noutăţile trăirilor celor ajutaţi, după personalitatea, individualitatea manifestărilor proprii fiecărui spirit în parte.
Continuarea evoluţiilor are loc pe linia abstractizării elementelor de cunoaştere, pe linia unui parcurs de la volum – la esenţă. Nu este nicidecum o simplificare, o sărăcire de experienţă, prin nefolosirea celor învăţate anterior. Dimpotrivă, manifestarea cu puterile adunate, cu cunoaşterea şi experienţa practică, conduce la acel tip de acţiune care poate influenţa, doar printr-un singur gest, printr-un singur gând, o zonă întreagă a Universului Fizic.
Toată experienţa spiritului se concentrează astfel, la un moment dat, într-un punct – un punct de acţiune, în care spiritul este perfect conştient de toată suflarea întrupată pe care o ajută.



Fig. nr.2 : Exprimarea piramidală a înţelegerii esenţei.

Dar fiecare moment al trăirilor noastre, indiferent de locul şi timpul în care se desfăşoară el, indiferent de volumul experienţei, cunoaşterii noastre, se poate reprezenta în acest fel (cel descris mai sus). Mai mult, se poate înţelege faptul că trăim simultan astfel, în fiecare moment al vieţii noastre, două sensuri pe care le putem reprezenta piramidal într-o formă veche, unanim cunoscută azi de noi sub numele de Steaua lui David:



Fig. nr.3 : Simultaneitatea trăirilor noastre piramidale curente

Suntem în fiecare clipă într-un vârf al înţelegerilor noastre, într-un vârf al evoluţiilor noastre, cel pe care îl conştientizăm acum, în acest moment. Dar avem, urmăm un ideal, un vârf în faţă, pe care îl dorim în acest moment, în fiecare moment al trăirilor noastre. Atunci când ajungem acolo, putem percepe în plus încă două căi (cel puţin), înainte de a merge mai departe:
– multe puncte nu le-am înţeles şi avem nevoie să prindem mai multă putere, pentru ca apoi să ne întoarcem pentru a le înţelege, pentru a le trăi în mod extins;
– sunt multe spirite în urma noastră pe care le putem ajuta să meargă şi ele pe drumul nostru, aşa cum şi noi am fost (şi suntem permanent) ajutaţi să mergem pe acest drum.
Se simte nevoia de întărire, permanent: cel care este conştient de felul în care trăieşte îşi dă seama că are nevoie mereu de ajutor, dincolo de încurajarea pe care o primim permanent: să avem încredere şi în forţele şi în cunoaşterile noastre!!
Şi simţim nevoia mereu s-o facem şi noi, la rândul nostru, pentru cei care sunt în jur şi au nevoie şi ei, la rândul lor, de o astfel de încurajare.
Numai în acest fel, primind ajutor din orice parte a trăirilor noastre spirituale, putem ajunge să înţelegem, la un moment dat al evoluţiilor noastre, cum se pot separa – şi totuşi uni! – toate felurile noastre de trăiri, pentru a merge cu toate mai departe: nicidecum separându-le în eternitate; ci folosindu-le pentru a trece fără greutăţi dintr-o formă de trăire în alta, înţelegând şi folosind experienţa tuturor, mari şi mici, de acelaşi fel sau de feluri diferite, pentru a urca necontenit.
Şi unde nu mai este nici sus, nici jos – este trăire pur şi simplu, însă o trăire în perfectă şi mereu perfectibilă cunoaştere.
Şi unde nu mai există nici o frică în faţa existenţei altor păreri, acolo unde nimic nu se mai separă, unde totul este înţeles – nu controversat; unde nu mai este control – ci doar libertate: unde tocmai pentru că există reparaţia se acceptă libertatea, indiferent cum s-ar manifesta ea. Iar acolo unde există acestea două – se înţelege conlucrarea, fără ca accentul să cadă pe o direcţie sau alta (fig. nr.4: a,b,c).


Fig. nr.4 (a,b,c) : Parcursul evoluţiilor secundare începătoare (se mai numesc şi arhetipale).


Numai atunci trăirea devine semnificativă în orice punct al universurilor bazate pe formă, departajările necesare pentru ajutorul oferit celor care îl necesită luând şi păstrând forme fluide, în trăiri din ce în ce mai profunde; unde noţiunea de superficial este înţeleasă în profunzime, iar eforturile monadelor sunt îndreptate către depăşirea ei definitivă.
Mai detaliat spus, evoluţiile în lumea formelor (numite de noi universuri de manifestare prin intermediul corpurilor) continuă cu alte evoluţii în care formele nu se anihilează, ci doar monadele cuceresc o stabilitate înaintată în orizonturile nemarginite. Astfel de orizonturi nu mai cuprind creaţii stricte, strângând spaţiile in bariere, în dimensiuni separate, proprietăţi si creaţii de supravieţuire, dar permit monadelor să se manifeste într-o libertate pe deplin conştientă de lumea pe care o trăiesc total. Undele simţirilor lor formează însă fronturi de influenţe asupra lumilor cu formă strictă, care au nevoie de bariere şi spaţii care dimensionează şi direcţionează; şi se obişnuiesc să simtă şi să se manifeste în funcţie de volumul şi de densitatea acestor fronturi, între care ele înseşi sunt unde cu volum, iar volumul cuprinde în sine esenţa sa: pe care o caută mai departe, o înţelege şi se aşteaptă s-o atingă.
Este o lume în care monadele se despart de fraţii lor de spirit şi fiecare monadă în parte tinde către atingerea unui ideal suprem: o atingere care este posibilă însă numai prin ajutor oferit semenilor aflaţi pe toate treptele de evoluţie pe care le-a atins, apoi le-a cuprins şi ea, în ea însăşi. Monada devine din ce în ce mai conştientă, în continuarea celor deja cunoscute, că toate cele aprofundate de ea până în acest moment nu sunt decât cele dintâi începuturi micuţe: şi nu pentru că nu ar fi vrut – ci pentru că nu i-au permis puterile sale încă mici, oricât de mari ar părea altora. Va face orice sacrificiu pentru a-şi mări puterile, pe care şi le doreşte pentru a putea ajuta din ce în ce mai mulţi semeni.



Fig. nr.4 (d,e,f) : Parcursul evoluţiilor secundare avansate.

Departe de a-şi fi ajuns sieşi pentru eternitate, unda se esenţializează prin ea însăşi, cuprinzând în puţinele sale puncte rămase, de volum puternic condensat, întreaga experienţă uriaşă a necuprinselor esenţe ale timpurilor din eternitatea trăită (fig. nr.4: g,h).



Fig. nr.4( g,h) : Parcursul evoluţiilor centrale (a Fiilor de Dumnezeu).

Forţele sale cuprind, în conştientizarea lor, tot ceea ce ţine de universurile cu forme, lumi peste lumi pe care le poate trăi dinafara lor. Numai forţele sale se pot concentra şi întrupa, nemaifiind necesară coborârea permanentă în universul primarilor, atunci când este vorba despre o trăire personală.
Dar când este nevoie să intre în tangenţă pentru învăţătură cu micuţii săi fraţi – o va face! Făcându-se micuţ ca şi ei... Va construi, va munci, va învăţa şi va fi în acelaşi timp învăţător, neştiut pentru ei. Cu cât se va face mai mic, cu atât puterile sale vor creşte mai mari.
Se va strecura, cu forţele sale proaspete, fără să fie simţit, chiar şi înafara Casei Mari, a Centrului acestuia de evoluţie care i-a protejat fiinţa şi l-a ajutat să crească mereu. Va cunoaşte tot ceea ce este înafară, fără să deranjeze nici o uluitor de mică celulă ce abia se zăreşte printre fuioarele celor dintâi lumi, numite de toţi: fundamentală. Şi pe drept cuvânt, căci simte lumea din care a venit, în care s-a aflat tot timpul, dar în formele pe care le-a înţeles treptat ca fiind cele ale căror seminţe s-au format chiar acolo, înafară, pe care le-a purtat şi le-a dezvoltat pentru ca, în continuare, să poată ajuta infinitul număr de fărâme de viaţă pulsând atât de palid în Totul pe care nici nu-l poate numi, de fapt...
Întoarcerea Înăuntru îi va fi încununată de înţelegerea a ceea ce a devenit deja: toate forţele sale le poate susţine în interiorul său – dar ele radiază aşa cum a văzut la ajutătorii săi, care l-au sprijinit mereu, şi îl sprijină în continuare: căci nu se compară forţele şi esenţa sa – cu ceea ce se poate simţi la toţi aceşti puternici ajutători ai săi !!
Şi încă simte perfect de clar acum puterea şi radiaţia blândă şi atotcuprinzătoare a Lor, a marilor Creatori... Făuritori în egală măsură a uriaşului lor Centru de evoluţie şi a sa personală, încă micuţă monadă care se simte în continuare în faţa Lor!! Şi care Mai Marii fiind – totuşi Ei consideră cu înţelegere şi nesfârşită iubire cele mai mărunte celule dinafară, toţi cei care trăiesc Înăuntru şi proprii lor egali ca fiind, cu toţii, Fraţii Lor:

FRAŢI ÎN ETERNITATE !!

12 comentarii:

elena spunea...

gata iubita...am reusit. trebuie sa fie scris practic de doua ori: odata sa stie el ce drum urmeaza, si odata ce sa clickaie cititorul . mersic mult de tot

Cristiana spunea...

Bravoooo!!! Ma bucur mult, Elena !!

Anonim spunea...

Foarte interesant articolul !
Intreaga serie, de altfel.
Urmaresc si astept continuarea.

Cristiana spunea...

Multumesc! Am mai mult timp sa scriu decat sa introduc in PC si sa corectez!!
Sunt multe studii pe care le voi publica pe Bucuria Cunoasterii. Mai urmariti si acolo, o parte din studii le voi pune acolo, ca sa fac referiri la ele pe viitor, in articolele de dezbateri ale cunoasterilor noastre de azi, sa le simplific pe viitor, sa nu mai fie atatea probleme. Chiar si vreo 2 3 fraze din articolul acesta trebuiesc modificate, ma ia imaginea si literatura pe dinainte, ma las furata de ele si nu mai detaliez bine explicatia.
Invat si eu, cu totii invatam multe lucruri...
Week end placut!!!

Şerban Tomşa spunea...

Foarte frumos ! Impresionant ! Îmi dau seama că sunt un ignorant în comparaţie cu tine, dragă Cristiana, dar am marea şansă să te citesc. Îţi mulţumesc din toată inima.

Cristiana spunea...

Chiar cu placere, Serban! Tot ceea ce fac - fac cu placere! Este mai greu cu corectarea, ca sa satisfac si studiul, si literatura, si gramatica, si desenul cand este cazul...
Cred ca se atribuie lui A. Einstein ideea ca cineva stie mai mult doar pentru ca s-a ocupat mai mult de acea problema !!
Oricui i-ar apartine insa, ideea este cat se poate de adevarata... Eu am atatea carente la gramatica, fata de ceea ce ai citit tu eu sunt = zero!!! timp nu am sa o studiez bine, asa ca scriu "dupa ureche" si ma mai bazez si pe prieteni ca imi vor atrage atentia pe unde gresesc...
Cateodata prietenii imi spun, dar nu mai am puterea sa mai corectez... Ma cuprinde disperarea, dar imi sterg lacrimile si merg cu darzenie mai departe...
Mergem CU TOTII mai departe !!
Week end placut!!

Anonim spunea...

Cand citesc aici atatea idei interesante, intelepte, informatii inaltatoare credeti ca mai dau atentie eventualelor greseli de gramatica?
Editarea unor asemenea texte nu e usoara. Gandurile sunt complexe, vin in iures si trebuie repede puse pe hartie. Micile scapari de exprimare chiar nu mai conteaza.
Prindem ideea, ne hranim cu ea. Stim ca nu e timp pentru concentrare maxima pe forma pentru a nu pierde ritmul dezvaluirilor fondului.
Deci, nu va mai faceti griji pentru aceste aspecte minore.
Cu siguranta nimeni nu le pune pe seama vreunei carente in educatie (chiar pare absurda ideea in contextul blogului dumneavoastra, expresia unei intelepciuni exprimata complex si amplu) ci doar pe seama urmaririi ideilor profunde care se ingramadesc sa iasa la lumina in cuvintele asternute pe hartie si care nu mai au rabdarea de a astepta ordonarea in forma regulilor noastre, exterioare, lingvistice.
Si chiar nu mai conteaza.
Mult mai importanta este "hrana" decat "farfuria" sau "lingura" de care ne servim.

Cristiana spunea...

Doamne! multumesc din nou!
Mai spun si eu, din oboseala, acelasi lucru, cu farfuria si cu lingura!!
Exemplul meu, cand lumea imi face tot felul de observatii vine din experienta, caci m-am confruntat cu ani in urma, cu dispretul celor care nu ma lasau sa mananc din castronas de lut frumos pictat, asa cum stie românul! si cu sanatoasa lingura de lemn... asa cum bine simte romanul...
Si am dat apoi acelasi exemplu si in scrierile mele...
Dar stiu ca sunt si cazuri in care trebuie sa simplific si sa organizez textele ca sa le inteleaga toata lumea.
Stiu asta, este greu, dar cand ma opresc din plivit straturile de flori ma suspectez de comoditate!! Si o iau de la capat, 1 2 3 zile mai tarziu, cand pot, cum pot!!

Ma intremez din felul in care vad ca invatam unii de la altii.. Mi s-au cristalizat si mie atat de multe lucruri, m-am imbogatit cu toate cele pe care le cautati si voi sa le intelegeti, incat nimic nu pare oboseala, la drept cuvant..

Uneori poate doar fiţe de fetiţă îmbătrânită în mironosiri si alintări de sine...
Si imi aduc aminte ca toate au fost din lipsa cunoasterii puterilor pe care le am, si ma ridic, si merg mai departe...

Sa auzim numai de bine!!!

Vio Diaconu spunea...

Ti-as multumi mult daca nu ai crede despre mine ca sunt un obtuz prin definitie si ca nu ma aplec la parerile altora.La fel ca Oreste,tu,Dan Ioanitescu,domnul Tomsa,faceti parte din greii bine documentati ai esoterismului,dar cum am mai zis,purtati o cruciada pierduta de la nasterea ei.In plus,nu aveti numai discipoli ci si contestatari ca mine,si de aceea am sa te rog sa nu te superi pe stilul meu cinic,acid,de a replica.In principiu sunt un om corect,doar ca nu cred in ceea ce promovati,si anume iubirea sub orice forma a ei.Si tu esti constienta de rautatea lumii,de intunericul de smoala in care ne zbatem,si intotdeauna cel puternic castiga.Una peste alta,respect pentru tot ceea ce faceti.Insa cum am mai zis:Crucea pe care o duceti,e insuportabil de grea pentru constitutia voastra fizica sau spirituala.

Cristiana spunea...

Nu Jolly, dragul meu, stai linistit, nu imi sta in fire sa gandesc asa despre cineva, desi ma supar si eu, ca orice om, dar nici prin cap nu mi-ar da sa gandesc asa...
Pe de alta parte, chiar am scris un articol, nu stiu daca il pot si posta inainte de a pleca spre Rarau, peste 2 zile, cu ajutorul lui Dumnezeu si a sefilor mei!!! Exista oameni care ma acuza ca imi pierd vremea cu raspuns la comentarii, cu oameni care nu inteleg si... treaba lor daca nu inteleg... nici nu mai continui, este chiar rusinos pentru mine sa repet, Jolly!!! Sunt tarbacita in fel si chip... ca nu-mi inteleg sarcinile, ca ma pierd printre vremuri si am devenit... vibrationala, doritoare de un Dumnezeu ...mic... fata de depasirile lor, de idealurile si universurile lor...
Am plans... eu nu pot parasi oamenii, oamenii buni, care se straduiesc sa inteleaga ceea ce incerc sa le spun... Vor din tot sufletul, sa scriu oricum, doar sa scriu...
Asa cum ii spuneam candva si lui Dan... un pumn in spate si unul in fata ... ma tine dreapta !!!

Dap!! Crucea asta este grea, dar nu insuportabil, caci cel putin stim ca acesta este viitorul omenirii, care vine, vine, vine... dar fara sa calce totul in picioare!!! Treptat oamenii vor intelege si vor avea propriile lor experiente care le vor deschide DIN NOU calea catre manifestare de tip mental, pana la revenirea la creatia de tip mental...
Nu mai insist... lucrurile sunt asa cum sunt... Daca esti in mijlocul nostru, inseamna ca vrei sa stii ceva... Noi te respectam, iti aratam... dar asa cum a spus si Dan... nu putem decat sa povestim, pentru ca sa invatam impreuna...
Sunt o fiinta aparent firava... dar se pare ca puterea mea este destul de mare... Totusi obosesc si eu uneori... si atunci merg 2 3 zile la Pestera, sau oriunde simt sa ma cuprinde pamantul acesta bun si drag, si ma odihneste de zarva si zavistie, asa cum imi spunea candva, un ajutator...
Te imbratisez cu drag, iti doresc drum bun, foarte bun, pe cararile lumii!!

Anonim spunea...

Da, scrieti !
Vom citi, vom intelege!
Poate unii mai repede si mai usor, poate altii mai incet si mai greu, dar cu vointa si cu tenacitate in studiu vom intelege!
Important este sa avem invatatori buni!
Sa fie cineva competent in a ne explica, in a ne prezenta, in a scrie tot ce e de scris, de spus, de prezentat!
Vom fi aici atat timp cat veti fi aici!
Scrieti! Vom citi!
Multumim.

Cristiana spunea...

EU MULTUMESC!!!
Pentru toate gandurile bune!!
Nici nu va dati seama cat de mult invat si eu, chiar scriind, rearanjand lucrurile ca să le fac pe intelesul tuturor, imi cristalizez multe lucruri, imi dau seama se multe amanunte pe langa care candva am trecut fara sa le sesizez importanta sau pur si simplu le-am lasat pentru un "mai tarziu" care a venit acum!!
Imi pare rau ca a cazut netul la serviciu si nu am putut lua ultima postare pe care am terminat-o de scris acolo... Era frumoasa!! Nu are nimic! o pun cand ma intorc, peste o saptamana! deocamdata am reusit sa postez Pestera Ialomicioarei (3) la Drumuri... este ceva material si acolo!!
De abia astept sa ma intorc !!
De pe acum a inceput sa mi se faca dor de voi!!!
Va imbratisez cu mult drag!!
Cristiana