Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 8 august 2009

DE POTI...

Din cand in cand postez cu drag cate ceva reprezentativ din partea prietenilor mei: de acasa sau de pe aici, din lumea aceasta a noastra care ne-a devenit atat de draga.. Noi prieteni... care isi cern usor bogatia simtirilor catre narile larg deschise ale sufletului nostru.. sa miroasa parfumul dulce-acrisor al anilor datatori de viata...
Ceva cu totul si cu totul special vine de la...
... http://vasyworld.blogspot.com/2009/08/un-poem-clasic-versiune-noua.html ...
Este o traducere speciala a marelui poem IF, de Rudyard Kipling (in limba engleza, in postarea originala, la adresa de mai sus)

De poti...

De poti sa te pastrezi intreg la minte
Cand toti si-o pierd si te vorbesc de rau,
De poti in tine sa te-ncrezi cu cinste
Si sa permiti oricui dubiul sau,
De poti s-astepti si nu te oboseste
Si nu raspunzi asemeni la minciuni,
Iar ura raca nu-ti pricinuieste
Si nu pozezi in intelept si bun,

De poti visa, dar nu-i tiran visarea,
De poti gandi, dar nu faci scop din gand,
De poti dezastrul si incununarea
Ca impostori sa le tratezi pe rand,
De poti rabda cand raii vorba spusa
Ti-o-nvart ca de cei prosti sa-si bata joc,
Ori vezi cum roada vietii ti-e distrusa
Si scule vechi aduni si-o faci la loc,

De-ti poti ingramadi intreg avutul
Si dai cu banul ca sa-l pui in joc
Si daca-l pierzi incepi cu inceputul
Si de pierzare nu vorbesti deloc,
De-ti poti forta inima, nervii, muschii
Sa stea la post desi de mult s-au dus,
Si drept sa stai chiar de ti-s goi rarunchii
Si doar vointa spune: "Capul sus",

De poti vorbi cu multi pastrand virtute,
Cu regi de mergi nu-i bunul simt uitat,
De nu-ti fac rani nici prieteni dragi, nici brute,
De tii la toti, dar nu exagerat,
De poti s-ocupi minuta ne-ndurata,
Saizeci de clipe pline de avant,
Tie-ti sunt date toate - mai mult, iata,
Fiule, Om vei fi pe-acest Pamant!

(Vasile Andreica, Privitor la jocul vietii, 7 august 2009)

6 comentarii:

doina soproni spunea...

Buna Cristiana ,sint Doina ,actrita la Turda ,cred ca ti-a vorbit Brindusa de mine . Am citit frumoasa poezie si m-am regasit in multe din versurile ei , chiar viata mea mi-am regasit-o , si pot spine acum , cu mina pe inima , ca viata mea e frumoasa. Trec prin niste incercari , acum , dar e nevoie de ele ca sa ajung la ceea ce-mi doresc . Acum ca te-am descoperit voi citi postarile tale fila cu fila si , daca vrei putem discuta mai mult . Ma bucur de intilnire pe curin Doina

Cristiana spunea...

Buna, Doina!! Ma bucur ca ai luat legatura cu mine, intr-adevar, am vorbit cu Brandusa despre tine. Ai pe blog o adresa de mail, contacteaza-ma, te astept cu bucurie!

Dan Ioanitescu spunea...

Saru'mana Cristiana,

M-am intors din scurta vacanta din tara si m-astern voiniceste la citit.
Poezia cea frumoasa parca e mai mult decat poezie: mi-a parut a fi un fel de manifest spiritualist, un apel la intelepciune.

Cristiana spunea...

Bine ai venit!!
Da, asa si este, asa am simtit si eu, si a venit din partea lui Vasy exact cand treceam prin efectele unor asemenea evenimente, parca mai dur ca niciodata, caci cand si cand apar exact in aceeasi dura forma... Dar este oarecum normal, nu ma-ndoiesc de asta...
Oameni destui vor sa stau "in banca mea", înmierându-mi calea cu indemnuri la nemunca... sau macar la o munca marunta si mult mai lumeasca... caci se pare ca munca asta este grea si oricum nu o fac bine...
Si eu ce sa spun?! Uite ca spun ca in poveste...

Nu vreau sa ma acapareze "visarea" - in lumea mea: mentalizarea... Nu vreau sa umblu pe lumea asta scotocind cu mintea peste tot, asa cum stiu bine ca fac multi alti mentali, iertata sa fiu de catre cei echilibrati... Sunt tot timpul acuzata ca nu stiu ce este pe strada urmatoare, sau in sufletul unui om, sau ce eveniment se petrece chiar acum, sau cate si mai cate.....
Eu cred ca se vede la ce imi folosesc darul... caci este un dar, si un asemenea dar, in vremurile noastre, nu vreau sa-l folosesc oricum, daca vreau sa traiesc cuminte si frumos...
Asa incat:
Vreau sa permit dubiul oricui... Caci e libertatea oricui sa-l aiba..
Vreau sa suport cand vorbele imi sunt invartite si mi se spune ca eu, de fapt, le-am invartit...
Vreau sa nu raspund urat la uratenii, chiar daca atentionez ca nu sunt chiar lunatica...
Nu vreau sa tin râcă.. Ma pot insenina fara sa port râcă si sufletul imi explodeaza in bucurie la cea mai marunta vorba buna!!....
Si cred ca toata lumea primeste acest dar la nastere... doar ca nu ne dam seama ce purtam prin buzunarele inimii...

Vreau sa ma incred in mine! Si sa cred ca sunt in mijlocul unui ocean de sprijin si iubire care nu se intinează de un strop care, si el, oricum este in drum catre dumnezeire, la fel ca oricine in lumea noastra!!!

Nu vreau sa pozez in buna si in inteleapta. Cand e de tipat - tip! Cand este de injurat - injur!! Imi pare rau si ma fortez sa nu mai fac, dar fac si data viitoare... . Prietenii mei stiu foarte bine asta, nu ma mandresc - dar nici nu ocolesc sa recunosc.
Vreau sa-mi fortez... caci la un moment dat fortarea nu mai imi este forta... tot corpul si tot sufletul sa spuna "CAPUL SUS!!!"

Vreau sa tin la toti - dar sa nu permit nimanui sa ma acaparaze, dar nici eu sa nu fac asa ceva. Si astfel sa-mi pastrez si timpul, si mintea senina, indiferent cu cine ma-nsotesc !!

CRED DIN TOT SUFLETUL CA ASA VOI AJUNGE, CU DEMNITATE, SA NU-MI FIE RUSINE CA IMI SUNT MIE INSAMI OM!!

Vasile Andreica spunea...

Darurile se intorc, pare-se... Am trecut si eu prin zile mai grele si vazand comentariul tau lung de mai sus am inteles si mai bine esenta acestui poem pe care l-am tradus cu atata drag. Multumesc, Cristiana.

Cristiana spunea...

Vasy, dragul meu, bine te-am regasit acum, la intoarcerea din meleagurile atat de apropiate de ale tale!! Parca am fost in alta lume... o lume frumoasa, cu sufletul cald... chiar daca "racituri" se afla mai peste tot!!!

Si eu am recitit toate cele scrise de noi toti, acum, in urma celor scrise de tine... Parca m-am cufundat din nou, eu insami, in profunzimi pe care le-am simtit din nou, si inca si mai mult... De aceea spun de atat de multe ori ca eu invat alaturi de toata lumea cu care ma simt impreuna, aici si oriunde...
Ne ajutam reciproc, fara nici o indoiala... Traim frumos, acolo unde frumosul este bun si dens.
Sa ne fie cu bine, cu multa sanatate tuturor!!!