Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


marți, 27 ianuarie 2009

VIATA CA UN JOC DE WHIST

Cand aveam 19 ani am vazut prima data cum oamenii joaca whist, la prima "mâna" cu o carte tinuta pe frunte. Nu stiam sa joc whist, puteam sa ma duc in camera vecina si sa stau la taclale cu altii. Dar mi s-a parut fascinant sa nu stii ce ai ... pe frunte... in schimb sa stii ce au ceilalti... Pana la urma am plecat de acolo (jocul tinea mult prea mult pt rabdarea mea de necunoscator) dar pe de o parte mi-am dorit sa invat - si a devenit jocul meu de carti preferat pe atunci - iar pe de alta parte m-a urmarit de atunci aceasta intrebare... CE STIU CEILALTI SI EU NU STIU?? Despre mine... despre altele... Mi-am dat seama ca viata este un joc de 'stiu-nu-stiu', dar nu m-a obsedat acest lucru vreodata. Insa cum nu puteam sa alerg eu dupa prea multe, le-am lasat pe toate sa ajunga la mine. Nu am inchis usa nimanui, dar am acceptat ca oricine poate sa mi inchida usa si eu nu trebuie sa spun decat "Ziua urmatoare, va rog!!" asa cum taxatoarea de la tramvai spunea pe vremurile pe care eu inca le am mai prins "Inaintati, va rog!!". Ceea ce pot eu sa fac este sa ma despart in astfel de conditii cu demnitate, cu intelegere: trecem unii prin viata celorlalti, pur si simplu ca sa ne cunoastem: ne-am cunoscut, din multe puncte de vedere, si daca nu mai merge... asta este...!! Plecam mai departe, fiecare pe drumul sau...
Mi-am dat seama ca, intr-adevar, viata ne este data... ca pe o farfurie (poate nu as numi-o chiar arena, multi asa o numesc) si ca suntem acolo cu totii impreuna, ca trecem prin viata cu totii impreuna si ca trecerea spre alte dimensiuni ni se ofera tuturor celor care suntem "pe farfurie". Iar ideea cum ca numai "alesii" vor trece "dincolo" nu am simtit-o niciodata adevarata si... chiar se pare ca nu este... Vom vedea, desigur.. Daca altii vor sa o creada - sunt bineveniti pe aleea incredintarilor libere!!! Personal sunt incredintata ca suntem dusi cu totii ca si cum am fi pe o farfurie, si ca nu exista "cei buni intra - cei rai raman afara". Caci daca pastorul se duce si dupa ultima sa oaie s-o salveze... ce rost ar avea ca majoritatea oilor sa piara?? Care Dumnezeu arde pururi un suflet ?? Aaaa... daca invatatura de a fi gresit undeva s-a prins bine (si ea chiar se prinde bine!!) atunci memoria intelegerii (a trairii durerii celuilalt) va exista pururi in spiritul astfel inaltat...
Multe ar fi de discutat...
Dar... revin la intrebarea mea... se pare ca unii stiu mult mai multe decat stim noi, si nu au nici un interes sa spuna si altora ceea ce stiu bine, in virtutea carora tagma lor a trait , s-a dezvoltat, a crescut si a umplut Pamantul... Universul insa ajuta pe toata lumea, nu tine cont de vrerea sau nevrerea celor care nu-l iubesc: caci daca nu iubesti oricare vietuitoare, Universul simte si nu stim ca pe fruntea noastra scrie "Ucigas". Exact ca tigrul galben din povestile indiene, primul omorator de oameni, insemnat de liane cu vargi pentru ca toata jungla sa stie si sa feresca de el... Cand ti-e frica de ceva, radiezi frica, si frica te va urmari. Mi-e mila de aceia care au omorat cunoasterea, din fasa copilariei omenirii de azi. Ei cred ca ne vad pe noi, dar nu stiu ce carte au pe frunte. Ce scrie pe ea. Cand simti ca nu ti se spune, cauti singur.. Si gasesti, cu siguranta. Ceilalti vor invata... Asa cum si generatiile de omoratori dinaintea celor de acum au invatat, si acum ajuta lumea cu toate fortele lor. Daca vrem sa fie pedepsiti si nu ne-am bucura ca nu sunt, s-ar putea sa fim si noi tratati la fel... Acum, pe loc, nu intr-un iad potential, candva... Iadul este in sufletul nostru si din el, din chinul care ne poate urmari toata viata, invatam cum sa ajutam - nicidecum sa furam: viata, cunoasterea, bucuria, frumusetea..

Este de asemenea foarte adevarat ca, din punctul meu de vedere, eu nu vad "cartea" mea, dar in schimb le vad pe ale celorlalti si astfel ma orientez in ceea ce pot face eu mai departe. Intuiesc ceea ce este pe fruntea mea.. Si s-ar putea chiar sa castig. Unii se sperie de lumea in jurul lor, dar daca stau sa ma gandesc - cu cat sunt mai multi "jucatori" in jurul meu, cu atat am mai multe informatii, ma orientez si ma descurc mai bine. Cei care se sperie ca tot mai multi sunt aceia care stiu si isi doresc marirea volumului si calitatii cunoasterii zi de zi.. nu cred ca sunt si cei mai adaptati sa faca fata schimbarii vremurilor! Sunt oameni care nu se intereseaza decat de afaceri; restul pentru ei este de dispretuit. Vor descoperi (daca nu cunmva chiar stiu bine asta, in adancul sufletului lor) ca sunt neadaptati, neputinciosi, singuri si posomorati. Au intors spatele "jocului"... Cei dispretuiti de ei sunt oameni care se intereseaza de afaceri + dezvoltare pe linia observarii lumii in care traiesc; si sunt dispretuiti si altii, care se intereseaza si de afacceri, si de dezvoltarea socio-profesionala, si se mai intereseaza de dezvoltarea spirituala in aceeasi masura, caci considera ca filozofia este cu adevarat ARTA DE A TRAI. Se adancesc in laturile exo- si esoterice ale vietii, fara sa le fie de loc frica sau rusine... Cred ca sunt cei mai bine ancorati in realitatea contemporana. Sunt oameni care toata ziua muncesc, fac afaceri, seara si in week end se strang pentru a vorbi despre campurile planetare, despre relatia timpului individual cu lumea manifestarilor curente, vorbesc si cauta sa inteleaga deopotriva lucruri despre trecutul si viitorul societatii si planetei.
Adica - SE INTREABA PERMANENT: CE STIU ALTII SI EU NU STIU?? Si cauta, necontenit.
Cred ca asta ar fi bine sa ne intereseze mai mult, nicidecum faptul ca suntem sau nu pe o cale "gasita". Daca ne piedem timpul spunandu-ne cu dispret ca numai noi stim "adevarul", s-ar putea sa ne trezim ca am ramas in urma cu mult; chiar daca suntem inaltati cu totii ca pe o farfurie din treapta in treapta. Efortul sa ne ajungem semenii din urma va fi foarte mare si vom intelege ca viata ne obliga sa o facem, altfel ramanem singuri in lumea care nu ne va oferi decat ajutor sa facem singuri efortul de recuperare. Care va fi greu...
Toti suntem pe o cale. "Important este ce putem face cu timpul care ne-a fost dat" - spunea J.R.R. Tolkien prin gura stravechiului Gandalf..

7 comentarii:

IULIUS spunea...

Ziua-ti fie buna!
Cristiana tu il cunosti pe Dumnezeu?
Am schitat,cu ceva timp in urma,o nuvela fantastica, in care un personaj afirma: "Demiurgul: iti voi arata lumea asa cum este si pe mine mi te voi arata asa cum sunt, nu cum ai invatat ca sunt!"
Si tu , asemeni multor altora, te gandesti sau mai degraba vorbesti la/de dorinta acestuia a ne pedepsi, la judecata sa aspra, la autoritatea sa infailibila; el este iubire, draga mea, noi fi-vom cei ce ne vom judeca in fata sa, vorba avocateasca cunoscuta "tot ceea ce spui poate fi folosit impotriva-ti", hei, tot ceea ce inmagazinam ca si informatie, toate alegerile pe care le facem, ma gandesc poate ca ne vor fi prezentate la un moment dat asemeni unui film; si ma mai gandesc ca nu poti patrunde intr-un mediu curat, alaturi de care ai pretentia a coabita cu sursa curateniei. Fiecare, da, fiecare este manjit de pacat si niciodata nu vom fi perfect curati, doar in masura in care acceptam o singura logica solutie: acceptand ca suntem murdari, sa intindem mana celui ce incerca a ne ridica, nu prin fapte extraordinare venite de la noi, uneori spre a noastra lauda, ci prin credinta!

Cristiana spunea...

Iulius, incearca sa nu mai citesti pe diagonala decat ca sa vezi ceea ce ai scris tu undeva, ca sa treci in revista cele abordate si sa iti improspatezi eventualele alte idei. Pe mine chiar ma ajuta sa sterg lucruri care nu mi se par prea conforme cu articolul, chiar daca as avea multe de spus.. Vorba mea: asaaa.. din vorba in vorba...
Pe mine nu ma deranjezi prea tare, caci as scrie toata-ziua-buna-ziua (abia astept sa ies la pensie !!!)
Vezi ca de multe ori CITEZ sau PUN INTREBARI PEIORATIVE. Chiar folosesc FRAZE PEIORATIVE... Incerc doar din rasputeri sa nu jignesc, dar stiu bine ca nu sunt de loc comoda.. Dar cum si preoti au fost cei care m-au incurajat sa scriu, SCRIU.
Adica folosesc intrebari posibile, puse de altii inaintea mea, sau pe care mi le-am pus si eu candva si m-am pamurit pe parcursul vietii, din varii resurse sau gandiri indelungi asupra celor existente deja.
Dar bine barem ca nu s-a trezit cineva sa creada de la primele cuvinte ca folosesc scriptul acesta pentru a comenta ideea "Ce ti-e scris in frunte ti-e pus"... Norocul meu ca am cititori seriosi.
Tocmai pentru ca am cititori putini - dar foarte seriosi (a fost unul neserios, dar am reusti sa il sperii!! Hi hi hi !!! ma si mir cat de repede!!) raspund la problemele ridicate la fileu. Discutam diverse aspecte. Voi discuta indelung asupra radacinilor unor invataturi religioase, ale unor practici religioase, care si-au uitat radacinile si le neaga esenta, acum, cand se redescopera astfel de lucruri.
Deci cred ca am fost clara acum la capitolul A CITA ALTE SURSE, care arata o teama - NEancestrala, caci omul stravechi COLABORA cu Dumnezeu, fara nici o teama de ceva anume, chiar daca avea si el plânsetele sale in vremuri de neputinta. Dar stia bine ca este ajutat, o stia intr-un fel pe care azi l-am uitat si tot credem ca Dumnezeu ne pedepseste, ne chinuie sau macar nu exista pentru ca, daca ar exista - nu ar lasa sa se petreaca cele care se petrec pe Pamant. Si cate or mai fi prin Univers..

Dar oricum e bine ca ai scris cele de mai sus, ca sa mârâi si eu putin la ideea ca am fi "mânjiţi" cu ceva... De ce am fi asa?? In fata cui am fi?? nu era nici un om asa nici macar in faţa acelor oameni care au nascut ideea asta - rigizi, ţepeni cu mult timp in urma, in dorintele lor de a nu schimba lumea in bine: oameni "dintr-o bucata", adica: la vremea lor (si au trecut milenii de cand au facut-o si s-or fi lipsiti si ei pana acum de trăznăile lor) nu au gasit alta cale decat aceea de a ne fi aratat faţa hoţului care strigă "Prindeti hotul!!" Iar in faţa lui Dumnezeu nici aceia nu sunt murdari, mânjiţi. A spune asta reflecta numai dispretul pe care unii oameni il au faţă de alţii, si il arata pe Dumnezeu ca fiind la fel cu ei, adica il fac pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor, si nu invers, denaturand sensul ADEVARAT al felului de creatie care a stat la baza nasterii transcedentale (interdimensionale) a omului. Si nicidecum de carnalizare extraterestra care se flutura in acest moment pe Terra. Desi astfel de incredintari au un fel de temelie sau intarire pe parcurs cu asemanari ale unor procese sau partialitati, adica de studiu nedus pana la capat - insa doar pentru ca avalansa noutatilor in secolele anterioare era prea mare pentru a exista si timpul necesar dedicarii studiului aprofundat. De asemenea, studiile fizice contemporane ne ofera azi o alta intelegere asupra fenomenologiei stiintelor de frontiera - unde frontiera nu mai este o linie de demarcatie, ci zone foarte largi, impletite cu fenomenele marginale ale cunoasterilor care odinioara pareau foarte concret delimitate..
Si tot ceea ce facem azi si ni se pare foarte real, foarte concret - mâine ni se va pare pueril, mărginit, depăşit... Este normal să vedem lucrurile din ce în ce mai complex, şi asta nu trebuie să însemne că trebuie să dăm cu piatra in PIONIERII gandirilor cauzale profunde: pentru epoca lor. Daca nu ar fi pus ei piatra de temelie, unde am mai cladi noi acum????

Daca nu acceptam ca suntem si curati, si inaltati o sa credem pana ce vom vedea ca ne-am irosit fortele acolo unde nu trebuia.. De fapt suntem cunoscatori ai acestor lucruri numai de cca 100 de ani, suntem dornici SI NOI, sa facem asa cum au tot facut intotdeauna stăpânii populatiilor. Ei s-au informat, ei au stiut, noi am stat de veghe la poalele nestiintei lor de a oferi florile sufletului lor.. Care s-au ofilit treptat si cele noi au fost subietul lor, in timp ce pe cele ofilite ni le-au oferit pana la urma noua, crezand ca ne vor astupa gura cererii dezolanterasunatoare in creierii lor..
Ei, dar acum stim ca exista un ADN si dintr-un os mort, si de fapt lumea asta face, si-a descoperit puterea de a pătrunde pe drum intuindu-l doar din 2 3 4 pasi până la capăt. Se orientează pe parcurs, omul simplu este puternic pentru ca A INDURAT TOTUL, a luptat, a muncit, si-a dezvoltat TOT POTENTIALUL si acum poate ca nici nu-i mai pasa de amenintarile intarziaţilor pe aleea conducerilor.. Stau la o berică si discuta despre interdimensionalitatea timpului personal. Crezi ca ei bat câmpii?? Iti spun eu ca nu!! Ramai cu gura cascata ce repede pot intelege din 20 de cuvinte "furate" dintr-o emisiune, din alte cateva dintr-un mail, dintr-o discutie cu un adolescent căutător si nu numai dispretuitor..
Uite, de aceea nu accept si ma lupt cu cei care spun ca românul este prost... Ha! Iti vine rau!!
Na, mai bine faceam din asta o postare!!! Dar oricum o sa fac, referitor la faptul ca am fi mânjiţi... etc..
Gata, plec in delegatie !! Wish me good luck !!!

Cristiana spunea...

Si, referitor la intrebarea initiala, iti spun eu ca, daca te iau eu la "meta"-fizică, îţi dovedesc că nu ştim cu toţii nici măcar ceea ce ne trebuie să ştim pe Pământ... dară-mi-te mai multe...
DAR TI-AM INTELES INTREBAREA PEIORATIVA si de aceea nu m-am agatat de ea in comentariul de mai sus..
Caci cu adevarat, cu cat te adancesti in studii, ajungi clar la intelegerea ca NU STIU NIMIC...
Ok, rămânem prieteni??

IULIUS spunea...

Cristiana, mereu acelasi eu, cu respect, te salut!
Am recitit ceea ce ti-am scris initial, intr-adevar par vorbele spalate d'un puternic entuziasm, apartinand unui prea tanar, adresate usor pedagogic unei persoane cu mult mai multa experienta de viata.
Insa, nu te supara te rog, nu-i o intrebare peiorativa! raspunsul meu la o astfel de intrebare: de la 20 de ani de cand am inceput a-l cunoaste, in fiecare zi cunosti ceva ce-i apartine, ce-i poarta amprenta....o si cat de multe sunt de invatat!
Prieteni fi-vom mereu!
Oriunde ai fi, binele sa te-nsoteasca!

Cristiana spunea...

Iulius, nu te mai formaliza atata, cu salutul si cu respectul, caci suntem oameni si gata!!! Presupunem ca un "Buna!" e de ajuns, si daca ajungem sa ne intelegem, respectul este reciproc.

Ai dreptate, sunt intrutotul de acord cu tine, Dumnezeu este infinitul binelui, cunoasterii, muncii fara limite, sacrificiului (asa il numim noi pe Pamant, dar El nu considera ceea ce face - un sacrificiu..) in dimensiuni ce nu pot fi cuprinse de mintea omeneasca.. De multe ori m-am simtit strivita (vorba vine, dar nici nu stiu cum sa ma exprim..) de o astfel de Creatie..
Dar sunt multe modalitati de a-L intelege.. Putem sa-I intelegem universalitatea, raportand totul la intelegerea noastra. Iar multidimensionalitatea Creatiei o vom intelege din ce in ce mai mult, si mai repede, in vremurile pe care le traim azi, pe care le vom trai pas cu pas. Chiar in aceasta viata a noastra de acum.
Tu, cu atat mai mult decat mine. Esti la inceputul vietii - eu ma indrept catre final.
Multumesc pentru urare, sa dea Dumnezeu la toata lumea !!!

IULIUS spunea...

Ieri aveai o varsta, si pe alocuri n-o simteam, astazi uitandu-ma in profil am vazut ca s-a mai adaugat un an; LA MULTI ANI SI VESNIC TANARA!

Cristiana spunea...

Multumesc frumos!! La fel si tie, si tuturor !!! Eee... cred ca o sa mai stau vreo 50 de ani pe aici.. De curiozitate, sa traiesc si eu schimbarile acestea fantastice !!!