Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


sâmbătă, 17 ianuarie 2009

SCHIMBĂRILE VREMURILOR (1)

ÎNCREDINŢĂRILE NOASTRE...
Societatea omenească a fost permanent într-o schimbare pe care fiecare om în parte a simţit-o, dar numai în limitele vieţii sale curente. Trăirile sale şi consecinţele în planul adaptărilor au dat naştere la modificări pe care omul le-a înţeles treptat, dar pe care le-a luat în considerare separat, fără să fie îndrumat să le ia ca pe schimbări trăite de spiritul mereu călător prin vremuri. Fiecare om a crezut – şi crede azi – că îşi trăieşte o viaţă la care a ajuns datorită luptei generaţiilor anterioare, din care el nu a făcut parte, la care nu a participat efectiv: cu gândul, cu faptele sale, cu munca şi cu lupta sa în fiecare dintre vremurile pe care le cunoaşte.
Atât cât, şi cum le cunoaşte.
Neînţelegerea acestui fenomen – pe care în mod curent îl numim reîncarnare – este de fapt generat de teama multor segmente ale populaţiilor umane cu privire la răspunderea pe care ar trebui să şi-o asume, acceptând că a contribuit la crearea trecutului. De aceea nu poate participa activ la crearea timpurilor, la schimbarea lor, fără conştiinţa că a făcut-o, că o face efectiv acum şi că o va face în orice moment al viitorului. Atunci când fiecare om care crede în reîncarnare va gândi şi va simţi efectiv că a trăit fiecare dintre momentele istoriei pe care o cunoaşte + multe altele pe care încă nu le cunoaşte (dar este deschis pentru a primi în continuare noi cunoaşteri), fiecare va simţi cum timpurile se crează şi prin el, şi prin fiecare spirit care se întrupează astfel. Va constata că are o responsabilitate concretă, dar pe care nu trebuie să şi-o asume pe toată acum, tot ceea ce s-a petrecut în trecutul de care crede acum că nu a fost conştient. Căci fiecare om şi-a asumat responsabilitatea deja, atunci când a trăit. Dacă va gândi că doar acum poate să şi-o asume, trebuie să-şi asume toată responsabilitatea celor din trecut, nu va putea face faţă panicii de necunoscut şi durerii de a fi greşit – dacă societatea de acum pare a nu funcţiona corect.
De fapt, ea chiar funcţionează corect, pentru oameni - spirite care vin la întrupare să înveţe din cele care se derulează permanent, cu legături multiple între indivizi sau grupuri, între ei şi mediul planetar înconjurător, şi tot ceea ce se desfăşoară în universul de care azi suntem conştienţi. Dar pentru ca este prea dureros că lucrurile se petrec astfel, suntem tentaţi să credem că nimic nu merge corect pe Pământ. Suntem tentaţi să credem că venirea noastră ar trebui să se desfăşoare cu totul în alt mod şi, dacă lucrurile nu se petrec aşa, există un păcat, o vină, un Dumnezeu supărat pe oameni, o pedeapsă pentru nesupunere.
Când oamenii vor înţelege că lucrurile nu sunt aşa cum par, lumea nu se va schimba imediat. Omul însă îşi va schimba modul de a privi lumea şi de a nu se mai implica în lupta celor care încă nu şi-au terminat înţelegerile.

SUBLIMAREA ÎNŢELEGERILOR
Dar înţelegerile se sublimează. Cei care înţeleg azi multe lucruri cred din tot sufletul lor că le-au înţeles pe toate: pentru că ele se aranjează frumos în mintea lor. Pentru că toate sunt logice. Dar societatea umană nu s-a desfăşurat în trecut după logica noastră de acum, şi nu se va desfăşura în viitor după logica pe care o avem azi. Lucrurile sunt mult mai complexe şi nimic nu pare să conducă deocamdată la înţelegerea faptului că putem căuta rădăcinile celor care se petrec azi – în cele care s-au petrecut în trecuturile omenirii (lemuriene şi atlante): ştim de ele, dar ele nu s-au desfăşurat după logica noastră de acum, ci după subtilităţi pe care abia de acum încolo se pare că avem puterea să le înţelegem ca atare. Viziunile curente văd rădăcinile, cercetătorii care le au – le înţeleg, dar nu înţeleg şi desfăşurarea evenimentelor conform particularităţilor acelor vremuri – nu celor de azi. Oamenii aveau alte trăiri, alte emoţii, alte mentalizări, alt fel de a percepe realitatea. După logica pe care o avem azi – pe care o păstrăm mereu de-a lungul vieţii – ne coordonăm în viaţa de zi cu zi, credem că nu mai trebuie să ne punem întrebări, din moment ce am înţeles complexitatea în acest moment. Transpunem totul după logica care dă roade acum, în acest moment. Vedem efectele şi nu înţelegem desfăşurarea faptelor. Vedem evenimentele, şi credem că ştim la ce vor conduce ele – dar dacă nu ştim rădăcinile, desfăşurarea lor în alte vremuri, în care ele erau estompate de creaţii şi emoţii de alt fel decât cele pe care azi le considerăm normale – nu ajungem să înţelegem cum acţionează fondul evenimental asupra viitorului. Şi nici nu vedem cum acest fond de azi acţionează asupra fondului nostru emoţional de mâine. Pentru că şi acela va fi cu totul altul decât ceea ce trăim azi, chiar dacă azi percepem, şi înţelegem o parte din rădăcinile celor care vor fi mâine. Putem înţelege astfel măcar şi o parte din aceste sublimări, fără ca aceste înţelegeri să ne determine să lăsăm munca şi lupta noastră de azi la o parte.
Ceea ce nu acceptăm azi ne va conduce mâine să înţelegem că cele în care vom trăi vor exista chiar dacă nu le acceptăm azi. De la potop încoace, puţini oameni au acceptat ceea ce au trăit. Cu toate acestea lumea a evoluat mult, chiar dacă nu a luptat decât aparent pentru un „bine” pe care nu l-a avut în înţelegere în timpul vieţii şi al luptei lor. Fiecare om a luptat împotriva unui anumit tip de pericol de înlăturat, împotriva unui anumit tip de insuportabilitate de înlăturat, dar şi pericolele, şi insuportabilităţile au rămas, în timp ce societatea a evoluat pe cu totul alte căi.
Lumea nu a luptat pentru televizoare sau pentru computere, dar a ajuns la ele... Ţăranul din secolul XIX nu a luptat pentru a ajunge la maşina stăpânului – el a luptat pentru un foc în vatră, o bucată de pâine şi o haină de’’mai călduroasă. Dar prin lupta sa a dat curs în acelaşi timp altor evenimente, altor lucruri să apară în viaţa omenească. Nu a fost conştient de viitorul lui, dar a creat acest viitor. Şi-a creat de fapt propriul viitor.
La fel se petrec lucrurile şi azi. Noi muncim, luptăm şi vorbim de încredinţările pe care le avem, dar timpul crează câmp de desfăşurare pentru alte evenimente, de care nu suntem conştienţi, căci lumea noastră „ne petrece” – cum spunea Mihai Eminescu. Ceva se petrece permanent în fundal şi acel lucru ne va lumina vremea de mâine.
Această vreme de mâine se leagă de cele de ieri şi de cele de azi. Vom vedea că avem toate cărţile în mână, le putem citi şi putem să trăim fără teamă pentru viitor. Căci vom trăi, în mare, exact ceea ce ne uimeşte azi + (ceea ce este foarte important) ceea ce ne înfricoşează azi!
Este uimitor şi înfricoşător în acelaşi timp, nu?!

P.S. Ar trebui să vedem în continuare ce se poate înţelege prin „uimitor” şi prin „înfricoşător”.

8 comentarii:

IULIUS spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
IULIUS spunea...

Buna Cristiana!
Imi face placere sa mai revenin p'acolo unde am gasit ceva interesant.
"uimitor si infricosator in acelasi timp"
interesanta fraza "Căci vom trăi, în mare, exact ceea ce ne uimeşte azi + (ceea ce este foarte important) ceea ce ne înfricoşează azi!", cred c-o inteleg in masura in care a ta credinta include reincarnarea.
Uite, pe mine m-a uimit zilele trecute un documentar deosebit
"Originea vietii, evolutia si designul inteligent" - voi scrie cred ceva in legatura.
Numai bine!

Doresc a mai afirma ceva: incepem a simti tot mai multi schimbarile vremurilor!

Cristiana spunea...

Iulius, sa stii ca eu iti vizitez blogul destul de des, caci imi place cum scrii!!! Te-ai luat tu de mine cu visarea.. cu reincarnarea.. dar eu nu m-am suparat pe tine, si ma bucur ca nu mai esti bosumflat pe mine !! Eu asa te-am perceput!!!
Acum - la treburi serioase! Sincer nu mai stiu in cate sa ma mai impart, uite, acum am venit in Bucuresti si nu am prea facut multe lucruri zilele acestea. Scriu in continuare si la Mosi, la Drumuri, si la Schimbarea vremurilor, vreau sa fac ceva mai detaliat. Ma ocup de foarte multe probleme si incerc sa le fac pe toate, caci altfel nu se poate.

Am folosit si am atras atentia asupra acestor cuvinte - uimitor si infricosator - pentru ca ele sunt folosite ca sperietoare azi, asa cum au fost percepute si vremurile "tipetelor si a scrasnetelor din dinti" - lucruri care au mult mai multa realitate oglindita in ele decat am judecat noi pana acum... "Uimitor" si "infricosator" se refera la faptul ca ne uimesc anumite lucruri acum, si ne infricoseaza in egala masura multe lucruri, desi avem puterea sa le traim fara nici o problema.. Nu se refera neaparat la reincarnare, cat la simtirea oamenilor din viitor - oricine vor fi aceia - o simtire care isi are radacina in simtirile noastre de azi.
Asa incat, fii pe faza!!!
(recunosc ca v-am bagat in chestii mai grele, si am de gand o tin tot asa de acum incolo!!)

Da, ai dreptate, din ce in ce mai multi oameni simt aceste schimbari. Discut niste lucruri extraordinar de frumoase si interesante cu oameni din toata tara, din toata lumea... Oamenii se deschid unor lucruri cu totul deosebite..
Tocmai de aceea si scriu toate acestea.
Ce zici, te incumeti sa citesti ce voi scrie in anii viitori despre "Facerea" dumnezeiasca a omului, despre Lemuria si Atlantida??

IULIUS spunea...

Buna!
Cand scriu acum, gandindu-ma la a ta persoana, zambesc dulce; si trebuie sa recunosc ca si eu te urmaresc; sunt, ma bucur enorm, foarte multe de exprimat, de catre fiecare!
Ma bucur, am sa te urmaresc!

elena spunea...

Draga Cristiana,atunci cand scrii ca vom trai ,in viitor ceea ce ne uimeste sau ne infricoseaza azi ,mi se pare foarte logic in prisma conceptiei ca atragem acele vibratii energetice cu care rezonam.Noi suntem cei care putem spune despre ceva ca e uimitor sau ,dimpotriva ne infricoseaza.Felul nostru de percepere a realitatii este "responsabil"de lumea in care traim.Iar daca noi reusim sa intelegem asta,automat si viata noastra se schimba,sau macar o simtim noi schimbata in bine.Interesante discutiile tale cu Iulius,intru si eu pe blogul lui.Apropo,felicitari,Iulius!

Cristiana spunea...

Da, Elena, asa este... Exact in aceasta directie se ducea si raspunsul meu. El este scris deja, sper sa pot sa il pun asta seara...noapte pe blog, caci trec prin inchiderea anului contabil, acasa ma impart intre tot felul de microproiecte cu subiecte foarte complexe.
Inca 3 ore, pliiiiiz!!

IULIUS spunea...

Cristiana si tu cu anul contabil?
Si eu traversez o perioada foarte aglomerata in lucrari aferente inchiderii de an! Ne vom descurca noi!


Insa ce minunat, sa am ocazia pe blogul tau, sa multumesc Elenei pentru aprecieri!
Multumesc, multumesc!

Cristiana spunea...

Aoleu!! Cu voi si cu Empower nu mai termin nici la anu'!!! M-a inspirat Elena pe acolo si nu m-am putut abtine... Am scris si pe acolo ceva, ma mai arunc si pe aici... fratilor, se pare ca nu vreti sa mai vedeti urmarea !!!!!!!!!!!!!!!
(no'bine'mi pare c'om făcut o ţâră de pace!!!)