RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI (3): UNIVERSUL NU CUNOAŞTE DISTRUGERE!!!

Citatul de la care pornim:

„Ce se intampla cu sistemele solare care implodeaza, fenomen privit prin prisma spiritelor de orice fel care le populeaza. Acestor spirite li se reteaza dreptul la cunoastere, ascensiune si evolutie si se hotaraste distrugerea/dizolvarea/dispersia lor energetica, sau pentru ratiuni superioare sunt salvate?"

Pe scurt: nimeni, nicăieri în nici un univers, nu retează dreptul la cunoaştere, ascensiune - evoluţie, până la urmă. Nimeni nu hotărăşte distrugerea, dizolvarea, dispersia spiritelor, folosind resurse energetice pentru acest lucru. Nu se salvează nimeni pentru raţiuni superioare, dar deocamdată oamenii cred că acest lucru se poate face doar pentru că Dumnezeu doreşte: şi omul nu trebuie decât să creadă în raţiuni care nu ar fi oricum pe înţelesul lui, de aceea nici măcar nu trebuie să le cerceteze… Marii ajutători ai popoarelor explică, la vremea cuvenită, cum stau lucrurile. Ele au mai fost explicate o dată, în vechime. Dar explicaţiile lăsate astfel moştenire, direct, concret, au fost ascunse sau răstălmăcite după interese momentane, şi astfel s-a ajuns la o asemenea situaţie pe care o trăim azi: rupţi de cunoşterea universală, temându-ne de ea, dorindu-ne doar să trăim o bucăţică de viaţă, temându-ne de infinit şi eternitate.
Vremurile acestea, aşa cum am spus, sunt trăite de noi pentru tot felul de înţelegeri, simple sau complexe, aşa cum ajung la noi, să le folosim în toate cele pe care le are fiecare de făcut în cadrul destinului său. Dacă se spune - şi cred acest lucru - că noi avem toată cunoaşterea cel puţin din acest punct al universului, vor fi destule voci care vor spune că dacă le ştim în spiritul nostru nu are nici un rost să ni le mai spună şi altul acum. Acum ar trebui să trăim pur şi simplu, să nu ne batem capul decât cu făcut bani şi distrat cât mai mult (şi oricum o cunoaştere universică nu produce nici bani, nici faimă, nici putere - măcar de convingere - asupra altora)…
Cu tot respectul, amintesc un lucru: în orice vremuri, în orice situaţie, fiecare spirit trebuie să-şi folosească forţele mentale, prin gândire, prin extinderea înţelegerilor abstracte şi concrete deopotrivă, prin extinderea conştiinţei proprii de la interfaţa trup/mediu spre interior şi spre exterior. Fiecare - după puterea lui. Chiar conştientizarea faptului că ar trebui să facem acest lucru - dar este mai comod să nu facem aşa, este o neputinţă în sine. Încercarea ratată, urmată de abandon, este o neputinţă, admonestarea celor care reuşesc este, de asemenea, o neputinţă. Dar nimic nu este pierdut, căci acestea înseamnă doar că urmează întăriri la alte nivele de vibraţie şi apoi încercarea de a face tot ceea ce trebuie: căci atunci - şi nu înainte - va fi timpul puterii consolidate. Până atunci, puterea de acest fel este consolidată la nivele mai mari de vibraţie, iar aceasta nu este de loc o ruşine.
Revenind la subiectul dezbaterilor noastre: ieşirea din întrupare a stelelor, planetelor - cu întreg biosistemul lor - nu înseamnă că o astfel de situaţie ar avea la bază o damnare a spiritelor pentru nişte păcate închipuite. Sunt cazuri în care spiritele pleacă de pe planetă cu mult înainte ca stelele să înceapă să se dilate sau să implodeze (în funcţie de volumul materialului lor fuzibil); cazuri în care creatorii conştienţi sunt puşi într-o astfel de situaţie pentru a găsi modalităţi de salvare pentru ei şi pentru speciile planetare în mijlocul cărora trăiesc.
Cazurile de suportare a unor extincţii de specii prin dezastre se pot desfăşura nu neapărat prin astfel de situaţii şi, dacă intrăm pe acest teren al explicaţiilor, poate fi greu de suportat, pentru cei care îl judecă pe Dumnezeu pentru neintervenţii, să spun pe scurt despre faptul că astfel de situaţii, dure (este drept) sunt însoţite de toată compasiunea de care sunt ajutătorii în stare (şi compasiunea lor este uriaşă, dincolo de înţelegerile noastre de aici); sunt suportate pentru conştientizarea treptată a propriilor lor fiinţe (la ieşirea din evoluţiile de tip animalic), conştientizarea propriilor lor corpuri (la intrarea în fazele de evoluţie de creatori conştienţi), propriilor lor dureri, pentru părăsirea treptată a manifestărilor de ucidere inconştientă, pentru supravieţuire. Sunt însă foarte, foarte multe de spus aici, vom relua discuţia atunci când vom vorbi despre extincţia saurienilor, pe Pământ.
Dar spiritele merg mai departe în evoluţiile lor; se odihnesc perioade îndelungate în acel Univers Astral despre care spuneam în repetate rânduri că este foarte uşor de trăit, în pauzele de întrupare în Universul Fizic. Prin întrupările - şi nu trăirile directe, nemijlocite de corpuri - ele sunt oricum salvate prin însăşi organizarea evoluţiilor, după felul general, simplu, pe care îl expun. Spiritele se înalţă deasupra corpurilor lor, întărindu-se prin experienţele pe care le traversează, până când ajung să preţuiască viaţa la toate nivelele ei, în toate profunzimile ei. La fel şi creaţia de orice fel, toate manifestările lor de orice fel şi ale fraţilor lor de pretutindeni.
Vom mai discuta despre aceste lucruri.
Să vedem mai departe detalii ale evoluţiilor, pentru înţelegerea procesului de intrare şi ieşire din întrupările comune, evoluând exclusiv prin coordonare din partea Creatorilor universurilor.
În primul rând să pornim de la o altă faţă a realităţii noastre: întrupările numite "planetă", "stea", "galaxie".

1. ÎNTRUPĂRI COMUNE ALE POPOARELOR SPIRITUALE

Din când în când discut despre această întrupare numită galaxie - dar nu este vorba despre forma de galaxie pe care o cunoaştem acum, noi, oamenii, de pe Pământ, din cerul pe care îl privim cu stelele lui, noaptea. Stele care formează şi ele sisteme stelare şi galaxii. Să ne obişnuim cu astfel de precizări privind cele două forme de întrupare: organizări de tip galactic şi întrupare comună "galaxie", unde primele sunt de fapt evoluţii spirituale pregătitoare pentru evoluţiile comune din cel de-al doilea caz.
Organizările galactice sunt specifice primelor două părţi ale universului (pe care le-am numit zone ale universului). Ele au la bază formarea în prealabil a unei structuri pe care o putem numi matrice galactică, constituită din materii pe care le vom regăsi răspândite în cascadă, în galaxie, formând corpurile feluritelor stele, planete şi ale vieţuitoarelor care vor constitui biosistemele planetare.
În nodurile acestei matrici (perceptibilă din corp astral - în vis, pentru majoritatea oamenilor, ca o reţea aurie, ca un caroiaj auriu al cerului, vizibil din atmosfera Pământului) se vor întrupa, tot aşa cum se întrupează un spirit, unul sau mai multe popoare spirituale la un loc: un popor spiritual pentru a forma o planetă, mai multe popoare spirituale pentru stea. Să rămânem deocamdată în acest domeniu, al zonei în care ne aflăm.
Se întrupează, pe scurt, mai întâi stelele arhetipale - adică primele stele de la miezul galactic. Acest miez nu este un punct de întrupare, ci un punct structural multidimensional, creat într-un punct de tangenţă dintre cele două dimensiuni, prin compactizarea unei regiuni din dimensiunea superioară (a II-a de la noi) şi susţinut de celelalte dimensiuni paralele structurale ale universului, despre care ştim acum câte ceva.
Stelele arhetipale, prin acumulări şi vehiculări de materii şi energii din mediul universic, încep să creeze matricea galactică, acea reţea despre care vorbeam mai înainte, exact aşa cum încep să-I crească unui embrion mânuţele şi picioruşele. Totul se realizează în funcţie de necesităţile de evoluţie ale popoarelor care se vor întrupa. Astfel de stele sunt arhetipale doar pentru galaxia în formare, sunt modele arhetipale de formare a matricei galactice locale, de susţinere a formei în care se va constitui galaxia. Nu este chiar o formă de evoluţie specială, distinctă, ca treaptă de evoluţie stelară. În nodurile acestei reţele galactice se vor forma stelele de o primă generaţie, apoi şi altele, de generaţii următoare, formând sisteme stelare în cadrul fiecărei generaţii în parte.
Fiecare stea devine centru guvernant pentru materiile şi energiile care vin mereu, atrase de miezul galactic, vehiculate prin puterea de susţinere a miezului: pompate prin reţea în ritmul suflului radiant-spiritual al stelelor arhetipale. Fiecare stea prelungeşte matricea galactică din punctul său, cu reţele specifice locului din matrice în care se află:
- specifice locului în care se află în "nodul" matriceal galactic;
- specifice tuturor planetelor care vor reprezenta întruparea popoarelor spirituale cu destin exact în acelaşi loc, vecin cu altele aflate în diferite raporturi de complexitate, cerută de propria treaptă de evoluţie.
Fiecare planetă va avea matricea sa, eterică la suprafaţă, cu interiorul în straturi de material fluidic specific sistemului planetar al stelei - nu acelaşi pentru toate stelele şi planetele - din galaxie sau din zonă, sau din univers. Sistemele matriceale cuprind seturi de elemente matriceale - adică ceea ce numim: nucleul, straturile, reţelele interioare şi exterioare, structurile de stabilizare vibraţională pentru toate grupurile spirituale care vor veni pe parcursul întrupării planetei, în acel punct în care se vor desfăşura evoluţiile lor simultane.
Formaţiunile numite astfel atrag şi întreţin circulaţii energo-materiale complexe, care formează şi structuri fluidice şi, în final, cele materiale, cu stări de agregare cunoscute de noi - în alte părţi: cu elemente de alte multe feluri de astfel de stări de agregare.
Stelele şi planetele, apoi vieţuitoarele care formează biosistemul lor îşi trăiesc destine mai lungi sau mai scurte. Voi descrie pe larg toate procese biologice şi mental-emoţionale prin care se formează viaţa tuturor în asemenea conjuncturi spirituale.

2. IEŞIREA POPULAŢIILOR SPIRITUALE DIN ÎNTRUPĂRILE LOR

Ieşirea din întrupări nu înseamnă neapărat numai modificările cunoscute azi, despre care cândva George Gamow spunea atât de plastic: "Când o stea moare…" Retragerea din întrupare înseamnă eliberarea completă a locului, a punctului universic. Ştim numai despre locurile în care a rămas ceva pe locul unde a "trăit" o stea. Materialul fizic şi fluidic se expulzează, urmând a fi folosit pentru întreţinerea vieţii altora care se vor naşte. Este important să ştim că stele se nasc când se creează condiţii, conjuncturi spirituale pentru naşterea lor. La fel şi stelele. Multe stele mor înainte ca alte planete, ale unor alte stele, să se nască, alte stele rămân mult timp fără planete pentru ca la un moment târziu să înceapă formarea acelui mugur subtil, eteric, care prevesteşte naşterea "copilului" galactic care va veni. Dar pentru ca el să vină, alţi părinţi galactici trebuie să treacă din această lume!! Într-un vârtej, uluitor pentru un pământean, stele se nasc, planete înfloresc vieţi splendide, colorate, în toate formele universului!..
Implodarea, în acest sens, este numai o formă de maturitate a stelelor: sunt şi explozii, nu numai implozii, dar da! - orice ieşire din întrupare este o retragere a popoarelor spirituale, într-o formă sau alta. Sunt şi etape complexe de combinare a dilatării cu explozie, urmată de rămânerea unui miez stelar: adică concentrarea întregului complex spiritual într-un corp dens, extrem de dens, care conferă alte particularităţi de trăire specială spiritelor întrupate astfel. Este o specială concentrare a spiritelor care îşi urmează calea, care creează condiţii de întrupare şi de vehiculare a energiilor de ajutor pentru alte creaţii corporale existente deja. Radiaţiile pulsarilor, de exemplu, trimise prin puterea spiritelor la distanţe până acum greu de imaginat de către oameni, transmit nu numai simpla informaţie că ele există, ci şi fluxuri uriaşe de energie radiantă care schimbă modul de trăire a multor, foarte multor galaxii, cu toate aspectele vieţii desfăşurată astfel.
Aşadar, nu este cazul de: distrugere, dizolvare, dispariţie brutală. Şi nici de salvare, decât cu alte conotaţii. Numai vieţuitoarele aflate pe primele trepte de evoluţie, dar şi călătorii universici aflaţi în călătorie regresivă, distrug semenii lor. Voluntar sau involuntar - este vorba despre seturi de inconştienţe spirituale, pe diferite nivele. Vieţuitoarele de tip vegetal-animal învaţă astfel metode de supravieţuire cu orice preţ pe care, treptat, pe măsura creşterii puterilor lor spirituale, învaţă să le remodeleze, folosind altfel de căi decât cele prin omor, prin agresiune de orice fel. Creatorii învaţă complementaritatea prin salvare: a lor înşişi şi a creaţiei lor. Dar remodelează şi ei, permanent, manifestările lor agresive, ancorate puternic, dar şi subtil, în esenţa lor spirituală.
Noi, oamenii, învăţăm să preţuim fiecare capăt de aţă, fiecare formă de viaţă… Ne cunoaştem ne-preţuirile şi astfel învăţăm treptat ce înseamnă şi preţuirile. Învăţăm astfel ce înseamnă deopotrivă şi distrugerea, şi creaţia.

3. CE FAC SPIRITELE GALACTICE

Între două întrupări ale popoarelor spirituale, pe treapta lor de evoluţie, care sunt lungi (unele mai lungi decât altele), spiritele sunt îndrumate către călătorii lungi prin întregul univers, coordonate de către ajutătorii evoluţiilor lor - dar în mod individual, nicidecum sub acea formă de întrupare comună pe care au trăit-o anterior (planetă, stea sau galaxiile îndepărtate). Sunt spirite care fac parte din popoare aflate pe următoarele trepte de evoluţie:
- pregalactică: adică din întrupări de tip „stea" şi „planetă" din zona I şi zona a II-a, unde nu sunt întrupări de tip „galaxie". Astfel de întrupări de tip „galaxie" necesită spaţii foarte largi pentru câmpuri galactice nefragmentate, pentru alte condiţii deosebite pe care uriaşul galactic de acest fel le necesită pentru a nu deranja alte evoluţii;
- galactică: uriaşele întrupări prpriu zise, în care multitudini de popoare spirituale se întrupează în acelaşi trup - galactic - cu aceleaşi simţiri: de la stele şi planetele lor - până la ultimul fir de iarbă, cea mai minusculă vietate planetară, de pe cea din urmă planetă a galaxiei. Viaţa în astfel de întrupare este o viaţă de o simţire deosebit de profundă, în astfel de aglomeraţii spirituale, în care trăirea trupească şi mentală a tuturor se derulează doar într-o aparentă entropie: aglomeraţie - însă nu dezordine.
- postgalactică: întrupările comune de tip „galaxie" se finalizează cu o explozie galactică: explozie controlată de fiecare spirit în parte, care învaţă în cele mai mici amănunte cum să-şi ordoneze şi execute toate lucrările. Evoluţiile postgalactice se sprijină mult pe acele evoluţii individuale dintre întrupările stele, planete şi galaxii: sunt trăiri individuale, în forme superioare însă, tocmai pentru că spiritele au învăţat foarte multe lucruri noi, le-au consolidat şi pe cele vechi, dar şi pe cele specifice ultimelor lor - atât de complexe - întrupări.
Ieşirea din evoluţiile galactice aduc universului valuri de ajutători puternici, gata să se orienteze perfect pe drumurile aparent încâlcite ale lumii uluitoare în care trăiesc…
…Pentru eternitate! Cu sensibilitate, frumuseţe, dreptate, adevăr, compasiune, altruism, sacrificiu!!
CU IUBIRE !!

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI (2): BLOCAJE SPIRITUALE APARENTE

1. CÂTEVA IDEI DESPRE BLOCAJELE NOASTRE
De fapt ştim destul de multe lucruri despre blocaje, şi mai ştim că după ce ieşim din ele constatăm că a fost atât de uşor…
Dar nu le avem la îndemână, în tumultul zbaterilor noastre cotidiene. Sau nu le acceptăm, nu credem că ele pot fi reale sau de un vreun folos pentru lucruri care ne complică existenţa.
Deşi în vremurile pe care trăim societatea are tendinţa să ne formeze păreri contrare, ceea ce credem a fi blocaje – adică opriri din înaintările evolutive – sunt de fapt doar aparenţe. Deschid o astfel de discuţie acum, însă tema va fi continuată cu noi date, atunci când vom discuta şi despre sisteme corporale şi profil spiritual: amplu, detaliat la nivelul unui blog.
Sunt greu de trăit manifestări cu aspect de blocaj: şi de către purtătorul de atitudine, şi de către societatea în mijlocul căreia trăieşte. Chiar şi pentru cel care înţelege rădăcinile manifestărilor, aparenţa de nemişcare est suportată chiar poate şi mai greu decât cel care nu înţelege concret, ci doar intuieşte sau acceptă că omul nu trebuie judecat cu una, cu două. Căci cel care înţelege câteva dintre profunzimile manifestărilor (umane, în cazul nostru) nu se mai poate descărca pe căile explozive, folosite anterior, cunoscute bine şi înrădăcinate fără voie – dar din nevoie… Însă de care se leapădă treptat pe toate punctele sale de referinţă. Ceea ce înseamnă cel puţin cele conştientizate pe moment, urmând ca fiecare moment în parte să creeze noi sisteme de căutare, pe măsura noilor conştientizări.
Acest sistem de copac are avantajul de a se situa la limita dintre subconştient şi conştient, ceea ce conduce şi la deblocări subconştiente, care vor fi trăite pe măsura derulării evenimentelor din viaţa societăţii. În acest fel, omul nu se confruntă cu buluc de înţelegeri conştientizate pe moment, ceea ce ar obosi şi ar crea reţinere în faţa următoarelor deblocări. Chiar dacă nu se conştientizează total acest lucru, chiar dacă omul nerăbdător ar dori ca totul să se petreacă rapid şi total, în astfel de situaţii nu ar exista consolidare minimă prin trăire efectivă şi munca ar trebui luată de la capăt, chiar dacă nivelul de greutate ar fi oarecum diminuat.
În acest fel, procesul de deblocare personală din atitudini înrădăcinate inerent – şi necesar la vremea formării lor, când ele erau singurele căi de supravieţuire pentru un spirit cu puţină experienţă de viaţă – pare a fi destul de static. Doar pare – şi nu este: chiar dacă se derulează mai greu, el este deja puţin consolidat în punctele sale principale, la ieşirea din destin (deces pentru întrupaţii cu corp fizic şi trecere în altă formă de manifestare, prin corp astral). Pentru anumite momente ale evoluţiilor noastre, pentru anumite locuri din univers, uşurări prin înjurături, ţipete, gesturi mânioase sunt căi intuite pentru descărcarea de energii care nu pot fi folosite în momentul derulării evenimentelor (nu există posibilităţi de participare, nu ni se permite sau nu ne permitem să ne descărcăm direct în mijlocul evenimentului). Ieşirea din schema evenimentului, spaţial şi temporal nu conduce nicidecum automat la consumarea energiilor blocate prin neparticipare. De multe ori nici canalizarea energiilor către alte trăiri momentane nu conduce la dezamorsarea interioară, căci energiile sunt de diferite feluri şi nu cunoaştem întotdeauna felul lor, precum şi modul concret de folosire a fiecărui fel în parte, cuplarea fiecărui fel de energie cu simţirea căreia i se potriveşte. Este ca şi cum am introduce cu mâinile goale un cablu de metal bun conducător de electricitate într-o priză – doar pentru că se poate face acest lucru, nu şi pentru că poate să se aprindă astfel o lumină prin propriile noastre mâini…
Conştientizările urmate de autoblocarea manifestărilor învechite conduc la lupta cu vechiul – dar şi cu dispreţul la adresa propriei persoane, la fel ca şi dispreţul la adresa altora: căci dispreţul este cea mai înrădăcinată manifestare în rândul oamenilor. Conştientizarea negativităţii dispreţului şi lupta cu el sunt cele mai subtile manifestări de fapt. Formule care aparent au dreptate, sunt treptat conştientizate ca fiind purtătoare de dispreţ şi părăsite treptat prin blocarea lor în mod conştient. Un exemplu ar fi acela care spune: „Nu te pune la mintea prostului, căci te trage după el şi te bate cu experienţă”. Este şi multă dreptate aici, din punctul de vedere vechi, dar există în lume şi conştientizarea faptului că nu există proşti – ci numai oameni neinformaţi, care nu înţeleg încă modul în care un om poate lupta pentru schimbarea sa. Conştient fiind de dorinţele sale de remodelare a atitudinii sale faţă de cei din preajmă.
Pe lângă blocajele pe care nu le conştientizăm, rezultate din dezvoltarea şi ramificarea puterii noastre spirituale căreia nu îi cunoaştem încă bine modurile de folosire, blocajul autoimpus poate fi cel puţin de două feluri generale:
– autoimpus: prin refuzarea schimbării, din lipsa capacităţii de răspuns la schimbare, la schimbarea celor vechi cu cele mai noi învăţături pe care le avem;
– autoimpus: pentru blocarea temporară a manifestărilor comportamentale învechite, pentru a face loc celor mai noi, care cuprind în raza lor de acţiune segmente tot mai largi de universalizare: de ajutor oferit unor segmente din ce în ce mai mari de populaţii spirituale, de altruism din ce în ce mai extins, de sacrificiu echilibrat în funcţie de cerinţele societăţii;
Greutatea suportării unor astfel de situaţii ţine de încredinţarea mai mult sau mai puţin formată privind necesitatea schimbării atitudinii. Este mult mai uşor când se formează o dorinţă de folosire a voinţei pentru a determina schimbarea, chiar dacă ea este deseori uitată şi doar dincolo de începutul manifestării apare conştientizarea intrării pe teritoriul vechiului: agresivităţii, minciunii, mâniei, dispreţului. Fapte mărunte, aparent nevinovate, menţin în forme destul de închegate omul pe tărâmul celor nedorite: o mică minciunică, o glumă „bună”, o vorbă tip „Ei las’că nu mori dintr-atâta!!”. Şi panta se formează. Şi este necesară toată forţa pentru oprire: iar de multe ori nu mai avem această forţă, în goana după supravieţuirea în mijlocul multor zbateri cotidiene.

2. CE NU ŞTIM, DE FAPT…
Creşterea vibraţiei medii planetare – fenomen cu care ne confruntăm acum, în aceste timpuri – conduce la deblocări automate ale blocajelor de diverse feluri:
– la nivelul corpurilor fluidice: eliminarea blocajelor canalelor interstiţiilor corpurilor fluidice (structură asemănătoare pielii corpului nostru fizic, care permite eliberarea energiilor şi materiilor eliberate din corp, la fel ca şi evacuarea de la nivelul fizic). Are loc o fluidizare a circulaţiei energetice totale la nivelul corpurilor fluidice;
– la nivel comportamental: readucerea din memoriile spiritului de noi atitudini, comportamente, învăţate la nivele de evoluţie mai noi, mai înălţate spiritual. Să nu uităm că venim pe Pământ din evoluţii mult mai înalte decât cele care ne-au arătat comportamentele vechi, din ultimele milenii: suntem aici pentru a ne cunoaşte neputinţele la diferite nivele de vibraţie planetară şi corporală. Nivelele de vibraţie s-au schimbat rapid, astfel încât doar să ni le conştientizăm, şi să nu ne consolidăm negativităţile până la schimbarea totală a vremurilor. De aceea există speranţa că suficient de rapid comportamentele oamenilor se vor schimba, dar nu înainte de a trece toate grupurile spirituale prin toate situaţiile create de aglomeraţia planetară actuală.
Este ca o ridicare a unui văl din faţa ochilor noştri, de multe ori foarte obosiţi. Ridicarea spirituală presupune înţelegerea interioară a faptului că:
– venim cu experienţa anterioară jalonată de atitudini dispreţuitoare, unde dispreţul este forma cea mai viabilă pe tot parcursul evoluţiilor primare: dispreţul faţă de propria persoană, luptând fără să înţeleagă profund acumulările spirituale: vechi – dar mai ales multe. Dispreţul faţă de propria neputinţă se varsă asupra celor pe care intuiţia îi relevă ca fiind ajutători, crezându-i pe ei de vină pentru neputinţele de a-i fi modelat ei, de a le fi suportat greşelile fără crâcnire şi de a le fi făcut treaba, munca, lupta – în locul lor. Fără ca înţelegerea faptului că şi ei au venit pentru acelaşi lucru pe Pământ să creeze o atitudine constructivă. Un dispreţ care se ramifică viguros pe toate plajele de manifestare, croind o ultimă bază de agresivitate care stă la rândul ei temelie altor manifestări neconstructive;
– are loc o reală îmbogăţire cu alte nuanţe de atitudine de acelaşi fel, preluate mai mult sau mai puţin conştient din aglomeraţiile planetare. Ele există în forme bogat reprezentate în memoriile spiritului şi adaugă mereu atitudini de acelaşi fel: monadele din spirit se ajută reciproc, prin influenţare chiar din structura lor apropiată. Evoluţiile ulterioare le vor folosi pentru a înţelege noi valuri de evoluanţi care aşteaptă să fie ajutaţi, dar în acelaşi timp lupta pentru remodelarea atitudinilor proprii se va duce pe un astfel de teren îmbogăţit, şi va fi grea, tocmai datorită complexităţii şi profunzimii manifestărilor scoase la iveală prin astfel de condiţii planetare, îmbogăţite cu altele noi, din trăirile curente.
Lupta pentru remodelare este astfel lungă, căci va acoperi treptat toate aspectele celor trăite de-a lungul evoluţiilor: de la o formă de evoluţie la alta. Imaginaţi-vă un drum lung de la o specie pământeană la alta, în condiţiile în care, de fapt, fiecare specie este doar vârful de aisberg al unor evoluţii care au loc prin multe alte locuri, înafara Pământului. Unde fiecare specie de vieţuitoare este un popor spiritual musafir într-o lungă, sinuoasă trecere prin multe alte sisteme stelare.
O asemenea lume, cum este cea pe care o cunoaştem acum, pe Pământ, poate pare astfel nemişcată de veacuri: aceleaşi tendinţe ucigaşe, în plan trupesc dar şi ideatic, acelaşi dispreţ, aceleaşi feluri de războaie chiar dacă sunt duse cu alte arme, aceleaşi discrepanţe între sătuii şi flămânzii lumii… Dar nemişcarea aceasta se datorează faptului că mereu vin noi grupuri la întrupare, cu aproximativ acelaşi fel de comportament uman: unii mai echilibraţi – alţii nu; unii mai doritori de cunoaşterea lumii în care se află – alţii nu; unii mai blânzi decât alţii, unii mai agresivi decât alţii… Voi veţi găsi încă multe alte exemple.
Toţi învăţăm. Învăţăm treptat şi ce să facem cu ceea ce învăţăm. Ajungem apoi ca fiecare dintre voi să înveţe şi pe alţii. Pentru asta, trebuie să trecem prin toate cele pe care le vom oferi, ca învăţătură, ca sprijin, celor din jurul nostru. Ajungem învăţători, apoi profesori „universitari=universici”, apoi cercetători care pot schimba treptat chiar modul de a privi realitatea, pentru unele grupuri spirituale care se adaptează mai greu.
Toate cunoaşterile se folosesc şi se refolosesc mereu, privite la diferite grade de profunzime. Numai în acest fel putem să ajungem ajutători pentru generaţiile care vin în urma noastră.
Nimic nu se termină, însă. Începutul fiecărei trepte de evoluţie face trimitere la consolidări ale tuturor aspectelor creative şi de comportament din treptele anterioare. Parcurgerea înţelegerilor fundamentale primare se vor folosi în evoluţiile secundare, cu forme ample şi complexe: ele se consumă în mijlocul primarilor, se readuc din memorii toate elementele de atitudine de tip primar şi se remodelează cu puteri noi, cu învăţăturile cele mai noi căpătate pe parcurs. Se aprofundează creaţia materială, se învaţă în paralel feluri noi, ale noilor veniţi la treptele acum cunoscute de ajutători: dar spiritele au particularităţi noi de creaţie şi comportament, feluri noi de a le combina între ele pentru obţinerea obişnuinţelor lor de trai. Ele vor îmbogăţi mereu volumul comportamental al secundarilor. Dar şi trăirile lor în mijlocul primarilor conduc, pe baza legăturilor lor puternice, formate de-a lungul trăirilor împreună, la un transfer permanent de informaţie de la unii la alţii, iar reacţiile şi învăţăturile de echilibrare ale tuturor îmbogăţesc mereu experienţa totală în universuri.
Nu discutăm acest lucru pentru a vedea greutatea evoluţiilor, ci pentru a înţelege acum, aici, greutăţile tuturor. Şi faptul că le depăşim, cu siguranţă, cu toţii. Căci fiecărei trepte de evoluţie îi corespund puteri interioare din ce în ce mai mari, cu care se pot învăţa din ce în ce mai multe lucruri noi. Atitudinile agresive se suportă de către ajutători din ce în ce mai uşor, dar se şi remodelează din ce în ce mai profund cele ale ajutaţilor, pe măsura creşterii puterilor tuturor. Este greu pentru toţi, chiar dacă – din nou: aparent – cei care au evoluţie mai multă ar trebui, după logica pământeană, să fie cei mai indiferenţi la problemele celor din jur, preocupaţi de sarcinile lor. Dar nu, puterea spirituală se bazează pe sensibilitate şi într-o astfel de situaţie, lipsa de sensibilitate este proprie celor cu puteri mai mici, pe care ajutătorii lor îi înţeleg, chiar dacă suferă pentru asta.
Chiar suferinţa ajutătorilor se va constitui în bază de sensibilizare a celor care învaţă să nu-şi mai agreseze ajutătorii, devenind şi ei, la rândul lor ajutători. Epoca puterii agresivităţii trece repede în evoluţii, căci este distrugătoare şi durerea distrugerilor oferă schimbarea încredinţărilor bazate pe agresivitate. Puterea spirituală înaintată repară rapid urmările agresivităţilor, devenind creatoare pe multe direcţii de manifestare. Ea înseamnă ridicarea rapidă din durere şi oferirea de ajutor în sarcină proprie, în continuare, ajutor care cuprinde compasiune şi sprijin chiar celor care au agresat. Aşa cum spuneam, spiritele învaţă unele de la altele, într-o spirală derulată cu rapiditate. La nivele subtile, transformările sunt deosebit de profunde şi stabile, căci se sprijină pe experienţa anterioară, iar puterile interioare noi echilibrează şi construieşte terenul de fiinţă elevată de la un interval scurt de timp la altul. Puterea interioară sprijină saltul, prezenţa ajutătorilor oferă exemplul tuturor celor care se pot face cu ceea ce formează patrimoniul spiritual: individual şi de grup.
Evoluţiile sunt astfel conduse către forme mereu superioare, şi este necesar să se puncteze acest lucru: că ele se bazează mult pe călătoriile spirituale regresive – momentan regresive. Şi trebuie spus acest lucru fără frică: momentele de evoluţie de acest fel întrerup pe o perioadă scurtă de timp evoluţiile progresive, remodelează capacităţile de adaptare a spiritelor la specificul treptelor anterioare, pornind mereu de la o treaptă nouă, fiind mereu un nou început.
Un început care remodelează mereu puterea de a privi realitatea cu alţi „ochi, de a primi mereu ceva nou, de a remodela vechiul, mereu.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI: MIGRAŢIE SAU CĂLĂTORIE SPIRITUALĂ?

Din comentarii:
"Termenul de calator aplicat spiritelor presupune ca aceste spirite, odata misiunea de evolutie incheiata, dupa calatorie se intorc de unde au pornit sau raman ancorate in diverse structuri cu diverse misiuni. Caci daca raman ancorate in anumite zone atunci termenul de migrator li se potriveste mai bine. Desi migratorii par sa aibe scopuri diferite de ale calatorilor, daca folosim acceptiunea imediata, in cazurile descrise de tine scopul este comun: cunoasterea."

Este foarte bine că a venit această temă, căci pe de o parte vom discuta mult despre călătoriile universice (adică toate felurile de deplasare care se pot efectua în acest univers, în dimensiunea structurală în care trăim acum – bineînţeles că scriu despre cele pe care pot să le percep şi descriu eu deocamdată, de la nivelul meu de înţelegere, de explicare). Vom discuta despre felul în care marile călătorii universice îşi au rădăcini în obişnuinţe formate treptat, de-a lungul multor forme de evoluţie, de-a lungul şi de-a latul universului, etapă după etapă. Şi mai ales învăţând şi întărind tot felul de elemente specifice utilizării diferitelor sisteme corporale pe care le avem în fiecare dintre astfel de etape. Vom vedea că migraţia este o etapă, o secvenţă a învăţăturii pe care o primim astfel, parte a unui set de secvenţe care cuprinde şi ceea ce numim migraţie, pe Pământ.
Deocamdată să vedem în linii mari care este diferenţa între aceste două numiri.
Dacă am folosi expresia "migraţie" aceasta ar însemna că spiritele ar pleca de undeva, unde condiţiile de trai nu ar mai fi conforme cu viaţa pe care spiritele ar dori să o aibă, nu ar mai găsi căi de trăire normală la nivelul lor de evoluţie, de putere pe care au căpătat-o până în acel moment. Şi ar porni la drum, în necunoscut, căutând locuri care să le ofere satisfacerea năzuinţelor lor de viaţă mai bună… Ar pleca undeva unde ar fi mai bine, unde ar presupune că le-ar fi mai bine, mai plăcut, mai îndestulător, cu libertate pentru trup şi pentru suflet… Adică unde vibraţia este potrivită sufletului lor, unde resursele ar fi mai multe, mai bune…
Spre informare: Zonele Universului Fizic:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html

1. INTRODUCERE ÎN TEMATICA CĂLĂTORIILOR SPIRITUALE

Călătoria spiritelor, de felul celei în care se află acum majoritatea celor de pe Pământ (umane, în corpuri fizice şi încă multe altele de aceeaşi evoluţie aflate în jurul Pământului, în corp astral) este conştientizată însă, de la bun început, ca fiind necesară, dar nu şi plăcută. Nu este direct, tranşant obligatorie, disperată, în acel moment. Acasă la ele, de unde spiritele vin din toate "colţurile" universului, şi din alte universuri, ele trăiesc bine, lucrează optim. Dar conştiinţa lor înaintată le determină să observe că au puncte aflate la limita inferioară a zonei pe care o pot accesa cu corpurile lor momentane – locuri pe care le-au parcurs deja, dar cu puteri mai puţine, pe care le-au avut în momentul acela al evoluţiei lor, folosind corpuri regionale; pe care acum însă nu le mai pot accesa cu uşurinţă, şi nu pentru că i-ar împiedica cineva. Au deja teamă de vibraţia joasă, pentru a cărei trecere au luptat din greu. Se ariciuiesc doar când se gândesc că s-ar mai putea vreodată întoarce acolo…
Descoperă că au şi o limită superioară, pe care nu o pot accesa, dezorientaţi din lipsă de cunoaştere, având astfel reţineri puternice să meargă mai departe. Ele ştiu bine că va veni un moment în care vor trebui să ajungă şi să trăiască la limita superioară, parcurgând progresiv toate felurile de trăire, către terminalul zonei lor. Dar fricile, dezorientările pe care nu şi le pot depăşi, caracteristice deopotrivă şi limitelor inferioare, şi celor superioare, le vor ţine pe loc, împiedicându-le înaintările. Le va fi teamă de necunoscutul superior, aşa cum le este teamă de retrăirile de vibraţie foarte joasă, către care însă ştiu bine că trebuie să se îndrepte pentru o scurtă perioadă de timp.
În asemenea caz, conştiinţa le spune să accepte plecarea într-o călătorie atât de îndepărtată, în locuri cu corpuri de întrupare atât de diferite de cele de acasă, încât să le fie imposibil să se întoarcă atunci când vor da de greu: de greul cel mai greu. Au experienţa cunoaşterii blocurilor de ajutători care i-au întovărăşit de multe ori până în acel moment, dar nu au trăit încă ei personal o asemenea experienţă: asta – dacă ne referim la cei care fac pentru prima dată o astfel de călătorie. Restul evoluanţilor ştiu foarte bine multe dintre subtilităţile unor astfel de călătorii. Le înţeleg resorturile chiar după prima lor călătorie şi luptă conştient pentru depăşirea fiecărui impuls de revenire la vechile obişnuinţe: fără să dea nici o clipă înapoi, cu orice preţ, chiar acela al unor dureri îngrozitoare, al unor pierderi mari, de toate felurile, cu care nu erau obişnuiţi până în acest moment.
De aceea totul este greu, dar bucuria de a-şi depăşi astfel de neputinţe rămâne cel mai copleşitor lucru din viaţa eternă a spiritului. A oricăror spirite, de pretutindeni, din toate timpurile.
Dar chiar şi cei care trăiesc prima lor astfel de călătorie ştiu că este o călătorie relativ scurtă, comparativ cu timpul destinelor lor de acasă. Chiar dacă, parcurgând-o efectiv li se va părea lungă şi de multe ori grea, ea se va sfârşi repede şi întoarcerea acasă le va fi cu roade bogate.
Evoluţiile sunt croite astfel încât, paralel cu experienţa în domeniul creaţiei – baza evoluţiilor de pretutindeni – să se dezvolte treptat atitudinea de ajutător, şi acceptarea de a fi ajutat. Asemenea atitudini nu se formează decât în timp, acoperind treptat toate formele de trăire, la orice nivel – la toate nivelele – de vibraţie a universurilor. Şi fiecare nivel de acest fel poate fi catalogat ca fiind o dimensiune de trăire, aparte, specială, astfel încât putem spune fără să greşim (cred eu) că avem o infinitate de dimensiuni în parcursul… doar în parcursul acestui univers… nemaipunându-le la socoteală şi pe altele!!
Căci începător, cunoscător-începător este orice spirit doar la începuturile evoluţiilor sale, în timp ce ajutător va fi în eternitatea vieţii sale. Şi va fi ajutat mereu de către cei care au parcurs deja ceea ce trăieşte el, şi învaţă astfel să aibă el însuşi răbdare şi toleranţă, încredere în capacităţile care se dezvoltă tuturor – fără nici o deosebire, fără nici o excepţie: tot aşa cum au aceleaşi simţăminte cu el proprii săi ajutători.
Întoarcerea este şi ea plănuită, chiar de la începutul realizării tuturor planificărilor privind călătoria. Căci totul se planifică, nu este o fugă, o goană dezordonată, încotro se poate vedea cu ochii, din panică şi privind cu mânie în urmă…
Să vedem câteva dintre astfel de planificări, cele principale, căci particularităţile ţin de alte desfăşurări. Se planifică, aşadar:
– componenţa grupurilor de călătorie;
– componenţa grupurilor de ajutători, care vor porni la drum către acelaşi punct terminus cu mult înainte de plecarea blocurilor piramidale, pentru a se acomoda ei însuşi cu locurile, pentru a avea ei înşişi experienţa necesară în momentul sosirii primelor blocuri piramidale de călători, în punctul terminus (adică: în subzona de cea mai joasă vibraţie pe care o pot suporta, în această primă călătorie a lor, grupurile de la baza piramidei evoluţiilor din bloc, cu evoluţia cea mai puţină). În acest fel, ei îi pot ajuta pe noii veniţi să se adapteze mai repede la condiţiile planetare, pot ajuta în moduri particulare fiecare grup care soseşte pe planetă;
– drumul de parcurs, durata şi locurile de oprire, durata ciclului de vieţi în punctul terminus, calea de dus şi calea de întors (niciodată nu se vor întoarce pe aceeaşi rută pe care au ajuns în punctul terminus; cu acest prilej spiritele cunosc şi consolidează cunoaşterea în multe puncte ale universului, ceea ce le va fi de un real folos în evoluţiile lor viitoare);
– se planifică şi se organizează viaţa în punctele parcursului, se planifică activităţile ajutătorilor din alte universuri, care vin în fiecare din aceste puncte ale traseelor. Experienţa lor este multă, dar este necesar de fiecare dată să se stabilească diverse probleme în funcţie de profilul spiritual al fiecărui grup spiritual în parte – altele de la o călătorie la alta – care necesită alte condiţii de întrupare, fiind altele chiar stelele, planetele: ca forme de întrupare, şi ele, la fel ca şi spiritele aflate în călătorie.
Chiar dacă toate sunt asemănătoare, totuşi sunt diferenţe între spiritele care evoluează pe parcursul aceleiaşi etape. Spre exemplu, în clasa I, a II-a, a III-a, a V-a, a IX-a etc. dintr-o şcoală (şi sunt nenumărate şcoli asemănătoare, cu diferenţe de la o regiune la alta, de la un popor la altul, de la un continent la altul) sunt aceleaşi lucruri de predat, dar elevii sunt mereu alţii, profesorii sunt alţii, se fac îmbunătăţiri în funcţie de evoluţia societăţii – astfel încât, chiar dacă vor exista mereu elevi care învaţă să scrie şi să citească, toate vor fi modificate de la o generaţie la alta de elevi de aceeaşi vârstă.
– se planifică, în funcţie de profilul spiritual al grupurilor (adică: unele evoluează mai repede, altele mai încet, altele cuprinzând simultan o gamă mai largă sau mai restrânsă de învăţături) modul de creaţie al sistemelor corporale de întrupare, pe care noii veniţi le vor primi în punctul terminus al călătoriei lor. Ele sunt create de către entităţile dimensionale, astfel încât să fie optime pentru acele grupări spirituale – şi nu altele. Sistemele corporale sunt arhetipale – adică au în componenţa lor structuri-muguri pentru toate necesităţile de manifestare a spiritelor de un anume fel – nu de altul – care se pregătesc să ajungă pe planeta planificată pentru un ciclu lung de vieţi. Sunt corpuri, în cea mai mare parte a lor, la fel cu cele ale rezidenţilor din punctul terminus, dar au si particularităţi specifice felului propriu al noilor veniţi. Ajutătorii care se vor întrupa în mijlocul lor trebuie să le cunoască pe toate, trăind în toate felurile de sisteme corporale, pentru a-i înţelege în egală măsură şi pe rezidenţi, şi pe ajutătorii lor de orice fel, aflaţi pe orice treaptă de evoluţie. Să poată astfel să facă o legătură bună, subtilă, între toţi, atunci când se vor vedea faţă în faţă.

2. CÂTEVA CUVINTE DESPRE MIGRAŢII

Să ne oprim deocamdată aici; dar să discutăm un pic şi despre noţiunea de "migraţie", termen corect, real, existent de fapt în viaţa tuturor începătorilor (toţi evoluanţii în zona I), dar şi în viaţa spiritelor care vin din zona a II-a, din acea zonă de mijloc a universului, unde se formează cele mai puternice atitudini ale spiritelor, unde se remodelează cele mai multe formate în evoluţiile anterioare – ca fiind elemente de trecere rapidă de la o etapă la alta, mai departe, în evoluţii. Căci aglomerările universice sunt cele mai puternic formatoare şi spiritele care ajung la mijlocul evoluţiilor lor primare înţeleg bine acest lucru.
Migraţia ca atare există, momentan, în zona I şi apoi pe parcursul primelor evoluţii din zona a II-a a universului. Adică acolo unde, prin greutăţile condiţiilor de trai, ele învaţă să migreze în căutare de adăpost, de hrană, de alte condiţii de supravieţuire. Astfel ele se obişnuiesc treptat cu o atitudine tolerantă în faţa schimbărilor, fără să mai fie inconştiente faţă de condiţiile de trai care le-ar putea suprima viaţa. Învaţă să migreze spre regiuni mai bune şi să se întoarcă atunci când condiţiile revin la normal.
Treptat învaţă să călătorească pe trasee din ce în ce mai lungi, din ce în ce mai dificile, înfruntând pericole – dar învăţând astfel să combine fuga de ceva greu cu lupta de supravieţuire chiar pe timpul călătoriei.
Ştim, de altfel, despre migraţiile pământene, multe lucruri. Le putem astfel extinde la înţelegerea fenomenelor din alte multe locuri din univers.
Ultimele forme ale migraţiilor se petrec în primele subtrepte de evoluţie din zona a II-a. Spiritele nu s-au obişnuit încă cu aglomeraţiile mari, se confruntă cu lipsa de organizare în oraşe, popoare, cu graniţe distincte. Asemenea forme sunt obişnuite în zona I, pentru ca întrupaţii să poată avea experienţe directe, perceptibile, unii de la alţii. Impulsurile de mişcare sunt astfel numeroase, variate – grosiere şi subtile, de la un loc la altul de evoluţie progresivă.
Înţelegem astfel de ce migraţiile sunt faze de învăţătură, de întărire a curajului confruntării cu drumuri lungi, din ce în ce mai lungi: care vor cuprinde treptat tot universul, apoi călătorii de la un univers la altul.
Şi drumurile nu se opresc nici măcar aici…

RĂSPUNSURI LA INTREBĂRI: TINERETE FARA BATRANETE

M-am oprit la urmatorul paragraf:
"Variaţia corporală în această epocă - de la copil nou-născut la bătrân - conduce la trecerea dintr-un registru de activităţi la altul, aproape pe nesimţite, astfel încât spiritele să înveţe cum să-şi coordoneze în mod optim puterile pentru ca acest sistem corporal să îi fie de folos de-a lungul sarcinilor de destin."
Vis-a-vis de aceasta idee am citit diverse materiale in care am gasit si teoria ca, in prezent, unii oameni isi pot incetini ritmul biologic, fara a mai imbatrani. Mai mult decat atat, ca unii ar avea chiar abilitatea unor regenerari ale celulelor degradate, actiune care le confera chiar o intinerire a corpurilor lor fizice.
Este posibila/probabila in realitate o astfel de teorie ?

__________________

Pentru cei care au si alte treburi de facut, raspunsul pe scurt este: da, se poate. Linia genetica permite, mai ales daca omul nu traieste bezmetic in mijlocul societatii, ci retras, in conditii de multa liniste trupeasca si sufleteasca.
Pentru cei care vor mai mult: depinde despre ce vorbim!!!
In principiu, da - se poate, din cate stiu eu, si nu neaparat pentru ca ma refer la moşii despre care scriu frecvent. Lor le este proprie intretinerea, si nu regenerarea - dupa ce au cunoscut chiar degradarea. de altfel, cred ca este o confuzie aici, la aceasta tema, cred ca este vorma despre intretinere si nu o regenerare dupa degradare. Dar este posibila si o astfel de regenerare, to in aceleasi bune conditii, fara... elixiruri miraculoase, plante care regenereaza instantaneu, etc... Si nici despre vampiri, varcolaci, etc. Uneori, astfel de pagini descriu romanţat chiar tot felul de cazuri de acest fel si, ca sa fie credibili, romanţarea capata directionari in viata curenta.
Dar la baza se afla intr-adevar ceva cu totul special, moşii - oameni care au alte sarcini decat noi, insa chiar aici, pe Pamant. Pe lânga cei din alte dimensiuni, despre care vorbim acum.
Dar vorba din Star Gate (!!) multi au ... gena Strabunilor, adica, mai biblic spus, se trag din stravechi linii asupra carora avem astfel atentionare: ca exista ca atare si ca sunt pure. Nu prea se spune in ce consta acesta puritate, si despre ea se poate spune o multime de lucruri. Gruparile secrete cunosc bine faptul ca s-au urmarit crearea si intretinerea unor linii genetice cu puritate de neam, care - credeau ei - aveau darul sa atraga la intrupare spirite de un anume fel: acolo unde se tinea cont de asta. Acolo unde se credea doar in existenta carnii intretinuta prin carne, se intretineau si se oferea un anumit fel de invatatura capabila sa sustina dorintele "creatorilor" de acest fel. Stiind acest lucru, părerea mea este ca ar fi improbabil sa fi existat... un potir cu sange al lui Iisus, dus in secret de Maria Magdalena in Europa, unde sa se intemeieze stirpea lui Iisus - asa cum s-a tot scris de-a lungul timpului. Cred ca acolo este vorba despre altceva, cunoscut de unii capi ai catolicismului (si de altii, nu-i vorba!!) si rasuflat in anumite momente ale istoriei, pentru care multi au murit - si noi credem ca din cauza averilor, caci se prinde cate ceva de ceea ce tocmai ne lipseste!!. Este vorba de putere, de fapt, puterea de a subjuga masele, de a gasi facil metode de imbogatire, etc.
Si de a cauta metode de ... nemurire... Ne vine greu sa credem asta… Dar da!! pentru ca stiau si ei cate ceva din existenta mosilor, si voiau si ei!!! Dar de la a vrea pana la a avea, trebuie muncit mult, si cand ajungi acolo, trebuie sa muncesti si mai mult, total pentru altii, de loc pentru sine, pentru acumulari pt. sine...
Astfel de ...gene sunt intr adevar coboratoare din vechi linii genetice, de descendenta atlanta. Unele sunt depistate si intretinute cu intentie, altele sunt, exista, pentru ca nu au intrat in circuitul mondial. Si astfel de linii, la randul lor, au fost urmarite de conducatorii societatilor, cu mare batalie pe capetele lor, altele s-au format prin conjuncturile vremurilor - dar bine cunoscute şi intretinute, chiar de multe ori folosite pentru scopuri inalte, de ajutatorii nostri. Vom mai discuta despre astfel de lucruri.
Dar de-a lungul timpului, conducatorii societatilor noastre si-au dat si ei seama ca una este spiritul si alta este trupul, chiar daca trupul poate oferi impulsuri de manifestare spiritului. Poti face orice fel de actiuni cu carnea, dar nu si daca spiritul este constient ca poate face altceva decat sa fie carne maleabila in mainile unor asemenea stapani, cu scopuri mai mult sau mai putin josnice. Chiar daca se pune accent pe formarea comportamentala, de copil, pe stimularea fortelor ascunse ale spiritului, pe care le numim azi foarte plastic: paranormale, CONSTIINTA apare si se dezvolta la maturitate. Nu la toti, nu se nasc multi "Moise" in lume.. Desi si Moise a cam facut acelasi lucru, dar translatand cunoasterea primita catre poporul lui. De regula, astfel de oameni formati, cu constiinta inaintata, erau omorati sau prin grija unor alte structuri paralele, de acelasi fel - dar cu constiinta inaintata - erau salvati si isi gaseau astfel alt loc in lume, ajutand-o cu puterile sale. Asa s-au format si pe la noi sihastrii, solomonarii, pe nedrept numiti vrajitori, catalogati drept raufacatori.
Nu-i vorba ca si azi suntem tentati sa-i dispretuim… Dar sunt din ce in ce mai multi si, de multe ori, Saulii vremurilor noastre ingroasa randul Pavelilor…
De aceea sa-i iuibim si pe Sauli, nu numai pe Paveli !!!… Chiar daca ei nu cred ACUM in iubirea noastra, se vor sprijini pe ea atunci cand le va veni vremea. Si ne va fi bine tuturor!!

DIMENSIUNILE STRUCTURALE PARALELE ALE UNIVERSULUI FIZIC (1)

Este necesar să avem în vedere, de la bun început, că discutăm despre spaţii-structuri ale Universului Fizic, diferenţiate între ele prin vibraţia materiilor care le formează şi vibraţia energiilor care le vitalizează, le întreţin fiinţarea şi facilitează trăirile întrupaţilor care le folosesc.
De aceea am început această discuţie, despre dimensiunile paralele ale Universului Fizic, la capitolul Vibraţii, unde tema ultimului studiu face – de fapt – trecerea la tematica dimensiunilor structurale paralele ale Universului Fizic. Astfel, vă invit să luaţi în considerare şi studiul de la adresa:
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/11/vibratii-6-introducere-in-tematica.html
şi să mergem în continuare, deschizând un capitol nou, cu această temă complexă: dimensiunile structurale paralele ale Universului Fizic.

1. CÂTEVA PRECIZĂRI PRIVIND: CE SUNT ŞI CE NU SUNT DIMENSIUNILE STRUCTURALE PARALELE ALE UNIVERSULUI FIZIC

Suntem obişnuiţi să denumim în acest fel – dimensiuni – structurile spaţiale paralele ale Universului Fizic, de aceea de aceea cred că este bine să rămânem la această denumire, cu specificarea faptului că sunt structuri stabile ale Universului Fizic, formate din matricea originară a Universului Fizic şi dezvoltate pe măsura expandării acestuia. Denumirea porneşte de la perceperea, de către un spirit cu conştiinţă extinsă, a propriului spaţiu universic şi perceperea în acelaşi timp a unor alte spaţii, lumi, paralele cu spaţiul propriu de evoluţie. Într-adevăr, privite din perspectiva spaţiului în care ne aflăm, dimensiunile sunt paralele, principiu care însă nu se aplică peste tot în univers, dar cu siguranţă în această zonă a universului în care ne aflăm. Astfel putem să discutăm despre spaţiile de acest fel, şi în acelaşi timp să facem diferenţa între dimensiunile paralele şi zonele Universului Fizic, despre care am discutat de multe ori (spre studiu:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html)
Putem discuta astfel despre dimensiunile paralele ca fiind spaţii cuprinzătoare care înfăşoară dimensiunea în care evoluăm noi acum: în care, la modul general, se desfăşoară evoluţiile spiritelor primare, sprijinite de către ajutătorii secundari şi coordonatorii de evoluţii (ajutătorii centrali) cu sarcini speciale, chiar în mijlocul lor, înafara celor dimensionali. Astfel de spaţii înfăşoară – dar nu despart zona I de zona a II-a, pentru că zonele universului se află în acelaşi plan, tridimensional, iar spaţiile dimensionale paralele sunt în profunzimea acestui spaţiu al nostru: într-o a 2-a,a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a şi a 7-a dimensiune diferită vibraţional una de alta. Mai precis, a căror existenţă este facilitată de vibraţia aflată pe trepte din ce în ce mai înalte de vibraţie.

Aşadar, dimensiunile paralele au o desfăşurare:
– cu caracter permanent şi paralel-spaţial cu zona I ;
– cu prelungiri temporare şi punctiforme pentru zonele II şi III ale universului.
În acest fel, ele se constituie spaţii din care entităţile întrupate în ele (le-am numit entităţi dimensionale) oferă ajutor permanent evoluanților din zona I şi ajutor temporar şi punctiform evoluanților din zonele II şi III.

Spiritele primare nu evoluează însă numai în aceste locuri, în Universul Fizic, în această dimensiune special creată pentru cunoaşterea elementelor generale ale trăirilor lor: trăiri pe care le cunosc, şi vor deveni pentru ele eterne şi universale.
Evoluţiile spiritelor primare se desfăşoară, consecutiv, şi în Universul Astral şi în Universul Cauzal. (După această prezentare, făcută pentru adaptare la acest nivel de cunoaştere, vor fi expuse şi elemente de diferenţiere între dimensiuni şi universuri diferite de întrupare ale spiritelor.) În toate aceste universuri, nu numai spiritele primare evoluează, prin intermediul corpurilor materiale – aşa cum ştim acum – ci şi evoluanţii mai vechi, ajutătorii lor, aşa cum i-am denumit, care învaţă să ofere ajutor semenilor care intră în evoluţii după ei. De asemenea, alături de secundari, care sunt cei mai apropiaţi de primari, apar deseori coordonatori de evoluţii, fiindu-le tuturor aproape, permanent, oferind învăţătură şi exemplu de aplicare. Sunt coordonatori ai diferitelor nivele de evoluţii şi coordonatori ai întregii verticale spirituale de coordonatori pe nivele.
Majoritatea acestor coordonatori se manifestă prin realizarea sarcinilor lor din astfel de dimensiuni paralele – paralele cu lumea obişnuită de trăire a primarilor şi ajutătorilor lor întrupaţi direct alături de ei. Ei au în vedere permanent nu numai evoluanţii locali, care se nasc şi evoluează pe teritoriile de vibraţie asemănătoare cu aceea a locului de naştere, ci în acelaşi timp şi grupurile de evoluanţi din alte zone ale universului, aflate în călătorii prin univers. Coordonează deplasările, evoluţiile locale, creează şi remodelează condiţii de trai pentru ca fiecare astfel de grup să capete condiţii optime pentru fiecare etapă a acestor călătorii.
Grupuri de evoluanţi circulă prin ceea ce numim univers – dar când spunem univers sau mai precis: Universul Fizic, ne referim strict la dimensiunea structurală a acestuia, de frecvenţa vibraţiei celei mai odihnitoare pentru evoluţia primarilor, dimensiunea noastră. Ea este a primarilor, dar şi a secundarilor care evoluează în preajma lor, oferindu-le ajutor, învăţături, exemplu, căci ei au sarcini complexe în orice timpuri – chiar dacă nu le conştientizează pe deplin în etapele intuitive: adică, în perioadele de vibraţie joasă a zonei locale, în care ne aflăm pe Pământ, acum.
Şi pentru că a venit vorba despre zonele Universului Fizic, ele fac parte din aceeaşi dimensiune de evoluţie a spiritelor primare – şi nu din alte dimensiuni structurale paralele. Zonele universului există structural in universul nostru, despărţite de bariere interzonale, dar astfel de bariere doar delimitează spaţiul interior. Fondul energetic fundamental al zonelor este comun, fondul material este comun, doar compactizările filamentelor de materii şi energii este mai puternic sau mai slab compactizat, oferind o vibraţie diferită aglomerărilor energo-materiale ale fiecărei zone în parte. În dimensiunile paralele, fluxurile de filamente cuprind în interior monade-energii şi monade-materii de evoluţii puţin superioare celor din dimensiunea spiritelor primare. La rândul lor, fluxurile de filamente din universurile de vibraţie mai înaltă decât aceea a Universului Fizic sunt superioare vibraţional tuturor celor din cuprinsul dimensiunilor Universului Fizic. În felul acesta creşterile de vibraţie sunt treptat crescute şi evoluţiile progresive sunt înţelese de spirite prin toate legăturile lor de la o treaptă la alta.

2. ALTE DIFERENŢE DINTRE ÎNŢELEGERI ALE NOŢIUNII DE DIMENSIUNE

Literatura de specialitate foloseşte frecvent noţiuni care pot fi confundate cu uşurinţă: dimensiunile structurale paralele ale universului sunt deseori confundate cu stări diferite ale trăirilor sufleteşti sau cu trăiri ale unor populaţii întregi, la diferite nivele de vibraţie planetară: în cazul nostru, al pământenilor de azi – de la civilizaţia lemuriană la cea atlantă şi la omul contemporan. De fapt, când vorbim despre vibraţie planetară – vorbim despre vibraţie galactică particularizată la un punct din cuprinsul galaxiei, unde ceea ce numim vibraţie galactică este o medie a punctelor (stelelor, planetelor, altor corpuri cosmice – nu le-aş mai numi ”obiecte”, aşa cum ne-am obişnuit până acum) sale. De aceea, unii cititori ai textelor neînsoţite de o explicaţie sumară a celor care sunt particular înţelese de scriitor, au încredinţări asupra faptului că planeta noastră, în mod excepţional (probabil pentru că sunt oameni aici, pe Pământ) se poate desprinde de mediul său actual şi poate călători – sau se poate sublima într-o formă superioară, aşa cum am mai pomenit în aceste studii. Vibraţia unei planete nu poate sări dincolo de vibraţia întregii sale galaxii, nu poate ieşi de sub guvernarea stelei de care aparţine, nu poate ieşi din matricea stelar-galactică care i-a dat naştere.
Chiar dacă entităţile superioare, cu adevărat Creatoare ale macrostructurilor universice, ar putea face aşa ceva cu cea mai mare uşurinţă, ele nu o fac, căci totalitatea spiritelor aflate în evoluţii aici, inclusiv spiritele umane, nici nu ar suporta prin corpurile lor astfel de vibraţii, nici nu ar avea ce face în astfel de situaţii, neavând învăţături specifice la nivelul de impulsuri pe care o astfel de materie le-ar crea. Şi atunci, asemenea entităţi nici nu s-ar mai putea numi coordonatoare, căci ce coordonare a căror evoluţii, pentru care învăţături, ar mai exista ele?? Tocmai de aceea ni se oferă cunoaşterea de acest fel, pentru a înţelege raţiunea pentru care astfel de lucruri nu se vor realiza niciodată mai mult decât o ridicare optimă, normală pentru acest loc din univers, a vibraţiei în ritmurile sale obişnuite, locale.
Tocmai de aceea discutăm detaliat despre marile călătorii spirituale inter-zonale, călătorii care se fac treptat, de la un nivel de vibraţie la altul, adică – de la o subzonă la alta a universului. Pentru că au loc cel puţin pregătirile următoare pentru continuarea evoluţiilor, şi pentru spiritele călătoare, dar şi pentru cele locale:
– are loc, de-a lungul călătoriei, o trecere treptată de la un nivel de pregătire, de cunoaştere, la altul. Pentru localnici, tangenţa cu câte un grup spiritual pregăteşte tangenţa cu cel următor, prin secvenţe de învăţătură care cuprind feluri particulare de percepţie a realităţii, de înţelegere a evoluţiilor, de manifestare curentă, lucru care este valabil şi pentru călători;
– are loc o îmbogăţire permanentă a experienţei spiritelor aflate în călătorie, prin percepere conştientă superioară, cu experienţa căpătată între timp, de la ultima călătorie a lor, până la momentul celei în curs de desfăşurare;
– are loc o apropiere treptată, nu bruscă şi, astfel, greu de suportat, între călători şi populaţiile locale, din fiecare treaptă a călătoriei.
Este necesar ca toate grupurile, de evoluţie mai mult sau mai puţin înaintată, să înţeleagă cele cu care se confruntă, să le conştientizeze bine, total sau măcar parţial, dar fluent la nivelul lor – sau să nu se confrunte cu ele, decât dacă au în programul lor imediat viitor de evoluţie astfel de evenimente. Şi, în acest ultim caz, totul se înregistrează subconştient la început, apoi treptat, pe faze, şi conştient, la nivelul lor de percepţie şi înţelegere a realităţii.
Pentru o populaţie spirituală eterogenă, de felul celei care formează azi umanitatea, adică formată din grupuri foarte diferite ca evoluţie, astfel de evenimente – salturi cu planeta de la o zonă la alta, de la un nivel de vibraţie universică la altul, nu pot fi încadrate în evoluţii, mai ales de la nivelul nostru actual de vibraţie medie planetară: joasă, comparativ cu valorile medii şi înalte, specifice acestui punct universic. Există însă locuri din univers unde întrupaţii îşi pot face spaţii de lucru cu vibraţii superioare locului de trai efectiv, unde exersează anumite forme de creaţie, dar trăirea efectivă le este tot în acest spaţiu, unde se ”întorc” – deşi nu au plecat niciodată în altă parte. Zonele II şi III permit, în anumite condiţii, acest lucru, ceea ce nu este posibil în zona I, datorita nivelului mai puţin înaintat al evoluanţilor rezidenţi şi puterii de manifestare mai reduse a ajutătorilor, prin corpurile de materie de vibraţie joasă. Căci şi locul, şi corpul formează puterile de manifestare a spiritelor, aşa cum am mai arătat în alte studii. De aceea zona I este ajutată în felul arătat mai sus.

3. TRĂIND BA ÎN TRECUT, BA ÎN VIITOR…

Gândind că acest lucru ar fi posibil, şi netrăind efectiv o astfel de derulare a evenimentelor, în loc să ne ajutăm să trecem liniştiţi micile evenimente vibraţionale care – totuşi! – au loc şi în viaţa noastră, pierdem din vedere înţelegerea vremurilor efective pe care le trăim, cu gândul şi cu aşteptările noastre pentru un viitor care va veni atât de subtil, încât nici nu-l vom sesiza, dacă nu avem obişnuinţa trăirilor atente, curente: adică de fiecare zi, de fiecare clipă. Ne despărţim astfel de viaţa noastră curentă, căreia nu-i mai simţim întreaga paletă a valenţelor ei formative. De care vom avea, cu siguranţă, nevoie multă în viitor.
Pe de altă parte, având în vedere eforturile pe care le facem în mod curent să trăim într-o sferă practic ireală, într-un viitor nesosit, fără să ne dorim ne separăm de cei care nu trăiesc în felul nostru, propriu, concret, deşi ei fac eforturile lor, eforturile = sarcinile lor curente, la nivelul necesităţilor lor. Ne judecăm între noi, ne formăm tendinţa de a ne separa şi de semenii noştri, chiar dacă numai şi formal. Pentru unii dintre ei, tocmai această formă contează enorm!! Pentru ei, numai din tangenţa directă între oameni se creează disponibilitatea de acceptare a schimbărilor prin care trecem cu toţii azi. Chiar dacă cei care au posibilitatea să înţeleagă mai multe nu au o strategie concretă de reţinere în faţa celorlalţi, lipsa lor din peisajul social conduce la grave reţineri chiar din partea celor care ar trebui astfel ajutaţi…

Aşadar, să reţinem că structurile universice sunt relativ fixe, nu se amestecă, chiar dacă vibraţia zonală creşte în timpul variaţiei sale normale. Iar viaţa noastră urmează cursul impulsurilor din acest mediu cu vibraţie variabilă. De remarcat, de asemenea, este faptul că variaţia vibraţiei, aşa cum am prezentat-o deseori (generalităţi puteţi citi la adresa:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/09/variatia-vibratiei-medii-planetare.html )
se petrece peste tot, cu particularităţi, însă: de la o galaxie la alta, de la o subzonă la alta şi de la o dimensiune structurală la alta. Să reţinem faptul că fluctuaţiile fluxurilor filamentare au loc în felul descris numai în zona I a universului. Adică: filamentele pierd din vibraţia lor prin decompactizarea stratului lor superficial şi, înainte ca decompactizarea să înainteze prea mult, periclitând evoluţiile, sunt retrase din circulaţii de către coordonatorii de evoluţii. Zona este aprovizionată cu noi fluxuri de filamente energo-materiale, tot de către coordonatorii evoluţiilor noastre, de către cei pe care îi numim Creatori.
Astfel, cei care evoluează în aceste locuri din univers au posibilitatea să trăiască în acelaşi loc o multitudine de evenimente necesare evoluţiilor lor, fără să schimbe corpurile, fără să o facă nici măcar pe parcursul unei singure vieţi – parcurs în care vibraţiile saltă fără ca, în anumite momente ale evoluţiei (pe care, la un loc, le numim: etapa, epoca intuitivă) sistemul corporal să capete modificări deosebite. Variaţia corporală în această epocă – de la copil nou-născut la bătrân – conduce la trecerea dintr-un registru de activităţi la altul, aproape pe nesimţite, astfel încât spiritele să înveţe cum să-şi coordoneze în mod optim puterile pentru ca acest sistem corporal să îi fie de folos de-a lungul sarcinilor de destin: pentru el însuşi, dar şi pentru grupul, grupurile spirituale în mijlocul cărora trăieşte.
Fiecare etapă a vieţii este foarte clar gândită de către coordonatorii de voluţii, pentru un registru optim de manifestări la vibraţii diferite, pentru ca fiecare spirit în parte să se obişnuiască cu trecerile de la un set de frecvenţe – la altul: după locul de trăire, condiţiile normale de trai, activităţi în peisajul local, relaţii ale oamenilor în condiţii de aglomeraţie sau populaţie rară, etc. Creşterea sau descreşterea vibraţiei – adică variaţia de la o perioadă scurtă de timp la alta, formând bucle mai largi sau mai strânse, este o condiţie prin care fiecare vieţuitoare – de la virus la om – îşi formează seturi, secvenţe de adaptări personale.
Şi nu numai pe Pământ au loc astfel de dispuneri, ci şi în fiecare loc din galaxie (normal, din univers, din orice univers, cu particularităţile locale): unde întreaga galaxie oferă stelelor şi planetelor ei condiţii diferite de cele din alte galaxii. Şi fiecare fel de vibraţie galactică variază în timp, după cum variază şi vibraţia fluxurilor de materiale şi energii care compun corpurile planetare şi stelare. Fluxurile compun structurile, le întreţin mai departe, schimbându-le periodic şi lor masa materială. Aşa cum am auzit cu toţii (citit, informat) corpul nostru îşi schimbă materiile, celulele, cam o dată la 7 ani: în acelaşi fel îşi schimbă fiecare altfel de corp materiile, permanent, cu particularităţile de rigoare.
Iată aşadar că, dislocând din sisteme un singur element pentru a trece în altă vibraţie – ceea ce sigur, nu se va întâmpla aşa ceva – s-ar putea distruge întreaga Operă creată în timp, reglată fin, în acord cu necesităţile fiecărui fel de evoluţii în parte.
Dar întreaga zonă trece prin modificarea – acum: în creştere – a vibraţiei medii zonale, odată cu răspândirea fluxurilor noi, intrate în circuitele energo-materiale, pe fiecare nivel vibraţional în parte. Astfel încât, vom vedea în perioadele care vor urma… nici nu este nevoie de un salt material propriu zis şi nici nu este cazul să credem că alţii vor rămâne undeva, într-un iad local lăsat pradă neputinţelor perpetue. Toți trecem treptat de la un nivel vibraţional la unul superior, prin schimbarea corpurilor noastre. Şi impulsurile pe care le vom primi, dintr-un mediu primenit şi din propriile noastre corpuri primenite, ne vor permite schimbarea radicală a atitudinilor noastre faţă de viaţă şi evoluţii.
Vom vedea, în continuare, şi alte elemente care ne ajută să înţelegem marea operă a coordonatorilor noştri de evoluţii, realizată numai pentru ca evoluţiile noastre să poată avea un caracter fluid, deşi salturile – subtile în felul lor – exisă, iar noi trebuie să ne obişnuim treptat cu ele.

VIBRAŢII (6): INTRODUCERE ÎN TEMATICA DIMENSIUNILOR PARALELE

Tematica dimensiunilor paralele, adică aceea a structurilor paralele cu dimensiunea, structura universică în care trăim acum, pe Pământ, trebuie să fie abordată treptat, luând rând pe rând multe dintre elementele care creează trăsăturile lor definitorii. Pornind, de altfel, chiar de la denumirea lor.
Ne-am obişnuit să le numim în acest fel, iar viaţa ne aduce în plus multe expresii asemănătoare – dar ale căror semnificaţii diferite rămân de cele mai multe neînţelese, conducând astfel la multe confuzii, neînţelegeri.
Credem că cele despre care auzim, citim,ca fiind dimensiuni ale existenţei noastre există însă, toate, ca dimensiuni ale unui univers pe care îl cunoaştem, de altfel, foarte puţin. Nu ne deranjează confuziile, credem de fapt că am înţeles lucrurile, în linii mari şi de aceea nici nu alergăm repejor să căutăm explicarea, măcar delimitarea lor. Ceea ce ne este străin vieţii curente conduce însă la confuzii, chiar de multe ori la deziluzii, dacă nu înţelegem mecanismele funcţionării lor.
Există dimensiuni paralele cu dimensiunea noastră de evoluţie: dimensiuni structurale ale universului în care ne aflăm, şi deocamdată despre acestea vom discuta. Universul Fizic este structurat cu spaţii de diferite feluri, în care spiritele aflate în evoluţie aici pot să înveţe diferite sensuri ale realităţii lor, ale trăirilor lor personale. Sunt condiţii de trai local, prin care se pot învăţa diferite moduri de abordare a posibilităţilor lor de manifestare. Ele pot fi simţite clar în anumite momente ale dezvoltării conştiinţei, şi atunci numim această simţire „conştiinţă înaintată”.
Percepţii de acest fel nu demonstrează însă decât că omul are un set de sarcini care trebuie să valorifice conştientizările, trăirile. Nu întotdeauna percepţiile unor dimensiuni paralele, chiar şi fugitiv, pentru o clipă, sunt specifice doar spiritelor foarte înaintate în evoluţii. Acestea din urmă au treptat puterea de a se menţine în percepţie timp îndelungat, sau pot trece dintr-o dimensiune în alta fără nici un efort. Însă doar percepţii fugitive ale dimensiunilor paralele pot face obiectul unor sarcini ale oricăror spirite, în orice trepte de evoluţie, mai ales de la creatori conştienţi în sus, către creatori universali. În etapele de vibraţie foarte înaltă, toate populaţiile de tip uman pot percepe astfel de dimensiuni paralele, structurale, ale planetei. Greutatea începe, şi se desfăşoară treptat din ce în ce mai greu, odată cu diminuarea vibraţiei medii planetare, când spiritele primare nu mai au experienţa şi puterea de a căuta în nevăzutele fire ale vieţii lor, ceea ce mai rămân un timp destul de îndelungat percepţii clare pentru alţi întrupaţi.
Să avem în vedere faptul că numim primari acele spirite întrupate care nu au terminat încă de cunoscut Universul Fizic, în evoluţiile lor personale, în parcurgeri pas cu pas, progresiv. Şi în cursul căror parcurgeri sunt ajutaţi de semeni ai lor care au finalizat asemenea cunoaşteri, le cunosc în linii mari şi în unele profunzimi, dar învaţă în acelaşi timp să sprijine şi evoluţiile celor care vin în urma lor. Sunt secundarii, care însoţesc peste tot evoluţiile semenilor lor primari, învăţând la rândul lor despre profunzimile întregii Creaţii, rând pe rând.
Cu toate acestea, primari mai mult sau mai puţin evoluaţi pot avea percepţii ale dimensiunilor paralele, oricând, doar pentru a se obişnui cu existenţa lor, chiar şi numai la nivel intuitiv.
În schimb, secundari înaintaţi în evoluţii pot să nu aibă astfel de percepţii, pentru a se putea concentra la sarcini de ajutor oferit unor primari care au în planul destinului altfel de sarcini. Secundarii pot avea „sarcini-laser”, de ajutor îngust-specializat, pentru ca şi cei pe care îi ajută să înţeleagă necesitatea realizării sarcinilor mărunte în vieţile lor. Sarcini mărunte – însă foarte importante de altfel, pentru a se obişnui cu ele până ce devin măiestrie. Astfel de obişnuinţe vor sta mereu la baza sarcinilor lor în viitor.
Secundarii lucrează în mod curent în dimensiunile paralele cu dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare. Este o învăţătură proprie care se desfăşoară în mod constant, chiar dacă efectuează din timp în timp şi vieţi alături de primari, în dimensiunea lor. Atât ei, cât şi coordonatorii tuturor evoluţiilor din universuri, numesc această dimensiune pentru evoluţia spiritelor primare – dimensiunea I, din perspectiva celorlalte dimensiuni, căci este cea mai importantă pentru cei care lucrează în dimensiunile parale. Căci numai pe măsură ce înaintăm în evoluţii ne dăm seama că cea mai importantă formă de trăire nu este aceea de a ne îngriji numai de propria noastră persoană, de a obliga ca cei din jur să se preocupe şi ei de persoana noastră, chiar dacă dăm exemplu de îngrijire personală atentă. Pentru secundari, ajutătorii apropiaţi ai primarilor, principala formă de trăire rămâne aceea de a oferi ajutor şi învăţătură celor care păşesc, în valuri care vin mereu, unul după altul, pe calea eternă a evoluţiilor spirituale.
Ajutorul este oferit fără a deranja, fără a impune, fără a modifica trăirile spiritelor primare. Aceasta este manifestarea acelui liber arbitru despre care discutăm de multe ori: libertatea de a nu fi obligaţi să susţinem trăiri care nu sunt proprii momentului nostru evolutiv. Entităţile ajutătoare trăiesc şi manifestă formele de susţinere a vieţii din dimensiunea noastră – dar trăirea lor are loc în spaţii separate. În toată trăirea lor, ele se conduc numai după acest principiu, al liberului arbitru şi acţionează cu multă delicateţe, dar şi fermitate în susţinerea evoluţiilor tuturor formelor de viaţă întrupată din această dimensiune.
Despre astfel de spaţii şi activităţile depuse în ele vom discuta mult în viitor. Este necesară separarea spaţiilor, dimensiunilor, în gândirea noastră, din mai multe puncte de vedere. Şi doar fizica puţin diferită a spaţiilor de evoluţie a acestor ajutători (să-i numim de acum încolo: dimensionali) arată modul în care astfel de spaţii se separă – deşi în acelaşi timp rămân în legătură unele cu altele. Vom vedea cum, şi în ce condiţii se petrec legături între dimensiunile paralele şi cum acţionează entităţile dimensionale asupra lor: şi pentru coordonarea activităţilor spiritelor primare întrupate, şi pentru crearea de condiţii diverse pentru întruparea lor.
Asemenea spații, structuri ale Universului Fizic, sunt create – printre altele – prin diferenţă de vibraţie a materiilor care le creează, le întreţine existenţa şi uşurează mult acordarea de ajutor primarilor. Dar nu numai primarilor, ci şi altor ajutători ai lor, întrupaţi chiar în mijlocul lor, cu evoluţie mai multă: fie chiar primari, dar şi mulţi secundari, şi chiar centrali (coordonatori de evoluţii). Ajutorul este oferit astfel de pe diferite trepte de evoluţie şi din condiţii diferite de trai local, astfel încât, din orice perspectivă, a întrupaţilor în orice condiţii planetare şi corporale, el să cuprindă suma tuturor elementelor de cunoaştere, şi de aplicare a cunoaşterilor necesare fiecărei trepte de evoluţie.
Aşadar, să discutăm în continuare despre dimensiunile paralele, revenind la expresiile noastre curente, din perspectiva noastră: a întrupaţilor din dimensiunea care cuprinde galaxii, cu stele şi planete care gravitează în jurul lor, cu biosisteme formate din întrupaţi individuali. Dimensiunile paralele se deosebesc între ele în primul rând prin vibraţia materiei care le formează. Dacă am vorbit în diverse studii despre faptul că elementele matriceale stelar-planetare – ca părţi ale matricei galactice – sunt create din material eteric la exterior, să reţinem însă că, spre interior, în ordinea creşterii de vibraţie, materialele se înşiruie în straturi din materii cunoscute în mare de noi, acum: din material astral, mental, cauzal şi spiritual de diverse frecvenţe. Însă este necesar să reţinem bine faptul că spaţiile dimensiunilor paralele sunt create din materie fizică de vibraţii mai înalte decât frecvenţa corpurilor noastre de întrupare, din ce în ce mai mare, fără să ajungă la frecvenţa materiilor eterice. Adică, ele sunt structurate pe aceleaşi nivele ca şi corpurile noastre, şi câmpurile corpurilor noastre, cu deosebirea că fiecare corp şi fiecare câmp al corpurilor sunt de frecvenţe mai ridicate decât cele ale noastre, dar sunt încadrate tot în formele de sistematizare pe care le cunoaştem.
Înseamnă aşadar, că există chiar în acest univers un segment mult mai larg de materii, decât cel pe care îl cunoaştem de la corpurile noastre din această dimensiune, şi valorile sunt:
– mai mici decât cele cunoscute pe Pământ: adică valorile celorlalte materii de pe alte planete de întrupare ale spiritelor. Pământul se află de fapt la jumătatea distanţei între cele mai mici valori şi cele mai înalte valori: adică între valorile de început ale Zonei I a universului şi valorile cele mai înalte ale zonei, din terminalul zonei.
– mai mari decât cele cunoscute pe Pământ: valorile către terminalul zonei I şi apoi valorile dimensiunilor paralele. Toate valorile se înşiruie proporţional după cele ale câmpului fizic, la toate celelalte nivele: în domeniul frecvenţelor corpului eteric, astral, mental, cauzal, spiritual (buddhic), dumnezeiesc (atmic), enesic şi supraenesic.
Am convenit că mai există chiar alte valori deasupra acestora din urmă, pe care eu le percep opalescent, aproape translucid, care nu creează corpuri pentru oameni, dar participă la crearea corpurilor întrupaţilor, la vibraţii zonale mai înalte decât cele de pe Pământ, la fel ca şi foarte înalte, proporţional, ale entităţilor dimensionale.
Dacă nu se înţelege, voi face o schemă.
Viaţa şi lucrările desfăşurate în astfel de materii, ale corpurilor şi câmpurilor dimensionale, nu are nevoie de lumini şi umbre, de aceea nu vom întâlni în cuprinsul dimensiunilor paralele galaxii, cu stele şi planete – după cum stau lucrurile în dimensiunea de evoluţie a spiritelor primare. Întrupările comune (planete, stele, galaxii) nu sunt specifice decât acestei dimensiuni structurale a Universului Fizic. Numai în această dimensiune a noastră se întrupează spirite în mari forme corporale, comune pentru fiecare popor de spirite în parte şi pentru grupuri mai mari sau mai mici de popoare de spirite care se obișnuiesc astfel să evolueze împreună.
_________________
Pentru studiu: Grupări spirituale: b) Popoare spirituale, întrupările popoarelor spirituale
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/08/grupari-spirituale-1.html…
Zonele Universului Fizic:
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/05/zonele-universului-fizic_30.html
__________________

Lumina puternică ce caracterizează dimensiunile paralele – pentru ochii noştri – este emisă de compactizările materiilor şi energiilor specifice acestor structuri, care oferă o vibraţie foarte înaltă, un sunet specific şi o luminiscenţă puternică, comparativ cu cele cu care suntem noi obişnuiţi, în lumea noastră. Alte caracteristici le vom dezbate treptat, pe măsura necesităţilor.
Dimensiunile paralele sunt spaţii aeriene, dar în cuprinsul lor spiritele sunt obişnuite deja să circule aşa cum circulăm noi, pe Pământ; este şi o deosebire substanţială – aceea că “drumurile” pe spaţii foarte largi sunt parcurse prin forme de legătură create mental de către dimensionali, care pot fi asemănate cu un gât scurt de sticlă, cu deschiderea largă la amândouă capetele. Astfel de creaţii sunt realizate mental prin compactizarea spaţiului universic, pe timpul deplasării, după care spaţiul este adus la forma sa iniţială. Cu cât distanţele sunt mai mici, cu atât “gâtul de sticlă” este mai scurt. Spiritele primare învaţă chiar în dimensiunea de aici să creeze compactizări ale spaţiului universic, pe distanţe mici, atunci când evoluează în vibraţie medie planetară foarte înaltă, în etapele pe care le numim mentale. Dar prin astfel de procedeu întrupaţii pot să parcurgă distanţe foarte lungi prin univers, însă nu pot trece astfel de la o dimensiune structurală la alta. Astfel, nu trebuie să confundăm trecerea de la o dimensiune la alta cu parcurgerea spaţiului universic în acest fel.
Entităţile dimensionale pot să facă această trecere în orice condiţii de vibraţie universică în care păşesc, pentru a realiza lucrările lor (nu aş spune “coboară”, totuşi, ar trebui să nu mai folosim astfel de expresie, căci este o trecere, o formă necesară unei lucrări şi atâta tot. Nu e nici “sfântă”, nici “mister”, nici un fel de “tabu”…). Este o posibilitate oferită de materia corpului dimensional, de lucru efectiv, de sarcina de destin pe care ei o pot duce astfel la bun sfârşit.
Deplasarea mentală prin Universul fizic, în dimensiunea noastră, dezvoltată, aprofundată, ajutată fiind de structuri corporale adecvate, conduce la obişnuinţa parcurgerii spaţiilor în acest fel: a unor spaţii din ce în ce mai mari, fără să se folosească tehnologii pentru construcţia de nave de mare tonaj, pentru deplasare în spaţii intergalactice. Vom discuta pe larg despre astfel de condiţii de deplasare, atunci când vom studia străvechimile, când vom discuta apoi despre condiţiile revenirii la acest fel de viaţă pământeană, în viitor.

BLOGUL DE AUR

Multumesc din tot sufletul pentru acest cadou, pentru aprecierea pe care nu o merit intotdeauna, caci efortul poate fi mare, dar priceperea este marunta..
Ma gandesc ca titlul este cam pompos, mai a la ...Walt Disney pe care l-am cam gandit de rau saptamana asta (!!!) distribuind pe mail un material privind activitatea lui cam dubioasa... Doamne iarta-ma!!...
Dar este un gest pe care il primesc cu toata modestia de care pot fi in stare...
Multumesc lui Dan Ioanitescu http://www.rodulpamantului.blogspot.com/
si prietenilor sai, si ai mei, care ma incurajeaza, ma sustin si ma ajuta sa fac tot ceea ce imi este omeneste posibil sa tin Steagul Cunoasterii sus, cat mai aproape de locul de unde sufletul Marilor Ajutatori ai Pamantului nostru imbratiseaza cu iubire intreaga Fire !!
Multumesc, Dan!! Multumesc tuturor!!
Cu acest prilej incurajez toti bloggerii seriosi, constiinciosi, sensibili si iubitori de oameni din intreaga lume, iar nominalizarea de mai jos este o doar o palida enumerare intr-un moment de pauza de lucru. Cand voi mai avea un pui de timp, voi mai adauga chiar la lista mea de bloguri altele noi!!
http://wwwsubliminart.blogspot.com/
http://requiem-for-a--dream.blogspot.com/
http://serbantomsa.blogspot.com/
http://bluefleur-de-lys.blogspot.com/
http://corasand.blogspot.com/
http://with7flowersinmyhair.blogspot.com/
http://blognaiv.blogspot.com/
http://paxmentis.blogspot.com/
http://gabitzubitzu.blogspot.com/
http://eu-sunt.blogspot.com/
http://heramariana.blogspot.com/
http://portocaliiauriiaipasariiarc.blogspot.com/
http://astharte.blogspot.com/
http://e-some1.blogspot.com/
http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/
http://alinastanciu.blogspot.com/

Am preluat si eu regulile de la Dan, le puteti urmari mai jos:
1. afişarea premiului; (copy & add photo);
2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu;
3. oferirea lui catre 10 bloggeri sau cati doriti voi.;
4. informarea bloggerilor prin mesaj.

Va imbratisez cu drag pe toti !!!

O DISCUTIE INTRE PRIETENI, DE LA BLOG LA BLOG...

O mica discutie despre arhangheli, pentru toata lumea, dar pornind de la o idee din partea prietenei noastre, Liege.BlueIris, careia ii multumesc pentru prezenta ei - cu adevarat acea flower-power: gingasa, profund simtitoare, subtila si puternica deopotriva.
(Iertata sa fiu de catre romanii stabiliti in America sau cei care prefera siturile americane, nu am nimic impotriva nimanui, fiecare face ce crede de cuviinta, eu cred ca sarcina mea este sa explic. Restul este discutie vesela si prieteneasca pe un blog) ...
Dintre ideile care circula pe forumuri si unele bloguri, aleg sa dau de exemplu una dintre ele, cand discut despre credulitatea oamenilor, care duc si ei mai departe ceea ce primesc, fara sa stie nici un fel de explicatie, fara sa-si puna intrebari... Printre care si acest lucru, cum ca Arhanghelul Mihail ar fi "inger cazut". Toti arhanghelii ar fi ingeri cazuti...
Oricum, in urma cu vreo 3 4 luni am primit ideea, ca Dumnezeu pe care il iubim noi este un dumnezeu teluric, cazut, un dumnezeu de mâna a zecea... In contextul unor emisiuni Discovery, carti etc, unde se ataca fundamentul emotional unui popor - credinta, incredintarile spirituale comune ale oamenilor - nici nu ma mai mir... Altii zic ca nici nu se mai mira de prostia mea... De aceea stau eu dreapta, cu un pumn in spate si unul in fata, reusesc aceasta performanta cu brio !!!
Am avut bucuria sa primesc foarte multe detalii privind evolutiile, multe nu sunt intelese decat asa cum au dorit oficialii vremurilor. Si informatii cu siguranta ca au existat in toate vremurile, doar ca au fost ascunse cu deosebit de multa grija. Printre altele, am aflat despre faptul ca arhanghelii nu se intrupeaza in dimensiunea noastra, caci puterile lor devin extrem de mari si, fara invataturile complete ale treptei lor de evolutie, ar avea tendinta de a ajuta pe toata lumea, ajungand sa faca ei cele mai grele lucruri din vietile noastre. De aceea ei stau, pe parcursul treptei lor de evolutie, in dimensiunile si universurile paralele, de unde pot ajuta in feluri de o complexitate si subtilitate pe masura fortelor lor spirituale uriase. Altfel, daca ei ar trai efectiv printre noi, noi - ceilalti, care nu am intrat in treptele superioare de evolutie, nici nu le-am mai atinge, daca nu invatam subtilitatile care conduc la usurarea celor care, la un moment dat, ni se par grele, complicate.
Dar ei ajuta indirect, din dimensiunile structurale paralele, dimensiuni de ajutor pt. dimensiunea noastra. Stim ca arhanghelii au ajutat intotdeauna oamenii, si cei mai sensibili dintre noi chiar simt acest ajutor, efectiv, manifest in viata noastra.
Sa adaug si faptul ca numele lor nu este o simpla alegere a unui "parinte", fie el uman sau Dumnezeu. O numire - un nume - este de fapt un cod si multe numiri pe care le cunoastem sunt de fapt coduri ale liniilor de lucrare sau de invatatura care vin de la coordonatorii nostri de evolutii. De aceea, numele de Mihail sau Gabriel, sau Uriel, sunt coduri de lucrari de mare complexitate, care ne cuprind si pe noi, in lucrari sau evenimente universice despre care invatam treptat, pe masura cresterii puterilor noastre spirituale. Este un fel de nume comun, asa cum aflam in zilele noastre ca nu a fost, la daci, un singur Deceneu, ci un sir intreg de decenei, invatatori pe care avem tendinta sa-i numim "preoti".
Multi oameni nu inteleg diferitele feluri de ajutor ale acestor entitati, in cadrul lucrarii lor deosebit de cuprinzatoare. Sunt consternati ca aud de semeni ai lor despre care au pareri rele, ca au fost ajutati de arhangheli, fiecare pe o anumita linie de lucrare. Caci de multe ori, neplacerile sau neincrederile formate in viata curenta nasc sincrazii profunde.
Astfel, se nasc sincrazii legate de faptul ca unii arhangheli ajuta unor oamenii pe care avem temdinta sa-i dispretuim daca nu chiar mai mult, si de aici la ura si consternarea de a fi si ei ajutati nu mai este decat un pas.
Sau respingeri ale faptului ca ei, arhamghelii, ar ajuta la... dezvoltarea tehnicii - asa cum, se aude, au ajutat si in trecut. Si chiar de aia ar fi cazut Atlantida, pe care au mancat-o pe paine, ca si Lemuria, inaintea ei... Ar trebui sa nu ma consternez nici eu (desi e greu!) si sa ma obisnuiesc sa spun doar ca nu a "cazut" Atlantida, ca noi nu suntem "cazuti" ca numai cei care urasc viata pe Pamant cred acest lucru si influenteaza puternic si pe altii.. Oamenii nu iubesc tehnica decat ca sa-si faca loc in lume, sa castige bani, sa devina "cineva". Macar asa invata treptat sa munceasca si apoi, tot treptat, sa indrageasca munca... Cei care nu iubesc chiar de loc tehnica (s-o faca, nu s-o foloseasca!!) au de multe ori ideea ca tehnica, munca ca atare, este "depasita", neavenita. Ca devine chiar o rusine... Si apoi, cum poate un arhanghel sa stie tehnica!! Sincer, si eu am crezut ca ingerii si arhanghelii sunt chestiutze fara vlaga, care pupacesc oamenii si cel mult dau din nasuc si-i scot din caderi !!! Mai nou, aflu ideea ca ... Dumnezeu habar nu a avut vreodata de tehnologiile pe care, de fapt, oamenii le nascocesc acum, pe care Dumnezeu le uraste pt. ca nu sunt facute de el...
Este foarte dureros, dar raman consternata degeaba...
Si iata cum ajungem sa credem despre ingeri si arhangheli ca ar fi "cazuti". Telurici. Ok, si eu am fost facuta "telurica", pt ca ma cobor la nivele inferioare si ma apuc sa explic oamenilor chestii despre care trebuie sa-si bata singuri capul... eventual eu sa iau doar comunicari siderale, cu ingeri care pupacesc oamenii, care se extaziaza razand ca noi suntem lumina lumii, noi facem acum, nu altcand, portaluri pe Pamant... Cand ele au fost create inainte de a apare ţărâna.. Si multe altele.
Ingerii, arhanghelii, fii de Dumnezeu (ii numesc entitatile centrale, centralii care coordoneaza toate evolutiile din universuri) sunt ajutatorii nostri, fara de a caror contributie nu am putea, singuri, sa mergem tot mai sus in evolutiile noastre. Ar trebui, dupa parerea mea, intr-adevar, sa nu ne limitam la dogmele bisericesti, dar nici sa nu calcam pe oriunde. Sa intelegem subtilitatile gandirii pozitive, ale celei negative. Sa ne punem intrebari... Caci poate gasim raspunsuri...
Ma rog, pe masura puterilor noastre. Daca nu vrem raspunsuri, sa nu-i judecam greu pe cei care doresc altceva.
Doamne, te rog cuminte si frumos, ajuta-i si pe arhangheli sa ne ajute !!!

VORBIND DESPRE IMPOSTURA: MIEII SI LUPII IN BLANA DE MIEL

De multe ori mieii si lupii se afla in aceeasi salbaticie: doar un perete subtire ii desparte, si daca lupii se imbraca in piei de miel, si cainii si ciobanii - mai obositi, mai ghiftuiti - ii confunda poate, uneori, in valatucii firii…
Subiectul cu care fac aceasta comparatie se refera la impostorii cunoasterilor, scrierilor esoterice. Sau metafizice - cum doriti sa numiti... Dupa cum bag de seama, sunt mai multi acuzatori decat avocati si tocmai de aceea un cuvant spus in apararea lor cred ca nu strica.. Exact asta vreau sa arat acum, dupa puterile mele. Este nevoie si ca partea care tace si indura sa-si inteleaga profund durerea, in primul rand, apoi sa vorbeasca, sa se apere frumos, culegand macar stima celor care ii asculta. Caci si asta am bagat de seama: cei care doar par a fi impostori nici nu stiu sa se apere! sa-si apere cauza, si isi pleaca capul sau ajung sa dispretuiasca pe cei care ii dispretuiesc la randul lor. Om pe om se invata, si nu intotdeauna de la bun si frumos, caci raul poate umbla din om in om …ca omida din pom in pom…
Sunt doua feluri de oameni care se preocupa de esoterism: pe de o parte: oamenii cinstiti, corecti, si pe de alta parte: impostorii. Mi-au atras de mult timp atentia oamenii care sunt clasificati in categoria impostorilor, desi nu sunt. Daca stai printre ei, incepi sa decelezi adevaratele falsuri si neajunsuri. Cum imi var nasul cam prin toate, caci multi oameni isi vara nasul prin viata mea, am studiat si acest lucru de mult timp. Timpul "mult" trecut pana azi mi-a intarit clar ideile.
Asadar, exista cel putin 2 categorii de oameni cinstiti care sunt luati la gramada cu impostorii. Ar mai fi o categorie de oameni supramediatizati, care nu spun mai multe decat altii care, modesti, stau in banca lor: autorii americani care ajung pe piata cartilor noastre de regula nu spun multe, repeta mult, de multe ori lenesi si superficiali isi conduc insa cu multa siguranta doar simple simtiri pe care - cel putin in Romania - le are jumatate din populatia tarii!! Un vest-european spunea ca nu a mai intalnit nicaieri in tarile lumii atata densitate de oameni care sa se preocupe de universalizare esoterica, dens si hotarat - ca in Romania!!
Dar sa revin:
1. Cei care se afla la inceputuri de experienta si cauta sa se orienteze, cinstit si drept, dupa cei care PAR a avea experienta mai multa, doar si pentru un singur motiv: ca au inceput mult sa se preocupe mai devreme, pe vremea cand noi construiam "comunismul". Americanii primesc primul loc, caci ei sunt cu publicitatea, iar scrierile lor vin in mod public cam de prin anii '80. Au si francezii, italienii cercetari frumoase (sa nu vorbim despre ermeticii rusi).
Se pune accent pe practica la noi, ca terapeut clarvazator sau macar clarintuitiv, caci si gradul de erodare a sanatatii populatiei este mare, din cauza conditiilor grele pe care le-am indurat aici, dar si din cauza imposturii medicilor si goanei lor acerbe dupa bani. Majoritatea oamenilor nu au nevoie decat de hrana si odihna, incredere si o vorba buna, pe care o gasesc in cabinetele bioterapeutilor, muzica linistitoare si un cristal care sa ajute la reglarea unor plexuri, atunci cand conditiile lor de viata sunt aspre. Terapeutii de buna, exelenta calitate, se preocupa mai curand de pacientii lor, decat de cercetare, citesc noutatile cu sete, iau totul de bun, caci omul bun nu poate gandi de rau pe altul decat cand da efectiv piept in piept cu el; si roata istoriei se tot invarte in defavoarea lor. Caci ce este de citit este de multe ori superficial, odihnitor, ce-i drept, inaltator cu siguranta… dar nu merge in cercetare profunda. Iar cei care ar dori sa mearga mai departe cu cercetarea incep sa vada lucruri care nu se potrivesc de loc cu cele aflate pe „piata”, nimeni nu-i crede, si atunci puterea si-o canalizeaza inapoi la terapii. Caci au energie, au liniste interioara, blandete sufleteasca si astfel isi pot ajuta si semenii care nu au auzit nicioadata in viata lor zbuciumata despre astfel de lucruri...
2. Majoritatea celor care apuca pe aceasta cale isi lasa servicul ca sa poata sa lucreze nestingheriti. Viata scumpa, asa cum o stim noi, le cere din gros pentru a-i face fata, de aceea si preturile terapiilor complementare sunt piparate rau de tot. Discutam cu cineva referitor la faptul ca preturile in strainatate, la aceeasi treapta de maiestrie a terapeutului, sunt mult mai ridicate la noi... Uitam cat de artificial sunt ridicate preturile in Romania, taxele (ridicate, caci avem o istorie fanariot-turceasca inca vie. Anii de "comunism" au invatat romanul ca "altfel nu se poate" si inghite acum o balena-balon-de-sapun de care nu-si da seama si nu stie cum sa lupte pt. drepturile sale... Ca doar nu a invatat, sarmanul, la scoala, decat sa plece capul si sa stea cu mainile la spate, eventual intinse pentru a fi plesnite cu linia...
Si sunt multi care plesnesc, chiar daca nici nu baga de seama… Mai cu fapta, mai cu vorba, mai cu gandul…
Si uite asa, din vorba in vorba, ajungem sa intelegem ca majoritatea oamenilor care se ocupa cu "asa-ceva" sunt de buna credinta, dar si - ca in orice banala chestiune de luat ceva bani - rechinii dau tarcoale, zapacind pe cei de buna credinta: adica SI pe cei din tabara relativ-cunoscatorilor, si pe cei care beneficiaza, sau ar putea beneficia de lucrarea lor. Cand esti om bun, nu-ti faci loc cu coatele si varful bocancilor in lume... Subtilitatea gandirii si actiunilor celor perversi este atat de rafinata, incat induc cu destula usurinta in eroare oamenii de buna credinta. Eu as putea da de exemplu chiar filmul care a facut "cariera" la noi, "The Secret", unde totul pare extrem de usor de facut, trebuie doar sa iti pui in gand si gata! Marile averi insa numai cu gandul inaltator s-au facut.... OARE!!!??? dar compromisurile din care au murit milioane de oameni, de foame, in razboaie, etc. prin ce colturi ale istoriei au fost ascunse, pe sub care presuri??
Sa nu uitam ca din cand in cand se spune prin presa cum tinerii americani sunt lipsiti de cultura, iar pe aceasta baza se poate juca oricine cu incredintari echivoce... Iar gogosile se umfla cand, si cum cu gandul nu gandesti…
Da, eu spun sa avem gandire pozitiva, dar murdariile adevarului lumii nu trebuie bagate totusi sub covor.
De altfel, influentele vin catinel si la noi: mai deunazi un tanar imi spunea ca este o mare minciuna cele spuse despre lagarele naziste, sarmanii nazisti ... Cand i-am spus ca au fotografiat totul, macar asta sa creada... spunea ca se poate face orice cu calculatorul !! Ce calculatoare domnule, in anii 50, 60, 70... cand am vazut eu filmele... Doamna, v-au dus si pe dvs. de nas... Alea erau munti de ochelari din amandoua razboaiele, iar mortii erau papusi gonflabile, pai ce, mortii sunt tari ca piatra???
In fata bunei credinte necunoscatoare nu ai cuvinte... Omul chiar era de buna credinta, nu pusese mana niciodata pe un mort veritabil, isi imagina mortii ca pe cei in coma, moi de tot...
Sa inchidem deocamdata discutia...
Cred ca am fost suficient de bine inteleasa...

Asa stand lucrurile, din nefericire se vede mult mai clar cum lupii in blana de miel pot fi judecati inca si mai aspru... dar nu vreau acest lucru. Apele se dilueaza mult prin faptul ca se iau laolalta cu totii si se pun in aceeasi categorie, dar in momentul in care despartim „apele” - pe cat ne este cu putinta - totul devine mult mai greu de suportat. Daca stau bine sa ma gandesc, la acesti lupi in blana de miel cred se refera scrierile vechi, ca vor fi multi la sfarsitul timpurilor, dar noi, fara prea multa experienta, punem sub ghilotina parerilor noastre pe toti, laolalta...
In tot ceea ce scriu atentionez asupra faptului ca este bine sa stim, sa ne retragem din fata celor pe care ii descoperim cu adevarat impostori, fara sa ii anatemizam. Singuri se vor retrage, daca nu vor fi bagati in seama.
In rest, sa auzim numai de bine !!!