Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 15 octombrie 2015

NOUTATEA RELATIVĂ (1): NOUTATEA ÎN INFORMARE

Fiecare dintre noi aduce în lumea în care se naşte un element nou – dar care nu este niciodată o noutate absolută: ci doar nou în perioada sa, nou în micro- şi macro-societatea în care trăieşte: familie, cartier, oraş, popor. Extinderea poate fi pe un continent sau mai multe, în funcţie de accesul la informaţie.
De asemenea, nu este o noutate absolută nici ca aspect în societate – idei şi chiar aplicaţii sunt peste tot, dar lumea le foloseşte rar, îşi aminteşte vag de ele, a uitat să pună şi să păstreze accente, trecând peste experienţe mai vechi cu superficialitate sau cu devieri (mai mult sau mai puţin intenţionate) datorate unor indivizi sau grupuri de indivizi cu interese egoiste. Rareori întâlnim elemente de cunoaşte care să se folosească constant la locul şi momentul oportun oriunde în lume. 
Elementul pe care îl aducem aşadar nu este nou pentru lume, dar are un aspect de noutate în primul rând pentru grupul de întrupare: de sarcină de întrupare, de nivel spiritual (cultural, religios, profesional). Pentru nimeni nu este perfect nou, astfel încât devin inutile exprimările de tip: “pentru prima dată în istoria omenirii” sau “niciodată nu a mai fost, nu a mai ajuns lumea”, etc. Dar grupul local le va lua drept noi, în primul rând din cauza lipsei de cunoaştere, dar şi conjunctura planetară şi socială este nouă. Ideile sunt astfel relativ noi, indiferent dacă aduc în faţă:
– o confuzie, din motive obiective (cunoaştere incipientă la momentul apariţiei, percepţii slabe, asocieri deviante, aparatură rudimentară, etc.) şi este urmată mai mult sau mai puţin de corecţii venite din alte părţi sau chiar din grupul propriu de observaţie, cercetare;
– o formă unanim cunoscută, corectă, dar dovedindu-se simplist tratată, fiind necesar de dezvoltat, de consolidat în condiţiile mediului social local.
Readucerea în faţă a unor cunoaşteri, gândiri, folosiri mai vechi, dar despre care generaţiile mai noi nu ştiu ceva sau ştiu prea puţine lucruri, arată necesitatea reluării în discuţie a unor aspecte care se credeau ori a fi complet înţelese şi folosite fără altă necesitate decât a fost la vremea ei – ceea ce se dovedeşte apoi că nu este cazul să fie considerat aşa, ori crezute a fi corecte (şi se dovedeşte în noile condiţii că lucrurile nu stau chiar aşa, dar este bine de reluat şi de precizat, corectat), învechite şi crezute depăşite de vremuri. Dar lucrurile nu stau chiar aşa, devine clară necesitatea reluării şi refolosirii în noile condiţii. Fiecare aspect are rădăcini profunde, care trimit mereu tulpini, mlădiţe din care cresc alte aspecte de acelaşi fel cu cele de altă dată, dar care răspund generaţiilor noi. Şi nu numai. La nivele avansate de evoluţie, dincolo de fruntariile Pământului, în vibraţii mult mai înalte decât cele de pe Pământ, se dezvoltă uriaş toate formele de manifestare pe care le cunoaştem de aici şi din alte locuri din această subzonă a universului. Orice lucru pe care îl credem a nu ne fi necesar se dovedeşte a avea o deosebită importanţă pentru evoluţia spiritului: doar oboseala ne determină să refuzăm diferite aspecte ale vieţii. Chiar dacă spunem “interes”, “nevoie” în spatele acestor exprimări stau oboseli pe care nu le conştientizăm: nu sunt oboseli ale spiritului, ci ale corporalităţii pe care o moştenim deteriorată din trăirile celor întrupaţi pe liniile genetice care se împletesc în noi. În plus, întotdeauna în situaţii asemănătoare, de final de ciclu de vieţi, majoritatea spiritelor aşteaptă plecarea, simt plecarea, nu se mai mobilizează, iar oboseala psihică le ajunge şi nu le mai lasă. Dar în continuare avem nevoie de toate la un loc sau de fiecare în parte pentru continuarea evoluţilor în alte părţi ale universului şi în alte universuri. Toate formele de manifestare pe care le numim pozitive (înălţătoare, dezvoltatoare de aspecte de acest fel) se dezvoltă mai departe pe aceeaşi linie de vibraţie; cele care sunt numite negative îşi folosesc dezvoltările pentru pozitivări şi pentru dezvoltarea acestora şi a altora de acelaşi fel. Ca să ne înţelegem bine: învăţăm pe Pământ ce este durerea pentru a suporta diferenţele de vibraţie de la o regiune a universului la alta, parcurse rapid de întrupaţi, sau diferenţele de vibraţie ale unor valuri de vibraţii, de unde vibraţionale care se propagă cu mare viteză, împletindu-se în acelaşi punct, ca formă specifică locului de întrupare. Neobişnuinţele – uitările, abaterile, fugile, protecţiile exagerate din evoluţiile începătoare ne trag acolo mereu înapoi, un balast de care nu putem scăpa decât trăind din nou şi înţelegând ceea ce nu am conştientizat în trecuturi îndepărtate: şi nu din vină proprie, ci din treptele evoluţiei pe care numai parcurgându-le pas cu pas, pe măsura creşterii puterilor spirituale, le putem conştientiza şi corecta. Astfel înţelegem cum ne trag înapoi neputinţele de înaintare apărute în faze mai avansate de evoluţie din cauza rădăcinilor care au fost lăsate cândva – nu altcum – pentru perioadele de evoluţie ulterioară, când ne cresc forţele spirituale, când parcurgem mult mai echilibrat etapele de evoluţie. Sunt foarte normale rădăcinile evolutive de tip vegetal sau animal ale oamenilor, neconştientizate la vremea lor, când nimeni nu avea cum să ne ceară să conştientizăm cum ucidem semeni sau alte specii, fără a avea o putere de conştientizare, de înţelegere: care nu se dezvoltă decât treptat, şi chiar acest lucru îl înţelegem cu greu. Revenim la un moment dat al evoluţiilor avansate, pe locurile trăirilor noastre de mult uitate, ne conştientizăm asemenea rădăcini, înţepenite în străfunduri, multe altele de alte feluri pe care nu numai că le putem conştientiza ca fapte, dar le putem oferi descrieri inteligente, coerente, gândiri logice prin care asociem cele descoperite multe alte manifestări de aceeaşi natură. Un singur fapt realizat aici, la rădăcini, este astfel vârful unui munte întreg de fapte asemănătoare sau care conduc la alte forme de manifestare de acelaşi fel: aici, pe Pământ, în alte locuri de vibraţie asemănătoare, în alte locuri cu vibraţii mult mai joase. Pe acestea din urmă le uităm întotdeauna, dar puterile spiritelor cresc şi manifestările ne conduc spre locuri de vibraţie încă mult mai joasă decât cea medie a Pământului, pentru a conştientiza încă alte rădăcini ale manifestărilor de tip vegetal, sau animal, sau de orice alt fel, pe care nu le-am puricat încă. 

Rostul unor astfel de evoluţii, de învăţături, aplicări, dezvoltări cu întăriri este ca fiecare rază din radiaţia noastră totală să ajungă să se manifeste flexibil, abil, fluent, între vibraţii foarte joase şi vibraţii foarte înalte. 
Foarte important acest lucru. Înţelegem de ce trebuie astfel să trăim în acest fel. 

Suntem în permanentă căutare de indicii ale evoluţiilor noastre de-a lungul şi de-a latul universului. Fiecare loc din univers este creat astfel încât să răspundă evoluţiilor de toate felurile care se împletesc oriunde, pentru ca fiecare spirit în parte să se poată dezvolta armonios. Viaţa noastră este eternă şi este folosită integral pentru învăţături infinite: de aceea religiile spun că Dumnezeu (sau orice zeu) doreşte să ne apropiem mereu de felul său de a fi, de a se manifesta, chiar dacă nu vom putea ajunge din urmă experienţa lui totală de creator şi coordonator al vieţii de pretutindeni. 
Cu fiecare întrupare trăim şi retrăim experienţe noi şi experienţe anterioare, dar în alte feluri în funcţie de noile condiţii spirituale pe care le purtăm cu noi. Nu ne confruntăm aici, pe Pământ, decât cu un fel de tridimensionalitate a timpului: trecut, prezent şi viitor. Dar de fiecare dată, în trecutul multidimensional pe care oamenii l-au trăit chiar aici, pe Pământ, în prezentul multi-emoţional şi al înţelegerilor fizice cauzale, în viitorul pe care nu-l vom putea înţelege din perspectiva de azi până nu înţelegem acea multidimensionalitate a trecutului pământean omenesc – sunt seminţele unor înţelegeri mult mai pătrunzătoare ale unei spaţio-temporalităţi pe care, în spiralele pe care urmează să le trăim, le vom înţelege mult mai profund decât ar fi fost fără re-trăirile noastre pământene actuale. 
Ştim că energia fundamentală (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/energie-fundamental.html ) are potenţialităţi şi posibilităţi, ele se pot manifesta activ simultan sau consecutiv, independent de voinţa sau conştienţa noastră: învăţăturile privind formele de potenţial le primim la începutul evoluţiilor rând pe rând, treptat, spre deplina înţelegere a tuturor aspectelor în timp, pe măsura creşterii puterii noastre e asimilare. Suntem singurele vieţuitoare de pe Pământ care au – ca spirite întrupate – posibilitatea de a conştientiza astfel de trăiri, dar ne sunt necesare încă multe trepte de evoluţie pentru a înţelege:
– pe cei care nu înţeleg încă multe dintre realităţile simultane care se petrec în viaţa şi în jurul omului, dar pentru care vom fi ajutători cândva, aşa cum şi noi suntem ajutaţi azi;
– faptul că eternitatea unei vieţi înseamnă trăirea treptată a tuturor formelor de potenţial activ de manifestare a energiei fundamentale, în funcţie de posibilităţile manifestării într-o spaţio-temporalitate pe care o vom înţelege doar în timp. Şi în continuare: înţelegerea faptului că pe măsură ce pătrundem în formele de potenţial manifeste prin noi şi prin infinit de multe alte monade, se nasc implicit cu trăirile noastre alte forme de potenţial pe care numai deţinând complexitatea celor trăite până atunci pot fi înţelese şi urmate. 

Acest lucru formează o perspectivă care nu trebuie aşteptată să se desfăşoare de la sine, ci ne implică din toate unghiurile de vedere pe care le formează experienţa noastră totală: a fiecăruia în parte şi a tuturor la un loc.

Nimic din cele scrise aici nu sunt noutăţi absolute, indiferent dacă au fost descrise cândva concret sau au fost ascunse în spatele unor întortocheate exprimări metaforice până nu au mai putut fi descifrate nici de către cei care au avut acces la ele. Fiecare generaţie trăieşte în linii mari acelaşi fel de aspecte, dar adaptate momentului pe o sinusoidală a vibraţiilor formată din împletirea altor sinusoidale mai largi sau mai strânse, ale sarcinilor proprii pentru fiecare moment de viaţă, ale altora din jur, ale unei societăţi mai largi sau mai restrânse. 
De aceea nu ar trebui să fie de prea mare mirare faptul că se reactualizează teorii şi practici vechi de sute până la mii de ani, care au mai avut reactualizări de-a lungul vremurilor, prin cercetări, analize, prezentări de înţelegeri noi – doar că noi nu ştim, nu am avut acces la informări de acest fel. Multe dintre cele scrise azi sunt preluări fără a expune originile, altele sunt analize ale unor texte vechi, analize comparate împreună cu cercetări proprii ale autorilor şi dezvoltări valoroase în acelaşi timp. Multe dintre teoriile moderne azi sunt de fapt preluări ale unor scrieri vechi, modernizate prin structura expunerii şi limbajului actual, prezentate, şi primite drept noutăţi - datorită lipsei de cultură a cititorilor, lipsei accesului sau dezinteresului generalizat în perioade largi de timp. 
Citiţi, spre exemplu, cărţile lui Rene Guenon şi vă veţi lămuri... Ele fac trimitere la scrieri vechi, antice, multe ştiute, altele neştiute, multe făcând parte doar din informaţii care vin şi trec prin vremurile noastre fără să le dăm atenţie prea multă: doar câteva citate care ne sună bine la oreche – dar înflorim şi preţuim scrieri contemporane cu caracter de noutate, despre care nu ştim că... nu e nimic nou sub soare... Facem confuzii pe care le făceau şi cei din Evul Mediu sau le prezentau denaturat – conform intereselor proprii sau lipsei de cultură. Mă opresc aici, este destul de incomod să fac alte trimiteri. Dar citiţi şi vă veţi lămuri. 

Multe informaţii sunt denaturate datorită unor confuzii care apar în condiţiile în care îşi fac loc intuiţiile noastre despre lumi nepământene, percepţii din visele care aduc crâmpeie din vieţi anterioare, de pe Pământ sau din alte părţi colindate de noi cândva, prin univers. Dar este important, MAI IMPORTANT DECÂT ORICE ÎN ACEST MOMENT, să le lăsăm să iasă, să treacă prin faţa “ochilor” conştienţei noastre, să ne familiarizăm cu amintiri chiar vagi, chiar distorsionate, chiar pline de confuzii. Le vom curăţa cândva. Am fost mirată şi extrem de confuză la începutul cercetărilor mele astrale de ce eram lăsată de către ajutătorii mei astrali să merg pe firul unor confuzii grele, citite ici şi colo, să discut cu cei din jur, să mă fac “de ruşine” – ziceam eu atunci ... Aveam senzaţia că cineva îşi bătea joc de mine... Dar nici pe departe nu era vorbă de aşa ceva. Multe elemente de cunoaştere le-am înţeles pe firul descoperirilor înseşi confuziilor, înţelegând cum au fost şi alţii în situaţii asemănătoare de-a lungul timpului, altele m-au ajutat să pot răspunde la o sumedenie de întrebări privind tot felul de asocieri ale celor percepute de oameni în călătoriile lor astrale. Fiecare moment mi-a fost – şi îmi este – de un real folos. Fiecare folos a fost pentru cercetări ale altor multor semeni. Ne întrebam: este corect să ... greşim? Da, uneori este, pentru a prinde tot felul de aspecte ale unor realităţi pe care le putem oferi şi celor care nu au timp să cerceteze (familie, serviciu, alte teme personale de destin) în aceste vremuri, dar se informează având acele intuiţii care le spun mereu că trebuie să se familiarizeze cu astfel de lucruri. 
Iată pe scurt, aşadar, că orice noutate este relativă, dar aşa cum vin toate în viaţa noastră, nimic nu trebuie desconsiderat, aruncat, mototolit, zgâriat. 
TOTUL NE ESTE DE FOLOS. PRIN DA ŞI PRIN NU. Adică prin a înţelege confuziile şi a nu le duce mai departe, prin a duce mai departe ideea că suntem în vremuri de multă labilitate de care nu trebuie să ne fie ruşine, căci unii dintre semenii noştri ne-au împiedicat milenii de-a rândul de la adevărata cunoaştere. 
Omul bun iartă şi merge mai departe. 
Omul corect deschidere fereastra cu curaj şi cântă lumii – încântând-o. Spre sănătatea noastră emoţională, spre cunoaştere şi aplicarea ei, spre clădirea unei vieţi frumoase. 

În partea a doua vom discuta despre noutatea relativă în percepţiile umane ale unor fenomene universice care nu se petrec pentru prima dată în acest punct din univers şi nici pe Pământ.