11. PERCEPŢII ALE OMENIRII ÎN VREMURILE TRECUTE, PREZENTE ŞI VIITOARE

I. IDEI PRINCIPALE

1. Cunoașterea celor pe care oamenii le puteau percepe în trecut ne este necesară nu numai pentru înțelegerea modului în care au fost amenajate asemenea locuri cum este Peștera Ialomicioarei, întrucât omenirea va reveni treptat, dar repede, la toate percepțiile, înțelegerile și activitățile mental-astrale despre care discutăm studiind felul în care au fost realizate astfel de lăcașuri. 

2. Restrângerea corporalității umane (a tuturor viețuitoarelor pământene) a determinat și restrângerea plajei percepțiilor și activităților mental-astrale ale oamenilor: pentru ca activitățile fizice să fie folosite cu precădere, întărindu-se astfel și razele cu vibrație fizică, și experiența fizică în totalitatea ei.

3. Revenim treptat la manifestările preponderent mentale și astrale, căci spiritele umane pot avea activități mult mai extinse decât cele realizate cu radiația care are vibrație mai joasă, din nivelul de vibrație fizic. 

II. DETALII DISCUȚII

Pentru a înţelege bine cele pe care le avem de discutat în continuare, am prezentat deja câteva aspecte privind:

– Luminiscența fundamentală – particularitate de evidențiere a energiei fundamentale: popular spus: lumina fără umbre  – ca să înţelegem clar şi alte aspecte ale lumii în care trăim;

– Corzi universice şi canale matriceale eterice pentru a înţelege de asemenea alte feluri de profunzimi ale lumii şi modul în care foloseau strămoşii noştri cunoaşterea de acest fel, aşa cum am discutat în studiile anterioare, referitor la Statui şi megaliţi pe Platoul Munţilor Bucegi  . 

Mai avem de discutat câte ceva în plus (faţă de cele discutate ici şi colo, de-a lungul studiilor anterioare) despre percepţiile pe care le aveau strămoşii noştri, prin intermediul cărora ei percepeau realitatea universală, inclusiv pe ei înşişi alături de toate vieţuitoarele planetei, planeta însăşi în întreaga ei complexitate, stelele cu toate planetele lor. Vom discuta despre toate acestea, precum şi despre modul de aplicare a cunoaşterilor de acest fel în viaţa curentă. Mai ales că, aşa cum am scris în multe alte studii, suntem pe calea revenirii la astfel de percepţii complexe în viitorul foarte apropiat, iar cunoaşterea acestor aspecte nu numai că ne ajută chiar acum să ne cunoaştem adevărata istorie, dar în plus ne ajută să cunoaştem toate acestea chiar din perspectiva vieţii noastre actuale, pregătindu-ne înţelegeri profunde chiar din această epocă de trăire preponderent fizică: care trăire fizică nu este nicidecum superficială, căci intrăm în cunoaşteri fizice avansate, prin ştiinţele pe care umanitatea le dezvoltă acum, chiar dacă unii dintre noi doar folosesc rezultatele acestor ştiinţe (fizice şi astrofizice, chimice, biologice, geologice) pregătindu-ne astfel atenţia pentru analize profunde după terminarea părţii de destin fizic, pentru a continua studiile astrale privind toate aspectele trăite în perioada anterioară. 

Toate ne sunt necesare în plus pentru studiile pe larg despre Peştera Ialomicioarei, iar unii dintre noi deja cercetează asemenea aspecte în primul rând folosind cercetarea mentală (cu ajutorul senzorilor corpului mental) sau astrală (prin călătorii astrale conştiente cu destinaţia studiilor din ce în ce mai profunde pe măsură creşterii vibraţiei planetare). Şi nu numai Peştera Ialomicioarei, dar şi alte lăcaşuri pe care le vom studia în viitor.

Cu referire chiar la Peştera Ialomicioarei, putem spune că cercetătorul mental poate percepe interiorul ei ca fiind inundată de o lumină albă, pe care mulţi o consideră rece: dar de fapt lumina propriu-zisă nu este de loc rece: şi o asemenea aspectare este de altfel proprie şi societăţilor umane dinainte de ultima glaciaţiune – pentru cei care încep să studieze şi aspectul istoric al lumii. O asemenea percepţie se datorează capacităţilor noastre mentale şi astrale mult reduse azi. În primul rând nu ne sunt dezvoltate încă toate corpurile fluidice – numai corpurile fluidice planetare, cele moştenite de la părinţi, adică: corpul eteric, astral, mental şi cauzal. Chiar dacă numai corpurile: astral, mental şi cauzal au senzori de percepţie, dezvoltarea corpului dublu-eteric are şi ea o importanţă deosebită, mărind capacitatea de transmitere a informaţiilor către corpul fizic, şi astfel şi acuitatea simţurilor noastre, îmbogăţirea lor cu altele în curs de dezvoltare sau mai puţin obişnuite pentru noi în perioada cu vibraţii joase: dar care făceau parte din „patrimoniul” simţurilor noastre umane înainte de ultima glaciaţiune și puțin timp după glaciațiune. 

Aşadar acum înţelegem de ce percepţiile noastre cu senzorii acestor corpuri nu se ridică încă la capacitatea lor totală, nu ne pot dezvălui încă întrutotul corect şi profund complexitatea tuturor aspectelor lumii în care trăim. Doar cu senzorii celor două straturi ale corpurilor cu senzori, care au rămas la capacitatea lor medie de redare: medie din cauza vibraţiilor joase, din cauza deteriorărilor corporale moştenite pe linie genetică, precum şi a obturării posibilităţilor de cunoaştere încă din timpul copilăriei. Toate conduc către sentimente de nesiguranţă, neîncredere, cărora le trebuie mult timp până se echilibrează măcar la nivelul mediu la care pot funcţiona azi. 

În al doilea rând, când desfăşurăm activităţi mentale şi astrale, folosim în acelaşi timp un întreg sistem corporal care funcţionează la un nivel relativ jos de vibraţie, în câmpuri energetice de acelaşi fel (poate uneori cu vibraţii încă şi mai joase). Influenţa tuturor este puternică, dar mai ales influenţa corpului fizic este puternică asupra activităţii celorlalte corpuri – întrucât dincolo de faptul că este corpul cu vibraţia cea mai joasă din sistemul nostru corporal, condiţiile noastre de trai, de comportament şi atitudine, având cunoaşteri precare chiar ale mediului fizic în care trăim, conduc şi ele către influenţe cu vibraţie joasă asupra celorlalte corpuri fluidice. Acum ştim bine că în funcţie de condiţiile de mediu şi de corporalitate folosim, ca spirite întrupate, razele din radiaţia noastră totală corespunzătoare vibraţiilor venite din mediu şi de la corporalitatea noastră supusă influențelor de pretutindeni, și astfel ne manifestăm departe de a atinge parametrii optimi evoluţiilor noastre totale. Ne trebuie multă evoluţie, pe multiple planuri, pentru a ajunge să ne manifestăm, fără deosebire, în orice condiţii, în mod egal, fără deosebirile pe care le trăim azi: de vibraţii de tot felul şi de structuralitatea restrânsă a sistemelor noastre corporale. 

Şi astfel să revenim la subiectul nostru: înţelegem acum că nu putem azi percepe încă toate structurile, toate nuanţele de percepţie optimă care să ne ofere o plajă încă mult mai largă de percepţii şi înţelegeri, folosindu-ne în acelaşi timp integral experienţa noastră fizică acum, pe Pământ, în condiţiile grele în care trăim, departe de acel optim personal. 

Este adevărat însă că toate condiţiile actuale au depăşit deja punctul critic, în valorile minime pământene de vibraţie, şi nivelul vibraţional a început să crească puternic: chiar mai repede decât în mod obişnuit să crească, întrucât coordonatorii evoluţiilor pământene au diminuat mult perioada creşterii ei de la minimul atins deja acum cca. 3000 de ani, grăbind ritmul schimbării fluxurilor energo-materiale vechi cu fluxuri noi, proaspete, cu vibraţii la înălţimea celei optime pentru întreaga noastră planetă. Discutăm de 3000 de ani (şi nu de 2000 de ani) pentru că Iisus a început lucrarea această de atragere a fluxurilor noi cam cu 1000 de ani înaintea întrupării sale cu corp fizic, când dânsul a început, cu forţe superioare oferite de corporalitatea superioară din celălalt strat dimensional, de ajutor pentru stratul nostru, această lucrare din straturile dimensionale paralele cu stratul nostru, după care a continuat lucrarea din forţele stratului nostru, cu corporalitatea umană, dându-ne şi sfaturi pentru trăirile noastre curente până la capătul perioadei, aşa cum ştim deja acum. 

Astfel, pentru că lucrarea a început din straturile dimensionale superioare (ca vibrație), toate nivelele vibraţionale ale tuturor straturilor dimensionale cresc și ele rapid. Aici, în stratul nostru (în dimensiunea noastră, cum spunem noi) componentele sistemelor noastre corporale se schimbă treptat, dar repede, se schimbă structurile lor, se schimbă vibraţiile lor, pe măsura creşterii vibraţiei generale planetare. Pe lângă aceste fluxuri care se trag în continuare din bariera intersubzonală (pe unde se face aprovizionarea în orice subzonă a universului), au ajuns deja în ultimele câteva sute de ani şi fluxuri care vin pe cale ocolită – dar normală pentru orice galaxie – care circulă tot de la bariera intersubzonală, din galaxie în galaxie până la galaxia noastră: și prin cosmos, și prin sistemele de corzi ale galaxiei. Este un sistem extrem de complex de schimbare rapidă a vibrației în galaxie: direct pentru planeta noastră și indirect pentru întreaga galaxie, căci fluxurile se împrăștie de aici în galaxie, schimbând mai repede vibrația în câmpurile ei. Restul evoluțiilor însă nu se schimbă – doar se limitează aici timpul afectat trăirilor oamenilor: pentru că viața în aglomerații mari pe o planetă, mai ales în situația de minim vibrațional planetar, este foarte grea, greu de suportat și doar anumite consecințe asupra evoluanților planetari se urmăresc, nu toate. 

Percepţiile ne sunt astfel treptat întărite, deja recunoaştem unii dintre noi primele semne: la început prin intuiţii, apoi prin clar-intuiţii, care ne pregătesc pentru redeschiderea clar-simţurilor. Începem să ne reamintim, chiar fără a urma cursuri speciale, aspecte din vieţile noastre anterioare, începem să avem fleşuri de vedere mentală (numim popular clar-vedere), de clar-auz, ieşiri astrale inconştiente la început şi din ce în ce mai conştiente în continuare, aceleaşi feluri de simţuri la distanţe mari, fără alte moduri de cercetare decât prin forţele spirituale proprii. 

Aceasta înseamnă că ne folosim din ce în ce mai multe seturi de raze în cursul unei vieţi, acum, normale, după tipicul celor cunoscute de noi – dar şi alte feluri de raze, toate cu vibraţii din ce în ce mai înalte, după cum ne cere fondul vibrațional actual. Spiritul se obişnuieşte din nou să lucreze cu ele, indiferent dacă intră în lucru raze vechi, dezvoltate şi avem experienţă de folosire a lor, sau raze în curs de dezvoltare, care obosesc uşor, repede, dar care le susţin pe cele vechi atât cât pot ele: de aceea avem la început doar fleşuri, şi nici memoriile nu „prind” şi nu păstrează multe elemente, aspecte, nici înţelegerile nu sunt multe şi profunde – căci suntem obişnuiţi să ne sprijinim pe logica fizică, din trăiri preponderent fizice. Începem să avem activitate astrală și mentală, în creștere, să adunăm astfel un volum din ce în ce mai mare de cunoaşteri şi experienţă prin astfel de cercetare prin forţe spirituale proprii. În primul rând percepţiile cresc (suntem mai atenţi la ele, mai ales cele vizuale și auditive, din cauză că aşa suntem obişnuiţi în viaţa fizică), dar şi sentimentele devin tot mai bogate, pozitive în felul lor şi tot mai profunde, variate, puternice. Inteligenţa folosită în manifestările fizice se dezvoltă odată cu creşterea înţelegerilor din toate câmpurile şi începem să facem legături între viaţa fizică cu care suntem obişnuiţi şi celelalte trăiri care încep să se decoperteze: și este vorba despre o decopertare, de o moştenire din vieţile anterioare, din evenimentele pe care le-am trăit şi acum, în această viaţă, şi altele asemănătoare. Toate prind contur, şi volum deopotrivă. Perceperea infinităţii, înțelegerea existenței spaţiilor interdimensionale şi dimensionale, perceperea eternităţii, derulări de percepţii ale vibraţiilor – vibraţii fundamentale, simţite – nu numai prin înţelegeri intelectuale, informaţii despre ce înseamnă vibraţii şi deosebirile între cele fundamentale şi cele mecanice: dar având nevoie de toate pentru percepea realităţii profunde a mediului nostru de trai. Toate sunt proprii acestei schimbări în mijlocul căreia ne aflăm, şi care va continua să se deruleze, căci până acum nu se poate spune că s-a ajuns decât cel mult la 1% din ceea ce se va ajunge la maximul pe care îl va trăi omenirea în viitor, parcurgând aproape o treime din creşterea vibrației Pământului: care se va prelungi şi după plecarea spiritelor umane de pe Pământ, până la cca. 250 milioane de ani măsuraţi în condiţiile acestui loc din galaxie. De aceea atrag atenția asupra acestei creșteri de vibrație care nu este foarte mare acum, dar influențează sensibil corporalitatea viețuitoarelor pământene (nu numai a oamenilor, să reținem acest lucru) și ne ajută enorm în revenirea la tot ceea ce a fost în trecut – dar având acum o experiență mult mai mare, o întărire mult mai puternică, o conștientizare superioară a tuturor celor legate de viața în condițiile prin care am trecut – planetare și sociale în același timp. 

Puţine dintre percepţiile vechi au rămas în moştenirile pe care le avem azi, iar cele pe care le „descoperim” le traducem doar prin prisma unor asocieri cu cele obişnuite nouă, legate strict de fizic. Este drept însă că relativa libertate – şi ea cu greu obţinută, şi nu de puţine ori ameninţată din multe direcţii, fragilă încă – ne oferă posibilităţi (încă restrânse şi ele, însă) de dezvoltare a percepţiilor şi a multor cunoaşteri care se înlănţuie pe baza lor, se dezvoltă şi se întăresc. Nu știm încă faptul că avem ajutor din multe puncte de vedere de la toate prezentările rămase din ... moși-strămoși, cum spune românul atât de frumos!!! Căci suntem favorizaţi de practici actuale meditative – tradiţionale, şamanice, cum ar fi: călătoria astrală, clar-simţuri (clar-vedere, clar-auz, clar-miros, percepţia stărilor vibraţionale pe care le cunoşteam atât de bine anterior) care se adaugă la informările din relatări vechi (pe diferite feluri de suport material) – deci pe care intelectuală, nu şi perceptivă proprie, directă. Dar deja începem să le îmbinăm pe amândouă şi să înţelegem că percepţiile multisenzoriale (cu senzorii corpurilor astral, mental şi cauzal) – atât cât sunt ele în dezvoltare azi – sunt şi ele o formă de activitate intelectuală care aduce pe baza percepției înaintate, înțelegere și analiză comparativă la diferite nivele, după cum descoperim treptat profunzimi la care niciodată nu ne-am gândit că vom ajunge: aceasta este de altfel cea mai pură formă de activitate intelectuală, pur-conştientă, extrem de profundă, de complexă, a omului. 

Având în vedere toate acestea, începem să studiem şi să înţelegem toate felurile de moştenire din străbuni, dar mai ales să ne înţelegem adevărata istorie, a planetei şi a omenirii deopotrivă.