Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI:

Din comunicările ajutătorilor noştri astrali:
Scrierile cu referire la metafizică au o importanţă deosebită în gândirea umană până ce gândirea prin citire va redeveni trăire de amintire...

miercuri, 8 mai 2019

33. LA CERDAC

I. IDEI PRINCIPALE
1. Cerdacul este o culme muntoasă terminată abrupt printr-un perete vertical pe capătul căreia a fost cândva șănțuită piatra pentru a se ajunge la forma unui mic platou terminat la capătul dinspre Obârșie printr-un cap de om.
2. Omul sau Gospodarul de pe Cerdac transmite oamenilor două mesaje importante:
– după o zi de muncă, seara gospodarul se odihnește pe cerdacul casei sale, o odihnă mereu activă, privind atent la realitatea care îl înconjoară: dintr-un loc de odihnă, de observare atentă și de învățătură;
– omul să-și aleagă loc de casă un spațiu cu canale eterice planetare care au cel puțin 4-5 până la 7 canale interioare aflate pe subnivele de vibrație eterică înaltă și foarte apropiate, dacă vrea să aibă grădină de legume, livadă și un loc bun pentru creșterea de animale sănătoase, precum și o casă proprie odihnitoare, cu aerul curat și înălțat, pentru sănătatea și puterea proprie și a familiei sale.

II. DETALII, DISCUŢII
Despre Cerdac am mai discutat când am expus povestea caselor de călători. Toată porțiunea de la Călăuză (Baba Mare) la Cerdac a fost în vechime acoperită de păduri dese, culmi cu vârfuri (rotunjite sau ascuțite) pierzându-se în acoperirile păduroase. Din ele au rămas un timp mai îndelungat păduri în partea primilor megaliți (până spre Sfinx, cum numim azi Dacul Văzător). Pădurile erodează puternic prin rădăcini, dar și prin favorizarea traiului multor viețuitoare mari și mărunte, care și ele contribuie la erodarea terenurilor. Mult timp după păduri au rămas ieburi și jepi – din care puțini au mai rămas pe versanții muntelui, urmând ca, în timpurile care vor veni, vegetația să se regenereze pe măsura creșterii vibrației medii planetare. 
Cerdacul este o culme muntoasă terminată abrupt printr-un perete vertical pe capătul căreia a fost cândva șănțuită piatra pentru a se ajunge la forma unui mic platou terminat la capătul dinspre Obârșie printr-un cap de om. Pentru a înțelege mesajul complex al acestui megalit este nevoie să ne gândim la o parte exoterică: de cunoaștere a realității fizice a omului și locului, iar pentru partea ezoterică este nevoie să studiem locul din punct de vedere eteric-matriceal. 
În primul rând, omul care stă pe cerdac privește atent la realitatea care îl înconjoară: dintr-un loc de odihnă, de observare atentă și de învățătură. Este un om în curtea casei sale într-o odihnă activă: odihna trupului după o zi de muncă, seara, dând loc gândirii, reflecțiilor cu referire la învățăturile zilnice din munca sa care îi îmbogățește experiența și i-o consolidează în același timp, integrând-o în armoniile universale. Locul este cu certitudine un cerdac, întrucât sus și în spate au fost amenajate case de călători, săpate în piatra muntelui, pe albiile interioare ale pâraielor din munte, lărgite și amenajate pentru a adăposti drumeți. Nu degeaba sunt amplasate acolo, căci de acolo se desfac mai multe drumuri:
– un drum spre Călăuză (Baba Mare) pentru cei care vin dinspre Țara Bârsei, după ce au trecut de megalitul de la vârful Omul, îndreptându-se către megaliții pe care i-am studiat până acum: prin fața Cerdacului spre Călăuză (Baba Mare), Dacul Văzător (Sfinxul) și Orbul, megaliții cuplului familial (Tatăl, Mama și Copilul) și Sfătuitoarele (Babele);
– unul către Padina cu Peștera Ialomicioarei, cu toată seria megaliților care reprezintă viețuitoarele de mare folos omului, purtătoarele mesajului general de a proteja viețuitoarele locale, fie ele sălbatice sau domestice. 
Gospodarul de pe cerdacul casei sale privește spre capătul unde pornește drumul spre Padina, cu două drumuri de fapt: unul pe lângă cerdac și altul care vine de sus, care coboară pe Obârșie de la vârful Omul și merge spre Padina cu a sa Peșteră a Ialomicioarei. 
Pentru înțelegerea mai profundă a mesajului Omului (Gospodarului) de la Cerdac, este necesar să ne întoarcem la cunoașterea canalelor eterice matriceale ale locului. S-a ales un anumit loc, acolo unde se află un snop de canale eterice matriceale ale planetei care sunt aproape paralele, fiecare în parte cu 6-7 canale interioare aflate pe subnivele apropiate de vibrație eterică, care asigură locului calități echilibrante deosebite. Mesajul este, din acest punct de vedere: omul să-și aleagă loc de casă un spațiu cu canale eterice planetare care au cel puțin 4-5 până la 7 canale interioare aflate pe subnivele de vibrație eterică înaltă și foarte apropiate, dacă vrea să aibă grădină de legume, livadă și un loc bun pentru creșterea de animale sănătoase, precum și o casă proprie odihnitoare, cu aerul curat și înălțat, pentru sănătatea și puterea proprie și a familiei sale. 
Pe același principiu au fost alese terenuri și pentru casele de călători. Se alegeau peste tot terenuri cu cel puțin 3-4 canale apropiate și aproximativ paralele, cu 6-7 subnivele eterice interioare. Pentru casele de întâlnire a Călătorilor Moșilor cu Învățătorii din așezări, erau însă necesare locuri cu canale groase cu peste 9-10 subnivele eterice interioare. 
Vom vedea că și pentru amenajarea Peșterii Ialomicioarei s-a ales un loc cu canale groase, cu peste 9-10 subnivele care să străbată întreg locul, având în interior pe cea mai lungă distanță o stabilitate vibrațională avansată, chiar dacă la gura și la fundul Peșterii sunt ”fracturi” între zone cu canale care au grosimi, și astfel vibrații foarte diferite, care în plus schimbă direcția, determinând fenomenologii interesante, așa cum vom discuta la vremea cuvenită. 

 Cerdacul Obârșiei și Culmea Doamnelor 


Piatra Omului (megalitul de pe vârful Omul), în paranteză fie spus, este rar luată în seamă de noi, ca şi multe altele – dar ea este deosebit de importantă în planul energetic al muntelui şi un punct de maximă importanţă pentru drumul care urcă din Ţara Bârsei. De la vârful Omul se coboară astfel și pe Obârşie spre Padina pe un fir vibraţional, iar de la Cerdac se coboară spre Padina pe un alt fir vibraţional – nu cu mult diferit de celălalt drum. Practic azi nu este sesizată diferenţa din acest punct de vedere, decât poate ceea ce vedem în planul peisajului: dar va fi o diferenţă pe care o vom simţi foarte curând noi, cei care suntem obişnuiţii acestui drum, căci dezvoltările corporalităţii umane merg pe linia creşterii percepţiilor multisenzoriale – dintre care percepţia vibraţiilor este deosebit de importantă pentru oameni. 
Stânca Gospodarului de la Cerdac
(nu am putut lua o fotografie din alt unghi, dar profilul uman se poate observa bine chiar și din această poziție)

Sunt repere pe drumul care merge de la Cerdac spre vârful Omul, unde se află Piatra Omului, orientat spre Valea Horoabei, mai precis către îmbinarea drumurilor care se reunesc la un moment dat venind dinspre Ţara (sau ţinutul) Bârsei spre Platou. Vârful Omul este punct de orientare către megaliţii de peste tot, inclusiv spre Peştera Ialomicioarei – lăcaşul de odinioară al unui grup de Moşi. 
Casele de călători din spatele Cerdacului azi sunt închise (sigilate de armată); ar fi fost frumos să se amenajeze într-una din aceste lăcaşuri un muzeu local – bineînţeles că nu este tipul pierdut, voință să avem… 
Revenind la istoria veche: după odihna din timpul nopții, oamenii mergeau spre lăcaşurile de observare, pregătiţi pentru o lucrare personală de o deosebită importanţă, profunzime. Lăcașurile de observare erau exterioare, în aer liber – locuri de percepţie, analiză, de aprofundare a înţelegerilor prin cercetare mentală şi astrală, prin forţele proprii ale spiritului, alături de simţirile prin corpul fizic, lăsate libere, pentru percepția fizică totală a omului cercetător. 
Iată așadar cum toți megaliții pregăteau omul să cunoască profunzimile vieţii, să respecte și să iubească viaţa, să se pregătească şi să reziste la toate furtunile vremurilor şi oamenilor. Să protejeze natura, oamenii din jurul său, atât cât se putea pentru fiecare om în parte, din locul său de fiinţare şi cu puterea primită la naşterea sa. Să-şi protejeze familia, ascultând de sfatul Moşilor atât cât aveau să fie în mijlocul lor, să-și amintească mereu de ei și de sfaturile lor, lăsate moștenire chiar cu ajutorul tradițiilor, și să asculte din nou de sfaturile lor, direct, atunci când ei vor reveni, după o pauză relativ scurtă de timp, în apropierea şi apoi în mijlocul poporului. Să nu se uite niciodată sfaturile ce vor rămâne moştenire: 
– femeia să nască şi să crească copiii, fiii poporului, să-i îndrume până când capul fiecărui copil va ajunge să crească – dar nu până la a ajunge la aceeaşi mărime ca şi al mamei sale; în acest fel se atenţiona ca urmaşul să-şi întemeieze familia proprie până ce capul său să ajungă la fel cu al mamei sale – şi nici cât al tatălui său. 
– tatăl să primească mereu sfatul Moşilor și al sfătuitorilor ce vor rămâne după plecarea dânșilor; să fie și să rămână mereu puternicul apărător al familiei şi neamului său.
– sfătuitoarele (sau babele, sau ursitoarele) să le umple din timp fiinţa cu urările de bine, cu înţelepciunea ancestrală ca putere interioară, arătând părinţilor derularea timpurilor pe care urmaşul lor avea să le modeleze după puterile şi priceperea lui, când va părăsi vatra familială strămoşească. Ele, ursitoarele, vor şti şi vor arăta permanent dacă vor avea loc sau nu schimbări de destin. Schimbările de destin sunt întotdeauna specifice ajutătorilor planetari, secundari arhetipali, căci orice monadă va ajunge, mai devreme sau mai târziu, să acumuleze suficientă experienţă pentru a evolua după cum curge necesitatea celor pe care îi ajută – şi nu conform unui destin planificat şi pregătit cu foarte mult timp înainte, așa cum se petrec lucrurile, din necesitate, cu restul poporului. O planificare există întotdeauna şi pentru ajutătorii planetari, sub forma locului de naştere şi al societăţii în care va petrece copilăria chiar şi cu schimbările de domiciliu sau părinţi dacă este nevoie. Schimbările personale și ale poporului sunt pregătite pentru primari din timp, iar babele, sfătuitoarele clarvăzătoare ale neamului, vor arăta orice schimbare în destin şi sub ce formă va veni; vor da sfaturi până când vremurile se vor schimba agresiv şi oamenii vor uita să dorească să ştie, și să întrebe, şi să se organizeze după necesităţile poporului lor, orientându-se mai mult după interesele personale. Sfătuitoarele au știut mai mult timp decât oamenii că se va instala o vreme în care și lor, dar mai ales copiilor li se va tăia dreptul de a spune ceva despre schimbările vieţilor lor, în care vor fi puşi la muncă brutală de o societate ai cărei conducători vor şti bine că urmaşii vin cu cunoaşteri noi pe care au nevoie să le comunice părinţilor, pentru ca părinţii lor să se înalțe spiritual și să le pregătească terenul pentru lucrarea lor și a urmaşilor lor, apoi să lucreze împreună mai departe. Știau că, atunci când munca brută a copiilor nu va mai fi acceptată de societate, copiii nu vor fi însă liberi să spună, să îndrume, ci vor fi obligaţi să urmeze cursuri preşcolare şi şcolare care să-i oblige să-şi canalizeze forţele spirituale proaspete către interesele conducătorilor – şi tot mai puţin către necesităţile mari, importante, spirituale ale întregii societăţi umane. 

Este bine să reținem că Stânca Gospodarului de la Cerdac - și megaliții de pe drumul spre Padina care reprezintă animale și păsări, au fost ultimii creați, întrucât au fost realizați pentru vremurile târzii, în timp ce ceilalți au fost realizați în mod egal pentru toate vremurile, pregătind oamenii pentru vremuri în care munca fizică – brută de cele mai multe ori – cerea manifestări specifice acestor vremuri: așa cum și gospodarului îi trebuia odihnă la capătul zilei și, în continuare, mult respect pentru toate viețuitoarele comune ale locului, oamenii știind atunci că vor fi tentați să piardă acest respect: avem cu toții în memoriile noastre anterioare Pământului, din aceste subzone ale universului, adică lupta prin dispreț pentru a scăpa de influența animalelor și vegetalelor; iar aceste memorii sunt activate aici, acum, pe Pământ, fără a fi protejați prea mult de astfel de influențe (cum era în trecut, înainte de ultima glaciațiune) și încă suntem vulnerabili în fața unor asemenea influențe. Tocmai de astfel de atitudini trebuie să scăpăm, trăind aici, pe Pământ, din nou în mijlocul unui biosistem atât de bogat, cunoscându-ne reacțiile, impulsurile, și luptând-muncind pentru a ni le estompa. 
Mai ales că dacii aveau să fie și ei – nu atât de curând ca celelalte popoare ale Europei – sub influența migratorilor, primii care au folosit în mod agresiv animalele, înjugându-le, călărindu-le și ucigându-le fără pic de respect pentru evoluțiile lor. Și mai ales fiind expuși cei dintâi la influențele lor, influențând treptat și alți oameni, contribuind astfel decisiv la răspândirea atitudinilor agresive în rândul populațiilor umane…
Megaliții vor fi mereu aici să ne amintească cât de important este să respectăm oamenii și toate viețuitoarele pământului și văzduhului…

12 comentarii:

Anonim spunea...

Cum arata aceste canale energetice la ses ,dar la deal?Cum se manifesta aceste canale energetice in apropierea apei ?Si sunt sigura ca difera de la izvor la parau ,de la parau la rau -fluviu ,si mare .Ma gandesc ca si aici exista dar au vibratia diferita .
Eu am zile cand ma trezesc plina de energie ,viata ,dorinta de a face si zile in care dimpotriva,trebuie sa trag de mine ,am observat ca o mare influienta are vremea noros ,plois ,soare ,desii sunt zile chiar ploioase care-mi aduc energie .Deci dpdv meteorologic suntem influientati ?
Culorile vii ne influienteaza?
Eu locuiesc la bloc ,dar am norocul sa stau la parter si sa am o gradina cu flori superba dar imi doresc o casuta cu pridvor (musai de lemn )pe ai caror stalpi sa se ridice -nvoie floarea diminetii .N-am idee daca voi reusi vreodata sa am casuta asta mirifica dar sa pp ca da :cum o sa stiu eu daca locul are sau nu canale eterice neutre ,de vibratie mare sau mica ?Pana la urma ar trebui sa fie in echilibru toate acestea ,nu?

Anonim spunea...

Si daca tot vorbim de vibratii :omul a inventat un aparat care prin unde indeparteaza gandacii ,sobolii,daunatoarele in general ,culmea pisicul si cainele nu sunt influientati desii sunt si ele animale ,ar fi ideal daca s-ar putea folosii la scara mare in agricultura dar strict controlat pt anumiti daunatori fara ai omora desii daca te gandesti asta ar depopula unele zone si ar popula intensiv zonele vecine .Pt ca oricat de temerari am fi cred ca nu vrem purici ,paduchi si alte cele in apropierea noastra .Ce cred eu e ca incet ,incet prin tehnologie la inceput si mai apoi cand omenirea va reanvata sa se descopere pe ea insasi vom fi capabili ca prin vointa propie sa indepartam din zona de actiune pt timpul cat suntem in acel perimetru insecte si alte animale cu care nu ai de gand sa te intalnesti ,sau prin insasi prezenta noastra cu ajutorul vibratiilor sa le influientam manifestarile pt perioade scurte de timp .

Anonim spunea...

Mi-am dat seama ca cu cat aflu mai multe cu atat stiu mai putine ,ca de fapt ce am aflat e doar o introducere ,daca nu cuprinsul pagina si titlul capitolului .De ex locurile acestea despre care vorbesti strabatute de canale sunt locuri in care omul de atunci datorita vibratiei care era data de canale putea sa acceseze mentalul si astralul .Ei bine si acum eu ma gandesc ca asta are legatura cu corpul astral si mental al omului ,influientele si hrana primita eteric pt ele ,influienta fizicului sau a materiei care si ea vibreaza si aici daca despicam firul in patru pana si oxigenul ,azotul ,heliu ,hidrogen ,piatra ,particole de nisip ,mediu biologic etc ,etc toate astea in variatii de vibratii se imbina ,danseaza ,canta le atragem si respingem in functie de vibratia noastra cat si a zonei de influienta in care ne aflam .Si ma intreb corpul meu astral creaza actiunea in astrala ,ce vad ,ce simt sau doar vad ,sau ajung acolo ,dar cine ajunge acolo ,eu am atatea corpuri si toate formeaza adevaratul eu sau doar eul meu -i imbracat in hainele astea pt a se manifesta si-n astral ,cauzal ,mental ?Si daca nu las decat doua haine(de fapt una si jumatate) cand accesez astralul si-mi iau celelalte cu mine inseamna ca dupa puteri daca sunt in astral haina mea astrala ,corpul meu manifestat in astral e cel care vede ,simte , aude ,traieste ?Si daca mentalul intra in joc atunci astralul se retrage ,tace si manifestarea va fi doar a mentalului? Dar cumva indiferent de ”haina ”totul se traduce de catre material ,corpul material ? Creierul nu-l iei cu tine in calatoriile astrale ,si atunci cine face traducerea a ce vezi ,ce simti ?Mintea sa fie insotitorul si traducerea sa se faca prin transmitere la cordonul de legatura si mai apoi la creier ?Mintea ne insoteste pretutindeni ?
Si as putea sa inebunesc cate intrebari se nasc din fiecare intrebare .
Am inteles din” lectiile tale ” ca de fapt puterea noastra de a accesa celelalte nivele ,lumi sta in vibratii si pt ca avem un corp de manifestare fizica suntem influientati de Pamant si mai ales de vivratiile acestor canale eterice ale sale .Celelalte corpuri de manifestare sau retras si si-au micsorat foarte mult activitatea pt ca acest corp fizic sa se manifeste la joase vibratii .Da stiu totu-i atipic creat anume pt a invata mult mai repede sa ne manifestam in vibratii joase .Si totusi ....

Cristiana spunea...

Voi răspunde mai amplu la aceste întrebări într-un articol separat, privind eleemente de energetică planetară, în continuare; mi se par foarte bune întrebările pentru ca mai mulți cititori să aibă răspunsuri concrete, pentru care recomand studiul cu adresa: http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/979/19.-formarea-prii-fizice-a-planetei-influena-structurii-manonului-eteric-asupra-reliefului-prii-fizice-a-planetei.html dar este bine de citit punctele de la 16 la 19, chiar și pentru reîmprospătare.
Acum să dezvoltăm ceva răspunsuri pentru întrebările mai personale.

Cristiana spunea...

1. Fiecare întrupat – de la viruși la planete și stele – are un bioritm în funcție de care simțirile și manifestările se modifică de la o perioadă de timp la alta: perioade scurte, medii sau lungi (de la clipe la ani și zeci de ani). Peste bioritmul propriu, legat de radiația spiritului care se pulsează conform respirației monadelor, conform căreia au loc și pulsiunile de aprovizionare cu energii din mediul de trăire al corpurilor, precum și consumurile energo-materiale ale fiecărui corp în parte (fiecare având vibrația proprie, aprovizionările și consumurile specifice), se aștern influențele de la radiațiile stelei, planetei, biosistemului planetar – chiar dacă întrupații sunt mici, ei sunt mulți!!! – iar vremea are o influență extrem de mare, chiar dacă unii simt, alții nu simt decât foarte rar și foarte puțin. De asemenea, oamenii reacționează diferit la soare sau la ploaie: mie îmi place ploaia, dacă nu bate vântul (ca să nu fac efort) ies să mă plimb, mi se pare minunat… Mă dor încheieturile (vârsta, efortul mare familial), dar nu-i bai, mirosul naturii după ploaie este dumnezeiesc de-a dreptul! Mai ales când eram la munte, era ceva de vis! Mă înviorez, simt că trăiesc! Dar toți cei din jurul meu, cu mici excepții, se simt așa cum ai povestit… Îmi pare rău, dar fug repejor, mă îmbrac dacă e rece, umbrela, adidași buni și la plimbărică!!! Depinde cum vedem lucrurile: și eu eram cam posacă la vreme fără razele soarelui, dar de când cu muntele acesta drag mie, nu-mi mai pasă!
La fel spuneai și tu, sunt și pentru tine zile energizante chiar dacă ploioase!... Deci da, influențele sunt în fondul general de influență a mediului.

Cristiana spunea...

Culorile de orice fel ne influențează, cele vopsite au o radiație, dar scurtă, cele naturale influențează prin radiația întrupării: o floare roșie are o influență prin radiație mult mai puternică decât o floare de hârtie vopsită. Aș mai da un exemplu: luptătorii se vopsesc în culorile ”războiului”, pentru că ele influențează dușmanul și amplifică curajul purtătorului, agresivitatea, etc. Amplifică radiația întrupatului, iar aici va trebui să scriu mult – când vom discuta pe larg de corporalitatea de întrupare. Este important să ne îmbrăcăm (eu am folosit asta mai bine de 30 de ani, din instinct, intuiție) hotărând dimineața privind conținutul șifonierului – nu de cu seară, pregătind îmbrăcămintea, după criteriile din acel moment, nu al zilei ce va veni. Depinde de bioritm în primul rând, dacă este necesar să se amplifice vibrațiile înalte sau cele joase (de la roșu la violet), și numai dimineața, pe odihnite, putem simți clar ce ne trebuie și ce nu…

Cristiana spunea...

Azi când ne alegem casa (să/ți dea Dumnezeu ce este mai bine pentru tine și familie!) o facem intuitiv, dacă nu avem clarvăz, clarauz: te simți bine – este de luat, dar te plimbi peste tot, în toate colțurile, peste toată grădina, de jur împrejurul curții dacă e posibil. În trecut la temelia casei se făcea o slujbă religioasă, care împrăștie amprentele (nici preoții nu știu asta, decât că e de la Dumnezeu și face bine). După alegerea locului de construție, conform intuiției, sfințirea locului, apoi după terminarea construcției iar sfințire (nu sfeștanie) sau un maestru reiki care folosește niște simboluri foarte puternice: pentru îndepărtarea influențelor muncitorilor. Este bine la o casă nouă să se umple cu lucruri noi, pe cât posibil… restul se limpezește la sfințirea casei. Puțini cred asta, dar radiația noastră este slabă și de multe ori nu are putere de împrăștiere a influențelor (amprentelor). Dacă terenul este puternic energizant, treptat se simte pe acest fond curat. Nu numai construcțiile și oamenii poartă amprente, ci însăși energia fundamentală a locului, și aici ar fi foarte mult de discutat!!! În continuare clopoțeii de vânt sparg amprentele și influențele lipite de casă, gard, etc., este bine de purtat un clopot este bună toaca – toate acestea rar se folosesc, din nefericire. În orice casă clopoței sau chiar un clopot mai măricel, e bine că este modern să aprinzi lumânări…
Să ne oprim aici deocamdată.

Cristiana spunea...

2. Ultima ta idee, de la al doilea comentariu, este cea mai bună după părerea mea.
Omul va ajunge să protejeze viețuitoarele, dar și structura spirituală a tuturor viețuitoarelor pământene se va modifica radical:
– acum sunt la întrupare spiritele celorlalte viețuitoare înafară de oameni care sunt cele mai puternice din popoarele lor spirituale, cele mai agresive, care numai ele pot face față agresivității spiritelor umane. Cum vor pleca grupurile spirituale piramidale cele mai agresive din populațiile umane, vor reintra la întrupare, în toate speciile, în mod echilibrat: și spirite puternice, și spirite mai slabe, echilibrându-se reciproc în cadrul propriilor specii;
– se va regenera biosistemul vegetal (vor dispare deșerturile, se vor răspândi pe arii din ce în ce mai extinse pădurile – din nou, așa cum a fost și odinioară), iar viețuitoarele se vor retrage în codrii continentali, departe de oameni.
Puterea spirituală, corporală și a câmpurile corpurilor umane vor putea ține la distanță doar virușii, bacteriile și unele organisme mai simple (fungi, etc.) dar oamenii vor reveni la protecția locurilor înainte de a-și crea așezări.
– se vor întrupa mult mai puține spirite în specia umană, căci peste 60-70% din spiritele umane (care se pot întrupa în specia umană) vor pleca de pe Pământ. Vor rămâne cele mai blânde spirite (rezidenții), ajutătorii lor cei mai evoluați și ajutătorii planetari, care ocrotesc și impulsionează regenerarea biosistemului planetar, a planetei cu totul.
În acest fel, fața planetei se va schimba radical - și numai în bine.

Cristiana spunea...

3. Puterea spiritelor umane nu este dată de canalele eterice matriceale: este puterea lor proprie, datorată evoluțiilor lor. Vibrația canalelor nu apucă să se schimbe pe timpul petrecut de planetă în vibrațiile foarte joase: vibrația foarte joasă este dată de diminuarea vibrației fluxurilor de filamente energo-materiale circulante în zona locală a universului, printre galaxii și în interiorul galaxiilor. Numai corpurile mici, ale viețuitoarelor, sunt influențate de ele, pentru că stelele și planetele sunt formate în vibrații foarte înalte și ele se întrețin prin circulațiile care trec prin interior, de la nucleul galaxiei. Nucleul atrage fluxuri care circulă prin el, merg spre stelele, planetele și biosistemele lor, care se aprovizionează de la nucleu, dar toate la un loc atrag și prin exterior, direct din univers, fluxuri care aprovizionează corpurile biosistemelor.
Eu fac trimiteri la site, unde am explicat asta, dar este poate destul de mult de citit… Nu are nimic, de aceea punctez și aici.
De aceea corpurile viețuitoarelor se modifică substanțial, impulsionând SPIRITELE să se manifeste conform experienței lor, la nivelul vibrației corpurilor lor. De aceea, fără o conducere permisivă și învățătoare despre toate felurile de manifestări umane, spiritele uită cele mai puțin experimentate – adică cele specifice manifestărilor cele mai noi, în vibrațiile cele mai înalte, de unde vin pe Pământ, nu mai sunt obișnuite cu cele care nu au fost mult timp trăite aici, în vibrații joase și mai ales în situația în care trebuie să lupte pentru supraviețuire. Exact cum un om este obișnuit bogat și deodată pierde averea, puterea, bunăstarea, fiind nevoit să muncească (nu mai știe) și să lupte (și devine agresiv, criminal, pervers). Dar este necesar să vedem cu ce am rămas când suntem în condiții mai grele, mai puțin sau de loc binevoitoare, pentru a ni le corecta și aduce la nivelul celor înălțate.

Cristiana spunea...

Deci prin evoluție și obișnuire, cu ajutorul structurilor corporale putem percepe realitatea în complexitatea ei, prin senzorii corpului mental și ai corpului astral, alături de cei ai corpului fizic. Conducerile societăților umane s-au străduit mult, în mileniile trecute (II-I î.H. – I-II d.H.) să inducă populațiilor frica de mental și astral; religiile se străduiesc și acum să o facă prin sisteme coercitive, pentru a păstra controlul asupra lumii, sclavia sub orice formă. Asta e lupta lor, din nefericire. Eliberarea sub toate formele ne-a readus curajul (ni l-am cucerit) de a le folosi, chiar dacă mulți nu recunosc public acestea, din diverse frici rămase încă.

Cristiana spunea...

Eul nostru este monada, spiritul care se manifestă prin suflul, radiația energetică fundamentală, prin ajutorul corporalității de întrupare. Deci ”eul” se manifestă prin manipularea corpurilor, așa cum cu mâna folosim alte unelte, în continuare. Toate sunt unelte, vie este monada care simte prin senzorii corpurilor, ia hotărâri și răspunde impulsurilor din mediul de trai. Corpurile nu simt – e ca și cum ai spune că lumina vede lumina sa – ele transmit monadei prin senzori impulsurile lumii, așa cum organele corpului fizic transmit creierului informații despre funcționarea lor. Monada este aceea care simte – pentru celelalte viețuitoare cu spirite începătoare în evoluții, întreg spiritul este întrupat (monadele nu sunt încă individual dezvoltate încă) și toate monadele din spirit simt simultan, acționează simultan.
În călătorie astrală, senzorii corpului astral transmit tuturor corpurilor informațiile, pe care le primește monada, care primește claritate în plus de la corpul mental rămas în funcțiune legat direct de corpul astral, corpului eteric care transmite și corpului fizic informațiile și astfel, prin toate seturile de raze implicate, MONADA reacționează. Faptul că nu ne amintim ce trăim în călătoriile astrale se datorează diferenței mari de vibrație între corpul fizic și corpul astral; când corpul fizic are vibrația foarte înaltă și monada are experiență mare în vibrații înalte, nimic nu se uită, uitarea în sine practic nu există. ÎN ORICE SITUAȚIE TRĂIEȘTE MONADA/SPIRITUL, NU CORPUL, corpul funcționează prin schimburile energo-informaționale pentru care are structuri, organe, elemente de transport și procesare.
Da, cordonul este acela care, prin structurile sale energetice, puternice și complex structurate, face asemenea legături între corpul astral și restul corporalității care procesează informațiile și le transmite monadei/spiritului.
Mai am o atenționare: corpurile (astral, mental și cauzal) nu se retrag, ci straturile lor interioare au stat o vreme în stare latentă, acum ele cresc odată cu creșterea vibrației din toată zona locală. Doar al 5-lea strat al corpului mental – care ajută creația materială mentală – nu se dezvoltă încă, deci mai trăim prin creație fizică o vreme, scurtă, cam încă un secol. Mai discutăm despre acest aspect.

Cristiana spunea...

Este foarte important să fim bucuroși, Simona, că ne vin atâtea întrebări, cu astfel de ocazii nu numai că aflăm câte ceva nou în plus, dar și consolidăm multe din cele care sunt deja aflate și putem să le aplicăm acum sau în viitor. Eu am posibilitatea de a-mi corecta exprimările, de a cunoaște mai mult (nu pot să merg numai pe o direcție, de aceea studiile peste tot sunt... abia la început!). Așa eram și eu la început, dar cu timpul și văzând câte am de scris, de dăruit, am așteptat cu răbdare și mai ales fără să mă mai necăjesc decât că nu fac față la scris, tastat, corectat și publicat (serviciu, familie, alte studii pentru înțelegerea celorlalte). Așa încât… mergem mereu mai departe !!!