Multe întrebări vin de la tinerii care consideră tradiţiile cel puţin nişte manifestări învechite. Dar chiar dacă sunt vechi – ele sunt mereu necesare. Am întrebat retoric: de ce mâncăm? E o chestie veche de când lumea... De ce ne spălăm? Desigur mi s-a spus şi: “Simţim nevoia înnoirii!” da, desigur, schimbăm săpunul clasic cu cel lichid, după posibilităţi schimbăm prosopul cu cu aparate cu jet de aer cald – dar FONDUL RĂMÂNE MEREU ACELAŞI, CHIAR DACĂ ÎL ÎMPODOBIM MEREU ALTFEL, VARIIND MEREU.
Unii se adaptează renunţând la obiceiuri de dragul modernismului (da! Oameni care nu se spală sunt pe toate drumurile, deşi au posibilităţi... har Domnului!) – alţii nu se adaptează şi trag cu dinţii de obiceiurile lor: puncte diametral opuse. Şi toate sunt aşa pentru că unii dintre noi nu ne-am obişnuit să ne adaptăm repede experienţa proprie la vremurile, şi societatea în schimbare rapidă, astfel încât inerţiile proprii să nu ne obosească. Pentru asta suntem pe Pământ – să învăţăm să ne adaptăm schimbărilor cu care ne confruntăm permanent.
Să nu rămânem prea mult ancoraţi acum în aceste teme, pentru că vom avea multe prilejuri să le privim din multe alte perspective, însă cred că este necesar să punctez doar câteva aspecte, valabile pentru orice perioadă cu vibraţii mari sau în creşteri periodice de energii, care se petrec în plus, pe lângă fenomenologia schimbării, înnoirii fluxurilor în întreaga zonă (în mod obişnuit se spune: creşterea vibraţiei zonale). Apoi ne vom ocupa cu altele.
Cunoaşterea venirii acelui punct, moment al Mijlocului de Iarnă determină oriunde omul care cunoaşte câte ceva din toată această fenomenologie să ajute el însuşi la fixarea energiilor specifice Mijlocului de Iarnă: pentru ca acel impuls să ajute dezvoltarea corpurilor în continuare – fiind fondul pe care se vor fixa toate energiile şi amprenta tuturor vibraţiilor din anul ce va veni.
Sunt două aspecte deosebit de importante la care putem reflecta cu privire la fenomenologia zilei Mijlocului de Iarnă şi Zilei Mijlocului de Vară:
1. Comportamentul şi activităţile umane care vor ajuta la fixarea energiilor momentelor de maximă putere ale acestor două perioade deosebit de importante;
2. Să nu ne impunem nimic în aceste zile – ale solstiţiilor în limbaj curent: nici nouă personal, nici altora, căci este prea mare efortul de a suporta astfel de vârfuri vibraţionale. De aceea obiceiul este doar să ne fixăm obiective de atins – să ne punem dorinţe pentru perioada următoare şi să dorim şi altora ceea ce poate conduce la înfrumuseţarea vieţii noastre, la elevarea noastră spirituală.
Să discutăm pe larg despre fixarea energiilor care se manifestă în aceste zile.
Modul din ce în ce mai bogat şi mai profund înţeles în care procedăm la realizarea activităţilor noastre sunt de fapt, în limbaj modern, strategii personale pe care le transformăm în obişnuinţe, conştientizând importanţa lor în viaţa noastră curentă. Ele ne sunt, şi ne vor fi mai departe, de un real folos şi pe loc, dar şi în viitor, căci prin ele se generalizează noi procedee în totalul comportamentelor noastre, formând o platformă spirituală pe care o putem îmbunătăţi şi îmbogăţi permanent.
Aş fi putut să scriu “fixarea energiilor solstiţiilor” – dar am hotărât să rămân la referirea la solstiţiile de iarnă pentru că energiile iernii, cu vârful lor din nivelele de vibraţie cele mai înalte, nu ne oferă putere numai corpurilor spirituale – de la corpul spiritual (budhic) la cel dumnezeiesc (atmic) şi cele ale ajutătorilor planetari: enesic şi supraenesic. De la corpurile spirituale energiile influenţează în cascadă şi corpurile planetare (cauzal, mental, astral, eteric şi fizic) aducând un impuls de putere pronunţat chiar şi corpurilor fizic şi eteric, aflate iarna în curba variaţiei vibraţiei lor în momentele celor mai scăzute valori anuale.
Legendă:
- Desen în roşu: variaţia radiaţiei cu frecvenţă mai joasă, corespunzătoare corporalităţii planetare a întrupaţilor (corpului fizic, eteric, astral, mental şi cauzal) + planetei însăşi (numai acele structuri ale planetei care au vibraţie asemănătoare cu corpurile noastre planetare):
(M): valori maxime în momentele zilelor Mijlocului de Vară ;
(m): valori minime în momentele zilelor Mijlocului de Iarnă.
- Desen în verde: variaţia radiaţiei cu frecvenţă înaltă, corespunzătoare corporalităţii spirituale ale unei părţi a întrupaţilor de pe planetă (corpul spiritual (budhic), dumnezeiesc (atmic) şi, pentru ajutătorii planetari: enesic şi supraenesic) şi a planetei însăşi (numai acele structuri ale planetei care au vibraţie asemănătoare cu corpurile noastre spirituale):
(M): valori maxime în momentele zilelor Mijlocului de iarnă;
(m): valori minime în momentele zilelor Mijlocului de Vară.
Datorită influenţei vibraţiilor înalte ale acestor energii, în zonele temperate, subpolare şi polare nu simţim duritatea, asprimea iernii la adevăratele ei valori; acest lucru îl vom înţelege mai bine în perioada următoare, când vom conştientiza cu toţii treptat importanţa armoniilor universice, create pentru susţinerea trăirilor noastre în modul cel mai puţin obositor posibil.
Energiile de acest fel sunt radiaţii care străbat corpurile noastre, provenite de la spiritele întrupate: ele sunt jeturi de energie fundamentală cu diverse compactizări, tot cele care creează corpurile şi câmpurile noastre şi le întreţin existenţa în mod fundamental: adică hrănirea şi respiraţia fiecărui întrupat. Ele constituie adăugiri benefice de energie care susţin activitatea noastră prin intermediul corpurilor şi câmpurilor lor. Pe măsura înaintării în evoluţii, conştientizarea acţiunilor şi comportamentelor fiecărui spirit, şi fiecărei monade din orice spirit, conduce la o contribuţie din ce în ce mai substanţială la fixarea energiilor în corpurile noastre şi în toate felurile de compactizări materiale pe care le folosim: obiecte, construcţii proprii şi ale comunităţilor în care trăim. O asemenea fixare este vremelnică, e drept – dar formarea şi consolidarea comportamentului adecvat conduce la obişnuinţa folosirii în continuare de energii şi materii din circulaţiile fluxurilor de filamente din aerul mediului de trai. Cu alte cuvinte: ne folosim de obişnuinţele noastre în continuare, fără să mai fie nevoie de alte condiţii speciale, care să ne impulsioneze la o viaţă lucrativă şi formatoare de noi strategii pentru: învăţături, comportamente, atitudini, activităţi mereu superioare.
De aceea asemenea tip de impulsuri sunt numai în această zonă a Universului Fizic, la începutul tuturor evoluţiilor, unde se formează liniile generale de trăiri prin întrupare. Le conştientizăm şi le introducem prin voinţă în activităţile noastre curente. În plus, fără să ştim, transmitem ceea ce trăim şi biosistemului planetar, devenind astfel ajutătorii lor, învăţătorii lor, chiar dacă nu conştientizăm asta acum.
Să luăm câteva exemple. Ştim, le recunoaştem bine – dar nu le cunoaştem importanţa profundă şi nici faptul că le putem simplifica şi generaliza.
1. Facem “curăţenie de primăvară”, sau pentru a ne pregăti de sărbători ale comunităţii, sau personale: dar ne obişnuim treptat să folosim spaţii simplu mobilate ca să nu obosim, să ne fie mai uşor să le întreţinem permanent, să nu ne pierdem forţele şi timpul cu mari şi obositoare “curăţenii generale”. Să uşurăm întreţinerea spaţiilor de trai este o strategie familială care ne va scuti de mari eforturi, creatoare de mari oboseli. Dacă procedăm la simplificări, spaţiile vor fi mult mai bine aerisite la perioade scurte de timp – ceea ce bătrânii nu mai fac, din nefericire – şi prin diminuarea volumului de lucruri personale (cumpărăm după ce un obiect începe să se deterioreze) vom contribui din plin la păstrarea unei sănătăţi deosebite a spaţiilor locuite. Ceea ce nu înseamnă doar ca totul să “miroasă bine”, ci în primul rând lucrurile noastre să fie trecute prin aerul cu fluxuri mereu noi, cu o vibraţie mereu nouă, din ce în ce mai înaltă. Trebuie să fie acţiuni conştiente, să ştim bine că trebuie să facem aşa ceva – căci suntem obişnuiţi cu creşteri periodice de vibraţii şi ele nu ne mai atrag atenţia = uităm dacă nu avem un impuls (de aceea cosmosul şi planeta ne pun la dispoziţie asemenea impulsuri periodice, ca cele despre care am discutat). De aceea ne punem în minte, ne obişnuim (prin calendare, agende cu activităţi curente, dosare pe computer) să facem ordine, primeniri perioadice, des, regulat.
Toate mediile, toate câmpurile trebuiesc cuprinse în asemenea acţiuni. Procedăm la dezamprentări – înlăturarea amprentelor fluxurilor vechi, coagulate peste tot (în aer, pe pereţi, pe obiecte, pe haine, etc.) prin mijloace obişnuite – deşi de multe ori uitate:
– fondul principal al acţiunii să fie “gândul bun” sau “gândirea de bine” şi în acelaşi timp vânturarea lucrurilor, schimbarea periodică a poziţiei lor, mângâierea lor cu drag, cu mâinile curate;
– tămâierea (cu bobiţe necolorate – mare greşeală că biserica a folosit frecvent, nu ştiu dacă mai foloseşte încă aşa ceva) şi, atenţie! Nu folosim beţişoare parfumate pentru că cele mai multe sunt, la origine, impregnate cu substanţe bituminoase (un nenea din India spunea cândva unui prieten arătând dinspre ele – apoi spre şosea: Asfalt!!); iar printre haine e bine să punem săculeţi de pânză cu flori de levănţică, salvie, busuioc, tei, frunze de lămâi, iasomie, etc. – în loc de naftalină (tinerii să înveţe pe cei bătrâni să nu mai folosească naftalina, cu care sunt obişnuiţi din vremurile trecute);
– stropirea cu aghiasmă din apă de izvor (de la biserici de la ţară, care iau apă din puţuri de adâncime), sfinţită de preoţi serioşi; este bine să se folosească orice formă de busuioc (de la ţărani sau din grădină proprie, este bine să cultivăm, după posibilităţi).
2. Întreţinerea mediului vibraţional, în continuarea unor acţiuni realizate în mod expres:
– în mod conştient, cunoscând faptul că multe dintre activităţile noastre pot fi realizate în formele cele mai calitative, morale, echilibrate, decente, onorabile – românii spun: “cuminţi”. Omul conştient nu luptă inerţial contra valului, ci îl ajută luptând mereu doar cu propriile inerţii, căutând punerea în practică a tot ceea ce considerăm mai bun dintre cele care ne vin în viaţă;
– cel care nu conştientizează încă felul în care se poate ajuta pe el însuşi şi întreaga sa societate, se luptă pentru menţinerea sa în propriile inerţii.
Să avem atenţia mărită la asemenea acţiuni, în special în perioadele solstiţiilor şi echinocţiilor, dar şi ori de câte ori simţim că e bine să le facem. Ne vom obişnui cu acest fel de simţire: de amintire fără ca cineva sau ceva să ne spună sau să ne determine asocierea; dar dacă se petrec şi acestea, şi simţim că este un prilej bun – e bine s-o facem, mai ales că în mod normal nu avem posibilităţi băneşti să schimbăm lucrurile personale prea des.
Cei care au asemenea posibilităţi materiale este bine să schimbe lucrurile din casă şi dintre cele care formează garderoba. Vom mai discuta despre aceste aspecte, poate chiar cu ocazia viitorului echinocţiu.
Fiecare atitudine creează în continuare strategii, proceduri tipice fiecăruia dintre noi: care se vor fixa în conştienţa noastră pe fondul acestor puteri energetice crescute şi a obişnuinţelor instalate în timp. Să avem în vedere că vibraţia planetei creşte, şi schimbarea devine din ce în ce mai obositoare dacă nu există dorinţa de a învinge propriile inerţii. Trecerea la acceptarea unor obişnuinţe noi se poate face şi prin înţelegerea fenomenelor, dar şi prin instalarea oboselii de a lupta în contra valului spiritual. Renunţarea la vechile obiceiuri poate fi ajutată de societatea aflată şi ea într-o continuă schimbare: cu ajutorul segmentelor ei cu spiritualitate înaltă. O primă etapă: totul este involuntar doar până la un moment dat; în continuare acceptarea se face “pentru a fi modern”, “în pas cu moda”, “în rândul lumii”: este o a doua etapă. Abia apoi, pentru majoritatea oamenilor, vine înţelegerea mai profundă a schimbărilor. Este de fapt o decopertare a unor lucruri cunoscute la nivele înalte de vibraţie a universului, dar venim pe o planetă cum este Pământul, cu o vibraţie joasă prin natura ei, pentru a ne obişnui să le avem, să le păstrăm şi să le folosim şi în vibraţii joase.
Ne facem astfel strategii cu prilejul unor momente care ne accentuează aspectele importante ale vieţii; în continuare nu renunţăm la ele, ci:
– le folosim pe loc, în mijlocul evenimentelor iar apoi în toate condiţiile asemănătoare care vor apare în viaţa noastră;
– le adaptăm la alte noi condiţii care se formează în societate; vor apare din nou inerţii, observăm că totul se repetă ciclic – dar deja ne-am format conştient obişnuinţa de a observa, de a simţi, de a ne folosi experienţa nouă. Mai departe, ele se inserează în experienţa veche, totală, a spiritului, care va fi folosită şi pentru alte evoluţii, în alte zone ale universului, în alte universuri. Şi, mai ales, în viitoarele cicluri de întrupări cu calitate de ajutători, oriunde în universurile evoluţiilor noastre.
Partea pozitivă a inerţiilor noastre – dacă vor rula cu tendinţe flexibile – este consolidarea strategiilor pe care le adoptăm şi le adaptăm la tot felul de situaţii. În acest fel se consolidează preluarea în corpurile noastre a fluxurilor de energii şi materii cu vibraţiile cele mari, cele mai proaspete. Evoluţiile se bazează pe ele – pe întreaga experienţă pe care ne-o formăm în acest fel, în orice locuri din universuri, la orice nivele de vibraţie. Mai cu seamă perioadele de trecere de la o formă de evoluţie la alta se bazează pe experienţa de adaptare a strategiilor proprii în trăiri curente, care se îmbogăţesc şi se consolidează cu fiecare etapă de evoluţie trăită în parte. Evenimentele vieţii noastre pot să se asemene, dar ele sunt mereu aducătoare de noutăţi subtile, pe care le putem înţelege din ce în ce mai repede. Ne ajutăm astfel pe noi înşine, ajutăm radiant şi pe cei din jurul nostru.
Partea negativă constă în faptul că se întăresc tendinţele inerţiale – mai ales în primele etape de evoluţie care sunt lungi şi formează înclinaţii specifice etapei spiritelor care trebuie să se obişnuiască cu manifestări de bază ale întrupărilor: forme de mişcări în diferite feluri de spaţii, cu diferite feluri de raze (canalizate prin corpuri sau părţi ale lor: mlădieri ale corpului, aripi, cozi, tentacule, picioare), hrănirea printr-o multitudine de forme (la începuturi, în linii mari, automată – prin osmoză, sau, mai târziu, conştientă de o infinitate de forme), înmulţirea corporală (la fel: inconştient-automată la începuturi – sau cu proces conştientizat), comunicare şi relaţionare în cele mai multe şi diferite forme.
În concluzie – o infinitate de forme de manifestări bazale, pe platforma cărora se dezvoltă creaţia materială conştientă, iniţializatoare a unei adevărate explozii de manifestări legate şi de creativitate, şi de relaţionare în procesul creativ, al folosirii creaţiei, al înlocuirii după necesităţi cu alte forme, din ce în ce mai evoluate.
Acestea sunt doar o parte din formele de strategie de preluare (din experienţa altora, a ajutătorilor mai evoluaţi) şi de adaptare la particularităţile proprii fiecăruia de manifestare, cu tendinţe şi înclinaţii individuale. Cu prilejurile viitoare vom mai adăuga câte ceva folositor – ori învăţării, ori întăririi cunoaşterilor noastre de până acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu