Scrisesem duminică pe facebook:
"Dacă eram de capul meu, eram la Universitate acum..."
Reacţii diverse.
Tocmai de aceea am reacţionat şi eu, dar în felul meu.
Luni, 23.ianuarie, într-o notiţă:
PRINCIPIILE NOASTRE SPIRITUALE...
Am spus că discutăm puţin despre onoare, corectitudine, demnitate, verticalitate proprie faţă de principiile umane încălcate de diverse segmente ale societăţii. Principii. Spirituale.
Părerea mea este că, de fapt, fiecare om are principiile sale în viaţă, chiar astfel de principii enunţate mai sus (fiind doar o parte dintre cele care pot lumina viaţa noastră) - chiar dacă unii consideră pe alţii lipsiţi de principii. Indiferent de cultura şi de acţiunile desfăşurate, fiecare om prezintă o anumită sferă de principii: cu valori mai înalte sau mai restrânse – fără ca unii să conştientizeze prea mult felul acestor valori şi fără ca unii să accepte că unele nivele sunt mai înalte sau mai restrânse. Lupta unora sau altora pentru implementarea principiilor lor nu este un efort care negativizează – decât dacă se doreşte impunerea cu orice preţ: expunerea detaliată, prin acţiuni paşnice nu ştirbeşte nici binele, nici puterea generală a societăţii – dimpotrivă, în consens există acţiuni care prezintă şi întregesc o sferă cunoscută de altfel. Ca să nu mai discutăm despre revoltele (răscoale, revoluţii) umane care au schimbat treptat societatea umană, în ansamblul său. Să nu uităm asta: iar dacă unii dintre noi uită sau privesc cu indiferenţă ori indignare – o fac prin prisma manipulării la care pot fi supuşi sau a unor interese meschine. Iar acest lucru nu mai este necesar de analizat.
Principiile ÎNALTE ale unei societăţi umane contemporane pot fi urmate de o parte a societăţii – motorul dezvoltării ei, iar lupta ei pentru ridicarea valorii obiectivelor altora din aceeaşi societate se duce în numele unei sfere spirituale care ridică la standarde tot mai elevate cele enunţate - şi bineînţeles că nu numai acestea: onoare, corectitudine, calitate superioară, demnitate umană, verticalitate proprie în faţa încălcării nivelelor chiar mai restrânse decât cele pe care se străduiesc să le înalţe segmentele mai puternic spiritualizate ale societăţii.
Până când vom învăţa să nu ne mai duşmănim, ci să acceptăm înaintările, înălţările spirituale, să nu uităm că Era Vărsătorului pune accente puternice pe treptele sale: până să vărsăm miere – vărsăm fiere...
Şi, în comentarii:
În atitudinea mea nu este nimic politic, ci doar atitudinea faţă de principiile cele mai înalte la care pot adera eu, acum. Toţi suntem la învăţătură - restul este atitudinea noastră faţă de viaţă.
Altă postare:
Ştiu că lucrurile mai serioase, mai profunde, nu interesează decât puţini din cei peste 4000 de "amici" de pe aici, dar asta nu a fost un impediment pentru mine, niciodată.
Este însă necesar de atras atenţia şi asupra acestui aspect.
Răspund în mod concret celor care m-au întrebat ce să caut, ce să fac în Piaţă (ref. la postarea de duminică):
Îmi aduc aminte acel slogan purtat de o tânără tot în Piaţă: "Ultima revoluţie: propria evoluţie!" Dar pt asta exemplul de muncă-luptă porneşte din toate punctele de trăire umană - aşa este acum croită viaţa umană pământeană. A cere altceva - lipsa de schimbare în principal - înseamnă:
1. ori inerţie (dorinţa de confort) care este cea mai răspândită chiar dacă omul nu-şi înţelege propria comoditate (sau deznădejde, ori indiferenţă pe care nu vede de ce ar schimba-o;
2. ori oameni în pasul următor, care nu ies în lume din revoltă, ci conştientizând ajutorul pe care îl pot oferi prin impuls echilibrat; pas care are o necesitate deosebită a fi răspândit - care nu se răspândeşte aşa de uşor în mod radiant (radianţa se desfăşoară uşor, dar preluarea e grea, atent-intuitivă, presupune o lungă durată iar timpul este pe sfârşite).
Cei în pasul următor trebuie să iasă în lume, alături de cei din stradă (în cazul nostru). Este nevoie de faptă, pe lângă gând şi vorbă. Nu să strige, să se revolte (oricum nu ies pentru că sunt revoltaţi), dacă au conştienţă a ceea ce se petrece CU EI ÎNŞIŞI, ci cuminţi, ascultând, semănând o vorbă ici şi colo, de înaltă calitate, chiar dacă respingerea sau dispreţul intervine brutal.
Cred că mi-am spus părerea destul de complex. Pentru că într-adevăr, aşa cum spunea şi ec. Anghel Rugină (fie-i numele binecuvântat) cu situaţia lumii de azi nu ne putem lupta, ci putem să ne modelăm doar noi trăirile în funcţie de situaţie, la cele mai înalte, echilibrate standarde pe care le cunoaştem.
Avem nevoie de o igienizare a atitudinilor noastre. Cu hotărâre, claritate, permanentizând înnoirile care apar mereu.
Cine poate să o facă cu titlu permanent - s-o facă.
S-o facă fără acea disperare care se manifestă frecvent, de a nu se împlini şi răspândi efectul acţiunilor noastre: binele - ca şi răul, sapă în egală măsură: dar vibraţia planetară, în creştere fără oprire, susţine binele şi asta se va vedea cu certitudine. Se poate percepe şi acum, chiar dacă amprentele celor dinainte se estompează greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu