Remarcam până acum vreo 3-4 ani, poate mai de mult dar tot timpul pe atunci, ceva ce în ultimii 2-3 ani s-a schimbat: înainte lumea mergea posomorâtă pe stradă, încruntată, apatică, cenușie. Apoi a venit o schimbare: peste tot apăreau oameni care citeau - chiar făcusem o fotografie și o publicasem aici, pe undeva: cel puțin 10 oameni în jurul meu, în metrou, erau cu cartea în mână. Lumea nu mai era total cenușie dintr-o dată, cei din jur se uitau peste umărul cititorului... privirile fixe, interesate, VII... Apoi, acum, de ceva (ceva mai mult vreme, dar luată cu altele nu am mai scris... iacă a venit timpul...) oriunde mă uit - rareori văd pe cineva posomorât... poate mă înșel dar așa văd eu. Motivul (căci să recunoaștem încă facem totul cu motiv) este simplu și îmbolnăvitor, dar sufletului se pare că îi merge: copii, adolescenți, adulți, bătrâni, oameni imobilizați în cărucioare cu rotile, cu bastoane cu cotieră, de toate clasele sociale, profesionale, în mașini, metrou, tramvai... și eu printre ei... vorbesc la telefoane, nu contează că sunt smart-e sau străvechi, colorate sau alb-negru, vorbim, scriem, urmărim filme, fotografii...
ȘI SUNTEM VII... RÂDEM, VORBIM, PRIVIM, ZÂMBIM ȘĂGALNIC... Zic cuiva: ”Stai un pic să intru în parc, să stau pe o bancă... vorbim mai relaxat...” Altădată nici cu un pistol în coastă nu intram în parc ie-te așa de florile mărului !!! :D Dacă era să intru mă duceam special... de fapt o prostie curată, dar moștenirea n-are prea multă lecuire dacă nu te gândești bine asupra ei... Și acum o fac mai ales de când, în plin drum de munte, dădui peste o... bancă... da, de lemn, pusă de Primăria locului... Nu aveam nici un rost să mă opresc, dar era prea mare tentația... Noroc că mi-era că vine ursul de la ora 3 (trecusem de ursul de la ora 1,30 :D !!!) și după vreo 5 minute am tulit-o de acolo... Dar mi-a rămas în minte, și azi când nu pot să mai ajung la munte îmi imaginez că sunt acolo ... după 10 minute sunt odihnită și gata să pun din nou mâna pe mop !!!
Așa că, dacă am o bancă prin apropiere, cum vorbesc tot timpul - dar efectiv tot timpul !!! - când ies din casă, stau jos, că nu mă costă !!! Și fac parte dintre ne-cenușiii lumii și mă uit cum toată lumea vorbește, orice, și zâmbește.
Lumea trăiește...
Vorba celuia ce m-a enervat rău, dar rău de tot cândva cu al său: ”O fi bine? O fi rău?”
Mobilul-boală-curată cu față umană?! ...
Dumnezeu știe...
Doamne ajută... Că Moșul Domnului spunea cândva ”Mergeți cu bine și cu sănătate !!!”
Așa să fie !!! Tuturor !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu