Cineva - şi nu este singura persoană, de aceea culeg astfel de situaţii şi le comentez - spunea undeva, pe un grup de pe facebook în care se oferise un citat din scrierile lui Osho: "Vorbeste pentru cine te intelege.."
De regulă oamenii spun că este treaba fiecăruia să înţeleagă sau ba ...
Am mai scris despre asemenea aspecte ale comunicărilor, relaţionării noastre, dar o revenire din când în când nu este de loc de neglijat.
Eu aş zice că este adevărat, sigur că ţine de aspectele de viaţă ale fiecăruia în parte, dar aş mai adăuga, explicit: înţelegerile vin, mai devreme sau mai târziu, pentru fiecare om în parte, căci fiecare dintre noi avem experienţa trăirilor înălţate, dar la nivele de vibraţie planetară înaintată. Doar în perioadele cu vibraţie planetară mică (aşa cum suntem azi pe Pământ) avem puteri de înţelegere mai mici, de aceea avem şi sarcini pe măsura lor: activităţi curente mai simple, de obişnuire a folosirii corpurilor noastre în condiţii de aglomeraţie spirituală pe planetă, de variaţii mari şi rapide de vibraţie locală, de folosire în principal a corpului fizic pentru trăirile noastre.
Fiecare dintre noi ajunge la toate înţelegerile de azi ale semenilor, şi mergem mai departe, fiecare cu bogăţia înţelegerilor proprii din fiecare moment al vieţii. Să înţelegem că de multe ori ne acuzăm frustraţi ba că nu vorbim pe înţelesul tuturor, ba că batem câmpii, etc. Nu numai cel ce oferă învăţături, sau informări despre diferite învăţături, ar trebui să-i înţeleagă cu răbdare pe ceilalţi - aşa cum curg multe sfaturi de obicei, ci şi cel care nu înţelege pe moment ar trebui să se educe singur (pentru că putem s-o facem cu toţii azi), să ştie că, atunci când se va deschide către profunzimi de conştienţă la rândul său, după terminarea altor sarcini de destin, va ajunge să accepte astfel de lucruri, şi mai mult: va şti unde să se informeze, cu cine poate să discute avansat, calm, liniştit, primind ajutor pe măsura deschiderilor-împreună. Căci toţi mergem în aceeaşi direcţie, chiar dacă fiecare merge pe drumul regăsirilor proprii, în ritmuri proprii, cu puteri proprii diferite de ale altora, cu complexităţi care ţin de multitudinea sarcinilor fiecăruia în parte.
Lăsăm însă mereu urme ale trecerilor noastre pentru momentele celor care vin, intră şi ei în conştientizări înălţătoare... sau chiar şi pentru cei care se uită înapoi pentru a-şi mai analiza, înţelege şi completa înţelegerile lor anterioare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu