Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

CU ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT !

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


joi, 9 ianuarie 2014

SUB SEMNUL SOLSTIŢIULUI (2): RĂDĂCINILE ADÂNCI ALE UNORA DINTRE OBICEIURILE NOASTRE

Ca să înţelegem corect de unde se trag asemenea obiceiuri şi tradiţii pe care le purtăm cu noi pe aceste pământuri, este necesar să ştim că, în ceea ce priveşte fundamentul general al cunoaşterilor pământene, al înţelegerilor şi aplicării acestora: pe care le pot face toate spiritele creatoare avansate întrupate actualmente pe Pământ, nu există nici o diferenţă între oamenii mai înaintaţi din punct de vedere spiritual şi masele largi ale populaţiilor umane de pretutindeni. 
La nivel mediu de manifestare al spiritelor umane, oricare dintre ele poate înţelege, gândi şi aplica – de exemplu: orice privind nu numai ceea ce considerăm ştiinţă şi artă, ci şi tot ceea ce ezoterismul contemporan a clădit ca linie de percepţie şi gândire care au existat pretutindeni, în toate timpurile. Dacă nivelul societar ar fi fost marcat de o preocupare globală liniştită, calmă, relaxată şi profundă, nivelul mental, emoţional şi fizic ar fi fost unanim ridicat: doar timpul necesar înţelegerii şi aplicărilor, pentru fiecare om în parte, ar fi foarte diferit, în funcţie de experienţa universală a fiecărui spirit în parte. 
Azi discutăm despre “cultură” – dar acest fond “cultural”: de înclinaţii, comportament, de cunoaştere, de aplicare a ei, de aspiraţii, dorinţe, atitudini, are ca fundament o experienţă înaintată a spiritelor, pe care se construieşte o cunoaştere şi o informare asupra experienţei curente a societăţii: a organizării spaţio-materiale-temporale, a trăirilor generale şi particulare care decopertează, din cunoaşterea anterioară a spiritelor creatoare, experienţa proprie de manifestare, la acest nivel de vibraţie a universului, pe care ele deja o au din evoluţiile anterioare. 
Deosebirile dintre oameni, pe care le ştim actualmente, au la bază exact acest fundament – mai mult sau mai puţin consolidat în diferite momente ale ritmurilor vibraţionale planetare. 
Dacă am fi avut posibilitatea societară (la nivel global, pe toate continentele planetei) de a ne fi cultivat intuiţiile de-a lungul tuturor timpurilor anterioare, consolidându-le cu o cunoaştere pe măsura lor, o astfel de moştenire societară ar fi fost mult mai bogată, profundă, variată în aplicaţii şi astfel preocupată numai de creşteri, dezvoltări, stratificări, împletiri şi despletiri ale cunoaşterilor şi adaptărilor lor la specificul planetar. Am fi avut o experienţă îmbogăţită şi cu preluarea modurilor specifice de manifestare nu numai ale spiritelor umane, ci şi cu cele preluate de la întreg biosistemul planetar, de la poporul spiritual întrupat în planeta noastră, de la toate popoarele spirituale ale planetelor guvernate de Soare (steaua noastră locală) şi ale tuturor popoarelor spirituale care sunt întrupate în steaua care ne guvernează. 
Dar sunt perioade în evoluţiile noastre în care ne sunt necesare astfel de suportări, greoaie pentru noi: pentru adaptări şi în situaţii grele, acolo unde în mod normal, tipic, evoluţiile sunt la nivelul idealurilor noastre de azi. 
Într-o astfel de situaţie evoluăm acum, pe Pământ. 
Rar ne confruntăm cu aşa ceva : rar– dar necesar. 
De asemenea, este necesar să avem mereu în vedere faptul că fiecare popor are setul său de sarcini de destin planetar, pentru care foloseşte un timp mai scurt sau mai îndelungat: cunoaşteri şi intuiţii proprii, după care timp intră şi el, la rândul său, în perioada de cunoaşteri generale aproximative, intuiţii care au condiţii mai mult sau mai puţin propice pentru conştientizare. Sarcinile pentru această perioadă sunt mai extinse sau mai simple în cadrul întregii specii umane, în funcţie de puterea de pătrundere a fiecărui grup spiritual în subconştient, precum şi de rapiditatea de aplicare a cunoaşterilor epocii. 

Aşadar, cunoaşterea universală şi aplicarea ei nu a fost specifică unui singur popor – dacilor, sub conducerea celui numit de noi azi Zalmoxis (Moşul Zeu), aşa cum cred mulţi români în zilele noastre, sau altui popor – aşa cum se cred, la rândul lor: iudeii, celţii, orientalii, ci tuturor popoarelor lumii. Însă treptat, în timpurile recente, mai ales în ultimele două milenii, s-au pierdut multe cunoaşteri – chiar dacă au rămas tradiţiile, obiceiurile locale, multe înţelegeri legate de ele şi multe semne explicite s-au pierdut în timp. Dar simpla existenţă a multora dintre aceste tradiţii, obiceiuri vor constitui în aceste vremuri, şi cele care vor veni, repere clare pentru recuperarea unor astfel de recunoaşteri, reamintiri, care ni se deschid sub influenţa vibraţiei medii planetare aflată în creştere. Toate vor veni, mai devreme sau mai târziu, după componenţa spirituală a grupurilor spirituale, după experienţa şi, implicit, după sarcinile corespunzătoare în destinul general al umanităţii. 

Poporul coordonat spiritual de către Zalmoxis şi-a păstrat mai mult timp starea de organizare, de activitate şi de trăire pe baze de cunoaştere străvechi, complexe şi profunde (până în jur de anul 500 d.Ch.). Azi ne confruntăm cu situaţii destul de grele pentru aceste timpuri planetare, întrucât una dintre sarcinile de destin contemporan ale românilor a fost păstrarea unei forme de trăire din care grupurile spirituale cele mai puţin echilibrate din spiritele aflate în evoluţii preliminare (spirite întrupate pe care azi le numim laolaltă: ţigani) să înveţe câte ceva din liniile generale de trăire pământean. Le sunt necesare continuării evoluţiilor lor, mai mult decât ne închipuim noi azi. Nu învaţă mult, şi nici foarte complex, căci ele nu pot să se menţină mai mult de 2-3 vieţi în acest loc din univers, după care pleacă de pe Pământ şi vin la întrupare alte valuri de spirite cu aceeaşi puţină evoluţie. 
Noi îi dispreţuim pentru incapacitatea lor de a se adapta unei vieţi ordonate şi complexe, dar într-adevăr este vorba despre incapacitate spirituală – şi nicidecum lipsă de voinţă. 
Păstrarea pământurilor în linii mari libere, propice trăirilor tuturor spiritelor cu destine puternic diferite: în evoluţii preliminare, despre care am discutat mai sus (cu experienţă puţină în locuri asemănătoare galaxiei noastre) şi ajutători puternici care să le facă faţă fră să-şi dezechilibreze propriile evoluţii, a condus la necesitatea întrupării pe aceste locuri a unor spirite cu atitudine puternic marcată de liberatori. Dincolo de corpurile noastre asemănătoare, sunt spiritele care şi-au format deja o puternică linie de libertate individuală: necesară şi spiritelor aflate în evoluţii preliminare, şi propriilor evoluţii de întărire în astfel de condiţii.

Aşadar, este necesar să înţelegem că liniile de trăire înaintată nu erau specifice doar Moşilor şi iniţiaţilor lor – aşa cum în alte vremuri şi în contemporan regăsim numai în organizări retrase cu profil iniţiatic (de tip ashram, şcoli antice ezoterice sau grupări contemporane cu caracter iniţiatic) – ci toată lumea avea acelaşi nivel de cunoaştere, subtilă şi pătrunzătoare în toate direcţiile pe care le cunoaştem azi. Dar nu înţelegem înaintările noastre spirituale de azi ca fiind doar reveniri în spiritualitatea anterioară, deosebit de bogată şi profundă, şi nicidecum ajungeri în acest moment, prin evoluţii, ale animalelor din care se presupune că ne-am trage din orice punct de vedere. 
Diferenţele, deosebirile dintre oameni, în timpul Moşilor, erau doar în planul:
– aplicării unor segmente de cunoaştere străveche: mai mult sau mai puţin consolidate la nivele joase de vibraţie. Cei care au o experienţă consolidată, cei mai avansaţi, cunosc din timp mult mai multe amănunte şi aplicaţii ale lor, cu mult înainte de a se ajunge la momentele de vârf manifestat, şi îşi asumă datoria de a le transmite pentru ajutor şi celorlalţi. Ajutătorii avansaţi au întotdeauna putere de muncă mai mare, rezistenţă fizică şi psihică, răbdare mai multă, experienţă de lucru, adaptarea precisă şi rapidă a oricăror noutăţi la cunoaşterile cele vechi, sub semnul îmbogăţirii şi aplicării corecte în practică, exprimare şi comunicare nelimitată şi totuşi echilibrată - atunci şi acolo, dar mai ales cu cine este necesar; au pricepere lărgită în modalităţile de a oferi ajutor şi înclinaţii clare pentru primire de ajutor, dacă ajutorul este necesar pentru sine şi pentru cei care pot primi ajutor şi pot oferi ceea ce au primit şi ei la rândul lor;
– diferenţe privind readucerea rapidă şi clară din memorie a unor cunoaşteri străvechi, adaptate contemporanului lor. reamintiri şi manifestări pe măsură sunt din ce în ce mai greu de realizat pentru grupurile spirituale cu experienţă mai puţină, dar din ce în ce mai uşor de realizat pentru ajutătorii secundari (cu experienţă multă de ajutători, oriunde în univers) şi fără nici o greutate de realizat pentru ajutătorii centrali (coordonatori de evoluţii);
– diferenţe privind sarcinile personale şi de grup propriu privind participarea la societatea mondială, în funcţie de: uşurinţa comunicării, relaţionării, deplasărilor, preluării formelor de creaţie materială mult diferite de cele obişnuite, înţelegerii integrării tuturor aspectelor existente în societate în cumulul ei existenţial, în formele planificate pentru evoluţia întreagă a omenirii. 

Dacă cele de mai sus sunt discutate din perspectivele evoluţiilor spiritului, mereu trebuie să le avem în vedere – fără să ne mai limităm la cele cunoscute din istorie (care însă nu trebuiesc pierdute din vedere) şi la distribuţiile corporale: atât pe specie umană, cât şi pe rasele pe care le cunoaştem azi – care însă fac deosebiri în planul corpului fizic, şi nu al întregului nostru sistem corporal. 
Noutăţile aduse prin experienţa Moşilor, atât cât dânşii au stat în mijlocul lumii, s-au sprijinit pe liniile directoare ale experienţei totale ale spiritelor umane. Atâta timp cât au existat Moşii în mijlocul fiecărui popor – şi încă un timp după retragerea lor, inerţial - oamenii au păstrat şi liniile generale ale înălţimii lor spirituale, au fost ajutaţi de asemenea să şi le menţină prin îndrumările primite anual: care formau în plus noi tipuri de trăire, cele corespunzătoare Pământului la vibraţii joase în care se străduiau să trăiască cât putea mai bine, mai frumos, mai complet. 
Astfel se îmbogăţesc treptat cunoaşterile, trăirile tuturor şi se consolidează toate împletite, cele vechi cu cele noi, la un loc. 
Şi toate rămân în experienţa spiritelor, pentru a le fi de folos oriunde şi oricând le va fi nevoie:
– sub formă de cunoaşteri directe, în toată complexitatea lor, când vibraţiile sunt înalte, propice aprofundării cu uşurinţă al fiecărui element de cunoaştere în parte;
– sub formă de intuiţii, în perioadele de vibraţii joase, dar susţinute prin deprinderile pe care şi le-au format, care se moştenesc din generaţie în generaţie, sub formă de obiceiuri, tradiţii şi idealuri. 

Vom deschide discuţii despre obiceiurile cu mult sens, cu multă profunzime, deschis ajutătoare pentru aceste momente deosebit de importante – ale solstiţiilor – pentru uşurarea drumului nostru prin meandrele vibraţiilor planetare actuale: prilej de întărire de care nu suntem întotdeauna conştienţi. 
Vom discuta şi despre obiceiuri, tradiţii care poartă semenele vremurilor viitoare: discret deocamdată şi ne ajută să păstrăm în viaţa noastră cunoaşteri care ne vor ajuta rând pe rând să ne amintim despre tot ceea ce am avut odată, să ne susţină pe drumul actual al redeschiderii percepţiilor noastre multisenzoriale, dar mai ales al credinţei definitive că suntem ajutaţi, îndrumaţi, sprijiniţi efectiv oriunde am fi în infinit şi eternitatea care ne aparţin... 

Niciun comentariu: