Mergeţi cu bine şi cu sănătate în vremurile care vor veni !!!
(Urare getică străveche, primită prin comunicare astrală la Şinca Veche în anul 2001)

...Este blogul unui om care a ascultat mai degraba de pasarile care i-au cantat la ferestre... de florile care i-au crescut in fata ochilor, dimineata dupa dimineata, de norii care i-au vorbit despre libertate necuprinsa, de ingerii care i-au vorbit intotdeauna despre mosii pamanturilor stravechi si despre tainele ascunse ale omului mereu cautator in trecuturile sale, in prezentul sau si in viitorul catre care se indreapta cu incredere, strabatand valurile eternitatilor...



Roagă-te, mulțumește și taci.
Ajută și taci.
Dăruiește și taci.
Taci și taci.

(adaptare din articolul prezentat de

Gândul zilei.......

GÂNDUL ZILEI

Din comunicările astrale...

Sunt două principii fundamentale pe care le moştenim de la începutul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ.

1. De la entităţile transcedentale, care ne-au creat condiţii de întrupare şi de trăire pe Pământ:

SĂ NU PIERDEM NICIODATĂ LEGĂTURA CU ENTITĂŢILE NOASTRE AJUTĂTOARE (astrale, interdimensionale şi dimensionale, precum şi întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre: adică cu toţi cei pe care, la un loc, formează sintetic pe Dumnezeu).

2. După ultima glaciaţiune, când vibraţia naturală a planetei a scăzut foarte mult, de la Moşii popoarelor (conducătorii spirituali întrupaţi pe Pământ: care ne-au născut noul neam şi astfel ne-au creat noi condiţii de întrupare şi de trăire, cei care ne ajută concret pentru restrângerea timpului de manifestare grea pe Pământ şi restrângerea relelor pe care le-am putea face fără ajutorul lor):

SĂ PROTEJĂM ÎNTREAGA VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT, ÎN LIMITA PUTERILOR ŞI CONDIŢIILOR PE CARE NI LE POATE OFERI PLANETA, ÎN PERIOADA CU VIBRAŢIA EI CEA MAI JOASĂ.

(Voi relua din când în când aici această comunicare şi voi detalia prin tot ceea ce voi scrie pe blog, la eticheta Tradiţii.)

Post scriptum: "Gândurile" anterioare le regăsiţi pe partea dreaptă, în Chatango.


marți, 20 august 2013

DIN NOU DESPRE LIBERTATE: DESPRE RĂDĂCINILE ŞI EFECTELE UNUI ANUME FEL DE LIBERTATE CONTEMPORANĂ

Ideea principală ar fi legată de libertatea acordată şi primită prin consens, de la un om la altul, bazată pe conştientizarea, pe înţelegerea diferenţelor care personalizează trăirile, evoluţiile fiecărui spirit în parte. O libertate care presupune acum - dar de fapt de mult timp - după luptele de eliberare de popor, conştientizări şi lupte interpersonale pentru ieşirea din atitudinea de sclav sau stăpân, între membrii aceleiaşi familii, între prieteni, între colegi, între vecini. Presupune trăirea cu hotărâre a dorinţelor interioare de manifestare liberă şi de ridicare a nivelului spiritual propriu, în mod liber, după puterile şi mai ales puterea de preluare şi de oferire a fiecăruia în parte. Ceea ce înseamnă, după cum conştientizează fiecare om în parte: creşterea calităţii activităţilor, a moralităţii, a altruismului şi generozităţii personale: de la conştientizarea pe care o are la un moment dat - la o ridicare ulterioară.
Nu este o egalizare care presupune impunere, dar nici o separare, ci o delimitare în peisaj, necesară, obiectivă în felul său, într-un cumul de înţelegeri prin care fiecare oferim libertate altuia.

Libertatea trăirilor fiecărui om în parte poate ajunge motiv de neînţelegere, de relaţii ireconciliabile - indiferent care ar fi relaţiile sociale: de familie, de serviciu, de trăire a timpului liber - petrecăreţ sau liniştit, în calitate de om înfrăţit cu societatea sa, ori cu natura. Dacă asemenea înţelegeri merg spre acceptare şi obţinere/oferire de libertate din parte acelor din jur - pe lângă acel fel de libertate interioară dorită după necesităţile fiecăruia în parte - atunci ceea ce părea a fi la început ireconciliabil, de neconceput, de netolerat devine înţelegere şi acceptare reciprocă.

De fapt aceasta este calea societăţii omeneşti - dar până la a se ajunge la o astfel de stare generalizată mai avem încă destui paşi de realizat.
Unul dintre aceşti paşi poate fi să înţelegem că nu avem tabloul real, complex, al evoluţiilor noatre: care nu se mărginesc la ceea ce credem că am trăit doar pe Pământ. Când spunem "vieţi anterioare" - credem că le-am avut doar la cele de pe Pământ. Dar nu este de loc aşa. Purtăm în noi urme ale obişnuinţelor sau impunerilor din vieţile noastre anterioare pământene, este foarte drept, dar nu numai atât. Mai avem multe de înţeles până la a avea un tablou complex şi real al evoluţiilor noastre pe Pământ, cu atât mai mult avem multe de înţeles până la a înţelege tabloul complex al celor care ne-au trimis, ne-au adus pe Pământ în acest moment.
În mod eronat se crede azi că stăm pe o planetă unde facem toate evoluţiile posibile - de la virus la om şi înger, conform speculaţiilor unor încredinţări care au la bază devieri religioase (şi nu ştim asta de cele mai multe ori), sau laice, sau îmbinate între cele două aspecte cel puţin. Sunt multe de discutat cu referire la faptul că manifestările noastre sau format în valuri de eternităţi: sub formă de evoluţii pe trepte mari, subtrepte şi secvenţe de manifestări. Faptul că nu le ştim noi, oamenii care avem doar cultura limitată de la şcoală şi de pe net, nu înseamnă că ele nu există.
Dar ni le vom aminti cu toţii, treptat, nu de-a valma: toate coordonările evoluţiilor noastre ţin cont de necesitatea ca spiritul să nu ajungă la un anume fel de oboseală, evolutivă, în ansamblul tuturor celor existente în profunzimi. Toate evoluţiile înaintează în mod echilibrat, iar complexitatea lor treptat începem să o înţelegem şi să ne-o reamintim acum.
Începem să ne dăm seama că toate manifestările noastre sunt rodul formării unor înclinaţii, manifestări extrem de complexe, de toate felurile, specifice mult mai mult decât Pământului:
- specifice altor locuri din această zonă a Universului Fizic;
- specifice împletirii manifestărilor din trepte diferite de evoluţie, prin efectele lor: care la nivele mici de vibraţie se manifestă puţin, dar când spiritul ajunge în evoluţiile sale la nivele înalte de vibraţie el singur conştientizează ceea ce îi lipseşte, chiar din rădăcinile evoluţiilor lui. Iar o asemenea conştientizare stă la baza remodelărilor de care se va preocupa şi ajutat, şi singur, în evoluţiile sale viitoare.
Să nu uităm că nu suntem în evoluţii progresive, ci suntem într-o buclă dintr-un şir de bucle existenţiale pentru autocunoaşterea personală, şi astfel pentru perfecţionarea în continuare a fiecărei manifestări proprii.
Dacă am fi în evoluţii acasă, de unde venim fiecare grup spiritual în parte, aşa cum sunt rezidenţii pe Pământ, atunci tema de întrupare s-ar pune aşa cum o credem azi. Dar unul dintre motivele pentru care suntem aici este şi acela de a învăţa să departajăm corect lucrurile între ele, să nu mai facem confuzii, să nu mai încurcăm prin generalizare cele dintr-un loc cu cele din alte locuri din univers sau cu cele din alte universuri.
Fiecare viaţă pe care o trăim este de fapt rezultatul unui munte întreg de necesităţi, este vârful acestui munte care găseşte condiţii de rezolvare doar într-un anumit moment vibraţional planetar. Fiecare monadă în parte intră în întrupare cu corp fizic numai după puterea pe care o poate avea doar în acea conjunctură: în alt moment nu o mai poate regăsi, iar pentru acel moment - alături de altele puţine la număr - se află pe Pământ în perioada de vibraţii joase ale acestei zone. O singură astfel de viaţă rezolvă toate temele necesare, căci după terminarea ei nu ne aşteaptă o eternitate de cântat osanale unui Dumnezeu leneş şi orgolios ci, cu ajutorul întregii verticale spirituale coordonatoare şi ajutătoare - adică sintetic: Dumnezeu - analizarea şi creşterea experienţei prin sublimarea fiecărei clipe trăite aici. Şi nu numai aici - ci peste tot, în tot universul, treptat, şi în alte universuri deopotrivă.

Să nu uităm de asemenea că acest fel de coordonare a evoluţiilor este bazat pe ceea ce numim simplu - dar atât de complex: liberul arbitru al spiritelor. Îl dorim, dar doar pentru noi înţine - nu şi pentru cei pe care îi dorim legaţi de noi.

Să nu uităm de asemenea că evoluţiile noastre au bucle, progresii, reveniri pe propriile urme pentru perfecţionări de manifestări, pe care azi putem să le schimbăm prin înţelegere, ceea ce în trecut nu puteam: între starea de animal şi starea de creator spiritele se luptă - pentru că aşa ştiu într-un astfel de moment: ca ruperi agresive ale spiritului de obişnuinţe de tip animalic (agresiv) sau vegetativ (static, indiferent până la un punct). Orice desprindere de o obişnuinţă veche are la început un caracter de smulgere, de rupere cu încredinţare flămândă de atitudini şi comportamente vechi: mai distrugătoare, mai agresive.
Din împletirea acestor aspecte derivă în linii generale agresivitatea noastră de azi. Şi azi procedăm în acelaşi fel, până să ne dăm seama că nu prin agresivitate, ci prin înţelegere şi eliberare. Ne putem elibera de cei care ne-au legat - putem să eliberăm pe cei pe care i-am ţinut legaţi de noi. Dar ne modelăm acţiunile cu multă agresivitate, fără să conştientizăm în acest fel chiar agresivitatea cu care ne impunem nouă înşine un anumit fel de înaintare, cerând în acelaşi fel şi altora: impulsiv, chiar agresiv şi punitiv. Şi tocmai de aceea, în loc să scăpăm de comportamentele agresive, le întărim fără să conştientizăm acest lucru.
Având în vedere astfel de lucruri, ar trebui să ţinem cont de faptul că, la începutul unor relaţii interpersonale - dar indiferent de care fel: interpersonale sau intergrupale - avem tendinţa de a ne impune părerile proprii într-un mod mai mult sau mai puţin brutal - imperativ în cel mai fericit caz - desconsiderând total sau parţial cele vechi pe care le trăim noi personal sau cei din jur. În „energiile noi" sau „vechi", schimbările se petrec pe Pământ în societatea de azi în mod brutal, de cele mai multe ori sunt întâmpinate brutalităţi cu care restul, cei din jurul nostru, se manifestă împotriva schimbărilor. Şi este normal încă, deoarece avem încă mulţi dintre noi sarcini personale sau de grup care încă operează cu sistemul de manifestări pe care nu le-am terminat încă de consolidat, prin corpul fizic, pentru care avem sarcini cât se poate de clare de destin. Sătui de neconvenabil, dorim altceva, dorim ceva nou mereu, deşi încă nu înţelegem că nu trăim de dragul de a trăi, ci trăim pentru a evolua: corpul fizic ne ajută, dar nu schimbăm corpul fizic cu altceva pentru că ne-am săturat de el, ci cumulăm trăirile la un loc - cele astrale, cu cele mentale şi cele fizice, pentru a ajunge în final la acel Om Universal pe care ni-l dorim. Dar mulţi doresc să ne formeze alţii, deodată, fără ca noi să facem eforturi în plus faţă de a-i suporta pe cei din jur…
Ori lucrurile nu stau chiar aşa…

Iar ceea ce avem de înţeles acum este că una dintre schimbările principale pe care trebuie să le facem este aceea de a trece de la agresiv - la hotărât.
Pentru noi înşine - şi nu pentru cei din jur.
Tocmai acest lucru nu se înţelege, ca subtilitate a timpurilor prezente. În general ar trebui să facem ceea ce simţim că ne trebuie personal, din multe puncte de vedere, urmărindu-ne trăirile şi ridicându-le nivelul spre moral, demn, cu calitate crescută pe măsură ce conştientizăm că este posibil, că putem face şi noi după cum ne vin exemplele sau informaţiile. Adică crescând mereu nivelul vibraţional al manifestărilor noastre, un nivel pe care îl regăsim şi în interiorul nostru - ca exemplu pozitivant, ca ideal pe care îl tot căutăm în alţii, în loc să ne orientăm doar după alţii, dar să-l găsim în interiorul propriu, aşa cum este al nostru propriu. Căci sufletul vibrează puternic în faţa exemplelor pozitivante, înălţătoare, tocmai pentru că are idealul în profunzimile sale.

Aşadar, înainte de a trece la o următoare schimbare de etapă: de la manifestări cu caracter majoritar fizic, la manifestări cu caracter majoritar mental, este necesar să transformăm manifestările noastre faţă de noi înşine şi faţă de cei din jurul nostru, pentru că putem: de la modul agresiv la modul hotărât, conştienţi fiind de necesitatea de a face ceea ce avem fiecare de făcut: dar doar în mod hotărât, fără să fie impus, cu atât mai puţin altora - ci doar lăsând să „vorbească" puterea exemplului personal.

Într-o primă concluzie, etapa pe care o traversăm cere la modul general libertate privită prin prisma unei maturizări spirituale pe care ne-o ajută cu adevărat noile energii, pe care încep să le conştientizeze din ce în ce mai mulţi oameni. Este căpătarea unei libertăţi care nu mai presupune presiunea scăpării de impunere şi obligaţie, presiune pentru o altă presiune care astfel formează lupta pentru eliberare. Este drept că majoritatea oamenilor sunt încă pe calea luptei pentru eliberare, sau pe calea consolidării libertăţii proprii în faţa altora care au cucerit deja libertatea proprie dar păstrează năravul de a-şi obliga familia, societatea, să le rezolve problemele născute din dorinţele lor vechi. Tocmai pentru că vor să fie liberi… Dar adevărata libertate nu presupune nici rol de rob, nici rol de stăpân, iar aceasta poate fi o idee de reflectat…

Libertatea, pe de altă parte, rămâne tributară încă pentru mulţi oameni confundării grupului propriu de evoluţie cu societatea în ansamblul ei: confuzie care provine din obişnuinţa de evoluţie în majoritatea cazurilor în propriul popor spiritual sau în grupul propriu în locurile de unde venim pe Pământ: de regulă, pentru majoritatea grupurilor spirituale umane, de pe planete din sisteme stelare apropiate, din aglomeraţii de planete şi stele - dar nu şi cu aglomeraţii populaţionale pe planeta de naştere. Toată lumea acolo are acelaşi drum de evoluţie, aceleaşi sarcini chiar dacă personalitatea se manifestă prin originalitatea spiritului, în orice domeniu, dar mai ales al creaţiei materiale care stă la baza evoluţiilor, a tuturor sarcinilor evoluanţilor. Toate se fac asemănător, dar original prin ingeniozitate, prin obişnuinţele proprii de acţiune, ale fiecărui spirit în parte. Adică după cum fiecare monadă întrupată are particularităţile sale de manifestare, de înaintare în evoluţii, particularităţi pe care şi le descoperă treptat - dar sigur, şi are întreg interesul de a şi le preciza, dezvolta, modela după mediul de trai curent sau special pentru diverse puncte din univers, diversificând astfel segmentele manifestărilor după tot felul de înclinaţii personale. Grupul galactic şi universal, în totalitatea sa, îmbogăţeşte fondul general de experienţă universală.
Pe Pământ, unde sunt venite o multitudine impresionantă de grupuri spirituale, din popoare spirituale diferite, din toate părţile universului, din alte universuri, vine o vreme - pe care o trăim încă azi - în care majoritatea spiritelor confundă întreaga populaţie umană cu propriul popor spiritual. De aceea ne impunem unii altora, ne obligăm să mergem în acelaşi ritm, ne tragem unii pe alţii, ne împiedicăm unii pe alţii. sPunem că trebuie să ne amintim cine suntem - dar nu înţelegem CE ANUME ar trebuie să ne amintim. Sigur că sunt multe de amintit, dar să ne dăm libertatea să ne amintim fiecare cine este, nu toţi de-a valma să ne impunem ce vrem.
Iar acest lucru are un scop foarte clar: fiecare spirit şi fiecare grup are sarcinile proprii de evoluţie. Este situaţia acestei mari aglomeraţii populaţionale pe Pământ - de foarte mare anvergură: rolul unei asemenea situaţii este ca fiecare spirit să se obişnuiască treptat cu atenţia la propria manifestare, tocmai pentru că influenţele sunt foarte puternice într-un biosistem planetar care spirijină împrăştierea atenţiei, şi nu focalizarea ei.
Dar şi spiritele umane, adică cele care ajung într-o asemenea situaţie sunt puternice şi puternic determinate interior să se manifeste treptat după propriile înclinaţii, chiar dacă nu şi le cunosc în totalitate în anumite perioade de timp: de scurtă durată, pentru a nu fi obositor, dar special lăsată pentru întărirea intuiţiei în condiţii complexe de trai. Indiferent dacă fac parte din acelaşi grup, sau din grupuri asemănătoare - dar din alte popoare, sau din popoare cu evoluţii mai înaintate de la care pot învăţa ceva, sau cu popoare cu evoluţii anterioare lor, cărora le pot ele înseşi oferi ajutor, una dintre sarcinile comune tuturor este să-şi dea seama la finalul călătoriei lor pe Pământ în ce măsură au impus, au agresat şi au atras alte spirite pe acelaşi drum obositor şi pedepsitor. Cu toţi avem drept drum oferirea unei libertăţi de a cere sau a primi o noutate, respectul oferit pentru simţirea celor care se află pe drumul consolidărilor unor manifestări sau în sarcini neterminate, în curs de finalizare acum, urmând apoi abia consolidările proprii.

KARMĂ SAU MAI DEGRABĂ INERŢII ??...
Să nu uităm însă că mulţi oameni nu şi-au recăpătat libertatea interioară şi se simt obligaţi altora, din propriul lor principiu temător încă de viaţă curentă. Cad astfel la cheremul celor care şi-au recăpătat deja libertatea, dar sunt într-o perioadă de tranzit în care rezolvarea propriilor dorinţe nestinse încă impun celor care pot fi repede îndatoraţi prin propria neajungere în eliberare.
Asemenea manifestări sunt azi în mod eronat considerate „datorii karmice", atunci când un anume fel de trăire grea azi este crezută a fi efectul unui „rău" făcut anterior, şi invers. De fapt nu este de loc o mişcare de echilibrare prin acţiuni complementare, ci sunt mişcări, destine care pornesc de la manifestări inerţiale, care numai în acest fel atrag CONŞTIENTIZAREA PROPRIEI STĂRI DE SCLAVIE şi lupta conştientă inter-personală pentru eliberarea de impunerile semenilor. Căci după eliberarea popoarelor rămâne mai departe activă lupta interpersonală, ca urmare a influenţelor, obişnuinţelor personale de a fi sclav sau stăpân, în virtutea cărora unii au suportat „jugul" străin, de popor odinioară - alţii „s-au dat cu stăpânirea", stăpânul străin sau intern căutând beneficii din aservirea sa stăpânului, dar obligându-şi semenii la robie pentru sine şi stăpân. Rămân astfel în continuare multe, şi mai ales puternice inerţii personale: şi de o parte, şi de alta, astfel încât:
- în loc ca fostul sclav să fie acum stăpân (aşa cum se crede azi, conform unei legi karmice deviat înţelese) de fapt fostul sclav are ÎNCĂ mişcări (manifestări, atitudini, comportamente) inerţiale de sclav, de rob. Cu stăpânii (de popor sau proprii poporului sau/şi aşezării lor) se petrec aceleaşi lucruri, aceleaşi comportamente agresive vor avea şi acum, impunând şi agresând, căutând sectoare social-profesionale în care să-şi activeze şi să-şi dezvolte aceleaşi obişnuinţe pe care le desfăşoară acum cu multă experienţă;
- dar eliberarea vine nu numai din saturaţie, exasperare, ci mai ales din energiile noi, care readuc în conştienţa spiritelor libertatea interioară, sub presiunea căror energii noi fostul sclav ori se va revolta, ori va părăsi locul - complexitatea societăţii de azi oferind o paletă întreagă de posibilităţi: şi datorită aglomeraţiei populaţionale care formează căi şi locuri multiple de aşezare, şi experienţei pe care au strâns-o toate spiritele, şi care le formează azi o abilitate deosebită de orientare în spaţiu, în societate şi în meserii.

Aşadar, mişcarea inerţială de acest fel are efect puternic de echilibrare prin conştientizare şi acţiune proprie, conştientă, curentă: fie prin luptă, fie prin fugă. Dar oricum mişcarea vine prin sens de eliberare conştientă a „sclavului" (a omului cu atitudini inerţiale de sclav), apoi de eliberare din partea aşa-zisului „stăpân" - un stăpân conjunctural, profitor de fapt de inerţia celuilalt. Undeva în sinea sa se formează dorinţa de a face el însuşi ceva ce consideră a fi pe placul său, căci un asemenea om va fi întotdeauna nemulţumit de activitatea celui pe care îl antrenează în preajma sa: nemulţumirea şi nu generozitatea lucrează în acest moment al experienţei sale, căci generozitatea va veni mai târziu, în viitorul trăirilor sale : şi le vor trebui multe exemple de generozitate, însoţită de hotărâre, ale altor spirite care au depăşit mai de mult timp lipsa de generozitate şi altruism. Azi asemenea ajutători înţelegători pot manifesta severitate în faţa celor lipsiţi de demnitate sau generozitate altruistă: ajutând cu hotărâre, determinată de propriile încredinţări privind libertatea necuprinsă de care ar trebui să beneficieze fiecare spirit în parte.

Niciun comentariu: